Top

Restituirea in natura a imobilelor daca la data cererii de restituire acestea erau libere

Cuprins de materii: Dr. civil.

Indice alfabetic: Legea nr. 10/2001- restituirea in natura a bunurilor.

Legislaţie relevanta: Legea nr. 10/2001.

Reclamanţii sunt îndreptăţiţi la restituirea, in principal, in natura a terenului, dacă la data cererii de restituire terenul era liber, iar partea de teren rămasă liberă se stabileşte în raport cu prevederile art. 11 al. 3 din Legea nr. 10/2001.

Curtea de Apel Bacău – decizia civila nr. 38 din 14 aprilie 2010

Judecător Valerica Niculina Grosu

Prin sentinţa civilă nr.574/02.07.2008 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr.273/110/2008 a fost respinsă contestaţia formulată de reclamanţii C.N. şi C.E. în contradictoriu cu pârâta S.C.”A.” Bacău.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că:

Prin cererea înregistrată cu nr. 273/110/2008, s-a formulat de către C.N. şi C.E. contestaţie împotriva deciziei nr. 54 din 19 .01.2008 a SC A. SA Bacău de respingere a notificării nr. 269/2001 pe motiv că nu fusese promovată în termen, că terenul este în proprietatea sa ca societate integral privatizată şi astfel nu se justifică acordarea decât de despăgubiri de către APAPS, respectiv că este afectat zonei de protecţie a abatorului de păsări şi staţiei de preepurare aferente Fabricii de praf de ouă.

În motivarea contestaţiei s-a susţinut că s-a solicitat prin notificare, în baza Legii 10/2001, restituirea suprafeţei de 1062 mp teren situat în Bacău – expropriată prin Decretul 321/1986, în termenul legal, că intimata nu a dovedit că terenul este inclus în cel pentru care are certificat de atestare a dreptului de proprietate şi oricum nu putea produce o astfel de probă în condiţiile în care terenul nu apărea menţionat în inventarul întocmit la Legea 15/1990; s-a mai arătat că terenul a fost preluat pentru construcţia de locuinţe, proiect care însă nu s-a mai finalizat şi astfel nu se justifică cum ar fi ajuns în stăpânirea pârâtei; că la data notificării, conform expertizei topo efectuate în anul 2005, pe terenul revendicat nu exista nici un fel de construcţie şi nici nu s-a dat terenului vreo altă destinaţie de înstrăinare.

A fost anexată în copie decizia contestată.

Prin întâmpinare s-a solicitat de către intimată respingerea contestaţiei întrucât terenul face parte din patrimoniul intimatei, pe acest teren există o staţie de preepurare a apelor uzate, iar notificarea contestatorilor a fost înaintată către AVAS –Bucureşti cu propunere de despăgubiri.

Odată cu întâmpinarea au fost depuse înscrisuri, respectiv autorizaţie de construire /desfiinţare, ordinul ministrului sănătăţii cu nr. 536/23.06.1997.

Ca urmare a solicitării instanţei intimata a trimis la dosarul cauzei documentaţia pe care s-a bazat decizia contestată respectiv certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis la 24.05.1994 centralizator, proces verbal de recepţie, decretul de expropriere nr. 18/1975, memoriu tehnic, plan de încadrare în zonă.

Au fost ataşate şi dosarele nr. 3907/2004 al Tribunalului Bacău 889/2005 şi 1497/2006 ale Curţii de Apel Bacău 9923/2005 şi 581/1/2007 ale ICCJ.

Pe fondul cauzei s-a constatat că pretenţiile contestatorilor nu sunt întemeiate întrucât:

Prin notificarea înregistrată nr. 269/18.10.2001, adresată SC” A.” SA, s-a solicitat de către contestatori în baza Legii 10/2001 restituirea în natură a suprafeţei de 700 mp situată în Bacău.

Prin decizia nr. 4960/15.06.2007 pronunţată de ICCJ- secţia civilă şi proprietate intelectuală a fost admis recursul declarat de reclamanţii C.N. şi C.E. împotriva deciziei nr. 182 din 20.10.2006 a Curţii de Apel Bacău – secţia civilă a fost casată decizia precum si sentinţa civilă nr. 864 din 17.11.2004 a Tribunalului Bacău – secţia civilă şi pe fond a fost obligată intimata să soluţioneze notificarea contestatorilor.

Prin decizia nr. 54 din 10.01.2008 a fost respinsă notificarea pe considerentul că potrivit art. 21 al.2 din Legea 10/2001 solicitanţii trebuiau să notifice in termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a Legii, persoana juridică deţinătoare potrivit art. 27 al.1 din L.10/2001 pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale, pe terenul vizat se află o staţie de preepurare a apelor uzate.

Această soluţie a fost apreciată ca fiind conformă cu prevederile art. 29 al.1 (fost art. 27) din legea 10/2001, din certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M 07 nr. 0710 emis la data de 24.05.1994 de Ministerul Agriculturii şi centralizatorul întocmit pe baza anexei 2B reieşind că terenul solicitat se află în patrimoniul intimatei. Întrucât aceasta este o unitate privatizată persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piaţă a imobilelor solicitate.

În consecinţă, s-a constatat că măsura adoptată – de propunere de acordare despăgubiri de către AVAS – prin decizia contestată este legală şi a fost menţinută.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel contestatorii C.N. şi C.E., cauza înregistrându-se pe rolul Curţii de Apel Bacău sub nr. 273/110/2008.

În motivare, s-a arătat că instanţa a reţinut fără probe că terenul revendicat este inclus în suprafaţa de 1.654.899 m.p. pentru care pârâta are atestat dreptul de proprietate. Mai mult, susţin apelanţii, terenul este deţinut de pârâtă şi nu are construcţii cu regim special, care să-l facă nerestituibil.

În întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea apelului şi arată că situaţia juridică a terenului a fost lămurită prin decizia nr.4960/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Bucureşti prin care s-a stabilit că imobilul revendicat este în patrimoniul societăţii, fiind înscris în certificatul de atestare a dreptului de proprietate.

Prin Dec. civ. nr. 155/14.11.2008, Curtea de apel Bacău a apreciat apelul ca fiind neîntemeiat, reţinând că:

Situaţia juridică a terenului revendicat este clară în raport de decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr.4960/15.06.2007 – secţia civilă şi de proprietate, care a statuat că terenul în litigiu este cuprins în patrimoniul pârâtei, fiind înscris în certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor.

Acest teren se află în incinta fabricii de ouă şi este ocupat de staţia de preepurare a apelor uzate, astfel cum rezultă din probele aflate la filele 50-77 dosar fond.

Potrivit art.29 din Legea 10/2001 pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piaţă a imobilelor solicitate. Măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituţia publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea.

În raport de dispoziţiile legale mai sus citate, soluţia primei instanţe de păstrare a deciziei contestate a fost găsită a fi întemeiată.

Împotriva acestei soluţii, au formulat în termen legal recurs reclamanţii C.N. şi C.M., care, invocând art.304 pct.9 Cod pr.civilă au arătat că în mod greşit s-a reţinut că terenul nu poate fi restituit în natură şi că au dreptul doar la despăgubiri calculate conform art. 29 din Legea nr. 10/2001.

Au susţinut recurenţii, că S.C. A. Bacău a fost privatizată, fiindu-i eliberat un certificat de atestare a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 1.654.899 m.p. teren, însă nu rezultă că în această suprafaţă de teren este inclus şi terenul în suprafaţă de 1062 m.p., preluat prin expropriere de la recurenţi. Terenul menţionat în certificatul de atestare este amplasat în Bacău, iar terenul preluat de la recurenţi nu apare în inventarul întocmit conform art. 19 din Lega nr. 15/1990.

Recurenţii au susţinut că art. 11 din Legea nr. 10/2001 oferă cadrul juridic pentru restituirea în natură a terenului, şi că suprafaţa care trebuie restituită este de 1062 m.p., prevăzută în actul de expropriere.

Ordonanţa de Guvern nr. 42/2004, invocată de intimată, nu priveşte protecţia terenurilor din incinta unităţilor cu regim special, iar dacă, după notificare, terenul a dobândit o altă destinaţie, acest fapt nu înlătură dreptul la restituire, deoarece imobilul trebuie să revină la situaţia de la data notificării. Nici o expertiză nu a găsit pe teren staţie de preepurare, iar după înregistrarea notificării, conform titlului V art. 50 din Legea nr. 247/2005, este interzisă edificarea vreunei construcţii.

Terenului care face obiectul pricinii, destinat să se construiască pe el blocuri de locuit, nu i se putea schimba destinaţia.

Prin decizia civilă nr.6324 din 4 iunie 2009, pronunţată de Î.C.C.J. în dosarul nr.273/110/2008, s-a admis recursul declarat de reclamanţi, s-a casat decizia civilă nr. 155/14.11.2008 a Curţii de Apel Bacău şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Pentru a pronunţa această decizie Î.C.C.J., a avut în vedere următoarele:

Faţă de faptul că procedura de acordare a măsurilor reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 cuprinde 2 etape şi că prima etapă declanşată prin notificarea formulată în condiţiile art. 22 din lege are caracter obligatoriu, în etapa judiciară dreptul recurenţilor-reclamanţi poate fi stabilit în limita suprafeţei de teren solicitată prin notificare, chiar dacă în actul de preluare este înscrisă o suprafaţă mai mare.

Or, prin notificarea nr. 269 din 18 octombrie 2001, soluţionată prin decizia contestată, s-a solicitat numai suprafaţa de 700 m.p.teren.

De aceea, în baza Legii nr. 10/2001, dreptul recurenţilor-reclamanţi la măsuri reparatorii poate fi stabilit în limita acestei suprafeţe de teren.

Prin declaraţia de apel, reclamanţii au formulat aceleaşi susţineri ca în recurs, însă instanţa de apel nu a verificat, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă deoarece şi-a fundamentat soluţia respingerii apelului doar pe faptul că terenul se află în incinta fabricii de ouă fiind ocupat de staţia de preepurare a apelor uzate, şi pe prevederile art. 29 din Legea nr. 10/2001, în raport de care a reţinut că măsurile reparatorii se propun de către instituţia publică care a efectuat privatizarea şi nu a stabilit deplin situaţia de fapt, faţă de care să poată fi aplicate prevederile art. 11 din Legea nr. 10/2001.

Instanţa de apel a aplicat prevederile art. 29 din Legea ni 10/2001, fără să analizeze incidenţa acestui text în raport cu modul de preluare a imobilului de către stat (cu sau fără titlu valabil), deşi prin decizia Curţii Constituţionale nr. 830/2008 s-a admis excepţia ce neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 60 din Legea 247/2005, constatându-se că prin abrogarea sintagmei „imobilele preluate cu titlu valabil” din cuprinsul art. 29 alin. (1) din Legea i 10/2001, acesta încalcă dispoziţiile art. 15 alin. (2) şi art. 16 alin. t din Constituţie.

Dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001 nu sunt însă incidente în cauză, nici în ipoteza în care s-ar reţine că preluarea imobilului s-a făcut cu titlu valabil, deoarece textul stabileşte regimul juridic imobilelor aflate în patrimoniul unor societăţi comerciale, altele cele prevăzute de art. 21 alin. 1 şi 2.

Faţă de prevederile acestui text şi de cele înscrise în art. 21 aii 1 şi 2 din lege, propunerea de măsuri reparatorii (despăgubiri) în condiţiile legii speciale, de către instituţia publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea se face numai pentru imobilele care erau deţinute de o societate comercială integral privatizată la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.

Or, intimata, care nu era integral privatizată la data de februarie 2001, are calitate de unitate deţinătoare, faţă de prevederile art. 21 din Legea nr. 10/2001, iar în raport cu aceasta, recurenţi-reclamanţi sunt îndreptăţiţi la măsurile reparatorii prevăzute de art. 11 din Legea nr. 10/2001.

Faptul că privatizarea intimatei-pârâte s-a făcut după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 (la data de 24 octombrie 2002) s-a reţinut cu putere de lucru judecat prin decizia civilă nr. 4960 din 15 iunie 2007 a înaltei Curţi, prin care S.C. A.S.A. Bacău, în calitate de unitate deţinătoare, a fost obligată să soluţioneze notificarea şi este consemnat în art. 1 alin. 2 din dispoziţia contestată, în care se precizează că A. S.A. Bacău a fost privatizată la data de 8 octombrie 2002, iar A. S.A. Bacău la data de 28 noiembrie 2002.

Prin urmare, recurenţii-reclamanţi sunt îndreptăţiţi, în principal, la restituirea în natură a terenului dacă la data cererii de restituire era liber, iar partea de teren rămasă liberă se stabileşte în raport cu prevederile art. 11 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.

Potrivit acestui text, este liber terenul neocupat de construcţii noi autorizate şi neafectat de servituţi legale şi de alte amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale.

În privinţa terenului care face obiectul pricinii, instanţa de apel a reţinut că se află în incinta fabricii de ouă şi că este ocupat de staţia de preepurare „astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 50-77 dosar fond”; în înscrisurile menţionate nu este însă delimitat terenul care face obiectul pricinii, ca fiind cel pe care este amplasată fabrica de ouă, iar, în cauză, nu au fost administrate probe care să ateste faptul că întreaga suprafaţă de teren era ocupată la data înregistrării cererii de restituire de construcţii noi autorizate şi alte amenajări din cele prevăzute de art. 11 din Legea nr. 10/2001.

De aceea, faţă de prevederile art. 11 din Legea nr. 10/2001, trebuie efectuată o expertiză tehnică pentru stabilirea amplasamentului terenului solicitat prin notificare şi a împrejurării dacă, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, inclusiv cele aflate la filele 50-77 din dosarul primei instanţe, pe această suprafaţă de teren erau edificate la data cererii de restituire construcţii noi sau efectuate alte amenajări de utilitate publică.

Numai după stabilirea acestor împrejurări se pot determina măsurile reparatorii la care sunt îndreptăţiţi recurenţii-reclamanţi în baza dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 (republicată) şi, pentru că, raportat la prevederile art. 305 Cod procedură civilă, în recurs nu poate fi administrată proba cu expertiză tehnică, conform art. 312, 314 Cod procedură civilă, se va admite recursul declarat de reclamanţi, va fi casată hotărârea atacată şi se va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Cu ocazia rejudecării se va stabili situaţia de fapt în sensul acelor menţionate şi se vor avea în vedere mijloacele de apărare invocate de părţi.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău pentru rejudecarea apelului la 11.11.2009 sub nr. 273.1/110/2008.

Prin notificarea înregistrată cu nr.269/18.10.2001 adresată SC A.SA, s-a solicitat de către contestatori în baza Lg.10/2001 restituirea în natură a suprafeţei de 700 m.p. teren situat în Bacău.

Prin decizia nr.4960/15.06.2007, pronunţată de Î.C.C.J., a fost admis recursul declarat de reclamanţii C.N. şi C.E., împotriva deciziei civile nr. 182 din 20.10.2006 a Curţii de Apel Bacău, a fost casată decizia şi sentinţa civilă nr.864 din 27.11.2004 a Tribunalului Bacău şi pe fond, a fost obligată intimata să soluţioneze notificarea contestatorilor.

Prin decizia civilă nr. 54 din 10.01.2008, a fost respinsă notificarea pe considerentul că potrivit art.21 al.2 din Legea nr.10/2001, solicitanţii trebuiau să notifice în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a Lg. nr.10/2001 pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale, pe terenul vizat se află o staţie de preepurare a apelor uzate.

În cauză, conform îndrumărilor din decizia de casare, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice care să răspundă la următoarele obiective:

1. identificarea terenului în litigiu cu precizarea dacă era sau nu liber la data cererii de restituire sau afectat de construcţii şi sau utilităţi de interes public aferente acestora. În cazul în care terenul a fost afectat de astfel de lucrări (construcţii sau utilităţi) s-a dispus a se preciza care era dispunerea lor în teren,data când au fost edificate, suprafeţele afectate – eventual cele necesare servituţilor legale şi de deservirea utilităţilor. Dacă construcţiile erau şi sunt autorizate şi eventual dacă construcţiile sau utilităţile noi mai sunt necesare scopului pentru care au fost edificate.

Pe lângă situaţia din teren expertului i s-a recomandat să aibă în vedere planul de situaţie aflat la fila 55 dosar 3907/2004 al Tribunalului Bacău, şi documentaţia de la fila 37-67 dosar fond, documentaţia cadastrală aferentă cărţii funciare nr. 11557/N aflat la fila 10-11 dosar 1497/2006 al Curţii de Apel Bacău

2. să se precizeze dacă vreo suprafaţă de teren din cel în litigiu este afectată zonei de protecţie impusă de Ordinul nr. 536/1997 al Ministerului Sănătăţii şi de la ce dată – pe schiţă urmând a fi redate dimensiunile, distanţele dintre obiective, utilităţile, limitele şi eventuale servituţii pentru acestea, cu precizarea dacă sunt sau nu unicele posibile în zonă sau mai există şi alte posibilităţi de acces.

S-a pus în vedere expertului ca lucrarea să vizeze doar suprafaţa de teren menţionată în notificare, faţă de considerentele Deciziei civile nr. 6324/4.06.2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin raportul de expertiză, efectuat în cauză, expert T. V. – fl. 32-38 (dosar rejudecare apel) – şi ale cărui concluzii nu au fost contestate de părţi -, s-a constat că suprafaţa de 700 m.,p. teren este prezentată astfel:

a) 360 m.p. din perimetrul 1,2,3,9,8,7,1 face parte din documentaţia cadastrală cu nr. 15859, incinta Fabrica de praf de ouă, şi este liberă de construcţii.

b) 48 m.p. din perimetrul 6,7,8,9,6 face parte din documentaţia cadastrală cu nr. cadastral 4013/2 şi a făcut obiectul Contract de închiriere nr. 8296/2005 încheiat de intimate pârâtă cu SC O SA. Pe această suprafaţă a fost montat un pilon pentru antene GSM şi echipamentul tehnic aferent.

c) 292 m.p. din perimetrul 3,4,5,6,9,3 face parte din documentaţia cadastrală cu nr. 4013/1/2 . Această suprafaţă face parte din incinta Abator, şi este liberă de construcţii.

La data construcţiei Fabricii de praf de ouă, respectiv a Abatorului, suprafeţele prezentate la pct. l-a,l-b,l-c nu aparţineau acestor incinte, şi aparţineau apelantului reclamant. Astfel se explică faptul că aceste suprafeţe nu sunt afectate de construcţii şi nici de servituţi pentru construcţiile din zonă. Ulterior suprafaţa de 48m.p. prezentată la pct. 1-b a fost închiriată de intimat pârât pentru a obţine venituri.

S-a mai constatat că suprafaţa de 700 m.p., identificată la pct. 1, face parte din vechiul amplasament al proprietăţii C.N. şi M., potrivit planul de situaţie – emis de SC G SA Bacău – aflat la fila 55 dosar 3907/2004 al Tribunalului Bacău, că se găseşte în mun. Bacău, stradă pe care se mai găsesc încă case care împreună cu cea a apelanţilor existau la momentul înfiinţării Fabricii de praf de Ouă, respectiv a Abatorului, iar la data notificării nu era afectată de construcţii, servituţi ori alte utilităţi.

Prin urmare, s-a concluzionat că o eventuală zonă de protecţie, conform Legii 204/2008 şi Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 536/1997, trebuia creată de intimată, ca al doilea venit în zonă şi nu de primul venit, respectiv de proprietarii caselor existente în zonă.

Examinând apelul în raport de motivele invocate, de actele şi lucrările dosarului, de limitele de casare şi dezlegările deja date unor aspecte ale cauzei se constată caracterul său întemeiat, în următoarele limite şi pentru considerentele ce se vor expune:

Prin cererea de chemare în judecată, formulată la 23.05.2004 la Tribunalul Bacău, reclamanţii au solicitat restituirea în natură a suprafeţei de 700 m.p. teren liber şi nu suprafaţa de 1062 m.p. teren expropriat.

Ulterior, prin contestaţia formulată la 18.01.2008, la Tribunalul Bacău, reclamanţii au menţinut solicitarea de restituire a întregii suprafeţe expropriate de 1062 m.p. teren din Bacău, deşi notificarea s-a făcut pentru 700 m.p. teren.

Cum prin decizia de casare, ÎCCJ a stabilit cu putere de autoritate că dreptul recurenţilor va fi stabilit în limita suprafeţei din notificare ( alin.1 pag. 4 D.civ. 6324/2009 – fl. 16 verso dosar 273/110/2008 ÎCCJ), nu vor fi primite criticile apelanţilor vizând o întindere majorată suprafeţei de teren pentru care justifică dreptul la măsuri reparatorii.

Lg.10/2001 a instituit în principal, prin toate normele sale, principiul restituirii în natură a imobilului supus acestei proceduri ( ART. 7 (1) De regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură ), cu condiţia, reţinută de altfel şi în decizia de casare a ÎCCJ, ca acesta să fi fost liber la data cererii de restituire.

Prin termenul de liber, legiuitorul a vizat terenurile neocupate de construcţii noi autorizate şi neafectate de servituţi legale ori de alte amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale.

Având în vedere probatoriul nou administrat – respectiv expertiza topo cadastrală ale cărei concluzii nu au fost contestate de către intimată -, precum şi dispoziţiile Lg.nr.10/2001 art. 9-11, se constată că prima instanţă, în mod greşit, a respins contestaţia formulată de reclamanţi, aceştia trebuind să beneficieze de reparaţie în natură, nu de despăgubiri băneşti pentru suprafaţa de 700 m.p. vizată de notificare, conform art. 11 alin.2,3 din Legea 10/2001 republ. cu modif., întrucât pe teren nu s-au edificat locuinţele vizate în actul de expropriere. De asemenea, nici la data notificării, respectiv a privatizării intimatei, terenul nu era afectat de lucrările menţionate de legea specială ca fiind impediment la restituirea în natură.

Este adevărat că intimata a susţinut amplasarea pe teren a unei staţii de preepurare (conform autorizaţiei nr. 344/1.08.2007 – fl. 16 d. 273/110/2008 al Trib. Bacău), însă din probatoriul administrat – respectiv expertiză (necontestată de această parte) coroborată cu susţinerile reclamanţilor – rezultă că nu pe terenul în litigiu este amplasată respectiva lucrare, deci nu devin incidente dispoziţiile art. 11 alin.3 teza I Legea 10/2001 republ. cu modif..

De asemenea, pe suprafaţa de. 48 m.p. dintre punctele 6,7,8,9,6 (fl. 38 d.apel de faţă) s-a ridicat, în baza contractului de închiriere 8296/2005, încheiat cu intimata, un pilon pentru antene GSM cu echipamentul tehnic aferent, însă acest fapt nu împiedică restituirea în natură şi a acestei suprafeţe (conf. art. 11 alin.3 cu ref. la 10 alin.3 Legea 10/2001), fiind vorba de o construcţie uşoară, demontabilă ridicată după ce intimata fusese notificată de către apelanţii reclamanţi (la 5.09.2003 – fl. 4 d. 3907/2004 al Tribunalului Bacău).

Nici apărarea intimatei privind afectarea terenului zonei de protecţie instituite de Ordinul Min. Sănătăţii nr. 536/1997 (forma din ian. 2008) nu poate constitui temei al reparaţiei în echivalent şi, astfel, impediment al restituirii în natură, întrucât partea nu a dovedit realitatea acestor susţineri; astfel, nu a probat în nici un mod – deşi i s-a pus expres în vedere de către instanţă la 25.11.2009 ( fl. 7) şi 9.12.2009 ( fl. 20) – că abatorul menţionat a fi în preajmă are aptitudinea de a polua factorii de mediu astfel încât să se impună asigurarea unei zone de protecţie (art. 8 ordin), că s-a efectuat un studiu de impact asupra sănătăţii populaţiei şi mediului (conf. art. 10 ordin) şi s-a instituit o astfel de zonă.

Prin urmare, apărarea apare ca strict formală şi nu va fi primită (a se vedea şi faptul că în preajma abatorului, respectiv peste stradă – la o distanţă de mai puţin de 100 m.l. de acest obiectiv, conf. schiţelor de la fl. 27, 38 sunt locuinţe şi societăţi comerciale faţă de care nu s-a invocat şi nici dovedit crearea unei zone de protecţie sanitară) .

În condiţiile celor expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că a admis contestaţia în parte şi, în consecinţă, a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 700 m.p. teren situat în Bacău identificat conform expertizei T.V. din prezentul apel.

A fost respinsă contestaţia pentru diferenţa de teren de până la 1062 m.p. ca nefondată.

Etichete: