Top

Fond funciar

Prin sentinţa civilă nr.900/19.03.2009 a Judecătoriei Oneşti a fost admisă acţiunea civilă având ca obiect „obligaţie de a face – fond funciar”, formulată de către reclamantii I.M., I.F. si N.M. în contradictoriu cu pârâta C.J.B. pentru stabilirea dreptului de propriertate privată asupra terenurilor.

A fost obligată pârâta să le reconstituie reclamantilor dreptul de proprietate asupra terenului în suprafata de 2000 mp cu destinatie păşune situat în extravilanul Municipiului Onesti T.10 P 557/2.

A fost respinsă acţiunea reclamantilor în contradictoriu cu pârâta C.L.O. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.

S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanta de fond a retinut următoarele:

Reclamanţii au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unui teren în suprafaţă de 2000 mp situat in extravilanul municipiului Oneşti in calitate de moştenitori(I.M.in calitate de soţ supravieţuitor,I.F. în calitate de fiu si N.M. in calitate de fiică) ai defunctei I.N.M. dec. la 24 V 2005 aceasta fiind fiica defuncţilor B.N. şi B.V. care au fost proprietarii terenului sus-menţionat.

Potrivit referatului nr.402/28 02 2008 al C.L.O. (fila4)dreptul de proprietate asupra terenului este dovedit,dar întrucât terenul in cauza a intrat deja in circuitul civil, s-a propus reconstituirea prin echivalent fizic a dreptului de proprietate asupra unui teren păşune situat în extravilanul localitaţii Oneşti punctul G. T.10,Ps 557/2.Drept urmare, a fost intocmit procesul verbal de punere în posesie din 22.08.2007(fila 20).referatul respectiv împreuna cu întreaga documentaţie a fost trimis de C.L.O. la C.J.B. de aplicare a legilor fondului funciar cu adresa nr.4857/29 02 2008 cu propunerea de reconstituire a dreptului de proprietate(fila 44).

Faţă de cele reţinute, acţiunea reclamanţilor,vizavi de pârâta C.J.B. de aplicare a legilor fondului funciar, apare ca fiind intemeiata urmând sa fie admisă şi in consecinţă această pârâta va fi obligata să le reconstituire reclamanţilor dreptul de proprietate supra terenului sus-menţionat de pe urma defuncţilor B.N. şi B.V..

In privinţa pârâtei C.L.O. de aplicare a legilor fondului funciar acţiunea reclamanţilor nu este fondată întrucât aceasta pârâta si-a dus la îndeplinire atribuţiile legale pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului aşa încât se va respinge acţiunea privind această pârâtă.

Impotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs pârâta C.J.B..

In motivarea recursului se arata faptul că în urma analizării cererii nr.402/16.11.2005 a fost recunoscut dreptul de proprietate al reclamantului I.M.pentru suprafata de 2000 mp cu menţiunea că nefiind posibilă reconstituirea dreptului de proprietate oe vechiul amplasament s-a propus un alt amplsament, propunerea care a fost acceptată de catre solicitant. Această documentatie a fost înaintată recurentei în vederea validării la data de 3.06.2008. Recurenta a hotărât restituirea documentatiei către C.L.O. cu menţiunile că: propunerea de validare se va face doar pentru suprafata de 0,1380 ha, I.M.nu a făcut dovada calitătii de reprezentant a copiilor săi I.F. şi N.M., suprafata propusă spre validare se regăseşte şi în referatul întocmit pentru moştenitorii defunctului B.V.H..

Se arată astfel de catre recurentă faptul că recurenta pârâtă si-a îndeplinit în cadrul şi termenul legal atribuţiile ce-i revin, astfel că, faţă de lipsa unei noi documentatii în care problemele sesizate să fi fost corectate nu a fost în situatia de a se pronunta asupra fondului cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, acţiunea reclamantilor fiind prematură.

In apărare pârâta C.L.O. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

In recurs pârâta recurată a depus înscrisuri.

Examinând actele si lucrările dosarului prin raportare la motivele de recurs invocate constată că acesta este în parte fondat pentru următoarele considerente:

Reclamantul I.M. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafata de 2200 mp teren, la data de 16 nov.2005.

Până la data formulării cererii de chemare în judecată – 20.02.2009 reclamantului nu i se solutionase cererea de reconstituire a dreptului de proprietate printr-o hotărâre de validare sau de invalidare a propunerii pe care pârâta C.L.O. a înaintat-o C.J.B..

In data de 14.05.2008 a fost înaintată recurentei documentatia cu propunerea de validare, documentaţia restituită pentru lămurirea unor împrejurări ce ţin de amplasament întinderea suprafetei solicitate şi calitatea de reprezentant a reclamantului pentru ceilalţi doi reclamanţi I.F. şi N.M..

Este evident că tergiversarea soluţionării cererii reclamanţilor, cererea formulată în anul 2005, nu este imputabilă acestora ci doar celor două pârâte care în calitatea lor de autorităţi administrative investite prin lege cu atribuţii în ceea ce priveste reconstituirea dreptului de proprietate, nu s-au conformat obligaţiilor stabilite în sarcina lor.

In aceste conditii cererea de chemare în judecată formulată de catre reclamanti nu poate fi considerată prematură, întrucât dată fiind perioada de timp scursă de la formularea cererii de reconstituire, instanta de judecată, în virtutea dreptului său de plenitudine de jurisdictie acordat prin lege, nu este obligată doar la posibilitatea de a obliga autorităţile administrative la a emite hotărâri care să soluţioneze cererile formulate, ci poate dispune ea însăşi asupra reconstituirii dreptului de proprietate si asupra amplasamentului.

Aceasta, deoarece nesolutionarea cererii reclamantului echivalează cu refuzul reconstituirii dreptului de proprietate, refuz care nu poate rămâne necenzurat faţă de dispozitiile art.21 alin.2 din Constituţia României.

De altfel, reluarea procedurilor administrative, de care se prevalează recurenta ar contraveni şi principiului solutionării cauzei într-un termen rezonabil, consacrat prin art.6 paragraful 1 din C.E.D.O.

Având în vedere aceste considerente instanţa de fond a procedat în mod corect atunci când a considerat că trebuie să se pronunţe asupra temeiniciei cererii de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafata solicitată de catre reclamanti.

Recursul pârâtei C.J.B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor este fondat însă sub aspectul faptului că instanta nu a cercetat fondul cauzei.

Instanta de fond si-a însuşit referatul continând propunerea pe care pârâta C.L.O. a făcut-o în ceea ce priveste cererea de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea reclamantilor, fără a analiza conditia esentială reconstituirii dreptului de proprietate si anume îndreptăţirea acestora la suprafata de teren solicitată.

Fata de aspecteşe ce nu au fost lămurite de catre instanta de fond: mărimea si întinderea amplasamentului cuvenit, dacă pentru amplasamentul pentru care s-a emis proces verbal de punere în posesie mai există eliberat un astfel de act în favoarea altei persoane, se impune admiterea recursului în temeiul art.312 alin.5, art.304 1 cod procedură civilă, casarea în tot a sentintei civile recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanţă urmând a avea în vedere şi înscrisurile existente la filele 69-78 dosar fond şi să aprecieze asupra necesităţii efectuării unei expertize topocadastrale pentru identificarea terenului pentru care se solicită reconstituirea dreptului de proprietate.

Etichete: