Top

Procedură civilă

Pronunţând sentinţa civilă nr.1701 din 1.10.2009 Judecătoria Moineşti a admis acţiunea formulată de reclamantul S.G. în contradictoriu cu pârâta U.A.T., a respins cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientele S.V., S.C.M. şi S.M., a constatat că reclamantul este proprietarul suprafeţei de 1300 m.p. teren arabil situat în intravilanul jud. Bacău, cu vecinii: izlaz comunal, H.D., A.T., DS şi V.L., prin efectul prescripţiei achizitive şi a obligat intervenientele la 900 lei cheltuieli de judecată către reclamant,reprezentând onorariu expert, luând act că pentru onorariul de avocat, nu s-a depus chitanţă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, a reţinut judecătoria că reclamantul a solicitat a se constata că este proprietarul suprafeţei de 1392 m.p. teren arabil, ca efect al prescripţiei achizitive, depunând la dosar adeverinţa nr.3774/11.12.2007 eliberată de Primăria B. din care se reţine că figurează în registrul agricol al satului B. vol. I, poziţia 52, cu suprafaţa de 0,12 ha teren situată în pct. H.(fila 5), adeverinţa nr.2353/30.07.2008 din care se reţine că reclamantul figurează cu 0,14 ha teren arabil în satul H. în perioada 1975 – 2008.

Din schiţa terenului depusă la dosar(fila 6), rezultă că această suprafaţă de teren se învecinează cu drumul comunal, V.L., drumul comunal şi A.T.

Intervenientele au depus adeverinţa nr.3221/18.10.2007 eliberată de Primăria B., din care se reţine că defunctul S.D. figura la rolul agricol la data decesului fiului său, S., cu mai multe suprafeţe de teren la poziţia 100, fila 40 (fila 18 dosar).

S.D. a decedat la data de 28 martie 1978, conform certificatului de deces depus în copie la dosar (fila 42).

Intervenientele au depus la dosar testamentul lăsat de defunctul S.D., în copie, în cuprinsul căruia figurează suprafaţa de 1790 m.p. teren grădină, curte şi arabil în sat H., cu vecinii: T.M., drumul comunal H., A.T. şi A.G., lăsată fiului său, S.S., teren despre care intervenientele susţin că este cel din acţiunea reclamantului S.G. (fila 19).

Conform actelor de stare civilă depuse la dosar, S.V. este soţia supravieţuitoare a defunctului S.S. iar celelalte interveniente sunt fiicele acestuia.

Constatând că între cererea de intervenţie formulată şi obiectul cauzei există legătură, impunându-se administrarea de probe în vederea identificării terenului, la termenul din 5.06.2008, instanţa a încuviinţat cererea de intervenţie în principiu, în temeiul art.52 alin.1 C.pr.civilă.

S-a depus la dosar copie după acţiunea de partaj ce face obiectul dosarului de partaj aflat pe rolul instanţei.

Din declaraţiile martorilor T.T. şi V.G., a reţinut instanţa că terenul stăpânit de către reclamant nu provine de la tatăl său S.D., ci de la o soră a tatălui reclamantului, respectiv P.M.

Întra-adevăr, soţul intervenientei S.V., respectiv S.S., a avut în acelaşi punct H. suprafaţa de 9 prăjini teren ce provenea de la tatăl său, S.G., pe care însă l-a înstrăinat numitului V.L..

Din declaraţiile acestor martori, instanţa a reţinut că reclamantul stăpâneşte terenul menţionat în acţiune din anul 1973, deci chiar dinainte de a deceda tatăl său.

A doua soţie a lui S.G. după decesul soţului, a locuit într-un grajd care a fost tras de pe terenul stăpânit de reclamant pe un teren vecin.

Martorul V.G. a declarat că S.G. a cultivat terenul de când i-a fost dat de P.M. fără a fi deranjat de cineva. A mai arătat martorul că P.M. era verişoara bunicilor lor.

Deoarece din declaraţiile martorilor a reieşit că soţul intervenientei S.V. a înstrăinat în punctul H. o suprafaţă de teren lui V.L., instanţa din oficiu a dispus audierea în calitate de martor a acestuia.

Fiind audiat în instanţă, V.L., a declarat că stăpâneşte suprafaţa de 10 prăjini teren arabil în sat H. pe care a cumpărat-o de la S.S.. Unde a cumpărat acest teren mai exista o suprafaţă de teren ce aparţinea P.M. care a fost sora lui S.D..

Când a cumpărat terenul pe acesta se afla o casă în care locuia mama lui S.S. şi după ce a cumpărat terenul în casa respectivă a locuit martorul.

Pe acelaşi teren cumpărat de martor era şi un grajd pe care martorul l-a tras pe o suprafaţă de teren aparţinând lui H.D.

Martorul a construit gard între terenul pe care l-a cumpărat de la S.S. şi cel al P.M.

Înainte de revoluţie martorul s-a întors în sat , deoarece locuia la Braşov şi de la întoarcerea sa l-a văzut pe reclamant că foloseşte terenul ce provine de la P.M.. Tatăl martorului a fost văr cu P.M. şi ştie de la unchii tatălui şi de la vecini că terenul stăpânit de reclamant provine de la P.M..

În cauză s-a efectuat o expertiză tehnică topo şi un supliment de expertiză.

Expertul a concluzionat în urma identificării terenului că suprafaţa de teren este de 1300 m.p. şi nu de 1392 m.p. câr reclamantul a menţionat în acţiunea sa.

Deşi din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză se reţine că reclamantul a stăpânit acest teren din anul 1973, acesta nu l-a înregistrat în registrul agricol, însă terenul pentru care solicită reclamantul a se constata că este proprietar nu are nimic în comun cu terenul pe care Sergiu Sandu l-a primit prin testamentul nr.654/2.03.1972, pct.5 b în suprafaţă de 1790 m.p., ci doar se învecinează cu acesta.

Că nu este vorba despre aceeaşi suprafaţă de teren, a dedus prima instanţă şi din următorul fapt.

Defunctul S.S. a primit prin testament suprafaţa de 1790 m.p. teren grădină curte şi arabil,o casă şi un grajd,imobile înstrăinate în totalitate martorului V.L..

Prin testament, defunctul S.S. nu a mai primit alt teren în satul H..

Prin urmare cererea de intervenţie în interes propriu a fost considerată nefondată.

Terenul identificat de expert coincide cu suprafaţa de teren din planul de amplasament depus de reclamant la dosar.

Cu privire la îndeplinirea condiţiilor pentru ca reclamantul să fie considerat proprietarul terenului de 1300 m.p. ca efect al prescripţiei achizitive, instanţa a constatat că, deşi terenul nu a fost înscris în rolul agricol, condiţiile prevăzute de lege sunt îndeplinite, deoarece cu martorii audiaţi în cauză reclamantul a făcut dovada că a exercitat o posesiune îndelungată cu intenţia de a dobândi proprietatea terenului din anul 1973.

Reclamantul a stăpânit această suprafaţă de teren continuu, neîntrerupt public şi sub nume de proprietar în sat, fiind cunoscut ca şi proprietarul terenului pe care l-a primit de la M.P.

De altfel, până la interveniente nici o persoană nu a ridicat pretenţii privind acest teren şi aşa cum s-a arătat în considerente, terenul din acţiunea reclamantului este complet diferit de cel pe care intervenientele susţin că ar face parte din masa succesorală rămasă după defunctul S.D..

Apărătorul intervenientelor a depus la dosar o adeverinţă eliberată de Primăria com. B., privind înregistrările în rolurile agricole ale E.S. şi V.L., după închiderea dezbaterilor şi după ce ambele părţi au pus concluzii pe fond, respectiv după ce cauza a fost lăsată în pronunţare, adeverinţă ce nu a fost avută în vedere la motivarea hotărârii.

În drept, a reţinut judecătoria ca fiind aplicabile dispoziţiile art.1890 ş.u. din C.civil, în temeiul cărora a admis acţiunea reclamantului, precum şi pe cele ale art.49 ş.u. din C.pr.civilă, în temeiul cărora a respins ca nefondată cererea de intervenţie în interes propriu.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs intervenientele, d-nele S.V., S.C.M. şi S.M., care au solicitat modificarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii în uzucapiune, arătându-se în motivare, în esenţă, că prima instanţă nu a reuşit să înţeleagă resortul introducerii acţiunii, acela de a obţine de către intimat în mod fraudulos dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 1392 mp teren situat în jud. Bacău, suprafaţă inclusă în masa de partajat a acţiunii ce formează obiectul dosarului nr.97/260/2008 al Judecătoriei Moineşti, martorul V.G. fiind audiat cu încălcarea art.189 Cpc iar depoziţiile celorlalţi doi martori audiaţi (T.T. şi V.L.) nesusţinând pretenţiile intimatului.

Recursul declarat se constată, însă, a fi neavenit, în temeiul art.56 Cpc, urmând a fi respins ca atare, având în vedere faptul că, deşi intitulată „cerere de intervenţie în interes propriu”, încuviinţată în principiu ca atare de prima instanţă (f.37), însă respinsă pe fond ca urmare a admiterii acţiunii principale, calificarea corectă a cererii, faţă de obiectul său (f.14,15) este aceea de intervenţie în interes alăturat pârâtei, solicitându-se de către interveniente doar respingerea acţiunii principale, fără ca acestea să emită pretenţii proprii.

Dând eficienţă dispoziţiilor art.274 cpc, instanţa va obliga recurentele să plătească intimatului-reclamant 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat.

Etichete: