Top

Bunuri şi valori imobiliare

Sentinţa civilă nr. 3560/18.04.2008

Judecătoria Bacău

Asupra cauzei civile de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr., reclamanţii C I şi C M. au chemat în judecată pârâta Primăria pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că sunt proprietarii terenului în suprafaţă de 2243 mp . Ulterior, reclamanţii au precizat că înţeleg să se judece cu pârâtul Municipiul – reprezentat prin primar.

Cererea a fost legal timbrată cu 532 lei taxă de timbru şi 5 lei timbru judiciar, având în vedere că prin încheierea din data de 27.02.2008 instanţa a admis cererea de asistenţă judiciară formulată de reclamanţi.

În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că stăpânesc terenul şi construcţia edificată pe acesta din anul 1988 în baza unei convenţii de vânzare – cumpărare; că anterior imobilul a fost stăpânit din anul 1954 de către B.M, iar după decesul acestuia a fost stăpânit de succesorii acestuia; că prin sentinţa civilă nr. pronunţată de Judecătoria Bacău s-a constatat perfectă convenţia de vânzare – cumpărare în ceea ce priveşte construcţia; că au stăpânit terenul continuu, public, netulburat şi sub nume de proprietar mai bine de 50 de ani (prin joncţiunea posesiilor), astfel încât a intervenit termenul pentru prescripţie achizitivă.

Cererea nu a fost întemeiată în drept. În susţinerea acţiunii, reclamanţii au solicitat administrarea probei cu înscrisuri, martori, expertiză topografică.

În data de 17.03.2008, reclamanţii au formulat cerere de intervenţie forţată în temeiul art. 57 Cod procedură civilă, solicitând introducerea în cauză a numitei P G, moştenitoarea lui B. M. Intervenienta PG nu a formulat întâmpinare, deşi a fost legal citată.

Pârâtul Municipiul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a Primăriei , excepţie respinsă de instanţă prin încheierea din 26.06.2007 motivat de faptul că reclamanţii au precizat că se judecă cu Municipiul, iar nu cu Primăria. De asemenea, s-au invocat excepţia inadmisibilităţii şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului, excepţii unite de instanţă cu fondul cauzei.

Din actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. s-a constatat perfectă convenţia de vânzare – cumpărare încheiată între C I, în calitate de cumpărător, şi P G, în calitate de vânzătoare, privind construcţia situată în Bacău,.

La pronunţarea acestei hotărâri instanţa a avut în vedere că PG este moştenitoarea defunctului B M, iar din masa succesorală face parte şi construcţia din Bacău, , că între părţi s-a încheiat o convenţie la data de 28.12.1988 privind înstrăinarea construcţiei, că din anul 1988 C I a locuit în imobil, fără a fi împiedicat de P G, că preţul convenit a fost achitat.

Referitor la terenul aferent construcţiei, în suprafaţă de 2869 mp, s-a reţinut în considerentele sentinţei civile nr. că acest teren este proprietate de stat, întrucât prin sentinţa civilă nr. (dosar nr.) s-a constatat că terenul a fost abandonat încă din anul 1953, făcându-se astfel aplicarea Decretului nr. 111/1951.

La fila 15 dosar a fost depusă în copie sentinţa civilă nr. pronunţată de Judecătoria Bacău, sentinţă prin care s-a dispus trecerea în proprietatea statului a suprafeţei de 2055 mp teren amplasat în Bacău,. În considerentele acestei hotărâri s-a reţinut că în anul 1953 B M a încheiat un act sub semnătură privată cu numitul P C prin care s-a convenit ca acesta din urmă să intre în posesia terenului, teren pe care terţul detentor şi-a edificat construcţii gospodăreşti, şi că din anul 1953 B M nu s-a mai interesat de teren, abandonându-l în fapt.

B M dobândise terenul în suprafaţă de 2059 mp prin cumpărare în data de 30.10.1953, conform înscrisurilor aflate la filele 44 – 47 dosar.

Din declaraţiile martorilor instanţa reţine că reclamanţii stăpânesc din anul 1988 un teren amplasat în Bacău, , neîntrerupt şi fără a fi tulburaţi în posesie până în prezent. Martorii au afirmat că reclamanţii au cumpărat imobilul de la familia B.

Terenul stăpânit de către reclamanţi a fost identificat de expertul A G, fiind delimitat în perimetrul 1-2-3-4-5-6-1 conform schiţei anexă la raport. Din măsurătorile efectuate a rezultat că terenul are suprafaţa de 2243 mp, având următoarele vecinătăţi: la nord – C B, la est – IG, la sud – P V, la vest – BD. Valoarea totală a acestui teren a fost stabilită la suma de 66.485,48 lei.

Expertul a mai precizat că terenul de 2059 mp cumpărat de BM în anul 1953 se suprapune pe terenul stăpânit în prezent de reclamanţi în perimetrul 1-2-3-7-8-6-1.

Prin adresa nr. 40759/02.10.2007, Primăria a comunicat că terenul în litigiu nu face parte din domeniul public al municipiului. Prin adresa aflată la fila 39 dosar, pârâtul a precizat că acest teren a fost revendicat de intervenienta P G (în calitate de moştenitoare a defunctului B M), în temeiul Legii nr. 247/2005. Ulterior, prin înscrisul de la fila 50 dosar, pârâtul a arătat că terenul în litigiu face parte din domeniul privat al numitei PG.

Coroborând probele administrate în cauză, instanţa reţine că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile pentru intervenţia uzucapiunii de lungă durată. Astfel, prin sentinţa civilă nr. s-a dispus trecerea terenului în litigiu în proprietatea statului (proprietarul a ieşit din inactivitate, art. 1865 pct. 1, art. 1867 Cod civil) . Din acel moment a început să curgă termenul de prescripţie achizitivă, însă până la data formulării cererii de chemare în judecată nu se împlinise termenul de 30 de ani prevăzut de art. 1890 Cod civil (nici prin joncţiunea posesiei reclamanţilor cu cea a autorilor lor).

În cauză nu se poate face aplicarea uzucapiunii de la 10 la 20 de ani, deoarece reclamanţii nu posedă terenul în baza unui just titlu, convenţia de vânzare – cumpărare încheiată sub semnătură privată cu PG neconstituind un just titlu. Înscrisul ce constată această convenţie nu a fost depus la dosar, dar existenţa sa rezultă din considerentele sentinţei civile nr. pronunţată de Judecătoria Bacău. Însă pentru a avea valoarea unui just titlu, actul trebuie să respecte toate condiţiile de validitate, chiar dacă emană de la altă persoană decât adevăratul proprietar, astfel că în speţă ar fi trebuit să fie încheiat în formă autentică.

Având în vedere că prin sentinţa civilă nr. s-a dispus trecerea terenului în litigiu în proprietatea statului, iar art. 36 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 prevede că terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităţilor şi care sunt în administrarea primăriilor, trec în proprietatea comunelor, oraşelor sau a municipiilor, iar până în prezent acest teren nu a fost retrocedat fostului proprietar, instanţa urmează a respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul.

Excepţia inadmisibilităţii acţiunii în constatare (art. 111 Cod procedură civilă) va fi respinsă, deoarece reclamanţii nu au deschisă calea unei acţiuni în realizarea dreptului, nu pot solicita perfectarea convenţiei de vânzare – cumpărare pentru teren în contradictoriu cu moştenitorii lui B M, câtă vreme imobilul a ieşit din proprietatea acestora în anul 1986, anterior încheierii convenţiei din anul 1988.

Deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile pentru constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, sub aspectul duratei posesiei reclamanţilor, instanţa urmează a respinge ca nefondată cererea principală.

Cererea de intervenţie forţată privind introducerea în cauză a numitei P G va fi de asemenea respinsă ca neîntemeiată, câtă vreme reclamanţii nu au posedat imobilul pe durata prevăzută de art. 1890 Cod civil, astfel că este inutil a se mai cerceta îndeplinirea celorlalte condiţii ale prescripţiei achizitive.

Etichete: