Top

Pretenţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 4.08.2009 sub reclamantul Municipiul a solicitat acestei instanţe în contradictoriu cu pârâta Z G pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 762 lei reprezentând chirie restantă, dobânzi şi penalităţi, rezilierea contractului de închiriere nr. 697/18.03.1997 şi eliberarea terenului ocupat.

Cererea este scutită de la plata taxei de timbru în baza HCL nr. 12/2004.

Reclamantul arătat în motivare că a încheiat cu numita B M , decedată în prezent, un contract de închiriere nr. 697/18.03.1997, cu privire la suprafaţa de 7,2 mp teren situat în Bacău.

A susţinut reclamantul că după decesul locatarului, moştenitorul acesteia, Z G, nu a achitat taxa de folosire a terenului.

S-a mai arătat că din verificările făcute, a rezultat faptul că pârâta nu şi-a achitat chiria, cumulând un debit de 762 lei.

A fost anexate în susţinere, notă internă, contract de închiriere, proces verbal, fişă de calcul, notificare, confirmare de primire, proces verbal de afişare somaţie, adrese, certifica de moştenitor.

Acţiunea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 1073, 969C.civ. şi a clauzelor din contract.

Pârâta nu s-a prezentat în instanţă pentru a-şi face apărarea, deşi a fost citată cu menţiunea „personal la interogatoriu”.

Instanţa a administrat în cauză proba cu înscrisuri.

Potrivit art. 137 C.prciv., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi a celor de fond ce fac de prisos, în tot sau în parte, soluţionarea pe fond a cererii.

Analizând cu prioritate excepţie prescripţiei dreptului material la acţiune pentru debitele aferente perioadei 2004-4.august 2007, instanţa reţine că în conformitate cu dispoziţiile codului fiscal, veniturile realizate din închiriere sunt supuse reglementărilor fiscale, or potrivit OG nr. 92/2003, termenul de prescripţie pentru recuperarea acestor debite este de 5 ani de la data la care se naşte dreptul de a solicita restituirea.

Prin urmare, faţă de dispoziţiile legale, având în vedere că acţiunea a fost promovată în anul 2009, fiind solicitat debitul începând cu anul 2004, instanţa apreciază că excepţia prescripţiei este neîntemeiată urmând a fi respinsă.

Pe fondul cauzei, analizând probele administrate în cauză, instanţa reţine că la data de 18.03.1997 numita B M a încheiat cu Consiliul Local contractul nr. 697/1997 având ca obiect preluarea folosinţei suprafeţei de 7,2 mp teren situat în Bacău, printre obligaţiile chiriaşului regăsindu-se şi aceea de a achita chiria în conformitate cu dispoziţiile legale.

Astfel cum rezultă din situaţia de la dosar, chiriaşa nu şi-a mai îndeplinit obligaţia de plată a chiriei din anul 2004, ajungând la un debit total restant de 762 lei aferent perioadei 2004-2009.

Potrivit prevederilor legale, în situaţia în care chiriaşul nu îşi îndeplineşte obligaţiile, locatorul poate cere rezilierea contractului de închiriere ( art. 1021 c.civ.).

Potrivit legii, convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, iar în cauză reclamantul a făcut dovada că s-a încheiat între părţi un contract, iar debitoarea şi respectiv moştenitoarea acesteia, pârâta din cauză, nu a făcut dovada îndeplinirii propriilor obligaţii, respectiv de plată a chiriei la termenele stabilite. Potrivit dispoziţiilor legale, moştenitoare a preluat prin acceptarea succesiunii şi toate datoriile autoarei sale, implicit obligaţia de a achita debitul restant.

Având în vedere că debitoarea nu a făcut dovada plăţii debitului, instanţa va admite acest capăt de cerere şi va obliga debitoarea la plata sumei de 762 lei reprezentând debit şi penalităţi, calculate în conformitate cu contractul.

În privinţa celui de-al doilea capăt de cerere, având în vedere că sunt îndeplinite condiţiile legale reprezentate de neexecutarea culpabilă a obligaţiei de plată a chiriei debitoarea nefăcând dovada vreunor cauze exoneratoare de răspundere, instanţa urmează să admită capătul de cerere privind rezilierea contractului nr. 697/18.03.1997 încheiat între părţi.

În privinţa eliberării terenului, constatând că pârâta nu mai justifică dreptul de a folosi terenul ce a făcut obiectul contractului, având în vedere rezilierea contractului, instanţa va admite şi acest capăt de cerere şi va dispune eliberarea terenului situat în mun. Bacău.

Etichete: