Cine are legitimare procesuală activă de a formula cererea întemeiată pe disp. art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006, în condiţiile în care nu se poate constituit comiterul creditorilor? Inadmisibilitatea cererii formulate de un singur creditor, în condiţiile
Prin sentinţa comercială nr.632/17.06.2008 pronunţată de judecătorul-sindic, în dosarul nr.1602/121/2008 al Tribunalului Galaţi, în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006 s-a dispus închiderea procedurii insolvenţei debitoarei SC E. SRL Galaţi şi radierea acesteia din registrul comerţului.
În temeiul art.136 din Legea nr.85/2006 s-a descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri şi responsabilităţi.
În temeiul art.135 din Lege s-a dispus notificarea debitoarei, creditorilor şi ORC de pe lângă Tribunalul Galaţi, pentru efectuarea menţiunii de radiere precum şi publicarea în buletinul procedurilor de insolvenţă. De asemeni, s-au respins obiecţiunile formulate de creditoarea AVAS, ca fiind nefondate.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul-sindic a reţinut că prin raportul final, lichidatorul judiciar a solicitat închiderea procedurii ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului şi a neavansării de către creditori a sumelor necesare pentru acoperirea cheltuielilor de lichidare.
În ceea ce priveşte cererea creditoarei AVAS Bucureşti pentru autorizare în vederea formulării cererii întemeiată pe disp.art.138 din Legea nr.85/2006 s-a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile prev. de art.138 alin.3 din Lege întrucât lichidatorul judiciar a menţionat expres că nu înţelege să formuleze cerere de antrenare răspundere patrimonială.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat recurs creditoarea AVAS Bucureşti, înregistrat sub nr.603/121/2006 la Curtea de Apel Galaţi.
A criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie motivând următoarele:
Judecătorul-sindic a analizat eronat cererea formulată de creditoarea AVAS prin care aceasta a solicitat ca, în cazul în care lichidatorul judiciar nu formulează cererea prevăzută de art.138 din Legea nr.85/2006 să autorizeze creditorii să formuleze o asemenea cerere.
Se arată că cererea formulată de AVAS este perfect legală şi în conformitate cu disp. Legii nr.85/2006.
Această cerere nu are legătură cu fondul cererii prev. de art.138 alin.1 din Lege, ci este o etapă procesuală căreia judecătorul-sindic şi lichidatorul judiciar erau obligaţi să îi dea curs, în cauză fiind incidente disp.138 alin.3 din Lege.
Al doilea motiv de recurs este circumscris argumentelor referitoare la faptul că în cauză sunt îndeplinite condiţiile pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a fostului administrator al debitoarei pentru fapta prev.de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006.
S-a arătat, în esenţă, că indiferent de faptul că administratorul falitei a încălcat din culpă sau cu intenţie normele de drept care îi impuneau ţinerea corectă a contabilităţii şi gestionarea cu atenţie patrimoniului şi activităţii, acesta se face vinovat de încălcarea legii contabilităţii, situaţie care a determinat prejudicierea creditorilor.
Obligaţia administratorilor de a ţine evidenţa contabilă conform legii şi de a o prezenta lichidatorilor şi experţilor contabili desemnaţi de instanţă reiese cu claritate din disp.art.73 alin.1 lit.c şi ale art.134 şi art.181 din Legea nr.31/1990 republicată şi art.11 alin.4 din Legea nr.82/1991, republicată.
AVAS a suferit un prejudiciu a cărui existenţă este certă şi se stabileşte prin constatarea de către judecătorul-sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăţi ci i a împrejurării că obligaţiile faţă de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului.
Susţine că, în cauză, răspunderea trebuie apreciată „in abstracto” cu mai multă rigurozitate, având în vedere că administratorul a acţionat în temeiul unui mandat comercial. Prejudiciul există şi constă în creanţa cedată de CAS către AVAS, aceasta având un caracter cert şi nefiind recuperată.
Art.138 din Legea nr.85/2006 stabileşte că prin săvârşirea de către administrator a uneia din faptele prevăzute la acest articol, se va angaja răspunderea civilă a acestuia, raportul de cauzalitate dintre fapte şi prejudiciul creat creditorilor fiind prezumat.
Curtea de Apel Galaţi a respins recursul declarat de creditoarea A.V.A.S., ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut următoarele :
Conform disp.art.138 alin.1 şi 3 din Legea nr.85/2006, pe baza raportului asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la încetarea de plăţi, raport care conţine şi informaţiile privind eventuala răspundere a oricărei persoane menţionate în lege, judecătorul-sindic poate fi sesizat de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar şi, în subsidiar, de comitetul creditorilor.
Din reglementarea prev. de art.138 din Lege rezultă că, sfera persoanelor abilitate să investească judecătorul –sindic cu o cerere în antrenare răspundere patrimonială este limitat la administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar şi la comitetul creditorilor în cazul în care sunt îndeplinite şi condiţiile prev. la alin.3 al art.138 din lege. Astfel, nu orice creditor poate formula o atare cerere faţă de limitarea impusă de textul art.138 din Lege.
Dacă cererea de antrenare răspundere patrimonială poate fi formulată, în subsidiar de comitetul creditorilor, în situaţia în care numărul creditorilor înscrişi la masa credală este mai mic de 3, sau nu s-a constituit acest comitet, este necesar a stabili cine poate promova cererea de autorizare pentru formularea acţiunii în atragere răspundere patrimonială.
Considerăm că o atare cerere, pentru a cărei promovare s-a recunoscut legitimare procesuală activă doar comitetului creditorilor, poate fi promovată de către toţi creditorii debitoarei asimilaţi comitetului creditorilor.
Aceasta, deoarece principalul rol al comitetului creditorilor este acela de a reprezenta interesul concursual al adunării creditorilor astfel cum rezultă din textul art.17 lit.a-f din lege.
În cauză însă, cererea a fost formulată doar de creditoarea AVAS iar ceilalţi creditori, respectiv AFP Galaţi şi D.G.F.P Galaţi nu au înţeles să promoveze o astfel de cerere alături de creditoarea AVAS Bucureşti.
Dimpotrivă, creditoarea AFP Galaţi a fost de acord cu aprobarea raportului final şi cu cererea lichidatorului pentru închiderea procedurii.
Cum legiuitorul a stabilit expres că, în afara lichidatorului judiciar, acţiunea în angajarea răspunderii patrimoniale poate fi promovată doar de comitetul creditorilor, în absenţa acestui participant la procedură se poate considera că adunarea creditorilor poate iniţia acest demers.
În cauză, cererea unui singur creditor pentru autorizarea promovării cererii întemeiată pe disp.art.138 din Lege apare ca fiind făcută de o persoană căreia legea nu îi conferă legitimare procesuală activă deşi justifică un interes personal, decurgând din folosul practic urmărit, respectiv realizarea creanţei sale.
Respingerea cererii, în aceste condiţii, nu constituie o limitare a dreptului creditorilor de a promova acţiunea întemeiată pe disp.art.138 din Lege, ci respectă textul legii, instituit cu scopul de a asigura atât celeritatea procedurii cât şi creşterea transparenţei acesteia, prin extinderea rolului şi atribuţiilor ce revin adunării creditorilor cât şi comitetul creditorilor.
Pentru aceste considerente, hotărârea instanţei de fond sub aspectul soluţionării cererii de autorizarea a creditoarei AVAS Bucureşti în vederea promovării cererii în antrenare răspundere patrimonială va fi menţinută chiar dacă a fost necesară complinirea motivării.
Sunt neîntemeiate şi criticile referitoare la îndeplinirea condiţiilor necesare pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a fostului administrator al debitoarei pentru fapta prevăzută de art.138 alin.1 lit.d din Lege.
Aplicarea disp.art.138 alin.1 din Lege de către judecătorul-sindic presupune investirea judecătorului-sindic cu o cerere în condiţiile art.138 alin.1 şi 3 din Lege.
În cauză, judecătorul-sindic nu a fost investit, în condiţiile art.138 cu o cerere în antrenare răspundere patrimonială, situaţie în care criticile creditoarei referitoare la greşita aplicare a art.138 din Lege şi la existenţa condiţiilor necesare pentru antrenarea răspunderii fostului administrator al debitoarei, nu au legătură cu hotărârea ce face obiectul cererii de recurs.