Top

Condamnarea inculpatului pentru infractiunea prevazuta de art. 220 CP, fara a indica aliniatul art. 220 care incrimineaza fapte. Acte proceduraleefectuate cu nerespectarea dreptului de aparare. Casarea cu trimitere spre rejudecare

Decizia penala 238/17 noiembrie 2006

Persoana vatamata F.M a solicitat tragerea la raspundere penala a faptuitorilor P.P si P.A, sub aspectul savârsirii infractiunilor prevazute de art. 205 Cod penal si art. 220 Cod penal.

În motivare, persoana vatamata a aratat ca detine un teren în suprafata de 440 m.p. conform titlului de proprietate nr. 78449/2001. La data de 25 aprilie 2005 a constatat ca vecinii sai, faptuitorii din cauza au desfiintat gardul despartitor dintre fonduri. A cerut lamuriri faptuitoarei P.A. însa aceasta i-a adresat injurii. Persoana vatamata sustine ca faptuitorii au construit un nou gard despartitor între proprietati si au intrat pe terenul sau, pe o suprafata de 50 m.p., astfel încât nu mai are acces la toaleta din fundul gradinii.

Prin sentinta penala nr. 133 din 15 iunie 2006, Judecatoria Macin a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) Cod proc. pen., achitarea inculpatei P.A., sub aspectul savârsirii infractiunii prev. de art. 205 Cod penal,

În baza art. 91 lit. c) Cod penal, prima instanta a aplicat o amenda administrativa de 10 lei.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) cod proc. penala, Judecatoria Macin a dispus achitarea ambilor inculpati pentru savârsirea infractiunii prevazuta de art. 220 Cod penal. Ambilor inculpati li s-a aplicat câte o amenda administrativa de 10 lei.

S-a dispus repunerea partilor în situatia anterioara în sensul ca inculpatii au fost obligati sa mute gardul despartitor dintre cele doua proprietati pe aliniamentul A – B, asa cum este identificat pe schita anexa la raspunsul la obiectiunile formulate la raportul de expertiza.

Pretentiilor civile privind daunele morale pretinse de partea civila au fost respinse ca nefondate.

Pentru a pronunta aceasta slutie, prima instanta a retinut ca imobilul casa de locuit si terenul aferent, proprietatea inculpatilor, situata în comuna Carcaliu, judetul Tulcea, se învecina cu un teren pe care se aflau niste constructii în stare avansata de degradare, proprietatea partii vatamate.

Cele doua proprietati erau despartite de una gard care, de asemenea, se afla într-o stare avansata de degradare, iar inculpatii încercau sa ajunga la o întelegere cu partea vatamata pentru a reface gardul.

Pe 25 aprilie 2005, partea vatamata s-a dus cu doi oameni pentru a face curatenie pe terenul sau.

Cu aceasta ocazie, a constatat ca parte din gardul despartitor era darâmat, situatie în care între F.M si P.A. s-a iscat o discutie contradictorie.

Pentru ca FM refuza sa discute despre refacerea gardului si i-a spus ca se vor vedea la judecata, P.A l-a înjurat si i-a spus : „tu nu esti om, esti animal”.

Ulterior acestei discutii, pentru ca F.M a refuzat sa colaboreze la refacerea gardului, inculpatii au refacut gardul pe toata lungimea, turnând fundatie.

Este adevarat ca, în momentul în care au refacut gardul despartitor, nu au respectat întocmai vechiul amplasament si acest lucru era dovedit prin declaratiile a doi martori.

Prima instanta a stabilit ca, la edificarea noului gard, inculpatii nu au respectat aliniamentul vechi. Pe de alta parte, ea a constatat refuzul partii vatamate de a contribui la refacerea gardului si a stabilit ca, pe acest fond, inculpata l-a injuriat.

Ambele fapte nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.

Împotriva acestei solutii au declarat recurs toate partile.

Recurentii inculpati au criticat hotarârea, sustinând ca, în mod gresit au fost sanctionati si ca, în realitate, faptele nu întruneau elementele constitutive ale unei infractiuni.

Recurentul – parte vatamata a sustinut ca recursurile inculpatilor sunt admisibile în masura în care se constata ca acestia nu au fost asistati de aparator în conditiile în care asistenta juridica era obligatorie. În recursul sau, el critica solutia din perspectiva repunerii în situatia anterioara, sustinând ca expertiza este gresita, în sensul ca nu sunt respectate dimensiunile din titlul de proprietate. În final, el solicita admiterea recursului, retinerea cauzei spre rejudecare cu efectuarea unei noi expertize sau a unei contraexpertize.

Recursurile sunt fondate pentru considerentele ce se vor arata în continuare.

Desi prima instanta a pronuntat achitarea ambilor inculpati pentru infractiunea prevazuta de art. 220 Cod penal, tribunalul subliniaza ca norma incriminatoare contine mai multe modalitati alternative (forma tip si formele agravate). Din întregul curs al cauzei se desprinde concluzia ca judecatoria nu a stabilit încadrarea juridica data faptei, în sensul ca nu a indicat aliniatul articolului 220 care incrimineaza fapta.

Totusi, pornindu-se de la elementele de fapt descrise în plângere, tribunalul conchide ca fapta comporta încadrarea juridica prevazuta de art. 220 alin. 2 Cod penal (desfiintarea sau stramutarea semnelor de hotar) sau alin. 3 (savârsirea faptei de doua sau mai multe persoane împreuna).

Tribunalul mai noteaza ca, în cursul procesului, a intervenit o modificare legislativa si ca prima instanta trebuia sa faca o apreciere cu privire la legea penala mai favorabila si aplicabila în speta. Totusi, atât în forma anterioara modificarilor survenite prin Legea 247/2005,cât si în forma actuala, ambele aliniate sanctioneaza variante agravate ale infractiunii de tulburare de posesie sanctionate cu pedepse al caror minim este de cel putin 5 ani.

Fata de dispozitiile art. 171 alin. 3 cod penal, astfel cum a fost modificat prin art. I, pct. 110 din Legea nr. 281/2003, asistenta juridica calificata era obligatorie, indiferent de care din cele doua forme ale infractiunii ar fi fost luata în considerare de instanta.

Obligatia aceasta implica asigurarea unui aparator din oficiu (în absenta unuia ales) pe toata durata procesului.

În speta, inculpatii au angajat un aparator la 14 decembrie 2005. Pâna la acel moment,ei nu au beneficiat de aplicarea dispozitiilor citate mai sus.

Din perspectiva acestei încalcari, se pune problema în ce proportie vor fi afectate actele procedurale îndeplinite în speta,atât timp cât dispozitia a fost respectata începând cu 14 decembrie 2005.

În opinia tribunalului, în principiu, nulitatea afecteaza numai actele îndeplinite anterior acestei date. Însa în masura în care între acestea si actele ulterioare exista o strânsa legatura, efectele nulitatii se vor rasfrânge si asupra celor din urma. În speta, desi hotarârea a fost pronuntata în conditiile respectarii dreptului la aparare, ea se bazeaza pe acte efectuate cu nerespectarea acestui drept (audierea partilor, expertiza, etc.). Pe cale de consecinta, nulitatea „radiaza” si asupra hotarârii.

Pornind de la aceste premise, tribunalul va admite recursurile tuturor partilor si va casa în totalitate sentinta atacata. Casarea integrala are în vedere imposibilitatea unei alte solutii cu privire la infractiunea prevazuta de art. 205 Cod penal.

Cauza va fi trimisa spre rejudecare la Judecatoria Macin pentru solutionare, cu respectarea dispozitiilor privind dreptul la aparare.

Decizia penala 238/17 noiembrie 2006

Persoana vatamata F.M a solicitat tragerea la raspundere penala a faptuitorilor P.P si P.A, sub aspectul savârsirii infractiunilor prevazute de art. 205 Cod penal si art. 220 Cod penal.

În motivare, persoana vatamata a aratat ca detine un teren în suprafata de 440 m.p. conform titlului de proprietate nr. 78449/2001. La data de 25 aprilie 2005 a constatat ca vecinii sai, faptuitorii din cauza au desfiintat gardul despartitor dintre fonduri. A cerut lamuriri faptuitoarei P.A. însa aceasta i-a adresat injurii. Persoana vatamata sustine ca faptuitorii au construit un nou gard despartitor între proprietati si au intrat pe terenul sau, pe o suprafata de 50 m.p., astfel încât nu mai are acces la toaleta din fundul gradinii.

Prin sentinta penala nr. 133 din 15 iunie 2006, Judecatoria Macin a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) Cod proc. pen., achitarea inculpatei P.A., sub aspectul savârsirii infractiunii prev. de art. 205 Cod penal,

În baza art. 91 lit. c) Cod penal, prima instanta a aplicat o amenda administrativa de 10 lei.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) cod proc. penala, Judecatoria Macin a dispus achitarea ambilor inculpati pentru savârsirea infractiunii prevazuta de art. 220 Cod penal. Ambilor inculpati li s-a aplicat câte o amenda administrativa de 10 lei.

S-a dispus repunerea partilor în situatia anterioara în sensul ca inculpatii au fost obligati sa mute gardul despartitor dintre cele doua proprietati pe aliniamentul A – B, asa cum este identificat pe schita anexa la raspunsul la obiectiunile formulate la raportul de expertiza.

Pretentiilor civile privind daunele morale pretinse de partea civila au fost respinse ca nefondate.

Pentru a pronunta aceasta slutie, prima instanta a retinut ca imobilul casa de locuit si terenul aferent, proprietatea inculpatilor, situata în comuna Carcaliu, judetul Tulcea, se învecina cu un teren pe care se aflau niste constructii în stare avansata de degradare, proprietatea partii vatamate.

Cele doua proprietati erau despartite de una gard care, de asemenea, se afla într-o stare avansata de degradare, iar inculpatii încercau sa ajunga la o întelegere cu partea vatamata pentru a reface gardul.

Pe 25 aprilie 2005, partea vatamata s-a dus cu doi oameni pentru a face curatenie pe terenul sau.

Cu aceasta ocazie, a constatat ca parte din gardul despartitor era darâmat, situatie în care între F.M si P.A. s-a iscat o discutie contradictorie.

Pentru ca FM refuza sa discute despre refacerea gardului si i-a spus ca se vor vedea la judecata, P.A l-a înjurat si i-a spus : „tu nu esti om, esti animal”.

Ulterior acestei discutii, pentru ca F.M a refuzat sa colaboreze la refacerea gardului, inculpatii au refacut gardul pe toata lungimea, turnând fundatie.

Este adevarat ca, în momentul în care au refacut gardul despartitor, nu au respectat întocmai vechiul amplasament si acest lucru era dovedit prin declaratiile a doi martori.

Prima instanta a stabilit ca, la edificarea noului gard, inculpatii nu au respectat aliniamentul vechi. Pe de alta parte, ea a constatat refuzul partii vatamate de a contribui la refacerea gardului si a stabilit ca, pe acest fond, inculpata l-a injuriat.

Ambele fapte nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.

Împotriva acestei solutii au declarat recurs toate partile.

Recurentii inculpati au criticat hotarârea, sustinând ca, în mod gresit au fost sanctionati si ca, în realitate, faptele nu întruneau elementele constitutive ale unei infractiuni.

Recurentul – parte vatamata a sustinut ca recursurile inculpatilor sunt admisibile în masura în care se constata ca acestia nu au fost asistati de aparator în conditiile în care asistenta juridica era obligatorie. În recursul sau, el critica solutia din perspectiva repunerii în situatia anterioara, sustinând ca expertiza este gresita, în sensul ca nu sunt respectate dimensiunile din titlul de proprietate. În final, el solicita admiterea recursului, retinerea cauzei spre rejudecare cu efectuarea unei noi expertize sau a unei contraexpertize.

Recursurile sunt fondate pentru considerentele ce se vor arata în continuare.

Desi prima instanta a pronuntat achitarea ambilor inculpati pentru infractiunea prevazuta de art. 220 Cod penal, tribunalul subliniaza ca norma incriminatoare contine mai multe modalitati alternative (forma tip si formele agravate). Din întregul curs al cauzei se desprinde concluzia ca judecatoria nu a stabilit încadrarea juridica data faptei, în sensul ca nu a indicat aliniatul articolului 220 care incrimineaza fapta.

Totusi, pornindu-se de la elementele de fapt descrise în plângere, tribunalul conchide ca fapta comporta încadrarea juridica prevazuta de art. 220 alin. 2 Cod penal (desfiintarea sau stramutarea semnelor de hotar) sau alin. 3 (savârsirea faptei de doua sau mai multe persoane împreuna).

Tribunalul mai noteaza ca, în cursul procesului, a intervenit o modificare legislativa si ca prima instanta trebuia sa faca o apreciere cu privire la legea penala mai favorabila si aplicabila în speta. Totusi, atât în forma anterioara modificarilor survenite prin Legea 247/2005,cât si în forma actuala, ambele aliniate sanctioneaza variante agravate ale infractiunii de tulburare de posesie sanctionate cu pedepse al caror minim este de cel putin 5 ani.

Fata de dispozitiile art. 171 alin. 3 cod penal, astfel cum a fost modificat prin art. I, pct. 110 din Legea nr. 281/2003, asistenta juridica calificata era obligatorie, indiferent de care din cele doua forme ale infractiunii ar fi fost luata în considerare de instanta.

Obligatia aceasta implica asigurarea unui aparator din oficiu (în absenta unuia ales) pe toata durata procesului.

În speta, inculpatii au angajat un aparator la 14 decembrie 2005. Pâna la acel moment,ei nu au beneficiat de aplicarea dispozitiilor citate mai sus.

Din perspectiva acestei încalcari, se pune problema în ce proportie vor fi afectate actele procedurale îndeplinite în speta,atât timp cât dispozitia a fost respectata începând cu 14 decembrie 2005.

În opinia tribunalului, în principiu, nulitatea afecteaza numai actele îndeplinite anterior acestei date. Însa în masura în care între acestea si actele ulterioare exista o strânsa legatura, efectele nulitatii se vor rasfrânge si asupra celor din urma. În speta, desi hotarârea a fost pronuntata în conditiile respectarii dreptului la aparare, ea se bazeaza pe acte efectuate cu nerespectarea acestui drept (audierea partilor, expertiza, etc.). Pe cale de consecinta, nulitatea „radiaza” si asupra hotarârii.

Pornind de la aceste premise, tribunalul va admite recursurile tuturor partilor si va casa în totalitate sentinta atacata. Casarea integrala are în vedere imposibilitatea unei alte solutii cu privire la infractiunea prevazuta de art. 205 Cod penal.

Cauza va fi trimisa spre rejudecare la Judecatoria Macin pentru solutionare, cu respectarea dispozitiilor privind dreptul la aparare.

Etichete:

CONDAMNAREA INCULPATULUI PENTRU SĂVÂRŞIREA UNEI INFRACŢIUNI NEREŢINUTĂ ÎN ACTUL DE SESIZARE.LATURA SUBIECTIVĂ A INFRACŢIUNII DE ÎNŞELĂCIUNE.

Prin sentinţa penală nr.231 din 27 iunie 2007 pronunţată de Judecătoria C-lung Moldovenesc în dosarul nr.324/206/2006, au fost condamnaţi inculpaţii:

1) P.V.pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev.de art.215 alin.1, 2 şi 4 cod penal, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

Acelaşi inculpat a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev.de art.290 cod penal, la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art.33 lit.a şi 34 lit.b cod penal, a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

2) Ş.A. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prev.de art.26 rap.la art.215 alin.1, 2 şi 4 cod penal, cu aplic.art.37 lit.a cod penal, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

Acelaşi inculpat a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev.de art.26 rap.la art.290 cod penal, cu aplic.art.37 lit.a cod penal, la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art.33 lit.a şi 34 lit.b cod penal, a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Conform art.83 cod penal, a revocat beneficiul suspendării condiţionate a pedepsei de 8 luni închisoare ce i-a fost aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr.316/13.09.2004 a Judecătoriei C-lung Moldovenesc şi s-a dispus ca aceasta să fie executată separat de prezenta pedeapsă.

S-a făcut aplicarea art.71 Cod penal şi art.64 alin.1 lit.a teza a II a şi lit.b şi c Cod penal.

Au fost anulate menţiunile false.

Au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, să plătească părţii civile SC K suma de 10.543, 70 lei despăgubiri civile.

Totodată, fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 400 lei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că în cursul lunii noiembrie 2004, aceştia s-au deplasat în mun.Suceava unde au întocmit actele necesare înfiinţării SC X SRL C-lung Moldovenesc, administrator fiind inculpatul Ş.A., aceştia obţinând de la Reiffeisen Bank un carnet de file CEC.

După ce a semnat în alb un număr de 7 file, inculpatul ŞA i-a dat coinculpatului P V aceste instrumente de plată împreună cu ştampilele societăţii şi cu facturile tipizate. În cursul lunii ianuarie 2006, SC”K a primit o comandă emisă de societatea inculpaţilor pentru livrarea cantităţii de 10.000 metri cablu. La data de 1.02.2006 cu factura seria BYCN nr.0705062 numitul IMR reprezentantul firmei a transportat până în Suceava 10.065 metri cablu pe care l-a predat inculpatului P V care a semnat la rubrica primitor factura, a aplicat ştampila societăţii şi apoi a înmânat fila CEC cu seria BB 30200286884 pe care a completat-o şi a aplicat ştampila societăţii pe care o reprezenta.

La 10.02.2006 SC”K a primit o nouă comandă din partea firmei celor doi inculpaţi prin care se mai solicita o cantitate de 15.000 metri cablu, astfel încât la 16.02.2006 acelaşi reprezentant a transportat până în Suceava 15.250 metri cablu în valoare de 6351, 63 lei conform facturii fiscale seria BYCN nr.0705409, marfă care a fost predată de asemenea inculpatului PV care a semnat factura şi a aplicat ştampila societăţii, după care a completat fila CEC seria BB 30200286886, aplicând ştampila societăţii şi i-a predat-o delegatului.

La data de 10.03.2006 această filă CEC a fost introdusă în bancă, însă a fost refuzată la plată pe motiv de lipsă totală de disponibil, trăgătorul aflându-se în interdicţie bancară, fila CEC aparţinând unui set retras din circulaţie.

Inculpatul Ş A a susţinut că actele societăţii respectiv filele CEC, facturile şi ştampilele au fost predate imediat după înfiinţare coinculpatului P.V., fără să ştie că acestea au fost folosite de fapt pentru mascarea unor activităţi ilicite însă a recunoscut că şi el a primit anumite sume de bani din aceste afaceri oneroase, dar a precizat că aceste sume erau mult prea mici faţă de cât încasa celălalt coinculpat care l-a încântat cu promisiuni că-l va trimite în străinătate la firma Microsoft.

Celălalt inculpat nu a putut fi audiat în faţa organelor de urmărire penală.

În faţa primei instanţe inculpatul P.V a confirmat susţinerile din actul de sesizare în sensul că a completat fila CEC 30200286886 deşi ştia că aceasta nu are acoperire bancară, dar credea că societatea va primi bani în cont, iar celălalt coinculpat în persoana lui Ş. i-a oferit un salariu mare în calitate de administrator al firmei.

Inculpatul Ş.A. a declarat în faţa primei instanţe că el a fost numit administrator al societăţii dar că singura lui atribuţie era pur formală fiindcă celălalt coinculpat mai avea o societate pe numele său şi nu putea să mai înfiinţeze una.

Inculpatul a arătat că singura lui activitate la această societate a fost aceea că a semnat un număr de 5 – 7 file CEC. De asemenea, a declarat că celălalt coinculpat i-a promis că dacă acceptă să figureze ca administrator la societate îi va găsi un loc de muncă în cadrul acesteia.

Vinovăţia inculpaţilor fiind dovedită s-a procedat la condamnarea acestora pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată pentru inculpatul P.V. şi respectiv complicitate la săvârşirea aceloraşi infracţiuni, cu aplic.art.37 lit.a cod penal în ceea ce-l priveşte pe inculpatul ŞA.

Prima instanţă a aplicat celor doi inculpaţi câte o pedeapsă cu închisoarea orientată spre minimul special prevăzut de lege iar în temeiul art.33, 34 lit.b cod penal a aplicat fiecărui inculpat pedeapsa cea mai grea, dispunând executarea acesteia în regim de penitenciar.

În temeiul art.71 cod penal a interzis inculpaţilor drepturile prev.de art.64 lit.a teza a II a, art.64 lit.b şi c cod penal şi a dispus anularea menţiunilor false.

Sub aspectul laturii civile a obligat inculpaţii în solidar să plătească SC”K”SRL Bucureşti suma de 10.543, 70 lei cu care aceasta s-a constituit parte civilă, contravaloarea celor două facturi neonorate.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel în termen legal inculpaţii ŞA. şi P. V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, fără a indica în scris motivele, dar prin apărătorii lor, au invocat în principal că nu sunt vinovaţi de faptele reţinute în sarcina lor şi în subsidiar au cerut redozarea pedepselor.

Prin decizia penală nr.317 din 10 septembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul penal nr.324/206/2006 au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi. Pentru a pronunţa această decizie s-a reţinut că sentinţa penală pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii ambii criticându-le pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Inculpatul P.V. a solicitat prin apărătorul desemnat din oficiu reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante ca urmare a atitudinii adoptate pe parcursul procesului penal şi reducerea pedepsei.

Inculpatul Ş.A. a solicitat prin avocatul desemnat din oficiu achitarea sa întrucât nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor, având în vedere faptul că nu cunoştea intenţiile celuilalt coinculpat.

Examinând recursurile declarate de inculpaţi, Curtea constată că acestea sunt fondate pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Din amplul probatoriu administrat în faza de urmărire penală şi cercetare judecătorească a reieşit cu certitudine că inculpatul Ş.A., după înfiinţarea SC X SRL Câmpulung Moldovenesc a cărui administrator era i-a predat inculpatului P.V. toate documentele inclusiv carnetul de file C.E.C., ştiind că nu avea disponibil în cont şi l-a ajutat pe acesta să folosească aceste documente contabile.

Inculpatul P.V. primind documentele SC X SRL Câmpulung Moldovenesc puse la dispoziţie de inculpatul Ş.A. a completat filele C.E.C. şi le-a emis către SC K cunoscând faptul că nu avea acoperire în bancă, cauzându-i acestei societăţi un prejudiciu de 10.543, 70 lei.

Vinovăţia inculpaţilor a fost pe deplin dovedită pe baza probatoriului reţinut de către instanţa de fond însă faptelor li s-a dat o greşită încadrare juridică.

Nu pot fi primite susţinerile inculpatului Ş.A. din prezentul recurs prin care arată că nu a avut cunoştinţă despre activitatea infracţională a coinculpatului P.V. atâta vreme cât din declaraţiile acestora rezultă că SC X SRL Câmpulung Moldovenesc a fost înfiinţată de acesta, filele de CEC au fost semnate şi ştampilate de el deşi ştia că societatea nu a desfăşurat activităţi comerciale şi nu avea disponibil în cont iar ca urmare a activităţii ilegale desfăşurate de P.V. primea de la acesta sume de bani.

Faptele inculpaţilor aşa cum au fost descrise mai sus şi reţinute de către instanţa de fond întrunesc doar elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art.215 alin.1,2 şi 4 Cod penal, pentru inculpatul P.V. şi de art.26 Cod penal raportat la art.215 alin.1, 2 şi 4 Cod penal pentru inculpatul Ş.A. infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată reţinută în sarcina acestora neexistând în cauză atâta vreme cât aceştia aveau abilitatea legală de a semna şi completa filele CEC folosite pentru inducerea în eroare a reprezentanţilor SC K. Mai mult de atât, prin actul de sesizare al instanţei, respectiv Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc nr.438/P/2006, inculpatul Ş.A. a fost trimis în judecată doar sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art.215 alin.1, 2 şi 4 Cod penal, iar instanţa de fond, în mod greşit, fără a se fi cerut în cauză o extindere a procesului penal de către procuror sau fără a pune în discuţia părţilor schimbarea încadrării juridice a faptelor, a dispus condamnarea inculpatului şi pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.26 Cod penal raportat la art.290 Cod penal.

Faţă de cele prezentate anterior şi văzând că în cauză sunt date cazurile de casare prev. de art.3859 pct.12 şi 17 Cod pr.pen., Curtea urmează ca în baza art.38515 pct.2 lit.d Cod pr.pen. să admită recursurile declarate de inculpaţi, să caseze decizia şi parţial sentinţa şi reţinând cauza spre rejudecare să dispună achitarea în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a Cod pr.pen. a inculpatului P.V. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.290 Cod penal, şi a inculpatului Ş.A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.26 Cod penal raportat la art.290 Cod penal.

Etichete: