CONT. ADM. : Contravenţie prevăzută la art. 102 alin. 3 lit e) din OUG nr. 195/2002. Incidenţa dispoziţiilor paragrafului 3.5.1. din Norma de Metrologie Legală NML 021-05 /23.11.2005

Deliberând asupra recursului contravenţional de faţă constată :

Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Rm. Sărat sub nr. 871/287/2009 din 28.04.2009 petentul L P a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa în contradictor cu intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Buzău să se dispună anularea procesului verbal de contravenţie seria CC nr. 3023795 din 24.04.2009 în baza căruia a fost sancţionat cu 9 puncte amendă în cuantum de 540 lei , reţinerea permisului şi suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă determinată, pentru pretins comiterea contravenţiei prevăzute la art.102 alin. 3 lit. e) din OUG nr. 195/2002 raportat la art .121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006 .

În motivarea plângerii petentul a învederat că nu se face vinovat de comiterea contravenţiei reţinute în sarcina sa prin procesul verbal contestat , în sensul că la data de 24.04.2009 ar fi condus autoturismul în localitatea Băile judeţul Buzău cu o viteză de 95 km/h , într-o zonă de acţiune a indicatorului ”limitare de viteză la 40 km/h” . Susţine că a circulat cu o viteză regulamentară pe sectorul de drum respectiv , în condiţii de ploaie dar şi cu o vizibilitate necorespunzătoare a indicatorului de limitare de viteză , datorită modului defectuos de amplasare .

Intimatul a formulat întâmpinare în condiţiile art. 115 – 118 din Codul de procedură civilă, solicitând motivat respingerea plângerii ca neântemeiată .

Prin sentinţa civilă nr. 565 din 18.03.010 pronunţată de Judecătoria Buzău s-a admis plângerea ca întemeiată , dispunându-se anularea procesului verbal de contravenţie .

Pentru a hotărî astfel instanţa fondului a reţinut în fapt şi în drept :

Prin procesul verbal contestat , s-a reţinut în sarcina petentului comiterea contravenţiei prevăzute la art. 102 alin. 3 lit. e) din OUG nr. 195/2002 raportat la art .121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006 , întrucât la data de 24.04.2009 , orele 10:18 a condus autoturismul B-98-ZTG , pe DN 22 , în localitatea Băile , judeţul Buzău cu o viteză de 95 km/h , într-o zonă de acţiune a indicatorului ”limitare de viteză la 40 km/h ” , înregistrată cu un aparat radar , verificat metrologic si declarat admis .

Instanţa a apreciat că procesul verbal de contravenţie este afectat de nelegalitate şi netemeinicie, întrucât măsurarea efectuată în condiţii de ploaie astfel cum a confirmat şi martorul Giugiuc Nicolae , nu poate constitui o probă pentru aplicarea legislaţiei rutiere în raport de prevederile punctului 4.4. liniuţa a I –a din Norma de Metrologie Legală NML 021-05 / 23.11.2005 .

Împotriva sentinţei a declarat recurs intimatul în termen legal conform art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001 , criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie potrivit motivelor de recurs depuse în scris la dosar .

În expunerea motivelor de recurs intimatul a invocat în esenţă că instanţa fondului a făcut o apreciere greşită asupra situaţiei în fapt şi în drept dedusă judecăţii , în condiţiile în care planşa fotografică atestă conducerea autoturismului cu o viteză de 95 km/h într-o zonă de acţiune a indicatorului ”limitare de viteză la 40 km/h ” , înregistrată cu un aparat radar , verificat metrologic .

Prin decizia nr. 641 din 4.10.2010 pronunţată de Tribunaluil Buzău s-a respins recursul ca neîntemeiat .

Hotărând astfel, tribunalul a reţinut în fapt şi în drept :

Prin procesul verbal contestat , s-a reţinut în sarcina petentului comiterea contravenţiei prfevăzute la art. 102 alin. 3 lit. e) din OUG nr. 195/2002 raportat la art .121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006 , întrucât la data de 24.04.2009 , orele 10:18 a condus autoturismul B-98-ZTG , pe DN 22 , în localitatea Băile , judeţul Buzău cu o viteză de 95 km/h , într-o zonă de acţiune a indicatorului ”limitare de viteză la 40 km/h ” , înregistrată cu un aparat radar , verificat metrologic şi declarat admis .

Tribunalul apreciază ca şi instanţa fondului , că intimatul nu a produs dovezi dincolo de orice dubiu în sensul că petentul ar fi săvârşit contravenţia reţinută în sarcina sa privind regimul legal al vitezei pe un segment de drum cu interdicţie .

Efectuarea înregistrării în condiţii de ploaie nu poate constitui o probă certă astfel cum se prevede la punctul 4.4. liniuţa a I –a din Norma de Metrologie Legală NML 021-05 / 23.11.2005 , iar planşa fotografică depusă în două exemplare la filele 11 şi 12 dosar fond nu pune în evidenţă numărul de înmatriculare al autoturismului condus de petent , contrar prevederilor punctului 3.5.1. liniuţa a V- a din actul normativ invocat, în forma incidentă la perioada de referinţă .

Pentru considerentele expuse , în baza art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, prin decizia nr. 641 din 4.10.2010 pronunţată de Tribunaluil Buzău s-a respins recursul ca neîntemeiat .

Tags: Contravenţie prevăzută la art. 102

CONT. ADM.: Contravenţie prevăzută la art. 102 alin. 3 lit. e ) din OUG nr. 195/2002 raportat la art. 121 alin. 1 din HG nr.1391/2006. Starea de necesitate invocată drept cauză de înlăturare a răspunderii contravenţionale

Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Râmnicu Sărat sub nr.X/X/2009 , petentul C.T.D. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa în contradictor cu intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Buzău să se dispună anularea procesului verbal de contravenţie seria PCL nr. Y /2009 în baza căruia a fost sancţionat cu 9 puncte amendă în cuantum de 540 lei şi suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru pretins comiterea la data de – / 2009 a contravenţiei prevăzute la 102 alin.3 lit.e) din OUG nr.195/2002 raportat la art.121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002.

În motivarea plângerii, petentul a invocat pe cale de excepţie nulitatea absolută a procesului verbal de contravenţie, susţinând în esenţă că nu se menţionează : marca autoturismului condus , efectuarea înregistrării în localitate sau în afara localităţii, poziţia kilometrică la care s-a constatat abaterea, indicatorul cu limita de viteză pe segmentul de drum respectiv, elementele de identificare ale aparatului radar şi modul de funcţionare al acestuia şi nici nu s-a utilizat modelul prevăzut la anexa nr.1D la regulament.

Pe fond, petentul nu a precizat viteza cu care s-a deplasat în localitatea menţionată în procesul verbal , învederând că măsurarea acesteia s-a efectuat cu aparatul radar la data de – / 2009, iar procesul verbal de contravenţie s-a încheiat la data de – / 2009, după prelucrarea înregistrării şi stabilirea identităţii sale.

Solicită ca instanţa fondului să aibă în vedere faptul că la perioada de referinţă s-a deplasat cu autoturismul în regim de urgenţă la domiciliul părinţilor săi din localitatea W, întrucât fiul său în vârstă de 4 ani , bolnav, şi operat de inimă, aflat în îngrijirea acestora, rămăsese fără medicaţie.

Intimatul a formulat întâmpinare în condiţiile art.115 – 118 din Codul de procedură civilă , solicitând motivat respingerea plângerii ca neîntemeiată.

Prin sentinţa civilă nr.Z/2009 s-a respins plângerea ca neîntemeiată .

Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut în baza probatoriului administrat că petentul se face vinovat de săvârşirea contravenţiei prevăzută la art.102 alin.3 lit.e) din OUG nr.195/202 raportat la art.121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 constând în conducerea autoturismului Z , la data de 24.04.2009, orele 11:12, pe DN 22 , în localitatea Y, judeţul Buzău cu o viteză de 92 km/h înregistrată cu un aparat radar verificat metrologic şi declarat admis.

Împotriva sentinţei a declarat recurs intimatul în termen legal conform art.34 alin.2 din OG nr.2/2001 criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie potrivit motivelor de recurs depuse în scris la dosar.

În expunerea motivelor de recurs , petentul a invocat în esenţă omisiunea pronunţării instanţei fondului asupra stării de necesitate de care s-a prevalat prin plângerea introductivă, dar şi insuficienţa probatoriilor administrate , de natură să ateste că ar fi săvârşit fapta contravenţională reţinută în sarcina sa.

În sprijinul cererii de recurs , petentul a depus la filele 10-14 dosar înscrisuri noi constând în certificate medicale şi ecocardiografii cu care a confirmat afecţiunea cardiacă de care suferă copilul său în vârstă de 4 ani , postoperatorii.

Prin decizia civilă nr.Z/2010 pronunţată în dosarul nr.X/X/2009 al Judecătoriei Rm. Sărat s-a admis recursul ca întemeiat, dispunându-se casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe .

Hotărând astfel, tribunalul a avut în vedere :

? Deşi petentul a invocat prin plângerea introductivă starea de necesitate, ca împrejurare de natură să înlăture răspunderea contravenţională conform art.11 din OG nr.2/2001privind regimul juridic al contravenţiilor , instanţa fondului a omis să se pronunţe asupra acestui capăt de cerere .

? Apărarea esenţială fundamentată de petent pe dispoziţiile art.17 din OG nr.2/2001, deşi a vizat nulitatea absolută a procesului verbal determinată de nemenţionarea în cuprinsul acestuia a locaţiei de comitere a contravenţiei şi anume segmentul de drum de pe raza localităţii X, judeţul Buzău marcat cu limitarea vitezei la cel mult 40 km/h în condiţiile în care planşa fotografică nu poziţionează un astfel de indicator , instanţa fondului a omis să se pronunţe asupra excepţiei, conform art.137 din Codul de procedură civilă.

Dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare , tribunalul a solicitat noii instanţe de fond să aprecieze şi asupra aplicabilităţii prevederilor imperative ale pct.3.1.1. lit.b) , liniuţa a I-a din Norma Metrologică Legală NML 021-05 privind eroarea maximă tolerată de + 3km/h din valoarea vitezei măsurate pentru o viteză de până la 100 km/h, viteza reală în cauza pendinte judecăţii putând fi oricare viteză din intervalul 92- 3 km/h ….92 + 3 km/h ( sau altfel spus, oricare viteză plasată în intervalul 89 km/h – 95 km/h).

Or, într-un asemenea caz dându-se eficienţă prezumţiei de nevinovăţie instituită la art.6 paragraful 1 din Constituţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale , dar şi principiul consacrat inclusiv , în jurisprudenţa CEDO potrivit căruia dubiul profită celui acuzat, se constată că organul de poliţie nu a probat săvârşirea contravenţiei dincolo de orice îndoială , noua încadrare juridică nefiind de natură să atragă şi aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare.

Cauza s-a reînregistrat la Judecătoria Rm. Sărat sub nr.Y/Y/2010 , iar prin sentinţa civilă nr.Y s-a admis plângerea ca întemeiată, dispunându-se anularea procesului verbal de contravenţie contestat.

Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut că procesul verbal de contravenţie este afectat de nulitate , întrucât agentul constatator nu a descris contravenţia reţinută în sarcina petentului conform art.16 din OG nr.2/2001, în condiţiile în care nu a menţionat segmentul de drum marcat cu limitarea vitezei la cel mult 40 km/h, iar planşa fotografică nu poziţionează un astfel de indicator.

Împotriva sentinţei a declarat recurs intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Buzău criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie potrivit motivelor de recurs depus în scris la dosar.

În expunerea motivelor de recurs, intimatul a invocat în esenţă că instanţa fondului a făcut o apreciere greşită asupra probelor administrate , în condiţiile în care a dovedit că petentul a condus autoturismul cu o viteză de 92 km/h în localitatea X , pe un segment de drum cu restricţie de viteză de 40 km/h.

Prin decizia civilă nr. Z /2010 s-a admis recursul declarat de intimat , s-a modificat sentinţa atacată în sensul admiterii plângerii în parte şi s-a dispus înlocuirea amenzii aplicate cu avertisment şi respectiv înlăturarea măsurii tehnioco administrative a reţinerii permnisului şi a sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule .

Hotărând astfel, tribunalul a reţinut :

Prin procesul verbal contestat, s-a reţinut în sarcina petentului comiterea contravenţiei prevăzută la art.102 alin.3 lit.e) din OUG nr.195/2002 raportat la art.121 alin.1 din HG nr.1391/2006 , constând în conducerea autoturismului X , la data de – /2009, orele 11:12 pe DN 22 în localitatea Y, judeţul Buzău cu o viteză de 92 km/h, pe un segment de drum marcat cu restricţie de viteză până la 40 km/h.

Contrar situaţiei în fapt şi în drept reţinute prin procesul verbal , tribunalul a apreciat că în cauză nu s-au produs dovezi în sensul săvârşirii contravenţiei respective de către petent, în condiţiile în care agentul constatator nu a făcut aplicarea prevederilor punctului 3.1.1. lit.b) prima liniuţă referitoare la eroarea maximă tolerată , din Norma de metrologie Legală NML 021 – 05/23.11.2005.

Or, în condiţiile în care s-ar fi aplicat prevederile legale menţionate, încadrarea juridică a faptei se regăseşte la art.108 alin.1 lit.d) pct.3 din OUG nr.195/2002, faptă ce se sancţionează cu 9 până la 20 puncte amendă şi 6 puncte penalizare, nefiind incidente dispoziţiile privind aplicarea măsurii tehnico – administrative a reţinerii permisului şi nici suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule.

Tags: Contravenţie prevăzută la art. 102

CONT. ADM. : Contravenţie prevăzută la art. 102 alin. 3 lit. a) din OUG nr. 195/2002. Aparat Drager utilizat la măsurarea alcoolemiei, neprevăzut Lista oficială a mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal LO/2009 şi neverificat metrologic

Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Buzău sub nr. X/X/2009 din 11.05.2009, petentul P.A. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa în contradictor cu intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Buzău să se dispună anularea procesului verbal de contravenţie seria X nr. X din 9.05.2009 in baza căruia a fost sancţionat cu 9 puncte amendă în cuantum de 540 lei, corelativ cu aplicarea măsurii tehnico-administrative a reţinerii permisului de conducere şi a sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru pretins comiterea contravenţiei prevăzute la art.102 alin.3 lit. a) din OUG nr. 195/2002.

În motivarea plângerii, petentul a susţinut că nu a săvârşit contravenţia reţinută în sarcina sa prin procesul verbal contestat, constând în conducerea autoturismului X, la data de X/2009, pe b-dul X din municipiul Buzău sub influenţa băuturilor alcoolice. Consideră că procesul verbal de contravenţie este afectat de nulitate absolută, întrucât agentul constatator nu a descris pretinsa faptă comisă.

Intimatul a formulat întâmpinare solicitând motivat respingerea plângerii ca neîntemeiată.

Prin sentinţa civilă nr. X/2009 pronunţată de Judecătoria Buzău s-a admis plângerea în parte, dispunându-se înlocuirea cu avertisment a amenzii aplicate şi înlăturarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce .

Pentru a hotarî astfel , instanţa fondului a reţinut în baza probatoriului administrat că petentul se face vinovat de săvârşirea contravenţiei prevazută la art.102 alin.3 lit. a) din OUG nr. 195/2002 , constând în conducerea autoturismului X, la data de X/2009, în jurul orelor de 04. :35, pe b-dul X din municipiul Buzău, judeţul Buzău sub influenţa băuturilor alcoolice, aparatul etilotest marca Drager 7410- ARRK, cu care a fost testat, indicând valoarea de 0,24 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Apreciind însă că fapta săvârşită de petent prezintă o gravitate redusă, instanţa fondului a făcut aplicarea art. 7 din OUG nr. 2/2001, dispunând înlocuirea cu avertisment a amenzii aplicate şi înlăturarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule.

Împotriva sentinţei a declarat recurs intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Buzău în termen legal conform art 34 al.2 din OUG nr. 2/2001 , criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie potrivit motivelor de recurs depuse în scris la dosar.

În expunerea motivelor de recurs, intimatul a invocat greşita apreciere de către instanţa fondului a gravităţii reduse a faptei săvârşite de petent, în raport de împrejurările în care a fost comisă , de altfel nedovedite, avându-se în vedere şi numărul mare de fapte contravenţionale comise într-o perioadă relativ scurtă de la data obţinerii permisului de conducere.

În apărare, petentul a depus la fila 13 dosar recurs un bon printat privind valoarea alcoolemiei măsurată pentru o altă persoană ce priveşte dosarul nr. Y/Y/2009, susţinând că bonul depus de intimat la fila 24 dosar fond, nu are forţă probantă în cauză, întrucât valoarea menţionată este înscrisă de mână.

În contextul expus, tribunalul a solicitat intimatului să prezinte atât instrucţiunile de utilizare a aparatului etilotest marca Drager 7410-ARRK 0290 cât şi rezultatul testului înscris la poziţia nr.X/2009 (fila 15).

La termenul de judecată fixat pentru soluţionarea recursului , intimatul a susţinut, prin reprezentantul său că nu deţine instrucţiuni cu privire la aparatul Drager utilizat în cauză, depunând la fila 17 dosar rezultatul testării petentului la data de X/2009, emis însă la data de Y/2010.

Prin decizia civilă nr. X/X/2010 s-a admis ca întemeiat recursul declarat de intimat, modificându-se sentinţa în sensul înlăturării dispoziţiei de înlocuire cu avertisment a amenzii aplicate, dar şi a măsurii tehnico administrativă a reţinerii permisului de conducere , cu menţinerea dispoziţiei referitoare la înlăturarea sancţiunii complementare a exercitării dreptului de a conduce.

Hotărând astfel, tribunalul a avut în vedere :

În baza probatoriului administrat, instanţa fondului a reţinut în mod greşit că petentul se face vinovat de savârşirea contravenţiei prevăzute la art. 102 alin.3 lit. a) din OUG nr. 195-2002, constând în conducerea autoturismului X la data de X/2009 sub influenţa băuturilor alcoolice şi că o astfel de faptă ar prezenta o gravitate redusă.

Contrar considerentelor sentinţei, tribunalul apreciază că intimatul nu a dovedit săvârşirea pretinsei contravenţii, în raport de bonul “Drager alcool- test printer” datat la X/2009, orele X.

Conform bonului (tichetului) depus la fila 15 dosar fond, rezultatul testării efectuate cu aparatul etilotest marca Drager 7410-ARRK 0292 : “0,24 mg/l” (alcool pur în aerul expirat) nu este printat, fiind scris de mână, astfel că nu poate fi calificat drept un document standard, în domeniu.

Spre deosebire de acest bon, actul depus la fila 13 dosar recurs, privind o testare similară, administrată însă, într-un alt dosar, relevă printarea efectivă a valorii alcoolemiei de « 0,13 mg/l » , aceasta nefiind scrisă de mână.

Documentul depus de intimat la fila 17 dosar recurs, privindu-l pe petiţionar, în cuprinsul căruia valoarea alcoolemiei de 0,24 mg/l este printată ( şi nu scrisă de mână) nu poate fi luat în considerare de către tribunal, avându-se în vedere că a fost emis la data de Y/2010, deci, pe parcursul procesului.

Se mai are în vedere şi faptul că mijlocul tehnic utilizat la măsurarea alcoolemiei nu se regăseşte în Lista oficială a mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal L.O. -2009, iar intimatul nici nu a făcut dovada verificării metrologice a acestuia, astfel cum se prevede imperativ la art. 109 alin.2 din OUG nr. 195/2002, o asemenea operaţiune nefiind echivalentă cu cea de calibrare, confirmată de buletinul nr. X/2009, depus la filele 14 dosar.

În contextul expus, reţinându-se că intimatul nu a dovedit contravenţia dincolo de orice dubiu, iar petentului îi este recunoscută şi garantată prezumţia de nevinovăţie, astfel cum se prevede art.6 paragraful 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale , în baza art. 312 alin.1 din Codul de procedură civilă se va admite recursul ca întemeiat.

Prin consecinţă , tribunalul a modificat sentinţa atacată în sensul înlăturării dispoziţiei de înlocuire cu avertisment a amenzii aplicate, dar şi a masurii tehnico-administrative a reţinerii permisului de conducere, cu menţinerea dispoziţiei hotărârii privind înlăturarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule .

Tags: Contravenţie prevăzută la art. 102