Funcţionar public – suplimentul postului/supliment treaptă de salarizare

Dosar nr. 2706/88/2008
SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV
Sentinţa Civilă Nr. 181
Şedinţa publică de la 6 Februarie 2009

Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr. 2706/88/2008, reclamanţii …………………. au chemat în judecată pârâta AGENŢIA JUDEŢEANĂ PENTRU OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ – TULCEA pentru a se dispune obligarea acesteia la plata efectivă a suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, calculate şi plătite începând cu data de 1 ianuarie 2007 şi în continuare, până la încetarea raporturilor de serviciu, precum şi suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază retroactiv, respectiv din data de 22 martie 2004 până la data de 1 ianuarie 2007, perioadă în care au fost suspendate abuziv prin O.U.G. nr. 92/2004.

In motivare, reclamanţii arată că, la solicitarea de acordare a sporurilor arătate, pârâta a comunicat că nu poate plăti aceste sume pentru că nu au fost prevăzute în bugetul instituţiei, capitole cu această destinaţie, cu toate că aceste drepturi trebuiau acordate începând cu 15 noiembrie 2001, fiind introduse în Legea nr. 188/1995 prin Legea nr. 161/2003, după care prin art. 44 din O.U.G. nr. 92/2004, s-a suspendat aplicarea respectivelor dispoziţii pentru perioada 2004 – 2006.

Se mai învederează că nici executivul, şi nici legiuitorul nu putea suspenda sau abroga acest drept întrucât un drept derivând dintr-un raport juridic de muncă odată câştigat nu mai poate fi anulat, iar cenzurarea legalităţii suspendării succesive a actului normativ revine instanţei, sub sancţiunea denegării de dreptate, şi nu Curţii Constituţionale.

Reclamanţii precizează, în continuare, că normele legale de suspendare contravin art. 41 şi art. 53 din Constituţie pentru că un drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu şi contrar echităţii impuse de o societate democratică dar contravin şi art. 16 alin. 1 din Constituţie pentru că se creează o situaţie de discriminare faţă de celelalte categorii de persoane încadrate în muncă şi art. 15 alin. 2 deoarece aceste norme legale sunt retroactive, suspendând un drept câştigat sub imperiul Legii nr. 188/1999 în mod retroactiv, încălcându-se şi art. 1 din Protocolul adiţional la C.E.D.O., în condiţiile în care sporurile solicitate reprezintă un drept de creanţă, respectiv un bun în înţelesul protocolului.

Se subliniază, de asemenea, că s-a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 şi că suspendările succesive au întrerupt cursul prescripţiei extinctive ce şi-a reluat cursul după încetarea suspendării, invocându-se şi dispoziţiile art. 1 alin. 2 lit. i) din O.U.G. nr. 137/2000 întrucât se creează discriminare faţă de categoriile de funcţionari publici ce au câştigat aceste drepturi.

In drept, se invocă dispoziţiile Constituţia României, Legii nr. 54/2003, Codul Muncii; Legii 188/1999 privind statutul funcţionarului public, republicată şi actualizată; Decretului 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă; Legii 554/2004 privind contenciosul administrativ; OUG 137/2000.

In dovedirea cererii, reclamanţii au depus la dosar, în copie, practică judiciară.

In apărare, pârâta Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă – Tulcea a depus întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii reclamanţilor, ca nefondată.

Examinând cauza, în raport cu probele administrate, instanţa reţine că, reclamanţii sunt funcţionari publici în cadrul Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă – Tulcea.

Potrivit art. 31 din Legea nr. 188/1999, republicată, forma în vigoare începând cu 1 aprilie 2004, pentru activitatea desfăşurată, funcţionarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.

In perioada 2004 – 2006, dispoziţiile cuprinse la literele c) şi d) din textul legal menţionat au fost suspendate prin acte normative succesive: O.U.G. nr. 92/2004, Legea nr. 76/2005, O.U.G. nr. 2/2006 şi Legea nr. 417/2006.

Deşi este prevăzut în mod expres că în compunerea salariului funcţionarului public, pe lângă salariul de bază şi sporul de vechime, intră şi suplimentul postului, precum şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare, legiuitorul nu a stabilit şi cuantumul sporurilor în discuţie sau un minim de criterii în baza cărora să poată fi determinate, limitându-se la precizarea că suplimentul prevăzut la lit. d) din art. 31 se stabileşte în raport cu treapta de salarizare.

In aceste condiţii, este evident că stabilirea cuantumului celor două suplimente a fost lăsată de legiuitor în competenţa Administraţiei a cărei activitate fundamentală este aceea a organizării legii sau a executării în concret a legii.

In consecinţă, este atributul exclusiv al Administraţiei să execute în concret prevederile cuprinse în art. 31 din Legea nr. 188/1999 şi care beneficiază de o largă marjă de apreciere din moment ce singurul criteriu impus de legiuitor fiind cel relativ la treapta de salarizare pentru fiecare categorie de funcţionari publici.

A stabili la acest moment legalitatea sau nelegalitatea dispoziţiilor de suspendare nu este relevant în speţă pe de o parte pentru că perioada de suspendare a expirat, iar pe de altă parte, pentru că suspendarea nu a vizat decât plata acestor drepturi salariale şi nu existenţa acestora, ce nu a fost înlăturată, prevederile legale ce reglementau dreptul la cele două tipuri de sporuri producându-şi efectele şi în continuare.

Insă, în lipsa unui act infralegislativ emis sau adoptat de către Administraţie, prin care să fie stabilit cuantumul sau procentul celor două suplimente solicitate de reclamantă, instanţa nu are competenţa de a determina ea însăşi întinderea drepturilor salariale deoarece s-ar substitui Administraţiei, ipoteză în care ar încălca principiul separaţiei puterilor în stat, consacrat în art. 1 alin. 4 din Constituţia României.

Prin urmare, funcţionarii publici, înainte de a solicita plata respectivelor suplimente, ar trebui să acţioneze în sensul determinării Administraţiei să-şi îndeplinească atribuţiile de stabilire a cuantumului sau procentului sporurilor, după ce a rămas în pasivitate o atât de îndelungată perioadă de timp, profitând de faptul că s-a dispus suspendarea temporară a plăţilor acestora.

Este lipsit de eficienţă că, la acest moment, să se dispună plata celor două sporuri salariale, în mod generic, întrucât, ulterior, în condiţiile în care Administraţia persistă într-o atare atitudine de pasivitate, o hotărâre pronunţată în sensul arătat ar fi imposibil de executat, în lipsa unor minime criterii de determinare, după cum s-a arătat.

De asemenea, chiar dacă se verifică o situaţie discriminatorie în raport cu alţi funcţionari publici ce au obţinut hotărâri judecătoreşti prin care s-au admis acţiunile, o atare discriminare este doar aparentă întrucât, aşa cum s-a învederat, acele hotărâri nu pot fi puse în executare pentru că nu se poate determina modul de plată.

In măsura în care intervine Administraţia şi în îndeplinirea atribuţiilor sale, precizează modul de calcul al sporurilor respective, iar instituţia pârâtă persistă în refuzul de plată al sumelor la care reclamanta şi ceilalţi funcţionari publici au dreptul, nimic nu o împiedică pe reclamantă să promoveze o altă acţiune, fără a intra în discuţie o autoritate de lucru judecat.

Aşa fiind, având în vedere aspectele prezentate, instanţa urmează a respinge ca nefondată acţiunea promovată.

Tags: C.E.D.O., funcţionar public, Legea nr. 188/1999, Legea nr. 54/2003, Legea nr. 76/2005, Legea nr.417/2006, O.U.G. nr. 137/2000, O.U.G. nr. 2/2006, O.U.G. nr. 92/2004, suplimentul postului, treapta de salarizare

Treapta de salarizare/suplimentul postului

Dosar nr. 2903/88/2008
TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV
Sentinta civila Nr. 572
Sedinta publica de la 03 Aprilie 2009

TRIBUNALUL,

Prin actiunea adresata Tribunalului Tulcea si înregistrata la 2903/88/2008 reclamantii ……………. au chemat în judecata pe pârâta Agentia de Plati si Interventie în Agricultura – Filiala Tulcea, pentru a se dispune obligarea pârâtei la plata suplimentului postului în procent de 25% din salariul de baza si suplimentul treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de baza, retroactiv, respectiv începând cu data de 1.01.2004 pâna la data pronuntarii hotarârii, precum si pentru viitor,sume actualizate cu indicele de inflatie de la data nasterii dreptului pâna la data platii efective, în functie de data angajarii, avându-se în vedere si obligatia de plata catre stat a contributiilor sociale sti a impozitului aferent acestor drepturi de natura salariala.

In motivare, reclamantii arata ca sunt functionari publici în cadrul Agentiei de Plati si Interventie în Agricultura – Filiala Tulcea si ca în conformitate cu art.31 alin.1 lit.c si d din Legea nr.188/1999 republic, cu modificarile ulterioare, care prevede ca pentru activitatea desfasurata, functionarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de baza, sporul pentru vechime în munca, suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare.

Se arata ca prin art. 44 din O.U.G. nr. 92/2004, s-a suspendat aplicarea respectivelor dispozitii pentru perioada 2004 – 2006.

Se mai învedereaza ca nici executivul, si nici legiuitorul nu putea suspenda sau abroga acest drept întrucât un drept derivând dintr-un raport juridic de munca odata câstigat nu mai poate fi anulat, iar cenzurarea legalitatii suspendarii succesive a actului normativ revine instantei, sub sanctiunea denegarii de dreptate, si nu Curtii Constitutionale.

Reclamantii precizeaza, în continuare, ca normele legale de suspendare contravin art. 41 si art. 53 din Constitutie pentru ca un drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu si contrar echitatii impuse de o societate democratica.

In drept, reclamantii îsi întemeiaza cererea pe dispoz. art.31 alin.1 lit.c si d, art.109 din Legea nr.-188/1999 republic, art.38 si 39 din Legea nr.53/2003 si prev. art.1 alin.1 si 2 din Legea nr.142/1998.

In aparare, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea actiunii , aratând ca în cazul suplimentului postului si a suplimentului gradului (treptei de salarizare), legea nu reglementeaza modalitatea de calcul, aceasta urmând a se stabili odata cu adoptarea, prin lege, a sistemului unitar de salarizare si alte drepturi ale functionarilor publici.

Pârâta a mai depus concluzii scrise si tabel nominal cu personalul din cadrul APIA – Centrului Judetean Tulcea.

Examinând cauza în raport cu probele administrate, instanta retine ca reclamantii au calitatea de functionari publici în cadrul Agentiei de Plati si Interventie în Agricultura – Filiala Tulcea.

Potrivit disp.art.31 alin.1 lit.c si d din Legea nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici, rep., cu modificarile ulterioare, pentru activitatea desfasurata, functionarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de baza, sporul pentru vechime în munca, suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare.

În perioada 2004 – 2006, dispozitiile referitoare la suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare au fost suspendate prin OUG nr.92/2004, Legea nr.76/2005, OUG nr.2/2006 si Legea nr.417/2006.

Se retine ca, în ceea ce priveste aceste doua sporuri, legiuitorul nu a stabilit cuantumul acestora sau criteriile în baza carora sa poata fi determinate, doar în ceea ce priveste suplimentul prevazut la lit.d, specificându-se ca acesta ar fi fost corespunzator treptei de salarizare.

Prin urmare, stabilirea cuantumului sporurilor este un atribut exclusiv al administratiei, în vederea executarii în concret a dispozitiilor legale mentionate.

Întrucât perioada de suspendare a disp. art.31 alin.1 lit.c si d din Legea nr.188/1999 a expirat, iar existenta acestor drepturi nu a fost înlaturata prin actele normative mentionate, prevederile legale continua sa-si produca efectele si în continuare.

Cu toate acestea, instanta nu are competenta de a determina întinderea sau cuantumul drepturilor salariale solicitate, în lipsa unui act normativ emis de autoritatea competenta în acest sens.

De aceea acordarea celor doua sporuri salariale, în mod generic la aceasta data, ar fi lipsita de eficienta si imposibil de pus în executare, cât nu sunt stabilite criteriile de determinare a sporurilor reglementate de dispozitiile legale mentionate.

Având în vedere aceste considerente, se va respinge actiunea formulata, în totalitate, ca nefondata.

Tags: contencios administrativ, Legea nr.417/2006, O.U.G. nr. 92/2004, OUG nr.2/2006, treapta de salarizare, vechime în munca