NELEGALITATEA SENTINŢEI INSTANŢEI DE FOND CARE A ADMIS ACŢIUNEA RECLAMANTULUI ŞI A OBLIGAT UNITATEA-PÂRÂTĂ LA PLATA CĂTRE RECLAMANT A UNEI DESPĂGUBIRI EGALĂ CU SALARIILE INDEXATE ŞI REACTUALIZATE DE CARE AR FI BENEFICIAT ÎN PERIOADA 1.12.2004-28.03.2005

Prin acţiunea adresată Tribunalului Botoşani, înregistrată sub nr. 7522/C din 20.12.2005, reclamantul H.M. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, în contradictoriu cu pârâta S.C. „P.” S.A. Botoşani, această unitate să fie obligată la plata drepturilor salariale restante, începând cu luna noiembrie 2004 şi până la achitarea integrală, actualizate în funcţie de rata inflaţiei, precum şi plata dobânzii, conform prevederilor legale.

Motivând acţiunea, reclamantul a arătat că, începând cu data de 20.05.2002 a încheiat cu societatea pârâtă un contract de muncă pe durată determinată, având funcţia de director general.

Începând cu anul 2004, pachetul majoritar de acţiuni a societăţii angajatoare a fost achiziţionat de S.C. „D.I”. S.R.L. Botoşani, gestionarea efectivă a societăţii fiind preluată de administratorul societăţii cumpărătoare, A. D. Din luna decembrie 2004, a mai susţinut reclamantul, nu i s-au mai achitat drepturile salariale, nu i s-a oferit altă muncă, nu i s-a permis accesul în societate, solicitându-se însă anularea contractului de muncă, acţiune respinsă însă de instanţa de judecată.

Din acest motiv a solicitat plata drepturilor salariale, conform situaţiei de calcul depuse la dosar.

Prin întâmpinarea formulată, unitatea pârâtă a solicitat respingerea, ca nefondată, a acţiunii, arătând că, începând cu anul 2005, acţiunile societăţii angajatoare au fost cumpărate de o altă societate, respectiv S.C. „D.I”. S.R.L. Botoşani, aşa încât reclamantul nu a mai deţinut funcţia de director general, conform hotărârii Adunării generale a acţionarilor din 10.01.2005. În aceste condiţii, această funcţie a revenit administratorului firmei achizitoare, iar reclamantul nu s-a mai prezentat la serviciu, fiind şi pensionat pentru limită de vârstă, conform deciziei nr. 108535/2000. Cum reclamantul nu s-a prezentat la sediul societăţii ca urmare a invitaţiei adresate şi nici nu a prestat activitatea în funcţia specificată, a solicitat respingerea, ca nefondată, a acţiunii.

Tribunalul Botoşani, prin sentinţa civilă nr. 467 din 28.03.2006, a admis acţiunea, obligând pârâta să plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariile indexate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul în perioada 1.12.2004 – 28.03.2005, data pronunţării sentinţei, cu dobânda legală aferentă începând cu data sesizării instanţei până la data plăţii efective.

Motivând acţiunea, instanţa de fond a reţinut că, prin contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 123442/2006, înregistrat la I.T.M. Botoşani, reclamantul a dobândit calitatea de salariat al societăţii pârâte şi cum pentru perioada ulterioară datei de 1.12.2004, acesta avea calitatea de salariat, întrucât nu s-a dispus constatarea nulităţii contractului de muncă şi nu s-a făcut dovada semnării statelor de plată, conform art. 287 Cod procedură civilă, acţiunea reclamantului a fost admisă.

Împotriva acestei sentinţe a fost formulat recurs de către societatea pârâtă, criticând-o pentru nelegalitate, susţinând încălcarea dispoziţiilor art. 39 din Codul muncii, arătând că, deşi reclamantul a dobândit calitatea de salariat al societăţii, conform contractului individual de muncă nr. 123442 din 1.05.2002, în realitate, Adunarea generală a acţionarilor a numit o altă persoană în funcţia de director general.

Drept urmare, începând cu această hotărâre, reclamantul nu s-a mai prezentat la serviciu şi nu a desfăşurat nici un fel de activitate în cadrul societăţii. Cum reclamantul nu a prestat nici o activitate în cadrul societăţii, având în vedere că drepturile şi obligaţiile angajatului sunt corelative, în cauză fiind făcută şi dovada convocării la sediul societăţii după revocarea din funcţia deţinută şi numirea unui alt director general, a solicitat respingerea, ca nefondată, a acţiunii.

Recursul, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ., este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că reclamantul a avut calitatea de angajat al societăţii pârâte, în funcţia de director general, conform contractului individual de muncă înregistrat la I.T.M. Botoşani sub nr. 123442 din 20.06.2002, fiind şi pensionat pentru limită de vârstă şi muncă depusă, conform deciziei nr. 108535 din 1.05.2000 (fila 22 dosar). Acest contract fiind un act juridic bilateral, sinalagmatic, părţile se obligă reciproc una faţă de cealaltă, salariatul să presteze o muncă, iar angajatorul să plătească munca desfăşurată, contractul având şi caracter oneros şi comutativ, întrucât obligaţia unei părţi este echivalentul celeilalte.

Conform susţinerilor reclamantului, necontestate de pârâtă, începând cu anul 2005, pachetul majoritar de acţiuni al societăţii angajatoare a fost achiziţionat de o altă societate, S.C. „D. I.” S.R.L. Botoşani, iar prin hotărârea din 10.01.2005 a Adunării Generale a Acţionarilor, reclamantul a fost revocat din funcţia de director general, această funcţie fiind preluată de administratorul societăţii cumpărătoare, A.D., reprezentantul acţionarului majoritar.

Cum reclamantul nu s-a mai prezentat la unitate, a fost invitat la sediul acesteia, conform adresei nr. 26 din 7.02.2005, dar nu a dat curs solicitării unităţii angajatoare (fila 21 dosar).

De altfel, prin precizările formulate, reclamantul a arătat că nu a desfăşurat nici o activitate în cadrul societăţii odată cu schimbarea acţionarului majoritar, iar susţinerea că nu a fost primit la serviciu nu a fost dovedită, susţinerile iniţiale ale reclamantului fiind contrazise de concluziile scrise prin care arată că s-a prezentat la unitate abia după soluţionarea litigiului privind constatarea nulităţii contractului de muncă, prin decizia nr. 717 din 3.11.2005 a Curţii de Apel Suceava.

Cum în cauză nu s-a dovedit prestarea unei activităţi, iar salariul reprezintă remuneraţia muncii prestate, în mod greşit a fost obligată societatea pârâtă la plata drepturilor salariale pentru perioada decembrie 2004 – şi data pronunţării sentinţei şi a dobânzii legale, pentru care de altfel sentinţa nu cuprinde acea motivare.

În aceste condiţii, nefiind respectate obligaţiile ce revin angajaţilor, conform art. 39 alin. 2 din Codul muncii, aprobat prin Legea nr. 53/2003 nu există nici obligaţia corelativă pentru plata drepturilor salariale, aşa încât, în temeiul art. 304 pct. 9 C. pr. civ., recursul va fi admis, cu consecinţa modificării în totalitate a sentinţei, în sensul respingerii, ca nefondate, a acţiunii.

Decizia nr. 949/12.12.2006 a Curţii de Apel Suceava – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale)

Tags: NELEGALITATEA SENTINŢEI INSTANŢEI

NELEGALITATEA SENTINŢEI INSTANŢEI DE FOND CARE A RESPINS CAPĂTUL DE CERERE PRIVIND OBLIGAREA UNITĂŢII PÂRÂTE LA PLATA CĂTRE RECLAMANTĂ A INDEMNIZAŢIEI DE CONCEDIU DE ODIHNĂ PE ANII 2004 ŞI 2005, DEŞI PÂRÂTA NU A FĂCUT DOVADA CĂ I-AR FI PLĂTIT RECLAMANTEI

Prin acţiunea adresată Judecătoriei Dorohoi, judeţul Botoşani şi înregistrată la data de 15.08.2005, reclamanta S.D., în contradictoriu cu pârâta S.C. „T” SRL Dorohoi, a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale pentru concediile de odihnă neefectuate în perioada 1.10.2003-15.07.2005.

Prin sentinţa civilă nr. 835 din 30.08.2005 a Judecătoriei Dorohoi, s-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Botoşani – Secţia civilă, constatând că litigiu dedus judecăţii este unul de dreptul muncii.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Botoşani – Secţia civilă sub nr. 6182/C/2005 din 3.10.2005.

Prin cererile ulterioare, reclamanta şi-a precizat acţiunea în sensul că a cerut acordarea drepturilor salariale cuvenite pentru incapacitate temporară de muncă din perioada 26.05.2005-30.06.2005, pentru orele suplimentare lucrate, pentru luna mai 2005 şi, respectiv, a cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinare, pârâta a precizat că, pentru anul 2003, reclamanta a primit suma de 2.100.000 lei pentru concediul de odihnă, pentru anul 2004 suma de 3.800.000 lei reprezentând compensaţii pentru concediul neefectuat iar în anul 2005 suma de 1.501.305 lei pentru concediul de odihnă din perioada 1.07.2005-15.07.2005 şi a depus statele de plată în acest sens.

Ulterior, pârâta a ataşat şi statul de plată pentru luna mai 2005 şi certificatele de concediu medical, cu precizarea că, pe luna mai 2005, reclamanta a primit drepturile salariale, iar certificatele de concediu nu sunt vizate de unitatea spitalicească şi, ca urmare, nu au putut fi plătite.

Prin sentinţa nr. 484 din 29.03.2006 a Tribunalului Botoşani – Secţia civilă, s-a admis în parte acţiunea reclamantei S.D., în contradictoriu cu pârâta S.C.”T.” SRL Dorohoi.

A fost obligată pârâta să-i plătească reclamantei îndemnizaţia de concediu de odihnă aferentă timpului efectiv lucrat în anul 2003, precum şi îndemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă aferentă intervalului 26.05.2005-30.06.2005.

S-au respins, ca nefondate, capetele de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata orelor suplimentare, a îndemnizaţiei de concediu pe anii 2004 şi 2005, a cheltuielilor de judecată şi a salariului pe luna mai 2005.

Împotriva sus-menţionatei sentinţe, reclamanta a declarat recurs.

În motivarea acestuia, deşi într-o manieră informă, reclamanta s-a declarat nemulţumită de faptul că nu i s-au admis toate capetele de cerere din acţiunea formulată şi astfel cum a fost completată.

Examinând recursul de faţă, curtea îl constată întemeiat, în sensul celor ce se vor reţine în continuare.

Astfel, cu referire directă la motivele de recurs, se constată, prin sentinţa recurată – avându-se în vedere probatoriul administrat – că în mod corect s-au respins capetele de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata orelor suplimentare, a cheltuielilor de judecată şi a salariului pe luna mai 2005, dat fiind că pârâta i-a plătit reclamantei orele suplimentare lucrate şi salariul pe luna mai 2005, iar reclamanta nu a făcut dovezi referitoare la suportarea vreunor cheltuieli de judecată.

Cu privire însă la capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata către reclamantă a îndemnizaţiei de concediu de odihnă pe anii 2004 şi 2005, se constată – din actele dosarului – că pârâta nu a făcut dovada că i-ar fi achitat reclamantei aceste drepturi băneşti, deşi, conform prevederilor art. 287 din Codul muncii, îi revenea această sarcină.

Faţă de cele de mai sus, curtea, având în vedere prevederile art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va admite recursul reclamantei şi va modifica sentinţa recurată în sensul că va obliga pârâta să plătească reclamantei şi îndemnizaţia de concediu de odihnă aferentă anilor 2004 şi 2005.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

(Decizia nr. 840 din 17.10.2006 a Curţii de Apel Suceava – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale)

Tags: NELEGALITATEA SENTINŢEI INSTANŢEI