NERESPECTAREA HOTĂRÂRII JUDECĂTOREŞTI DE PLATĂ A SALARIILOR, FAPTĂ PREVĂZUTĂ DE ART. 277 DIN CODUL MUNCII; NERESPECTAREA HOTĂRÂRII JUDECĂTOREŞTI DE REINTEGRARE ÎN MUNCĂ, FAPTĂ PREVĂZUTĂ DE ART. 278 DIN CODUL MUNCII; RĂSPUNDEREA PENALĂ A ADMINISTRATORULUI ASOCIAŢIEI DE PROPRIETARI.

Prin sentinţa penală nr. 176 din 06.04.2006, a Judecătoriei Roman, inculpatul Toma Constantin a fost condamnat la o pedeapsă de 5.000.000 lei ROL, amendă penală, pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a hotărârii judecătoreşti privind plata salariilor , prevăzută de art.277 din Codul Muncii.

Pentru comiterea infracţiunii de nerespectare a hotărârii judecătoreşti de reintegrare în muncă, prevăzută de art. 278 din Codul Muncii, inculpatul TOMA CONSTANTI,, a fost condamnat la 5.000.000 lei ROL – amendă penală.

Pedepsele au fost contopite, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 5.000.000 lei ROL amendă penală.

Prima instanţă a dispus ca pedeapsa să fie executată cu suspendare, potrivit art. 81 cod penal.

Inculpatul TOMA CONSTANTIN, a fost obligat să plătească părţii civile COVALIU ELISABETA suma de 57.513.000 lei ROL, reprezentând drepturi salariale neachitate.

Pentru a pronunţa aceasta hotărâre , prima instanţă a reţinut că partea vătămată COVALIU ELISABETA, a îndeplinit funcţia de administrator la Asociaţia de proprietari nr. 5o din municipiul Roman.

Prin decizia preşedintelui asociaţiei numitul Micu Vasile, s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului de muncă a părţii vătămate Covaliu Elisabeta.

Ulterior prin sentinţa civilă nr. 355 din 19.o9. 2003 a Tribunalului Neamţ, rămasă definitivă , Covaliu Elisabeta, a fost reintegrată în muncă, în funcţia de administrator, cu obligaţia asociaţiei de a-i plăti drepturile salariale pe perioada desfacerii contractului de muncă.

Preşedintele asociaţiei de locatari Micu Vasile, a refuzat punerea în executare a sentinţei , prin care s-a dispus reintegrarea în muncă a numitei COVALIU ELISABETA, fapt pentru care a fost condamnat la o amendă penală în sumă de 3.000.000 lei amendă penală.

Ulterior prin sentinţa civilă nr. 20/C/2005 a Tribunalului Neamţ, Asociaţia de proprietari a fost obligată la respectarea hotărârii judecătoreşti anterioare , respectiv a sentinţei civile nr. 355/C/2003 a Tribunalului Neamţ.

începând cu data de ol.o4.2004, preşedinte al Asociaţiei de locatari, a fost ales inculpatul TOMA CONSTANTI , dar şi acesta a refuzat reintegrarea în muncă a numitei COVALIU ELISABETA,, fapt pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 277 şi de art. 278 din Codul Muncii, aşa cum s-a mai arătat.

Tribunalul Neamţ, prin decizia penală nr. 269/AP/ 29.06.2006 a respins ca nefundat apelul declarat de inculpatul TOMA CONSTANTIN, împotriva sentinţei penale nr. 176 din o6.o4.2006 a Judecătoriei Roman, dar în schimb a admis apelul declarat de moştenitorul părţii civile COVALIU ELISABETA, numitul COVALIU VASILE , obligând inculpatul la plata drepturilor salariale stabilite de prima instanţă, la valoarea reactualizată cu rata inflaţiei, între timp numita COVALIU ELISABETA decedând.

Împotriva deciziei penale nr. 269/AP/29.06.2006 a Tribunalului Neamţ, a declarat recurs inculpatul Tonta Constantin, hotărârile pronunţate anterior, fiind criticate sub mai multe aspecte.

S-a arătat mai întâi că nu putea fi condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 277 şi de art. 278 din Codul Muncii, nefiind realizată latura obiectivă a celor două infracţiuni, deoarece hotărârea de reintegrare în muncă a numitei COVALIU ELISABETA , cu consecinţa plătii drepturilor salariale , trebuia pusă în executare de un executor judecătoresc şi numai în cazul în care s-ar fi opus la executare în prezenţa executorului, putea fi condamnat.

Pe de altă parte în cauză trebuia introdusă în calitate de parte responsabilă civilmente, Asociaţia de proprietari nr. 5o Roman şi obligată în solidar cu el, inculpatul la plata drepturilor salariale în măsura în care ar fi fost găsit vinovat de săvârşirea celor două infracţiuni.

În fmal inculpatul a criticat hotărârile recurate, deoarece nu poate răspunde penal numai personal, asociaţiile de proprietari fiind reprezentate de un Comitet Executiv, compus din trei membri , respectiv preşedinte, vicepreşedinte şi secretar şi prin urmare, răspunderea penală revine acestui Comitet Executiv, în întregul său.

Curtea de Apel Bacău, prin decizia penală nr. 755 din 09.11.2006, pronunţată în dosarul nr. 1058/32/2006, a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat.

În ceea ce priveşte critica adusă de inculpat cu privire la neintroducerea în calitate de parte responsabilă civilmente a asociaţiei de proprietari, s-a arătat că potrivit art. 24 alin. 3 cod pr. penală, persoana chemată în procesul penal să răspundă potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta învinuitului sau inculpatului se numeşte parte responsabilă civilmente.

Partea responsabilă civilmente, poate fi introdusă în cauză la cererea celor interesaţi, din oficiu,ori poate interveni în procesul penal din proprie iniţiativă.

Instanţa nu poate introduce din oficiu, în cauză, partea responsabilă civilmente, decât în cazul persoanelor incapabile sau cu capacitate restrânsă, care au fost victime ale infracţiunii, ceea ce nu e cazul în dosarul de fată.

De obicei partea responsabilă civilmente este introdusă în cauză la cererea părţii civile, dar aceasta cerere nu a fost făcută de partea civilă, iar inculpatul a cerut introducerea asociaţiei de proprietari ca parte responsabilă civilmente , doar la instanţa de recurs.

Or, introducerea în proces a părţii responsabile civilmente, este limitată în timp.

Astfel, în art. 16 din cod procedură penală se arată că introducerea părţii responsabile civilmente, se poate face în cursul judecăţii,numai la prima instanţă şi fără a depăşi momentul citirii actului de sesizare, condiţie care nu a fost realizată .

De asemenea prevederile art. 277 şi art. 278 din Codul Muncii sancţionează penal angajatorul pentru neexecutarea hotărârilor judecătoreşti definitive, în cazul dat, preşedintele asociaţiei de locatari, deocamdată nefiind sancţionată persona juridică, din punct de vedere al răspunderii penale, aşa cum a cerut inculpatul.

În conformitate cu art. 6 alin. 3 din O.G. nr. 83/2001, preşedintele asociaţiei de proprietari reprezintă asociaţia în relaţiile cu terţii precum şi în faţa instanţelor de judecată .

A fost înlăturată şi apărarea inculpatului că ar fi putut răspunde penal, în măsura în care s-ar fi opus la punerea în executare a hotărârii judecătoreşti, dacă s-ar fi făcut prin intermediul unui executor judecătoresc.

Ori, potrivit art. 289 din Codul Muncii, hotărârile pronunţate de instanţele de fond sunt definitive şi executorii de drept.

De asemenea în art. 277 din Codul Muncii, se arată că neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti, adresată ansaiatorului, se pedepseşte,prin urmare Codul Muncii instituind o procedură specială de executare, nefiind necesară prezenţa unui executor judecătoresc , aşa cum se arată în Codul de procedură civilă.

Decizia penală nr. 755/R/09.11.2006.

Tags: Nerespectarea hotărârii judecătoreşti

Nerespectarea hotărârii judecătoreşti, art. 271 alin. 1 Cod penal

SENTINŢA PENALĂ Nr. 150/20.05.2010

Prin rechizitoriul înregistrat la această instanţă sub nr. 3535/321/2010, parchetul de pe lângă Judecătorie a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului G.C., este căsătorit, nu are copii minori, studii 12 clase, pensionar, necunoscut cu antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea hotărârii judecătoreşti, prev. de art. 271 alin. 1 Cod penal, constând în aceea că la data de 17.02.2009, cu ocazia punerii în executare silită a sentinţei civile nr. xxxx/21.12.2007, având ca obiect înapoiere minor, inculpatul s-a împotrivit la executare, săvârşind acte de violenţă împotriva executorului judecătoresc X., care, din acest motiv, a suferit leziuni vindecabile în 4-5 zile de îngrijiri medicale.

Partea vătămată X. s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale cu suma de 5000 lei cu titlu de daune materiale, precum şi cu suma de 5000 lei cu titlu de daune morale.

Prin declaraţia dată în instanţă, inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei, învederând instanţei că nu s-a opus la executare şi că executorul judecătoresc este cel care a procedat în afara legii, întrucât nu s-a legitimat, nu a filmat actele de executare silită şi nu a avut în vedere interesul major al minorului.

Au fost audiaţi martorii S.E., F.S.B., G.L.C., C.L., V.B., R.P. şi C.O., declaraţiile acestora fiind consemnate la dosarul cauzei.

Examinând probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt :

Prin sentinţa civilă nr. 2541/12.12.2007, pronunţată în soluţionarea dosarului civil nr. xxxx/321/2007, s-a dispus ca minorul G.C. să fie înapoiat de către bunicii materni G.C. şi L.C. mamei sale – C.C..

Această sentinţă civilă a rămas definitivă, a fost investită cu formulă executorie la data de 15.07.2008, ulterior C.C., mama minorului, solicitând executorului judecătoresc X. punerea în executare silită a acestui titlu executoriu.

În cursul lunilor iulie 2008 – februarie 2009, au avut loc în jur de nouă demersuri de punere în executare a acestei hotărâri, demersuri rămase fără rezultat pe de o parte datorită relaţiilor conflictuale dintre părţi, respectiv mama minorului şi bunicii materni ai acestuia – G.C. şi L., iar pe de altă parte din cauza lipsei minorului şi a debitorilor de la domiciliu, fie din cauza atitudinii de opunere a minorului.

La data de 17.02.2009, executorul judecătoresc X., însoţit de 5 jandarmi din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Neamţ, creditoarea C.C. şi S.E., persoană adusă de creditoare pentru a deschide uşile în caz de nevoie, s-au deplasat la domiciliul inculpatului, pentru a lua pe minor.

După ce şi-a declinat identitatea şi a explicat inculpatului scopul venirii, executorul judecătoresc l-a urmat pe inculpat până în dreptul uşii de la intrarea în locuinţă, acolo inculpatul s-a postat, refuzând să permită executorului să permită intrarea.

În momentul în care executorul a încercat să deschidă uşa, inculpatul a acţionat uşa în sens invers, intenţionând să împiedice intrarea, moment în care l-a lovit pe executor cu piciorul încălţat în piciorul drept.

Executorul l-a atenţionat pe inculpat că va suporta consecinţele legii pentru opunerea la executare, moment în care jandarmii au intervenit, s-au interpus între cei doi, l-au îndepărtat pe inculpat de la intrarea în imobil, după care toţi au intrat în casă.

Anterior intrării în casă, inculpatul a continuat să manifeste o atitudine de opoziţie , fiind agresiv verbal la adresa executorului judecătoresc şi a fiicei sale C.C..

În imobil, au fost deschise forţat de către E.S., la cererea executorului judecătoresc, uşile de la dormitorul unde se afla minorul şi apoi uşa de la ieşirea din imobil, care fusese intenţionat închisă, pentru a împiedica ieşirea minorului şi a celorlalte persoane, după care executorul judecătoresc a încheiat procesul verbal de executare silită.

Situaţia de fapt astfel descrisă rezultă din cuprinsul declaraţiei executorului judecătoresc X., dar şi din depoziţiile martorilor S.E., F.S.B., G.L.C. şi C.L., cei care au participat nemijlocit la executarea silită a hotărârii judecătoreşti.

Aceşti martori au declarat că atunci când executorul judecătoresc a intenţionat să deschidă uşa de la imobil, inculpatul a pus piciorul în uşă, astfel că a provocat lovirea executorului judecătoresc la picior, apoi a adresat injurii şi ameninţări organului de executare şi creditoarei L.C..

Urmare a acţiunii de opunere a inculpatului, executorul judecătoresc X. a suferit leziuni vindecabile în 4-5 zile de îngrijiri medicale, leziuni consemnate în certificatul medico-legal nr. 142/18.02.2009.

De remarcat că executorul judecătoresc era la a 6-a sau a 7-a oară de încercare a finalizării executării silite, aşa cum rezultă din cuprinsul depoziţiei martorului S.E. – fila 32 din dosar.

Depoziţiile martorilor V.B., R.P. şi C.O. vor fi înlăturate ca vădit părtinitoare în favoarea inculpatului, aceasta deoarece fie sunt angajaţi ai firmei acestuia, fie au observat incidentul din biroul societăţii inculpatului, aflat în aceiaşi clădire cu locuinţa sau nu au fost prezenţi în mod direct la intrarea în imobil, pentru a percepe incidentul.

De asemenea, înregistrarea video invocată de apărătoarea inculpatului nu poate constitui probă în cauză, aceasta deoarece înregistrarea se referă la o altă încercare de punere în executare silită a titlului executoriu, respectiv cea din data de 28 noiembrie 2008.

Din probele administrate în cauză,instanţa reţine că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de nerespectarea hotărârii judecătoreşti, prev. de art. 271 alin. 1 Cod penal, text de lege în baza căruia va fi pedepsit.

La individualizarea pedepsei ce va fi aplicată, instanţa va avea în vedere gradul de pericol social al infracţiunii, circumstanţele concrete în care a fost comisă, persoana inculpatului, care este la prima abatere de la legea penală, şi în raport de aceste criterii se reţine că scopul educativ şi preventiv al pedepsei va putea fi realizat prin condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii, orientată sub minimul special prevăzut de legea penală.

Cum inculpatul nu are antecedenţe penale, iar pedeapsa aplicată nu depăşeşte 3 ani, instanţa va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, sens în care inculpatul va fi atenţionat cu privire la dispoziţiile art. 83 Cod penal.

Cu privire la latura civilă a cauzei, instanţa reţine că partea vătămată nu a probat în niciun fel că a suferit un prejudiciu patrimonial, astfel că cererea va fi respinsă.

Avându-se în vedere calitatea părţii vătămate, numărul mare de persoane ce au fost de faţă la producerea incidentului, instanţa apreciază că partea vătămată a suferit un prejudiciu nepatrimonial, suma de 500 lei fiind de natură să acopere acest prejudiciu.

În consecinţă, în baza art. 14, art. 346 Cod procedură penală, art. 998 Cod civil, inculpatul va fi obligat să plătească părţii vătămate suma de 500 lei, cu titlu de daune morale.

Văzând şi dispoziţiile art. 191 Cod procedură penală;

Tags: Nerespectarea hotărârii judecătoreşti