Plângere împotriva rezolutiei sau ordonantei procurorului de netrimitere în judecata

Dosar nr.481/179/2008

Tip speta : sentinta penala

Data spetei : s.p. nr. 100/08.06.2008

Petentul T.N. a formulat plângere împotriva Ordonantei nr.93/P/2008 , de scoatere de sub urmarire penala a învinuitului D.G., pronuntata de Parchetul de pe lânga Tribunalul Tulcea în dosarul nr.93/P/2008 , solicitând admiterea plângerii si trimiterea cauzei parchetului pentru redeschiderea urmaririi penale fata de numitul Dima Gheorghe pentru infractiunea prev. de art.180 alin.2 cod penal .

În motivarea plângerii a învederat ca a solicitat prin plângerea adresata organelor de urmarire penala la data de 5.05.2007 cercetarea faptuitorilor D.G., I.I. si I.V. pentru infractiunea de lovire sau alte violente , învederând ca a fost agresat de catre cei trei faptuitori , suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare un numar de 7-9 zile îngrijiri medicale , conform certificatului medico-legal emis de Serviciul Medico-legal .

S-a sustinut ca dupa finalizarea urmaririi penale , prin Ordonanta nr.93/P2008 a parchetului de pe lânga Tribunalul Tulcea emisa la data de31.03.2008 , s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a învinuitului D.G. si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ fata de acesta , în sarcina caruia s-a retinut infractiunea de lovire sau alte violente în varianta prev. de art. 180 alin.1 din cod penal , conchizându-se ca lovitura acestuia a cauzat suferinte , sar si nu si vatamari .

S-a sustinut ca în mod gresit fata de D.G. s-a dispus aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ , desi acesta este agresorul principal .

S-a învederat ca organele de cercetare penala erau abilitate a face demersuri pentru identificarea în mod corect a autorului , apreciindu-se prejudiciat de solutia parchetului întrucât a suferit leziuni si traumatisme fizice si psihice ca urmare a agresiunii exercitate asupra sa .

S-a sustinut de asemenea ca nu a fost identificata infractiunea reclamata , iar cercetarea s-a realizat într-un mod deficient .

În drept au fost invocate dispozitiile art.278 si urm . din codul de procedura penala .

Verificându-se Ordonanta atacata pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul cauzei , instanta retine urmatoarele :

Parchetul de pe lânga Judecatoria Babadag , în temeiul dispozitiilor art. 209 alin.4 (1) cod pr.penala a înaintat plângerea formulata de petent Parchetului de pe lânga Tribunalul Tulcea , învederând ca Parchetul de pe lânga Judecatoria Babadag functioneaza numai cu un singur procuror , cercetarea cauzei fiind astfel preluata de catre Parchetul de pe lânga Tribunalul Tulcea .

Prin Referatul de terminare a urmaririi penale întreprinsa în dosarul nr.379/P/2007 format ca urmare a plângerii penale adresata de petent si prin care a solicitat antrenarea raspunderii penale a numitilor D.G. , I.I. si I.V. , motivat de faptul ca la data de 24.04.2007 l-au agresat fizic cauzându-i leziuni ce au necesitat un numar de 7-9 zile îngrijiri medicale , s-a propus punerea în miscare a actiunii penale si trimiterea în judecata a învinuitului D.G. pentru savârsirea infractiunii de loviri si alte violente prev. de art. 180 alin.2 din cod penal .

Deasemenea s-a propus prin Referatul de terminare a urmaririi penale a nu se începe urmarirea penala împotriva numitilor I.I. si I.V. întrucât fapta nu a fost savârsita de catre acestia invocându-se incidenta prevederilor art.10 lit.c din codul de procedura penala .

Prin Ordonanta nr.93/P/2008 s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a învinuitului D.G., sub aspectul savârsirii infractiunii prev. de art.180 alin.1 din Cod penal , aplicându-i-se acestuia amenda administrativa în cuantum de 150 lei .

Totodata s-a dispus disjungerea cauzei în vederea continuarii cercetarilor fata de I.I. si I.V. , sub aspectul savârsirii infractiunii prev. de art.180 alin.2 cod penal .

În esenta , pe baza probelor administrate s-a retinut ca învinuitul D.G. se face culpabil de savârsirea unor acte de violenta , în varianta prev. de art.180 alin.1 din cod penal , retinându-se ca actele de violenta exercitate au cauzat suferinte , nu si vatamari .

În raport de împrejurarile concrete în care a fost savârsita fapta , de datele referitoare la persoana autorului , fara a se indica datele , si în raport de relatarile partii vatamate , s-a apreciat ca nu se impune aplicarea unei pedepse , concluzionându-se ca fapta nu prezinta gradul de pericol social specific unei infractiuni .

Cu privire la numitii I.I. si I.V. s-a apreciat ca cercetarile nu sunt complete , întrucât nu s-a verificat realitatea sustinerilor formulate în aparare , conchizându-se ca într-o atare situatie se impune disjungerea cauzei în vederea continuarii cercetarilor .

Împotriva Ordonantei nr.93/P/2008 a formulat plângere petentul T.N. , plângere ce a fost respinsa ca nefondata prin Ordonanta din 21.04.2008 data de prim – procurorul Parchetului de pe lânga Tribunalul Tulcea .

S-a retinut în motivarea Ordonantei de respingere a plângerii ca petentul a criticat Ordonanta pentru faptul ca în mod gresit s-a retinut infractiunea prev. de art. 180 din cod penal în conditiile în care a solicitat efectuarea de cercetari pentru art.181 din codul penal .

S-a retinut ca în raport de numarul de zile de îngrijiri medicale , de 7-9 zile , specificate în certificatul medico-legal nu se poate retine infractiunea prev. de art.181 din codul penal , pentru existenta careia ar fi necesare un numar de cel putin 20 zile si cel mult 60 zile .

S-a apreciat ca pentru a se adopta solutia de scoatere de sub urmarire penala s-au valorificat declaratiile partii vatamate cât si ale învinuitului , din valorificarea acestora apreciindu-se în esenta ca se justifica justetea solutiei adoptate .

Verificând ordonanta atacata , pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul cauzei se apreciaza ca plângerea este întemeiata .

În cauza , o serie de aspecte au ramas nelamurite , iar altele au fost insuficient argumentate .

Criticile retinute în Ordonanta de respingere a plângerii se apreciaza a fi straine de cauza .

Petentul a solicitat cercetarea faptuitorilor sus mentionati sub aspectul savârsirii infractiunii de lovire sau alte violente prev. de art.180 alin.2 din codul penal , iar prin plângerea formulata împotriva ordonantei a reiterat aceeasi solicitare , inserarea mentiunii ca a solicitat cercetarea sub aspectul infractiunii prev. de ” art.181 alin.2 din cod penal ” apreciindu-se a constitui o eroare de tehnoredactare , în contextul în care codul penal nu incrimineaza vreo infractiune sub acest text de lege , respectiv art.181 alin.2 din cod penal .

Se apreciaza ca probatoriul administrat nu este îndestulator, probele administrate nefiind suficiente, ceea ce echivaleaza cu lipsa etapei cercetarii.

Actele premergatoare au fost limitate doar la audierea partilor , fara a fi audiati si ceilalti doi cofaptuitori , coparticipanti la fapta reclamata , fara a se efectua confruntari si a se dispune efectuarea unei expertize medico-legale , retinându-se fara temei ca fapta ar fi produs simple suferinte , nu si vatamari .

Astfel, se constata ca în cauza o serie de aspecte au ramas nelamurite , iar altele insuficient argumentate , dovezile administrate conducând la concluzia ca organul de urmarire penala era îndreptatit sa efectueze cercetarea penala împotriva tuturor faptuitorilor pentru justa solutionare a plângerii , solutia disjungerii apreciindu-se a fi nejudicioasa în speta , motiv pentru care se impune desfiintarea ordonantei si trimiterea cauzei Parchetului pentru a constata :

– modalitatea de producere a leziunilor constatate la partea vatamata ;

– daca fapta a fost savârsita în coautorat si activitatea fiecarui faptuitor .

Deasemenea se va dispune administrarea urmatoarelor mijloace de proba : ascultarea tuturor faptuitorilor ,

– ascultarea martorilor rezultati din actele premergatoare si din declaratiile partilor ,

– confruntari ,

– raport de expertiza medico-legala .

Pe cale de consecinta, se apreciaza întemeiata plângerea, urmând a o admite, a desfiinta rezolutia procurorului si a trimite cauza Parchetului de pe lânga Judecatoria Babadag .

Tags: Plângere împotriva rezoluţiei

PENAL. PLANGERE IMPOTRIVA REZOLUTIEI PROCURORULUI. SOLUTIA DE NEINCEPERE A URMARIRII PENALE FARA SA FIE SUSTINUTA DE PROBE

Prin plăngerea inregistrată la această instanţă petenta MD a solicitat in baza art. 278/1 c.p.p. desfiintarea rezolutiei de neîncepere a urmăririi penale dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău.
În motivarea plăngerii petenta a invederat instantei că in dimineata zilei de 12.01.2007 a suferit un accident casnic la mâna dreaptă . cu ocazia prezentării la spitalul Judetean– urgente Ortopedie , in urma unei radiografii recomandată de medicul de gardă Japie Ion , s-a stabilit diagnosticul „fractură epifiză – radius drept”.
Mai arată petenta că în urma stabilirii diagnosticului s-a procedat la imobilizarea mâinii intr-un aparat gipsat apreciind că din acest moment medicii care au tratat-o – respectiv intimatii JI si MV – nu au actionat corespunzător, conform teoriei si practicii medicale in domeniu, ceea ce a dus la „o invaliditate permanentă de 20 %” a mâinii fracturate.
A fost atasat dosarul de urmărire penală.
Instanta analizând actele premergătoare efectuate in cauză precum si actele depuse in cauză de petentă în timpul cercetării judecătoreşti retine următoarele:
In data de 12.01.2007 petenta a suferit un accident casnic in urma căruia si-a fracturat mâna dreaptă.
În jurul orei 5,45 aceasta a fost consultată de medicul de gardă din cadrul Spitalului Judetean– Sectia Urgentă ortopedie – JI, care după efectuarea radiografiei, mâna a fost imobilizată intr-un aparat gipsat.
In data de 23.01.2007 , petenta s-a prezentat la control si in urma efectuării unei noi radiografii acelasi medic JI a hotărât puneera unui nou aparat gipsat ca urmare a constatării că mâna era intr-o pozitie nefirească.
Petenta invocă faptul că atât in data de 12.01.2007 cât si in data de 23.01.2007 intimatul JI nu a efectuat personal operaţiile de punere a aparatului gipsat si nici celelalte operatii specifice , respectiv reducerea ortopedică si „ruperea calusului format”.
In data de 24.01.2007 petenta a solicitat părerea si un al doilea medic, respectiv a fost consultată de dr. MV – medic specialist in cadrul Spitalului CFR, ocazie cu care, in urma unei radiografii , s-a stabilit acelasi diagnostic – fractură de epifiză distală a radiusului cu deplasarea fragmentelor . acest din urmă medic i-a propus petentei „o tentativă de reducere a fragmentelor osoase sub anestezie locală pentru a incerca repunerea fragmentelor osoase în pozitie normală”. Intrucât petenta a refuzat intimatul schimbă aparatul gipsat , pus cu o zi inainte la Spitalulu Judetean, fără a interveni in vreun fel asupra tipului de fractură stabilite.
După 45 zile de purtare a aparatului gipsat când acesta a fost inlăturat petenta a constatat că mâna nu era functională , acuzând in continuare dureri puternice , motiv pentru care a solicitat medicului de familie „bilet de trimitere” către Spitalul Clinic de Ortopedie.
Prin rezolutia Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale fată de intimati sub aspectul comiterii infractiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al.1,3 c.p. solutie mentinută de primul procuror al parchetului .
Ambele solutii au fost motivate având in vedere doar concluziile din adresa Colegiului Judetean al medicilor in care se specifică că „pacienta nu a respectat obligatia de a urma cu stricteţe tratamentul si indicatiile medicului” stând sub observatie doar 12 zile”.
Potrivit art. 224 c.p.p. actele premergătoare urmăririi penale, care au o natură juridică proprie , se efectuiază pentru a justifica inceperea urmăririi penale dar si pentru constatarea unuia dintre cazurile de împiedicare a începerii urmăririi penale. Cu alte cuvinte, actele premergătoare ce se pot efectua trebuie să conducă la concluzia că este necesară sau că nu este justificată începerea urmăririi penale.
În speţă , instanta apreciază că în raport de diagnosticul stabilit , de ambii intimati, respectiv tipul de fractură constatat si anume – fractură de epifiză distală a radiusului cu deplasarea fragmentelor – şi tratamentele descrise in lucrările medicale ştiintifice se impunea ca organele de anchetă să dispună începerea urmăririi penale în cadrul căreia să efectuieze acte de cercetare penală pentru a stabili cu certitudine , dacă intimatii au aplicat corect procedeele terapeutice prevăzute in asemenea situatii.
Astfel cum rezultă din inscrisurile existente in cauză pentru tipul de fractură suferit de petentă tratamentul este prin excelenţă ortopedic in cadrul căruia se face reducerea ortopedică si imobilizarea in aparat gipsat iar tratamentul chirurgical este rezervat unui număr redus de cazuri.
De asemenea mai rezultă că, calusul vicios, ca o complicatie este cauzat fie de tipul fracturii initiale , fie de un tratament ortopedic gresit efectuat şi pentru prevenirea acestuia este necesară o supraveghere clinică si radiografică atentă (control la 24,48 ore si 7 zile de la imobilizare).
Analizând declaratiile petentei si ale intimatilor rezultă contradictii care nu au fost înlăturate de organele de anchetă . astfel intimata invocă că tratamentele initiale nu au fost făcute de medic ci de asistenţii medicali.
Desi intimatul JI apreciază că „ a practicat reducerea fracturii” această apărare nu este sustinută de alte probe , petenta precizând că acesta , in urma radiografiei a indicat asistentului punerea mâinii in aparat gipsat fără, să fie prezent . In plus , din declaratia intimatului MV rezultă că ca consultarea medicului acordată petentei a propus acesteia „ o reducere a fragmentelor osoase sub anestezie „ astfel cum prevăd lucrările medicale , ceea ce înseamnă că această operatie nici nu a fost făcută de intimatul JI.
Se impunea ca organele de anchetă să verifice dacă interventie medicului MV, prin schimbarea aparatului gipsat la doar o zi după cel aplicat de intimatul JI a fost oportună în conditiile existentei si a unui edem marcat.
De asemenea , se impunea verificarea de către organele de anchetă dacă la controlul de 23.01.2007 când s-a constatat existenţa calusului vicios se mai impunea o nouă punere a mâinii in aparatul gipsat sau medicul trebuia să recomande tratament exclusiv chirurgical.
Din actele premergătoare efectuate nu rezultă care au fost tratamentele aplicate de medici, recomandările prescrise de acestia sens in care trebuiau solicitate toate actele de evidenţă la cele două spitale – fisele de observatie clinică.
In concluzie instanţa apreciază că pentru a stabili cu certitudine vinovăţia sau nevinovăţia intimatilor erau necesare efectuarea actelor de urmărire penală conform art. 200 c.p.p. care au ca obiect strângerea probelor cu privire la existenţa infractiunii, stabilirea vinovăţiei făptuitorilor pentru a se constata dacă este cazul sau nu trimiterea lor in judecată, actele premergătoare fiind insuficiente pentru stabilirea acestui obiectiv.
Prin urmare instanta va admite plângerea formulată de petentă.
În baza art. 278/1 al.1 pct. 8 lit.b c.p.p. va desfiinta rezolutiile date de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău şi va trimite cauza procurorului in vederea începerii urmăririi penale faţă de intimatii JI si MV pentru infractiunile de vătămare din culpă prev. de art. 184 al.1,3 c.p.
Se va dispune reaudierea intimatilor si petentei în vederea clarificării contradictiilor dintre declaratiile acestora.
Se va solicita fisa postului asistentilor medicali care au participat la efectuarea tratamentelor petentei din datele de 12.01 si 23.01.2008 de la Spitalul de Urgenţă Judeţean.
Se vor identifica si audia asistentii medicali pentru a se stabili cu certitudine cine a efectuat operatiile ortopedice .
Se va dispune efectuarea unei expertize medico-legale , cu înaintarea intregului material de urmărire penală , pentru a se stabili dacă a fost corectă şi oportună interventia intimatilor la datele de 23 si 24.01.2008 sau se impunea recomandarea interventiei chirurgicale, în condiţiile formării calusului vicios , dacă există o legătură cauzală directă si principală între aparitia calusului vicios si modul in care a fost executat aparatul gipsat.
Se vor solicita Spitalului Judetean si Spitalului C.F.R. precizări in legătură cu faptul dacă pentru pacienta MD există o fişă clinică (protocol) în care să se consemneze tratamentele efectuate, prescriptiile medicale si datele prezentării la control stabilite de medic.
Se vor efectua si alte probatorii ce vor rezulta din actele de urmărire penală.

Tags: Plângere împotriva rezoluţiei

Plângere împotriva rezoluţiei procurorului – trimiterea cauzei procurorului în vederea deschiderii urmăririi penale şi continuării cercetărilor

Plângere împotriva rezoluţiei procurorului – trimiterea cauzei procurorului în vederea deschiderii urmăririi penale şi continuării cercetărilor – sentinţa penală nr.298/29.10.2010 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc

Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc la data de 03.03.2010 petentul a solicitat efectuarea de cercetări faţă de intimată, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art.260 Cod penal.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că făptuitoarea a depus mărturie în dosarul nr.1087/2001 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, declarând mincinos că s-a ocupat de terenul ce a făcut obiectul dosarului menţionat şi a plătit impozit pentru acesta. A precizat petentul că, în realitate, terenul a fost în posesia unchilor săi BT şi BA de dinainte de război şi până în anul 1978,când a intrat în posesia petentului şi a soţiei sale, posesia fiind exercitată până în anul 2001.

A precizat petentul că el şi soţia sa au plătit impozitul pentru teren din anul 1978 şi până la momentul formulării plângerii, chiar dacă, cu privire la acesta s-a dat o sentinţă că BT şi BA au primit terenul de la SI, că intimata a afirmat, în mod mincinos, că s-a ocupat de procurarea actelor încă din anul 1943 şi că s-a ocupat de administrarea terenului încă din anul 1944, că în această perioadă de timp în registrul agricol figurau înscrişi BT şi BA, iar mai apoi petentul şi soţia sa, că în anul 1981 soţia sa a avut calitatea de intervenientă în dosarul nr.1142/1981 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, în cadrul căruia s-a stabilit că este proprietara terenului. A mai precizat petentul că declaraţia făcută de intimată în dosarul nr.1087/2001 cuprinde afirmaţia mincinoasă în sensul că recolta era ridicată anual de către aceasta, precum şi afirmaţia mincinoasă în sensul că SC şi SB au folosit terenul, în condiţiile în care aceştia locuiau în Bistriţa Deosebit de cele mai sus menţionate, petentul a arătat că intimata a afirmat, în mod mincinos, că nu este rudă cu persoanele interesate în cauză.

Prin rezoluţia nr.193/P/2010 din data de 30 iunie 2010 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale faţă de BS, cercetată pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, în temeiul art.228 alin.6 Cod proc. penală, raportat la art.10 lit.g din Codul de procedură penală (fapta este prescrisă).

În considerentele rezoluţiei menţionate s-a reţinut că, din probele administrate în cauză rezultă că fapta la care s-a referit persoana vătămată s-a petrecut în anul 2001. cum fapta de „mărturie mincinoasă” se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 5 ani, rezultă că, potrivit art.122 lit. d Cod penal, pentru aceasta s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale în anul 2006.

Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere petentul exprimându-şi nemulţumirea cu privire la faptul că nu s-a stabilit dacă făptuitoarea a săvârşit sau nu infracţiunea reclamată.

Prin rezoluţia prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava s-a dispus respingerea plângerii.

Pentru a pronunţa această soluţie, s-a reţinut că soluţia este corectă, iar continuarea urmăririi penale poate fi solicitată doar de învinuit sau inculpat, ca un mijloc de apărare acordat acestuia, în vederea dovedirii nevinovăţiei. Cum petentul nu are calitatea cerută de art.13 Cod procedură penală, nu poate fi continuată în cauză urmărirea penală, faptele reclamate fiind prescrise.

Prin sentinţa penală nr.298/29.10.2010 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc a fost admisă plângerea şi a fost trimisă cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale, respectiv efectuării actelor premergătoare faţă de intimata BS, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art.260 alin.1 Cod penal, reţinându-se că rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale din data de 30 iunie 2010 nu conţine o descriere a situaţiei de fapt rezultate în urma efectuării actelor premergătoare (dată, faptă, făptuitor). De asemenea, nu conţine nici o referire cu privire la faptul dacă sunt sau nu întrunite elementele constitutive ale infracţiunii pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

Pentru ca instanţa să poată verifica legalitatea şi temeinicia soluţiei date de parchet, acesta ar fi trebuit, mai întâi, să stabilească elementele arătate mai sus şi apoi să verifice, în raport de aceste date, dacă a intervenit sau nu prescripţia răspunderii penale.

Conform art.224 cod procedură penală, în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare. Examinând dosarul cauzei, instanţa reţine că, în speţă, nu s-au efectuat actele premergătoare impuse de conţinutul plângerii iniţiale depuse de petent.

Astfel, dacă acesta a arătat, în considerentele plângerii sale, că terenul ce a format obiectul dosarului a fost folosit de BT şi BA dinainte de război şi până în anul 1978, iar ulterior acestui an de către petent şi soţia sa, nu a fost audiată, în calitate de martoră, PM.

Deosebit de aceasta, nu s-a verificat susţinerea petentului în sensul că a plătit şi plăteşte în continuare impozitul pentru terenul ce a făcut obiectul litigiului civil, nu s-a verificat dosarul 1142/1981 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc pentru a se verifica susţinerea petentei, în sensul că, în cadrul acestuia, s-a stabilit faptul că PM este proprietara terenului, nu s-a verificat cine a strâns recolta de pe teren şi nici susţinerea petentei în sensul că SC şi SB nu au folosit niciodată terenul întrucât locuiau în Bistriţa. De asemenea, nu –a verificat dacă intimata este rudă cu părţile din dosarul soluţionat în anul 2001.

Pe cale de consecinţă, aşa cum în exercitarea obligaţiei de supraveghere a activităţii de urmărire penală,procurorul poate constata că nu sunt întrunite condiţiile din alin.4 al art.228 Cod proc. penală şi să restituie cauza organului de cercetare penală pentru a fi completate (art.228, alin.5 cod proc.penală), tot aşa va proceda şi instanţa, constatând că rezoluţia procurorului, confirmată prin rezoluţia prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, nu permite luarea unei hotărâri judecătoreşti, care trebuie să fie motivată în fapt şi în drept, cu descrierea faptei.

Cât timp procurorului i s-a recunoscut în mod expres, în textul art.228 alin.5 cod proc. penală, dreptul de a cere completarea actelor de cercetare penală, organelor de cercetare penală, cu atât mai mult şi fără a fi nevoie de un text de lege special, instanţa de judecată poate cenzura în acelaşi mod actele de urmărire penală sau actele premergătoare efectuate, care în speţă sunt incomplete.

A aprecia astfel, ar însemna golirea de conţinut a disp.art.278 ind.1 cod procedură penală şi a limita cenzura instanţei doar asupra unor anumite soluţii adoptate de procuror, criticându-se controlul judiciar asupra celor date în baza unor cercetări incomplete.

Pentru motivele mai sus expuse, constatând că rezoluţia atacată nu cuprinde elementele de fapt în baza cărora să se poată aprecia legalitatea soluţiei adoptate, actele premergătoare fiind incomplete, instanţa va admite plângerea formulată şi va trimite cauza la procuror în vederea începerii urmăririi penale, respectiv a efectuării actelor premergătoare sau a actelor de urmărire penală, conform art.278 ind.1, alin.8 lit. b cod procedură penală.

Tags: Plângere împotriva rezoluţiei