Plângere la Legea 247/2005

SENTINTA CIVILĂ Nr. 1757/ 29.06.2010

Constată că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, petenţii G.N. şi G.G. au formulat plângere împotriva Hotărârii nr. 7889/06.11.2009 a Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor prin care a fost invalidată propunerea Comisiei locale P. de aplicare a Legii nr. 18/1991 privind admiterea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 4,50 ha teren cu vegetaţie forestiera pe raza comunei P.

În motivarea cererii petenţii arată că terenul pentru care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, provine de la autorul lor defunctul, G. I. A. care a beneficiat de prevederile art. 2 lit. „a” şi „b” din Legea nr. 187/23.03.1945 privind înfăptuirea reformei agrare, acesta fiind înscris în tabelul locuitorilor din comuna P., la poziţia 4, cu drept de împroprietărire, cu suprafaţa de 4,50 ha. Mai arată petenţii că autorul lor nu a mai fost împroprietărit cu suprafaţa de teren la care era îndreptăţit, în baza certificatului eliberat de MAN UM.02405 Piteşti, astfel că la intrarea în vigoare a prevederilor Legii nr. 193/19.06.2007, prin care a fost modificat art. 36 din Legea nr. 1/2000, au formulat în termen, cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 4,50 ha teren, cererea însoţită de acte doveditoare, fiind depusă la Comisia Comunală , care, în urma analizării temeiniciei şi legalităţii cererii lor, le-a admis-o prin Hotărârea nr. 7/06.04.2009.

Petenţii mai învederează că hotărârea nr.7/06.04.2009 a Comisiei Comunale , împreună cu dosarele şi tabelele cuprinzând cetăţenii îndreptăţiţi să li se reconstituie dreptul de proprietate în baza art.36 din Legea nr.1/2000, modificat prin Legea nr.193/2007 au fost înaintate Comisiei Judeţene pentru validare, însă această autoritate publică, cu autoritate administrativ-jurisdicţională, prin Hotărârea nr. 7889/06.11.2009, a invalidat hotărârea comisiei locale, cu motivarea că, nu au făcut dovada că autorul lor a fost îndreptăţit la reconstituire şi cererea lor ar fi tardivă. Au mai argumentat petenţii că persoanelor care au formulat cereri de reconstituire în temeiul art. 36 din Legea nr. 1/2000 , nu li se poate reconstitui dreptul de proprietate pentru terenuri cu vegetaţie forestieră, deoarece Legea pentru înfăptuirea reformei agrare nr.187/1945 se referă la terenuri arabile, că întrucât Hotărârea Comisiei Judeţene este contrară prevederilor Legii nr. 187/1945 şi creează o certă discriminare, între cetăţenii din aceeaşi comună, câtă vreme unii au fost împroprietăriţi cu teren pădure chiar din anul 1945, iar alţii au aşteptat această împroprietărire, timp de peste 60 de ani, au fost nevoiţi să formuleze prezenta plângere.

În dovedirea plângerii, petenţii au depus în copie: Hotărârea Comisiei Judeţene, a cărei anulare o solicită, Hotărârea nr. 7/06.04.2009 a Comisiei Comunale , comunicarea primită de la Comisia Comunală , acte de stare civilă şi anexa 24 cu moştenitorii defunctului G.I.A.

Plângerea este scutită de plata taxei de timbru şi a timbrului judiciar, conform art. 42 din Legea nr. 1/2000.

Comisia Judeţeană, citată legal, nu şi-a trimis reprezentant în faţa instanţei, dar a depus întâmpinare prin care a apreciat că hotărârea criticată este temeinică şi legală.

Comisia Comunală P. a formulat întâmpinare, iar prin reprezentantul său, prezent în faţa instanţei, a solicitat admiterea plângerii petenţilor, anularea Hotărârii Comisiei Judeţene şi reconstituirea în favoarea petenţilor în calitate de moştenitori ai defunctului Grămadă I. Alexandru, a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 4,50 ha teren cu vegetaţie forestieră în comuna P.

Din probatoriul administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Cu privire la excepţia tardivităţii formulării de către petenţi a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, invocată de Comisia Judeţeană, prin Hotărârea nr. 7889/06.11.2009 instanţa urmează să o respingă ca neîntemeiată pe următoarele considerente: termenul de 60 de zile pentru introducerea plângerilor în baza Legii nr.1/2000, nu curge pentru cetăţenii din comuna P. care au fost îndreptăţiţi la împroprietărire în baza Legii nr.187/1945 şi înscrişi în tabelele de împroprietărire, de la data prevăzută în art. 33 din lege, ci, curge, de la data adoptării Legii nr.193/19.06.2007, prin care a fost modificat şi completat art.36 din legea nr.1/2000.

Examinând data introducerii cererii de reconstituire de către petenţi, menţionată expres pe cerere, rezultă, fără nici un dubiu, că aceasta (cererea) a fost introdusă înăuntrul termenului de 60 de zile.

De altfel, la data adoptării şi promulgării Legii nr.1/2000 nu se putea şti că peste 7 ani , art.36 din acest act normativ va fi modificat şi completat printr-o nouă lege.

Este adevărat, că prin Ordonanţa de Urgenţă nr.127/15.09.2005, prin art. I, a fost modificat art.33 din Legea nr.1/2000, în sensul că termenul de depunere a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr.169/1997 şi nr.1/2000, s-a prelungit până la data de 30.11.2005. La fel şi termenul pentru introducerea cererilor de reconstituire formulate în baza art. III al titlului VI din Legea nr.247/2005, a fost prelungit până la data de 30.11.2005.

Dar, prelungirea termenului de introducere a cererilor, de reconstituire, reglementată de OUG nr.127/15.09.2005 nu are nici o legătură cu Legea nr.193/19.06.2007, care a modificat art.36 din Legea nr.1/2000.

Cu privire la fondul cauzei, instanţa reţine că petenţii sunt moştenitorii legali ai defunctului G. I. A. Autorul petenţilor a fost beneficiarul prevederilor art. 2 lit. „a” şi „b” din Legea nr. 187/23 martie 1945, lege care prevede împroprietărirea participanţilor la cel de-al doilea război mondial, cu teren în completare ,până la lotul-tip de 4,50 ha, întocmindu-se de către Comitetul Comunal de Reforma Agrară al Comunei P., tabele cu numele şi prenumele locuitorilor cu drept de împroprietărire.

În aplicarea acestei legi, s-au creat situaţii diferite : astfel ,dacă la rubrica „Suprafaţa ce posedă”, au fost înscrise suprafeţele pe care persoanele îndreptăţite le deţineau , la rubrica „Completarea lotului tip”, la o parte din persoane au fost trecute unele suprafeţe, la altele nu a fost înscrisă nici o suprafaţă. Ulterior unele persoane au primit efectiv terenuri iar altele nu au primit nici o suprafaţă, însă aceasta nu înseamnă că cei care nu au fost împroprietăriţi efectiv, nu ar mai avea dreptul la completarea lotului-tip, deoarece o asemenea situaţie, ar conduce la o gravă discriminare a unor persoane, fapt ce ar fi în totală contradicţie cu prevederile constituţionale, referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, dar şi cu prevederile privind respectarea şi garantarea proprietăţii.

Deci, autorul petenţilor avea vocaţie la o suprafaţă de 4,50 ha teren care, în prezent, li se cuvine acestora.

Cât priveşte categoria de folosinţă a terenului cuvenit petenţilor, este de notorietate, că în zona de munte a judeţului (Comuna fiind situată în zona de munte), nu existau şi nu există terenuri arabile disponibile, ci, doar terenuri fâneţe, păşuni şi terenuri cu vegetaţie forestieră, iar principala ocupaţie a locuitorilor din această localitate a fost şi este creşterea animalelor şi munca la pădure. În cazul cetăţenilor din comuna P. , terenurile agricole care au fost avute în vedere a face obiectul împroprietăririi din anul 1945, în prezent sunt acoperite cu vegetaţie forestieră, motiv pentru care Comisia Comunală P. pentru aplicarea legilor fondului funciar, a aprobat cererile persoanelor îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate, pentru terenuri cu vegetaţie forestieră.

Temeinicia şi legalitatea reconstituirii în favoarea petenţilor a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 4,50 ha teren cu vegetaţie forestieră, pe raza comunei P., judeţul N., este susţinută şi de modificarea adusă art. 36 din Legea nr.1/2000, prin Legea nr. 212/24.10.2008.

Astfel, conform art.36, modificat, persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire prin aplicarea Legii nr.187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptăţite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum şi persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării, că au luptat pe front şi că îndeplineau condiţiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite, li se vor acorda terenurile respective, agricole şi forestiere în limita suprafeţelor disponibile sau despăgubiri”.

Întrucât, în comuna P., terenul disponibil este exclusiv cu vegetaţie forestieră, iar legiuitorul a avut în vedere împroprietărirea efectivă a celor îndreptăţiţi, instanţa va admite plângerea petenţilor, în temeiul art. 2 din Legea nr. 187/1945, art. 36 din Legea nr. 1/2000, modificat şi completat prin Legile nr.193/2007 şi nr. 212/2008 şi art. 53 din Legea nr. 18/1991, republicată, va anula în parte Hotărârea nr. 7889/2009, a Comisiei Judeţene N. şi va reconstitui acestora, dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 4,50 ha teren cu vegetaţie forestieră situat pe raza comunei P.

Tags: Plângere la Legea 247/2005

Publicat de: pe 2 July, 2011

Categorie: Jurisprudenta

Subscrie

Plângere la Legea 247/2005

Sentinţa civilă nr. 926/13.04. 2010

Obiect: plângere la Legea 247/2005

Prin plângerea adresată acestei instanţe petenţii N.V., Z.M., R.F., Z.N., V.N., Z.E. şi A.T., N.C., C.E., R.V., N.M., M.V. şi T.M., au formulat plângere împotriva Hotărârii Comisiei Judeţene nr. 7xxx/06.11.2009, solicitând în contradictoriu cu intimatele Comisia locală P. de aplicare a legilor fondului funciar şi Comisia judeţeană Neamţ pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 3 ha teren cu vegetaţie forestieră pe raza comunei P., în calitate de moştenitori ai defunctului N.G.D.

În motivare au arătat că autorul lor a fost beneficiarul prevederilor art. 2 lit. „a” si „b” din Legea nr. 187 din 23 martie 1945 fiind înscris in tabelul comunei P., jud. Neamţ, având dreptul la împroprietărirea cu suprafaţa de 3 ha teren fără însă al primi în posesie. La intrarea in vigoare a prevederilor Legii nr. 193 din 19/06/2007 au făcut cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru aceasta suprafaţa de teren la comisia locală de fond funciar, care a admis-o, dar comisia judeţeană a invalidat-o prin hotărârea mai sus arătată.

În dovedire petenţii au depus la dosar tabelul nominal cuprinzând persoanele împroprietărite prin Legea nr.187/1945 tabel în care la poziţia nr.1 este înscris defunctul N.G.D cu suprafaţa de 3 ha, hotărârea nr. 7xxx/06.11.2009 a Comisiei judeţene şi hotărârea nr. 5 din 24.11.2008 a Comisiei locale.

În termen legal intimata Comisia locală P. de aplicare a legilor fondului funciar a depus întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu cererea petenţilor.

Comisia judeţeană Neamţ pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor prin întâmpinare arătat că, hotărârea nr. 7xxx/06.11.2009 este temeinică şi legală motiv pentru care se solicită respingerea plângerii. S-a ataşat întâmpinării documentaţia care a stat la baza emiterii hotărârii sus menţionate.

Cu privire la excepţia tardivităţii formulării de către petenţi a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, invocată de Comisia Judeţeană, prin Hotărârea nr.7xxx/06.11.2009 instanţa urmează să o respingă ca neîntemeiată pe următoarele considerente :termenul de 60 de zile pentru introducerea plângerilor în baza Legii nr.1/2000, nu curge pentru cetăţenii din comuna P. care au fost îndreptăţiţi la împroprietărire în baza Legii nr.187/1945 şi înscrişi în tabelele de împroprietărire , de la data prevăzută în art.33 din lege, ci, curge, de la data adoptării Legii nr.193/19.06.2007 ,prin care a fost modificat şi completat art.36 din legea nr.1/2000.

De altfel, la data adoptării şi promulgării Legii nr.1/2000 nu se putea şti că peste 7 ani, art.36 din acest act normativ va fi modificat şi completat printr-o nouă lege.

Din probatoriul administrat în cauză instanţa reţine că autorul petenţilor, defunctul Nistoroaei Gh. Dumitru a fost împroprietărită cu suprafaţa de 3 ha teren beneficiind de prevederilor art. 2 lit „a” si „b” din Legea nr. 187 din 23 martie 1945 prevederi care au statuat: „mărirea suprafeţelor arabile ale gospodăriilor ţărăneşti existente, care au mai puţin de 5 ha şi crearea de noi gospodării ţărăneşti individuale pentru muncitorii agricoli fără pământ. Din analiza textului de lege rezulta indubitabil că suprafaţa totală la care se refera legiuitorul este de 5 ha. teren in care se include si cel deţinut la data împroprietăririi. La data întocmirii tabelelor, Comitetul Comunal de Reforma Agrara a comunei P., jud. Neamţ a avut in vedere situaţia de fapt de pe raza comunei P. de la acea data. Astfel, a întocmit respectivele tabele având in vedere terenul agricol disponibil de pe raza comunei în care a inclus terenul arabil propriu zis, islazurile si fâneţele disponibile – aşa cum rezulta din interpretarea art. 14 din acest act normativ care prevede că, mărimea loturilor gospodăriilor noi create ca şi mărimea loturilor gospodăriilor mici, se va determina în raport cu rezerva de pământ existentă în raza plasei. De asemenea şi în ce priveşte fâneţele şi islazurile”. Din aceste texte de lege rezulta clar că legiuitorul a urmărit împroprietărirea până la suprafaţa de 5 ha cu teren arabil, fâneţe şi islazuri, funcţie de zona unde era atribuit.

Cât priveşte categoria de folosinţă a terenului cuvenit, este de notorietate că în zona de munte (Comuna P. fiind situată în zona de munte), nu existau şi nu există disponibile terenuri arabile, ci, doar terenuri cu vegetaţie forestieră.

Instanţa mai reţine că art. 36 din Legea nr. 1/2000, a fost modificat şi completat, recent, prin Legea nr. 212/24 octombrie 2008, şi are următorul conţinut: „persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptăţite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum şi persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front şi că îndeplineau condiţiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietăriţi, li se vor acorda terenurile respective, agricole şi forestiere în limita suprafeţelor disponibile sau despăgubiri”.

Întrucât, în comuna P., terenul disponibil este doar cu vegetaţie forestieră, iar legiuitorul a avut în vedere împroprietărirea efectivă a celor în drept, instanţa va admite plângerea petenţilor, în temeiul art. 2 din Legea nr. 187/1945, art. 36 din Legea nr. 1/2000, modificat şi completat prin legile 193/2007 şi 212/2008 şi art. 53 din Legea nr. 18/1991, republicată, va anula Hotărârea nr. 7890/06.11.2009, a Comisiei Judeţene şi va reconstitui petenţilor, dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 3 ha teren cu vegetaţie forestieră situat pe raza comunei P.

Se va lua act că în cauză nu s-au efectuat cheltuieli de judecată

Tags: Plângere la Legea 247/2005