Top

Nedovedirea pericolului public. Arestare respinsa

 Tip: Decizie

Nr./Dată: INCHEIERE (25.01.2013)

Autor: Sectia penala

Domenii asociate: Infracţiuni

 

Prin incheierea din data de 25.01.2013 in dosarul nr. 1695/281/2013 instanta a dispus: În baza art. 146 alin.111 respinge propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti privind arestarea preventiva a inculpatului M. P.G., ca neintemeiata.

În baza art. 136 alin.1 lit.b rap. la art. 145 C.pr.pen., dispune faţă de inculpatul M. P. G, fiul lui P. si D., nascut la 01.05.1990 in G., jud. G., domiciliat in G., str. Ion I.C. B. nr. 54, jud. G.posesor al C.I. seria GG nr. 1297., C.N.P. 19.32, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi municipiul G, judeţul G., pe o perioada de 30 de zile, începând de la 25.01.2013 şi până la data de 23.02.2013 inclusiv.

În baza art. 145 alin. 11 C.pr.pen. obligă inculpatul ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea să respecte următoarele obligaţii:

– să se prezinte la organele judiciare ori de câte ori este chemat;

– să se prezinte la organele de poliţie care efectuează cercetări în cauză conform programului de supraveghere întocmit de acestea;

– să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei;

– să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o armă.

În baza art. 145 alin. 3 C.pr.pen. atrage atenţia inculpatului că, în cazul în care încalcă cu rea-credinţă obligaţiile stabilite la alineatele precedente, se va lua faţă de acesta măsura arestării preventive.

Dispune comunicarea a câte unei copii de pe prezenta încheiere către persoanele şi instituţiile prevăzute la art. 145 alin. 21 C.pr.pen.

In baza art 192 alin 3 c.p.p., cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.

In baza art 192 alin 3 c.p.p., cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia, onorariul aparatorului din oficiu in cuantum de 100 lei va fi avansat din fondurile Ministerului de Justitie catre Baroul Prahova.

Cu drept de recurs în termen de 24 de ore de la pronunţare.

Cercetată în Camera de Consiliu şi pronunţată în şedinţă publică azi, 25.01.2013, ora 19,15.;.

 

Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a reţinut următoarele:

Prin cererea adresată Judecătoriei Ploieşti şi înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 1695/281/2013, Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti a solicitat ca in temeiul art 1491 c.p.p. să se dispună luarea masurii arestarii preventive si emiterea mandatului de arestare preventiva pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la 25.01.2013 şi până la data de 23.02.2013 inclusiv, faţă de inculpatul M. P. G., fiul lui Pa. si D.nascut la 01.. in G., jud. G., domiciliat in G., str. Ion I.C. B. nr. 54, jud. G., posesor al C.I. seria GG nr. 12.0, C.N.P. 19032.

În motivarea propunerii s-a aratat că în sarcina inculpatului s-a retinut savarsirea infractiunii de calificat prev. de art. 208 alin.1- 209 alin.1 lit a ,g si i C. pen, constând în aceea că, la data de 24.01.2013, in jurul orelor 21.00 impreuna cu alte persoane ramase neidentificate, dupa o intelegere prealabila, au patruns in incinta societatii S.C. Grup T. F. S.A. de unde, prin fortarea lacatului usii de acces, a sustras dintr-o magazie 92.7 m cablu de forta pentru locomotive de 240 mm2 din cupru, prejudiciul estimat fiind de 4.800.000 lei, care insa nu corespunde cu valoarea bunurilor sustrase.

In vederea solutionarii propunerii s-a dispus atasarea dosarului de urmarire penala nr.1217/P/2013 al Parchetului de pe langa Judecatoria Ploiesti.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele :

Prin rezolutia din data de 25.01.2013, emisa de catre organele de politie din cadrul Politiei Transporturi Prahova, confirmata la aceeasi data, prin rezolutia procurorului din cadrul Parchetului de pe langa Judecatoria Ploiesti, s-a dispus inceperea urmaririi penale fata M. P. G., sub aspectul infractiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1- 209 alin.1 lit a, g si i C. pen., constand in aceea ca la data de 24.01.2013, in jurul orelor 21.00 impreuna cu alte persoane ramase neidentificate, dupa o intelegere prealabila, au patruns in incinta societatii S.C. Grup T. F. S.A. de unde, prin fortarea lacatului usii de acces, a sustras dintr-o magazie 92.7 m cablu de forta pentru locomotive de 240 mm2 din cupru, prejudiciul estimat fiind de 4.800.000 lei, care insa nu corespunde cu valoarea bunurilor sustrase.

Prin ordonanţa de reţinere din data de 25.01.2013, emisa de organele de cercetare penala din cadrul Politiei Transporturi Prahova , s-a dispus reţinerea învinuitului M. P. G., pe o durată de 24 ore, începând cu data de 25.01.2013, orele 13.30. Din durata măsurii reţinerii s-a dedus perioada de la data de 25.01.2013, ora 05.00, până în data de 25.01.2013, ora 13.30, cât învinuitul s-a aflat la sediul organelor de cercetare penala ca urmare a măsurii administrative prevăzute de art. 31 alin. 1 lit. b din Lg. 218/2002.

Prin ordonanţa din data de 25. 01.2013, emisa de catre procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale fata de învinuitul M. P. G., sub aspectul savarsirii infractiunii de infractiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1- 209 alin.1 lit a ,g si i C. pen .

Examinand prin prisma materialului probator administrat pana in prezent, instanta considera ca in cauza nu se impune luarea masurii arestarii preventive fata de inculpatul M. P. G. o astfel de masura fiind superioara cerintelor impuse de lege pentru buna desfasurare a procesului penal, asa incat urmeaza a se aprecia prin raportare la complexitatea cauzei daca se impune sau nu luarea unei alte masuri preventive restrictive insa de drepturi.

Situatia de fapt expusa, este retinuta de catre instanţa pe baza probelor efectuate până în prezent, respectiv: procesul verbal de constatare a infractiunii, proces verbal de cercetare la fata locului si plansa foto, declaratii invinuit, declaratii martori , adresa prejudiciu.

Fiindu-i aduse la cunostiinta disp. art 70 C.proc.pen, inculpatul a invederat instantei ca menţine declaraţia dată în faţa organelor de urmărire penală in calitate de inculpat, înţelegând să se prevaleze de dreptul la tăcere ?n faţa instanţei de judecată, pozitia sa fiind consemnata in scris si atasata la dosarul cauzei.

In cauza instanta apreciaza ca este indeplinită decat cerinta prevazute de teza I a textului de lege mentionat, fiind evident ca din nici un alt mijloc de proba, afara de cele despre care am facut vorbire, nu reiese in mod clar si obiectiv ca inculpatul prezinta un pericol social concret pentru ordinea publica, obligatia in acest sens revenind organului judiciar titular al sesizarii instantei cu o astfel de propunere.

Nu se poate susţine însă că ar fi întrunită şi cea de-a doua condiţie cumulativ prevăzută de art.148 alin.1 lit.h C.p.p. de vreme ce, în speţă, nu există probe certe că prin lăsarea în libertate a inculpatului s-ar crea un pericol concret pentru ordinea publică.

Astfel, inculpatul a avut o atitudine cooperantă faţă de organele de urmărire penală, recunoscând regretând comiterea infracţiunilor cu prilejul audierii sale ?n calitate de inculpat instanţa constatând şi aspectul că, potrivit fişei de cazier judiciar, inculpatul M.P.G. nu este cunoscut cu antecedente penale.

Este de asemenea de remarcat că ?n cauză nu s-a stabilit cuantumul exact al prejudiciului cauzat prin săvârşirea faptei, fiind evident că suma de 4800000 lei este exagerată raportat la materialitatea bunurilor sustrase, acestea fiind, de altfel recuperate de societatea SC G. T. F.R SA B..

Potrivit art.5 par.3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, asfel cum a fost interpretată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Letellier c. Franţei din 26 iunie 1991, pentru reţinerea acestui temei de arestare trebuie probat că prin lăsarea inculpatului în libertate s-ar tulbura în mod real ordinea publică, Curtea admiţând că, în măsura în care şi dreptul naţional o recunoaşte, prin gravitatea deosebită şi prin reacţia particulară a opiniei publice, anumite infracţiuni pot suscita o „tulburare a societăţii” de natură să justifice o detenţie preventivă, însă doar pe un termen limitat.

?n practica instanţei europene s-a mai reţinut că detenţia unei persoane este o măsură atât de gravă , ?ncât este justificată ?n ultimă instanţă, atunci când alte măsuri mai puţin severe au fost analizate şi s-a considerat că sunt insuficiente pentru a proteja interesul public sau cel individual ( Vrencev vs Serbia, Enhorn vs Suedia, Rusu vs Austria )

De asemenea, din economia dispoziţiilor legale care reglementează măsura arestării, cea mai aspră dintre măsurile de prevenţie privative de libertate, rezultă că aceasta trebuie să aibă un caracter de excepţie, reprezentând un act de extremă gravitate pentru orice cetăţean, şi trebuie să fie necesară ?n circumstanţele specifice cauzei.

In demersurile sale de verificare a temeiurilor de arestare preventiva, CEDO a considerat ca detentia preventiva pe parcursul derularii unui proces penal se justifica numai in masura in care ,,in concreto,, la dosarul cauzei s-a facut dovada cel putin a unuia dintre pericolele enumerate, respectiv acela de savarsire a altor infractiuni, de distrugere a probelor, de presiunie asupra partilor conceptate in cauza, sau pericolul de sustragere.

In acest sens instanta constata ca inculpatul nu se subscrie nici uneia dintre aceste conditii, pozitia sa procesuala si administrarea deja a unui minim de probatoriu care prefigureaza obiectiv comiterea unei infractiuni inlaturand in mod clar aprecierea vis a vis de faptul ca acesta prezinta un pericol social concret pentru ordinea publica.

Este adevarat ca fapta prin natura sa prezinta un pericol social ridicat, insa aprecierile asupra acestor aspecte urmeaza a fi avute in vedere intr-o anumita eventualitate de catre instanta investita cu fondul cauzei, gradul de pericol social fiind analizat in complexul proces de individualizare al pedepsei si atunci admite opinia majoritara in materie referitor la faptul ca intre notiunea de pericol social concret pentru ordinea publica si gradul de pericol social al infractiunii nu exista similitudini.

In acest sens se considera ca exista pericol social concret pentru ordinea publica atunci cand este posibil sa se produca o incalcare a regulilor de convietuire sociala vizand valorile ocrotite de prevederile art 1 C.p, ca urmare a activitatii anterioare sau posterioare a faptuitorului sau a reactiei declansate de fapta savarsita de catre acesta, in acest sens legiuitorul dorin sa analizeze cu precadrere circumstantele personale ale inculpatului, atitudinea adoptata de catre acesta in societate si nu in ultimul rand reactia declansata de fapta sa.

Infractiunile indreptate contra patrimoniului afecteaza echilibrul social si produc o stare de indignare, insa revenind la lipsa probelor administrate de catre organele judiciare in dovedirea existentei pericolului social concret pe care inculpatul l-ar reprezenta pentru ordinea publica, in masura in care ar fi cercetat in stare de libertate, tindem in a aprecia ca notiunea generica a starii de pericol trebuie analizata de la caz la caz si functie de alte conditii.

Vazand insa criteriile introduse de catre legiuitor in art 136 al.8 C.p.p si constatand ca in cauza sunt necesare in continuare efectuarea de cercetari, instanta va considera ca alegerea unei masuri preventive restrictive de drepturi este apta in a asigura exigentele desfasurarii in conditii normale a cercetarilor in cauza.

Fata de considerentele expuse instanta in temeiul disp. art. 146 alin.111 urmeaza a respinge ca neintemeiata propunerea Parchetului de pe langa Judecatoria Ploiesti, privind arestarea preventiva a inculpatului M. P. G., fiul lui P. si D., nascut la 01.05..0 in G., jud. G., domiciliat in G., str. Ion I.C. B. nr. 54, jud. G., posesor al C.I. seria GG nr. 129700, C.N.P. 190.32, si va lua fata de acesta măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.

În baza art. 146 alin.111 rap. la art. 145 C.pr.pen., va dispune faţă de inculpatul M. P. G., fiul lui P. si D., nascut la 01.05..0 in G., jud. G., domiciliat in G., str. Ion I.C. B. nr. 54, jud. G., posesor al C.I. seria GG nr. 129700, C.N.P. 190.32, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv oraşul G., pe o perioada de 30 de zile, începând de la 25.01.2013 şi până la data de 23.02.2013 inclusiv.

În baza art. 145 alin. 11 C.pr.pen. obligă inculpatul ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea să respecte următoarele obligaţii:

– să se prezinte la organele judiciare ori de câte ori este chemat;

– să se prezinte la organele de poliţie care efectuează cercetări în cauză conform programului de supraveghere întocmit de acestea;

– să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei,

– să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o armă

În baza art. 145 alin. 3 C.pr.pen. atrage atenţia inculpatului că, în cazul în care încalcă cu rea-credinţă obligaţiile stabilite la alineatele precedente, se va lua faţă de acesta măsura arestării preventive.

Dispune comunicarea a câte unei copii de pe prezenta încheiere către persoanele şi instituţiile prevăzute la art. 145 alin. 21 C.pr.pen.

In baza art.189 al.1 c.p.p dispune avansarea din fondurile Ministrului de Justitie catre Baroul Prahova a sumei in cuantum de 100 lei reprezentand onorariul aparatorului din oficiu.

Vazand art 192 alin 3 c.p.p., si art.189 al.1 c.p.p.

 

Etichete: ,

Propunere arestare preventivă a inculpatului art. 149 ind. 1 C.p.p.

Pe rol, solutionarea propunerii de arestare preventiva a inculpatilor S. M., S. C., S. I. si D. A.-M., formulata de Parchetul de pe lânga Judecatoria Lehliu Gara.

La apelul nominal facut în sedinta din camera de consiliu au fost prezenti inculpatii, în stare de retinere, asistati din oficiu de d-na av. P. D. F.

Procedura legal îndeplinita.

S-a facut referatul cauzei de grefier, dupa care:

Inculpatii, pe rând, învedereaza instantei ca sunt de acord cu aparatorul desemnat din oficiu.

Instanta, nefiind cereri si exceptii, procedeaza la identificarea inculpatilor, aducându-le la cunostinta învinuirile pentru care au fost trimisi cu propunere de arestare preventiva, apoi procedeaza la audierea acestora, declaratiile date fiind atasate la dosarul cauzei.

Avocatul inculpatilor, având în vedere pozitia inculpatilor, apreciaza ca nu sunt interese contrarii pentru a le reprezenta interesele acestora.

Instanta, apreciaza ca nu exista contrarietate de interese, întrucât inculpatii au recunoscut savârsirea infractiunilor, si-au mentinut declaratiile date în faza de cercetare penala, în fata instantei acestia dând mai multe amanunte legate de modalitatea comiterii faptelor, reprezentarea acestora putând fi facuta de avocatul din oficiu.

Instanta, având în vedere ca inculpatii S. M., S. C. si S. I., nu stiu carte si nu stiu sa semneze si sa citeasca, s-a procedat la citirea declaratiilor de catre grefierul de sedinta.

Instanta apreciaza cauza în stare de judecata.

Reprezentantul parchetului, pune concluzii de admitere a propunerii de arestare preventiva, întrucât sunt probe administrate în cauza prin care se justifica temeiurile prev. de art. 148 lit. “f” C.p.p., motiv pentru care se impune luarea masurii arestarii preventive, sa se dispuna arestarea preventiva a inculpatilor pe o perioada de câte 29 de zile pentru fiecare, de la data de 24.03.2010 ora 2,00 pâna la data de 21.04.2010 ora 2,00

Avocatul din oficiu al inculpatilor apreciaza ca masura arestarii preventive nu se impune, toti inculpatii au recunoscut savârsirea infractiunilor, au fost sinceri, au explicat cu lux de amânunt în fata instantei cum s-a întâmplat, au înteles ca merg în arest la I.P.J. întrucât au savârsit o infractiune pentru care trebuie sa plateasca, trei dintre inculpati au copii minori în întretinere, asteapta sa mearga acasa la copiii lor, în etnia lor acest mod de operare este un obicei. Precizeaza ca inculpatii nu vor curma cursul procesului si nici nu vor altera probe, putând fi judecati în stare de libertate.

Inculpatii, pe rând, precizeaza ca regreta sincer savârsirea faptelor.

I N S T A N T A

Asupra cauzei penale de fata:

La data de 23.03.2010, s-a înregistrat pe rolul acestei instante sub nr. 392/249, referatul întocmit de Parchetul de pe lânga Judecatoria Lehliu Gara nr. 533/P/2010, cu propunerea de arestare preventiva a inculpatilor: D. A.-M., S. C., S. I. si S. M. pe o perioada de câte 29 de zile pentru fiecare, de la data de 24.03.2010 ora 02,00 pâna la data de 21.04.2010 ora 02,00.

În motivarea propunerii se arata ca prin rezolutiile din data de 12.03.2010, ora 23,20, organele de cercetare penala ale politiei judiciare Fundulea au început urmarirea penala fata de învinuitii S. C., S. I., S. M. si D. A. M. pentru faptul ca

1.În data de 22.03.2010 manifestându-se violent a amenintat-o pe partea vatamata S. M., lovind-o, cu intentia de a o îndeparta si de a o lua împotriva vointei sale pe numita S. M. (în autoturismul cu care circulau), în ajutorul careia aceasta intervenise.

2.în data de 22.03.2010 prin exercitare de violente si amenintare (folosind cutitul) asupra partii vatamate S. M., a luat-o împotriva vointei sale în autoturismul marca Dacia Logan Taxi condus de catre inculpatul D.A.M. ce a cunoscut intentia acestuia de a o aduce în orasul Onesti, jud. Bacau cu scopul de a se razbuna si a santaja familia acesteia.

3.în data de 22.03.2010 în timp ce inculpatul S. C. a încercat sa o urce cu forta pe partea vatamata S. R. în vârsta de 24 de ani, din localitatea Sarulesti în autoturismul marca Dacia Logan Taxi, cu intentia de a o duce împotriva vointei sale în orasul Onesti, jud. Bacau, în scopul de razbunare si santaj;

4. în data de 22.03.2010, manifestându-se violent, au amenintat-o pe partea vatamata M. I., lovind-o cu intentia de a-l îndeparta si de a o lua pe sotia acesteia S. R., împotriva vointei sale în autoturismul cu care se deplasau; ce constituie infractiunile de: „lovire sau alte violente” (2 fapte) prev. si ped. de art.180 al. 1 C.p., „amenintare” (2 fapte) prev. si ped. de art. 193 C.p., „lipsire de libertate” prev. si ped. de art. 189 al. 1 si 2 C.p., „tentativa la infractiunea de lipsire de libertate” prev. si ped. de art. 20 C.p. rap. la art. 189 al. 1 si 2 C.p., „complicitate la infractiunea de tentativa de lipsire de libertate” prev. si ped. de art. 26 C.p. rap. la art. 20 C.p. rap. la art. 189 al. 1 si 2 C.p., si pedepsite cu închisoarea de la 7 la 15 de ani.

Se mai arata ca prin ordonanta nr. 533/P/2010 din data de 23.03.2010 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Lehliu – Gara a fost pusa în miscare actiunea penala fata de cei patru inculpati, iar prin Ordonantele de retinere nr. 77/P/20109 din 23.03.2010 emise de Politia or. Fundulea s-a luat fata de cei patru inculpati masura retinerii pe câte 24 de ore pentru fiecare, începând cu data de 23.03.2010 ora 2,00 pâna la 24.03.2010, ora 2,00.

De asemenea, se mai arata ca din probele administrate (declaratiile partilor vatamate S. M., S. M., M. I. si S. R.; declaratiile inculpatiilor; procesul-verbal de cercetare la fata locului; obiect corp delict – cutitul apartinând inculpatului S. C. si folosit de acesta; declaratiile martorilor) a rezultat ca inculpatii se afla în situatia prev. de art. 148 lit. “f” din Codul de procedura penala, întrucât din datele existente rezulta ca acestia au savârsit infractiuni cu intentie, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani si în raport de circumstantele savârsirii faptelor, precum si în raport de urmarile produse vizând lipsirea de libertate a unor persoane, existând probe ca lasarea lor în libertate prezinta pericol concret pentru ordinea publica, iar arestarea preventiva este necesara în interesul urmaririi penale.

Fiind audiati, inculpatii S. C., S. I., S. M. si D.A. M. au recunoscut savârsirea infractiunilor retinute în sarcina acestora, mentinându-si declaratiile date în fata organelor de cercetare penala, furnizând în plus unele detalii omise cu ocazia audierii initiale.

Astfel, intentionând sa-si ia fiica de la locuinta sotului acesteia din com. Sarulesti, inculpatul S. C. le-a solicitat ajutorul cumnatilor sai – inculpatii S. I. si S. M., deplasându-se din loc. Radeana, jud. Bacau în com. Sarulesti, apelând la serviciile unui taximetrist în persoana inculpatului D. A. M.

Teama de a intra în cartierul de rromi din com. Sarulesti l-a determinat pe inculpatul S. C. sa faca alte planuri, aduse la cunostinta celor doi cumnati ai sai (vorbind pe tiganeste în masina), plan încoltit în momentul în care a vazut deplasându-se pe drum o caruta în care se aflau doua femei si un copil, respectiv de a o lua pe una din femei în masina, de a o duce în localitatea sa de domiciliu – Radeana, urmând sa-i dea drumul în momentul în care cei din com Sarulesti îi vor da fiica.

În realizarea acestui plan, inculpatii S. C., S. M. si S. I. au coborât din masina, s-au apropiat de caruta si prin exercitarea de violente au tras-o jos din caruta pe partea vatamata S. M. (poreclita Sopârla), lovind-o si pe cealalta femeie din caruta pe S. M. (mama) care a încercat sa vina în ajutorul celei dintâi.

Partea vatamata S. M. a fost urcata cu forta în masina, asezata pe bancheta din spate, fiind apoi încadrata de catre inculpatii S. C. si S. M. Cum femeia se agita si tipa, inculpatul S. C. a scos un cutit pe care-l avea asupra sa (corp delict aflat în plicul atasat la dosar), cutit cu care a amenintat-o pe partea vatamata.

În declaratia sa partea vatamata S. M. a descris amanuntit modul de operare al celor trei inculpati, precizând: “…trei dintre indivizii barbati au coborât din autoturismul taxi, doi dintre ei aveau unul un cutit cu lama mare, iar celalalt o surubelnita, au venit la mine la caruta, având ridicate deasupra capului lor cutitul si surubelnita, ne-au amenintat atât pe mine, cât si pe mama mea “Sa stati asa ca va omor. Coborâti jos din caruta”.

Aceasta a mai declarat “…individul cu cutitul a venit la mine….mi-a dat doi pumni peste fata si în picioare si cu forta m-a coborât (tras) din caruta jos si doi dintre indivizi m-au carat în masina taxi, unde aici au început sa ma loveasca cu pumnii si picioarele, mi-au pus cutitul la gât…”

Desi partea vatamata le-a spus ca este însarcinata, inculpatii au continuat sa o ameninte si sa exercite violente asupra ei.

La insistentele acestei parti vatamate, inculpatul S. C. si-a schimbat planul, în momentul în care a vazut pe drum o caruta în care se aflau doua persoane, un barbat si o femeie, plan adus la cunostinta celorlalti doi cumnati pe tiganeste, coborând din masina împreuna cu inculpatul S. M., în timp ce inculpatul D. A. si S. I. au ramas în masina, inculpatul S. I. pazind-o pe partea vatamata.

Cei doi inculpati care au coborât din masina au exercitat violente asupra partii vatamate M. I. si S. R., intentionând sa o ia pe aceasta din urma în masina în locul celeilalte parti vatamate, dar cu toate violentele exercitate nu au reusit, continuându-si drumul.

Astfel, partea vatamata Stefan Rada a declarat „….cei doi barbati m-au prins de haina pentru a ma trage jos din caruta…” si ca „.. în masina, pe bancheta din spate a masinii, am vazut-o pe S. M. care îmi facea din mâini si striga sa o ajutam ca nu poate sa scape din masina”.

Din fisele de cazier judiciar ale celor patru inculpati rezulta ca acestia nu sunt cunoscuti cu antecedente penale.

Dispozitiile art. 136 al. 1 C.p.p., prevad ca se poate lua una dintre masurile preventive indicate la lit. a) – d) pentru a se asigura buna desfasurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmarirea penala ori de la judecata or, în speta nu exista nici un indiciu pentru luarea masurii solicitate de parchet.

De asemenea, pentru a fi în prezenta prevederilor art. 148 lit. „f” C.p.p. trebuie îndeplinite cumulativ cele doua conditii, respectiv pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani si existenta probelor certe ca lasarea în libertate a inculpatului prezinta pericol concret pentru ordinea publica.

Instanta, analizând actele si lucrarile dosarului, constata ca în cauza rezulta ca inculpatii S. C., S. M. si S. I. au savârsit infractiunile prev. si ped. „lovire sau alte violente” (2 fapte) prev. si ped. de art.180 al. 1 C.p., „amenintare” (2 fapte) prev. si ped. de art. 193 C.p., „lipsire de libertate” prev. si ped. de art. 189 al. 1 si 2 C.p., „tentativa la infractiunea de lipsire de libertate” prev. si ped. de art. 20 C.p. rap. la art. 189 al. 1 si 2 C.p., „complicitate la infractiunea de tentativa de lipsire de libertate” prev. si ped. de art. 26 C.p. rap. la art. 20 C.p. rap. la art. 189 al. 1 si 2 C.p., si pedepsite cu închisoarea de la 7 la 15 de ani.

Pericolul concret pentru ordinea publica presupune o stare de fapt si care se manifesta printr-un sentiment de insecuritate în rândul comunitatii, stare de fapt ce trebuie întemeiata pe probe certe, în conformitate cu art. 148 lit. “f” C.p.p. Aceasta presupune existenta unei reactii colective fata de anumite stari de lucruri negative cu impact imediat asupra opiniei publice.

În privinta ordinii publice, aceasta se asigura prin respectarea drepturilor cetatenilor, prin mentinerea sigurantei acestora, iar în momentul în care acestea sunt afectate ca urmare a savârsirii unor fapte cu un grad ridicat de pericol social, trebuie luate masuri împotriva infractionalitatii.

În speta, din probele administrate, rezulta ca s-a produs un astfel de impact imediat si mediatic în rândul opiniei publice, mai ales în rândul comunitatii rrome din Sarulesti, astfel ca se poate vorbi de existenta unei temeri colective, iar în analizarea pericolului social concret pentru ordinea publica trebuie avute în vedere toate circumstantele referitoare la fapta, dar si la persoana inculpatilor, cei trei inculpati savârsind fapte de o gravitate ridicata, rezultând din modalitatile si împrejurarile comiterii acestora.

Pentru a se sustine ca inculpatii prezinta un pericol public concret prin lasarea lui în libertate care sa justifice luarea arestarii preventive trebuie sa se demonstreze ca întreaga colectivitate este pusa în primejdie daca acestia sunt liberi, fiind necesar ca la dosar sa existe date concrete din care sa rezulte, fara echivoc, pericolul pentru ordinea publica, întrucât în caz contrar se poate ajunge la arbitrariul, situatie inadmisibila în luarea unei hotarâri în privinta libertatii persoanei.

Dispozitiile art. 23 din Constitutia României garanteaza libertatea individuala a persoanei, arestarea unei persoane facându-se numai în cazurile si cu procedura prevazute de lege. Este de principiu ca starea naturala a individului este starea de libertate, privarea de libertate fiind exceptia.

Nu în ultimul rând trebuie mentionate dispozitiile art. 5 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, care prevad si exceptiile lipsirii de libertate, lit. „c” referindu-se la situatia „daca a fost arestat sau retinut în vederea aducerii sale în fata autoritatii judiciare competente, atunci când exista motive verosimile de a banui ca a savârsit o infractiune sau când exista motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica sa savârseasca o infractiune sau sa fuga dupa savârsirea acesteia”.

Faptul ca inculpatul S. C. s-a hotarât sa-si „recupereze” fiica prin metode medievale, metode la care ceilalti doi inculpati – S. M. si S. I. au achiesat, lipsind de libertate o femeie pe care intentionau sa o dea apoi în schimbul fiicei si încercând sa o înlocuiasca pe cea dintâi cu o alta, duce automat la concluzia unui pericol sporit pentru societate.

Metoda folosita denota o periculozitate sporita a celor trei inculpati, iar lasarea lor în libertate nu garanteaza ca nu vor actiona într-o maniera identica pentru a-si atinge scopul. În cazul în care se temeau de comunitatea rroma din Sarulesti, nimic nu-i împiedica pe cei trei inculpati sa apeleze la organele de politie pentru ca inculpatul S. C. sa-si recupereze fiica (S. S. – V.), desi, potrivit declaratiei date de aceasta în fata organelor de cercetare penala, nu intentioneaza sa-si paraseasca sotul.

Astfel, cei trei inculpati nu s-au multumit la a o retine pe femeie, ci au folosit si amenintari, au exercitat violente asupra tuturor partilor vatamate implicate. Pentru a fi sigur de izbânda si a-si pune planul în aplicare, inculpatul S. C. si-a luat si cumnatii cu el, cei doi fiind de acord cu planurile acestuia, pericolul fiind si mai accentuat.

În concluzie, se apreciaza ca savârsirea infractiunilor de catre cei trei inculpati este de natura sa împiedice normala functionare a unui sistem.

Fata de aceste considerente instanta constata ca sunt întrunite conditiile prevazute de art. 143 C.p.p. si exista cazurile prevazute de art. 148 lit. “f” C.p.p., motiv pentru care apreciaza întemeiata în parte propunerea de arestare preventiva, urmând a o admite ca atare numai pentru inculpatii S. C., S. M. si S. I.

Având în vedere si prevederile art. 1491 C.p.p., urmeaza a dispune arestarea preventiva a inculpatilor S. C., S. M. si S. I. pe o perioada de câte 29 de zile pentru fiecare, de la data de 24.03.2010 ora 02,00 pâna la data de 21.04.2010 ora 02,00.

În privinta inculpatului D. A. – M., din actele si lucrarile dosarului rezulta, într-adevar, ca acesta s-a aflat împreuna cu ceilalti trei inculpati, dar acesta i-a transportat pe cei trei din mun. Bacau în com. Sarulesti, efectuând servicii de taximetrie, contracost, pentru pretul de 500 lei, întelegerea fiind sa ia o persoana din com. Sarulesti.

Ajungând în com. Sarulesti, planul de actiune a fost facut de inculpatii S. C., S. I. si S. M., care au discutat pe tiganeste, neinformându-l pe inculpatul D. A. care le sunt intentiile.

Este adevarat ca fara masina condusa de acest inculpat, ceilalti trei nu–si puteau duce planul la îndeplinire, dar soferul de taxi a actionat la comanda celorlalti.

Desi le-a atras atentia în repetate rânduri celorlalti trei inculpati asupra faptelor lor, acestia i-au reprosat de fiecare data ca este platit si, într-adevar, între ei exista un contract de transport.

Este greu de presupus ca inculpatul D. A. putea lua atitudine, anuntând organele de politie sau fugind cu masina, având în vedere ca era înconjurat de trei cetateni de etnie rroma, unul dintre ei înarmat, si care la cea mai mica opozitie a inculpatului, cei trei ar fi intervenit, temerea acestuia fiind justificata.

Inculpatului D. A. nu i–au fost aduse la cunostinta planurile de actiune de catre ceilalti trei inculpati. Faptul ca nu a fost amenintat expres de catre ceilalti nu înseamna ca acesta nu a avut o stare de temere, având în vedere cazurile mediatizate cu taximetristi agresati de clienti.

Având în vedere însa aceste împrejurari, dar mai ales circumstantele personale ale acestui inculpat, lipsit de antecedente penale, fiind la prima confruntare cu legea penala, tânar în vârsta de 20 de ani, angajat ca sofer taximetrist, care în ziua respectiva s-a angajat sa efectueze o cursa contracost, faptul ca nu a exercitat violente asupra partilor vatamate si având în vedere precizarile facute mai sus în legatura cu pericolul concret pentru ordinea publica, instanta apreciaza ca lasarea în libertate a inculpatului D. A. nu prezinta pericol concret pentru ordinea publica, putând fi cercetat în stare de libertate.

Mai mult decât atât, nici din cuprinsul actelor dosarului de urmarire penala si nici din referatul de propunere a arestarii preventive nu rezulta în ce consta pericolul concret pentru ordinea publica în cazul în care acest inculpat este lasat în libertate.

În cazul sau este greu de presupus ca va actiona în acelasi sens sau va savârsi alte fapte antisociale, acesta fiind în realitate folosit de ceilalti trei inculpati, care i-au atras atentia de fiecare data ca este platit.

Mai mult decât atât, chiar ceilalti inculpati au declarat ca nu i-au spus niciun moment inculpatului D. A. ce intentionau sa faca, ci doar sa ia o pers de la Sarulesti.

Nici în masina nu a existat o întelegere cu ceilalti inculpati, având în vedere ca acestia discutau numai pe tiganeste, ci a fost pus în fata faptului împlinit, executând, într-adevar, comenzile acestora, limitate la transport.

Astfel, chiar în declarati data în fata organelor de cercetre penala acesta a declarat „…precizez faptul ca numita S. M. mi-a spus ca nu e bine ce fac, dar eu i-am spus ca cursa este platita de S. I. si i-am spus ca nu am ce sa fac, trebuie sa fac cursa”.

Asa cum s-a mentionat, dispozitiile art. 136 al. 1 C.p.p., prevad ca se poate lua una dintre masurile preventive indicate la lit. a) – d) pentru a se asigura buna desfasurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmarirea penala ori de la judecata or, în speta nu exista nici un indiciu pentru luarea masurii solicitate de parchet.

De asemenea, pentru a fi în prezenta prevderilor art. 148 lit. „f” C.p.p. trebuie îndeplinite cumulativ cele doua conditii, respectiv pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani si existenta probelor certe ca lasarea în libertate a inculpatului prezinta pericol concret pentru ordinea publica.

Daca, în speta, prima conditie este îndeplinita, nu acelasi lucru se poate spune despre cea de-a doua conditie, respectiv pericolul concret, aceasta nefiind îndeplinita, având în vedere motivele mentionate mai sus.

Dispozitiile art. 23 din Constitutia României garanteaza libertatea individuala a persoanei, arestarea unei persoane facându-se numai în cazurile si cu procedura prevazute de lege. Este de principiu ca starea naturala a individului este starea de libertate, privarea de libertate fiind exceptia.

Nu în ultimul rând trebuie mentionate dispozitiile art. 5 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, care prevad si exceptiile lipsirii de libertate, lit. „c” referindu-se la situatia „daca a fost arestat sau retinut în vederea aducerii sale în fata autoritatii judiciare competente, atunci când exista motive verosimile de a banui ca a savârsit o infractiune sau când exista motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica sa savârseasca o infractiune sau sa fuga dupa savârsirea acesteia”.

Fata de aceste considerente instanta constata ca în privinta inculpatului D. A. M. nu sunt întrunite conditiile prevazute de art. 143 C.p.p. si nu exista cazul prevazut de art.148 lit. “f” C.p.p., motiv pentru care apreciaza neîntemeiata propunerea de arestare preventiva, urmând a o respinge si a dispune punerea în libertate a acestui inculpat la expirarea perioadei retinerii, respectiv 24.03.2010, ora 2,00, dispusa prin Ordonanta de retinere din 23.03.2010 emisa de Politia oras Fundulea.

Conform art.192 al. 3 C.pr.p., cheltuielile judiciare, vor ramâne în sarcina statului.

Pentru aceste considerente,

D I S P U N E

Respinge propunerea de arestare preventiva a inculpatului D. A.-M.

Dispune punerea în libertate a inculpatului D. A. M. la expirarea perioadei retinerii, respectiv 24.03.2010, ora 2,00, dispusa prin Ordonanta de retinere din 23.03.2010 emisa de Politia oras Fundulea.

Admite propunerea de arestare preventiva a inculpatilor: S. C., S. I. si S. M. formulata de Parchetul de pe lânga Judecatoria Lehliu Gara.

Dispune arestarea preventiva a inculpatilor: S. C.,; S. I. si S. M. pe o perioada de câte 29 de zile pentru fiecare, de la data de 24.03.2010 ora 02,00 pâna la data de 21.04.2010 ora 02,00.

Conform art. 192 al. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare ramân în sarcina statului.

Cu recurs în 24 de ore de la pronuntare.

(La data de 24.03.2010 a declarat recurs Parchetul de pe lânga Judecatoria Lehliu-Gara si inculpatii S. C.,; S. I. si S. M., ramânând irevocabila prin Încheierea nr. 18/26.03.2010 fiind respins recursul de catre Tribunalul Calarasi)

Pe rol, solutionarea propunerii de arestare preventiva a inculpatilor S. M., S. C., S. I. si D. A.-M., formulata de Parchetul de pe lânga Judecatoria Lehliu Gara.

La apelul nominal facut în sedinta din camera de consiliu au fost prezenti inculpatii, în stare de retinere, asistati din oficiu de d-na av. P. D. F.

Procedura legal îndeplinita.

S-a facut referatul cauzei de grefier, dupa care:

Inculpatii, pe rând, învedereaza instantei ca sunt de acord cu aparatorul desemnat din oficiu.

Instanta, nefiind cereri si exceptii, procedeaza la identificarea inculpatilor, aducându-le la cunostinta învinuirile pentru care au fost trimisi cu propunere de arestare preventiva, apoi procedeaza la audierea acestora, declaratiile date fiind atasate la dosarul cauzei.

Avocatul inculpatilor, având în vedere pozitia inculpatilor, apreciaza ca nu sunt interese contrarii pentru a le reprezenta interesele acestora.

Instanta, apreciaza ca nu exista contrarietate de interese, întrucât inculpatii au recunoscut savârsirea infractiunilor, si-au mentinut declaratiile date în faza de cercetare penala, în fata instantei acestia dând mai multe amanunte legate de modalitatea comiterii faptelor, reprezentarea acestora putând fi facuta de avocatul din oficiu.

Instanta, având în vedere ca inculpatii S. M., S. C. si S. I., nu stiu carte si nu stiu sa semneze si sa citeasca, s-a procedat la citirea declaratiilor de catre grefierul de sedinta.

Instanta apreciaza cauza în stare de judecata.

Reprezentantul parchetului, pune concluzii de admitere a propunerii de arestare preventiva, întrucât sunt probe administrate în cauza prin care se justifica temeiurile prev. de art. 148 lit. “f” C.p.p., motiv pentru care se impune luarea masurii arestarii preventive, sa se dispuna arestarea preventiva a inculpatilor pe o perioada de câte 29 de zile pentru fiecare, de la data de 24.03.2010 ora 2,00 pâna la data de 21.04.2010 ora 2,00

Avocatul din oficiu al inculpatilor apreciaza ca masura arestarii preventive nu se impune, toti inculpatii au recunoscut savârsirea infractiunilor, au fost sinceri, au explicat cu lux de amânunt în fata instantei cum s-a întâmplat, au înteles ca merg în arest la I.P.J. întrucât au savârsit o infractiune pentru care trebuie sa plateasca, trei dintre inculpati au copii minori în întretinere, asteapta sa mearga acasa la copiii lor, în etnia lor acest mod de operare este un obicei. Precizeaza ca inculpatii nu vor curma cursul procesului si nici nu vor altera probe, putând fi judecati în stare de libertate.

Inculpatii, pe rând, precizeaza ca regreta sincer savârsirea faptelor.

I N S T A N T A

Asupra cauzei penale de fata:

La data de 23.03.2010, s-a înregistrat pe rolul acestei instante sub nr. 392/249, referatul întocmit de Parchetul de pe lânga Judecatoria Lehliu Gara nr. 533/P/2010, cu propunerea de arestare preventiva a inculpatilor: D. A.-M., S. C., S. I. si S. M. pe o perioada de câte 29 de zile pentru fiecare, de la data de 24.03.2010 ora 02,00 pâna la data de 21.04.2010 ora 02,00.

În motivarea propunerii se arata ca prin rezolutiile din data de 12.03.2010, ora 23,20, organele de cercetare penala ale politiei judiciare Fundulea au început urmarirea penala fata de învinuitii S. C., S. I., S. M. si D. A. M. pentru faptul ca

1.În data de 22.03.2010 manifestându-se violent a amenintat-o pe partea vatamata S. M., lovind-o, cu intentia de a o îndeparta si de a o lua împotriva vointei sale pe numita S. M. (în autoturismul cu care circulau), în ajutorul careia aceasta intervenise.

2.în data de 22.03.2010 prin exercitare de violente si amenintare (folosind cutitul) asupra partii vatamate S. M., a luat-o împotriva vointei sale în autoturismul marca Dacia Logan Taxi condus de catre inculpatul D.A.M. ce a cunoscut intentia acestuia de a o aduce în orasul Onesti, jud. Bacau cu scopul de a se razbuna si a santaja familia acesteia.

3.în data de 22.03.2010 în timp ce inculpatul S. C. a încercat sa o urce cu forta pe partea vatamata S. R. în vârsta de 24 de ani, din localitatea Sarulesti în autoturismul marca Dacia Logan Taxi, cu intentia de a o duce împotriva vointei sale în orasul Onesti, jud. Bacau, în scopul de razbunare si santaj;

4. în data de 22.03.2010, manifestându-se violent, au amenintat-o pe partea vatamata M. I., lovind-o cu intentia de a-l îndeparta si de a o lua pe sotia acesteia S. R., împotriva vointei sale în autoturismul cu care se deplasau; ce constituie infractiunile de: „lovire sau alte violente” (2 fapte) prev. si ped. de art.180 al. 1 C.p., „amenintare” (2 fapte) prev. si ped. de art. 193 C.p., „lipsire de libertate” prev. si ped. de art. 189 al. 1 si 2 C.p., „tentativa la infractiunea de lipsire de libertate” prev. si ped. de art. 20 C.p. rap. la art. 189 al. 1 si 2 C.p., „complicitate la infractiunea de tentativa de lipsire de libertate” prev. si ped. de art. 26 C.p. rap. la art. 20 C.p. rap. la art. 189 al. 1 si 2 C.p., si pedepsite cu închisoarea de la 7 la 15 de ani.

Se mai arata ca prin ordonanta nr. 533/P/2010 din data de 23.03.2010 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Lehliu – Gara a fost pusa în miscare actiunea penala fata de cei patru inculpati, iar prin Ordonantele de retinere nr. 77/P/20109 din 23.03.2010 emise de Politia or. Fundulea s-a luat fata de cei patru inculpati masura retinerii pe câte 24 de ore pentru fiecare, începând cu data de 23.03.2010 ora 2,00 pâna la 24.03.2010, ora 2,00.

De asemenea, se mai arata ca din probele administrate (declaratiile partilor vatamate S. M., S. M., M. I. si S. R.; declaratiile inculpatiilor; procesul-verbal de cercetare la fata locului; obiect corp delict – cutitul apartinând inculpatului S. C. si folosit de acesta; declaratiile martorilor) a rezultat ca inculpatii se afla în situatia prev. de art. 148 lit. “f” din Codul de procedura penala, întrucât din datele existente rezulta ca acestia au savârsit infractiuni cu intentie, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani si în raport de circumstantele savârsirii faptelor, precum si în raport de urmarile produse vizând lipsirea de libertate a unor persoane, existând probe ca lasarea lor în libertate prezinta pericol concret pentru ordinea publica, iar arestarea preventiva este necesara în interesul urmaririi penale.

Fiind audiati, inculpatii S. C., S. I., S. M. si D.A. M. au recunoscut savârsirea infractiunilor retinute în sarcina acestora, mentinându-si declaratiile date în fata organelor de cercetare penala, furnizând în plus unele detalii omise cu ocazia audierii initiale.

Astfel, intentionând sa-si ia fiica de la locuinta sotului acesteia din com. Sarulesti, inculpatul S. C. le-a solicitat ajutorul cumnatilor sai – inculpatii S. I. si S. M., deplasându-se din loc. Radeana, jud. Bacau în com. Sarulesti, apelând la serviciile unui taximetrist în persoana inculpatului D. A. M.

Teama de a intra în cartierul de rromi din com. Sarulesti l-a determinat pe inculpatul S. C. sa faca alte planuri, aduse la cunostinta celor doi cumnati ai sai (vorbind pe tiganeste în masina), plan încoltit în momentul în care a vazut deplasându-se pe drum o caruta în care se aflau doua femei si un copil, respectiv de a o lua pe una din femei în masina, de a o duce în localitatea sa de domiciliu – Radeana, urmând sa-i dea drumul în momentul în care cei din com Sarulesti îi vor da fiica.

În realizarea acestui plan, inculpatii S. C., S. M. si S. I. au coborât din masina, s-au apropiat de caruta si prin exercitarea de violente au tras-o jos din caruta pe partea vatamata S. M. (poreclita Sopârla), lovind-o si pe cealalta femeie din caruta pe S. M. (mama) care a încercat sa vina în ajutorul celei dintâi.

Partea vatamata S. M. a fost urcata cu forta în masina, asezata pe bancheta din spate, fiind apoi încadrata de catre inculpatii S. C. si S. M. Cum femeia se agita si tipa, inculpatul S. C. a scos un cutit pe care-l avea asupra sa (corp delict aflat în plicul atasat la dosar), cutit cu care a amenintat-o pe partea vatamata.

În declaratia sa partea vatamata S. M. a descris amanuntit modul de operare al celor trei inculpati, precizând: “…trei dintre indivizii barbati au coborât din autoturismul taxi, doi dintre ei aveau unul un cutit cu lama mare, iar celalalt o surubelnita, au venit la mine la caruta, având ridicate deasupra capului lor cutitul si surubelnita, ne-au amenintat atât pe mine, cât si pe mama mea “Sa stati asa ca va omor. Coborâti jos din caruta”.

Aceasta a mai declarat “…individul cu cutitul a venit la mine….mi-a dat doi pumni peste fata si în picioare si cu forta m-a coborât (tras) din caruta jos si doi dintre indivizi m-au carat în masina taxi, unde aici au început sa ma loveasca cu pumnii si picioarele, mi-au pus cutitul la gât…”

Desi partea vatamata le-a spus ca este însarcinata, inculpatii au continuat sa o ameninte si sa exercite violente asupra ei.

La insistentele acestei parti vatamate, inculpatul S. C. si-a schimbat planul, în momentul în care a vazut pe drum o caruta în care se aflau doua persoane, un barbat si o femeie, plan adus la cunostinta celorlalti doi cumnati pe tiganeste, coborând din masina împreuna cu inculpatul S. M., în timp ce inculpatul D. A. si S. I. au ramas în masina, inculpatul S. I. pazind-o pe partea vatamata.

Cei doi inculpati care au coborât din masina au exercitat violente asupra partii vatamate M. I. si S. R., intentionând sa o ia pe aceasta din urma în masina în locul celeilalte parti vatamate, dar cu toate violentele exercitate nu au reusit, continuându-si drumul.

Astfel, partea vatamata Stefan Rada a declarat „….cei doi barbati m-au prins de haina pentru a ma trage jos din caruta…” si ca „.. în masina, pe bancheta din spate a masinii, am vazut-o pe S. M. care îmi facea din mâini si striga sa o ajutam ca nu poate sa scape din masina”.

Din fisele de cazier judiciar ale celor patru inculpati rezulta ca acestia nu sunt cunoscuti cu antecedente penale.

Dispozitiile art. 136 al. 1 C.p.p., prevad ca se poate lua una dintre masurile preventive indicate la lit. a) – d) pentru a se asigura buna desfasurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmarirea penala ori de la judecata or, în speta nu exista nici un indiciu pentru luarea masurii solicitate de parchet.

De asemenea, pentru a fi în prezenta prevederilor art. 148 lit. „f” C.p.p. trebuie îndeplinite cumulativ cele doua conditii, respectiv pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani si existenta probelor certe ca lasarea în libertate a inculpatului prezinta pericol concret pentru ordinea publica.

Instanta, analizând actele si lucrarile dosarului, constata ca în cauza rezulta ca inculpatii S. C., S. M. si S. I. au savârsit infractiunile prev. si ped. „lovire sau alte violente” (2 fapte) prev. si ped. de art.180 al. 1 C.p., „amenintare” (2 fapte) prev. si ped. de art. 193 C.p., „lipsire de libertate” prev. si ped. de art. 189 al. 1 si 2 C.p., „tentativa la infractiunea de lipsire de libertate” prev. si ped. de art. 20 C.p. rap. la art. 189 al. 1 si 2 C.p., „complicitate la infractiunea de tentativa de lipsire de libertate” prev. si ped. de art. 26 C.p. rap. la art. 20 C.p. rap. la art. 189 al. 1 si 2 C.p., si pedepsite cu închisoarea de la 7 la 15 de ani.

Pericolul concret pentru ordinea publica presupune o stare de fapt si care se manifesta printr-un sentiment de insecuritate în rândul comunitatii, stare de fapt ce trebuie întemeiata pe probe certe, în conformitate cu art. 148 lit. “f” C.p.p. Aceasta presupune existenta unei reactii colective fata de anumite stari de lucruri negative cu impact imediat asupra opiniei publice.

În privinta ordinii publice, aceasta se asigura prin respectarea drepturilor cetatenilor, prin mentinerea sigurantei acestora, iar în momentul în care acestea sunt afectate ca urmare a savârsirii unor fapte cu un grad ridicat de pericol social, trebuie luate masuri împotriva infractionalitatii.

În speta, din probele administrate, rezulta ca s-a produs un astfel de impact imediat si mediatic în rândul opiniei publice, mai ales în rândul comunitatii rrome din Sarulesti, astfel ca se poate vorbi de existenta unei temeri colective, iar în analizarea pericolului social concret pentru ordinea publica trebuie avute în vedere toate circumstantele referitoare la fapta, dar si la persoana inculpatilor, cei trei inculpati savârsind fapte de o gravitate ridicata, rezultând din modalitatile si împrejurarile comiterii acestora.

Pentru a se sustine ca inculpatii prezinta un pericol public concret prin lasarea lui în libertate care sa justifice luarea arestarii preventive trebuie sa se demonstreze ca întreaga colectivitate este pusa în primejdie daca acestia sunt liberi, fiind necesar ca la dosar sa existe date concrete din care sa rezulte, fara echivoc, pericolul pentru ordinea publica, întrucât în caz contrar se poate ajunge la arbitrariul, situatie inadmisibila în luarea unei hotarâri în privinta libertatii persoanei.

Dispozitiile art. 23 din Constitutia României garanteaza libertatea individuala a persoanei, arestarea unei persoane facându-se numai în cazurile si cu procedura prevazute de lege. Este de principiu ca starea naturala a individului este starea de libertate, privarea de libertate fiind exceptia.

Nu în ultimul rând trebuie mentionate dispozitiile art. 5 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, care prevad si exceptiile lipsirii de libertate, lit. „c” referindu-se la situatia „daca a fost arestat sau retinut în vederea aducerii sale în fata autoritatii judiciare competente, atunci când exista motive verosimile de a banui ca a savârsit o infractiune sau când exista motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica sa savârseasca o infractiune sau sa fuga dupa savârsirea acesteia”.

Faptul ca inculpatul S. C. s-a hotarât sa-si „recupereze” fiica prin metode medievale, metode la care ceilalti doi inculpati – S. M. si S. I. au achiesat, lipsind de libertate o femeie pe care intentionau sa o dea apoi în schimbul fiicei si încercând sa o înlocuiasca pe cea dintâi cu o alta, duce automat la concluzia unui pericol sporit pentru societate.

Metoda folosita denota o periculozitate sporita a celor trei inculpati, iar lasarea lor în libertate nu garanteaza ca nu vor actiona într-o maniera identica pentru a-si atinge scopul. În cazul în care se temeau de comunitatea rroma din Sarulesti, nimic nu-i împiedica pe cei trei inculpati sa apeleze la organele de politie pentru ca inculpatul S. C. sa-si recupereze fiica (S. S. – V.), desi, potrivit declaratiei date de aceasta în fata organelor de cercetare penala, nu intentioneaza sa-si paraseasca sotul.

Astfel, cei trei inculpati nu s-au multumit la a o retine pe femeie, ci au folosit si amenintari, au exercitat violente asupra tuturor partilor vatamate implicate. Pentru a fi sigur de izbânda si a-si pune planul în aplicare, inculpatul S. C. si-a luat si cumnatii cu el, cei doi fiind de acord cu planurile acestuia, pericolul fiind si mai accentuat.

În concluzie, se apreciaza ca savârsirea infractiunilor de catre cei trei inculpati este de natura sa împiedice normala functionare a unui sistem.

Fata de aceste considerente instanta constata ca sunt întrunite conditiile prevazute de art. 143 C.p.p. si exista cazurile prevazute de art. 148 lit. “f” C.p.p., motiv pentru care apreciaza întemeiata în parte propunerea de arestare preventiva, urmând a o admite ca atare numai pentru inculpatii S. C., S. M. si S. I.

Având în vedere si prevederile art. 1491 C.p.p., urmeaza a dispune arestarea preventiva a inculpatilor S. C., S. M. si S. I. pe o perioada de câte 29 de zile pentru fiecare, de la data de 24.03.2010 ora 02,00 pâna la data de 21.04.2010 ora 02,00.

În privinta inculpatului D. A. – M., din actele si lucrarile dosarului rezulta, într-adevar, ca acesta s-a aflat împreuna cu ceilalti trei inculpati, dar acesta i-a transportat pe cei trei din mun. Bacau în com. Sarulesti, efectuând servicii de taximetrie, contracost, pentru pretul de 500 lei, întelegerea fiind sa ia o persoana din com. Sarulesti.

Ajungând în com. Sarulesti, planul de actiune a fost facut de inculpatii S. C., S. I. si S. M., care au discutat pe tiganeste, neinformându-l pe inculpatul D. A. care le sunt intentiile.

Este adevarat ca fara masina condusa de acest inculpat, ceilalti trei nu–si puteau duce planul la îndeplinire, dar soferul de taxi a actionat la comanda celorlalti.

Desi le-a atras atentia în repetate rânduri celorlalti trei inculpati asupra faptelor lor, acestia i-au reprosat de fiecare data ca este platit si, într-adevar, între ei exista un contract de transport.

Este greu de presupus ca inculpatul D. A. putea lua atitudine, anuntând organele de politie sau fugind cu masina, având în vedere ca era înconjurat de trei cetateni de etnie rroma, unul dintre ei înarmat, si care la cea mai mica opozitie a inculpatului, cei trei ar fi intervenit, temerea acestuia fiind justificata.

Inculpatului D. A. nu i–au fost aduse la cunostinta planurile de actiune de catre ceilalti trei inculpati. Faptul ca nu a fost amenintat expres de catre ceilalti nu înseamna ca acesta nu a avut o stare de temere, având în vedere cazurile mediatizate cu taximetristi agresati de clienti.

Având în vedere însa aceste împrejurari, dar mai ales circumstantele personale ale acestui inculpat, lipsit de antecedente penale, fiind la prima confruntare cu legea penala, tânar în vârsta de 20 de ani, angajat ca sofer taximetrist, care în ziua respectiva s-a angajat sa efectueze o cursa contracost, faptul ca nu a exercitat violente asupra partilor vatamate si având în vedere precizarile facute mai sus în legatura cu pericolul concret pentru ordinea publica, instanta apreciaza ca lasarea în libertate a inculpatului D. A. nu prezinta pericol concret pentru ordinea publica, putând fi cercetat în stare de libertate.

Mai mult decât atât, nici din cuprinsul actelor dosarului de urmarire penala si nici din referatul de propunere a arestarii preventive nu rezulta în ce consta pericolul concret pentru ordinea publica în cazul în care acest inculpat este lasat în libertate.

În cazul sau este greu de presupus ca va actiona în acelasi sens sau va savârsi alte fapte antisociale, acesta fiind în realitate folosit de ceilalti trei inculpati, care i-au atras atentia de fiecare data ca este platit.

Mai mult decât atât, chiar ceilalti inculpati au declarat ca nu i-au spus niciun moment inculpatului D. A. ce intentionau sa faca, ci doar sa ia o pers de la Sarulesti.

Nici în masina nu a existat o întelegere cu ceilalti inculpati, având în vedere ca acestia discutau numai pe tiganeste, ci a fost pus în fata faptului împlinit, executând, într-adevar, comenzile acestora, limitate la transport.

Astfel, chiar în declarati data în fata organelor de cercetre penala acesta a declarat „…precizez faptul ca numita S. M. mi-a spus ca nu e bine ce fac, dar eu i-am spus ca cursa este platita de S. I. si i-am spus ca nu am ce sa fac, trebuie sa fac cursa”.

Asa cum s-a mentionat, dispozitiile art. 136 al. 1 C.p.p., prevad ca se poate lua una dintre masurile preventive indicate la lit. a) – d) pentru a se asigura buna desfasurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmarirea penala ori de la judecata or, în speta nu exista nici un indiciu pentru luarea masurii solicitate de parchet.

De asemenea, pentru a fi în prezenta prevderilor art. 148 lit. „f” C.p.p. trebuie îndeplinite cumulativ cele doua conditii, respectiv pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani si existenta probelor certe ca lasarea în libertate a inculpatului prezinta pericol concret pentru ordinea publica.

Daca, în speta, prima conditie este îndeplinita, nu acelasi lucru se poate spune despre cea de-a doua conditie, respectiv pericolul concret, aceasta nefiind îndeplinita, având în vedere motivele mentionate mai sus.

Dispozitiile art. 23 din Constitutia României garanteaza libertatea individuala a persoanei, arestarea unei persoane facându-se numai în cazurile si cu procedura prevazute de lege. Este de principiu ca starea naturala a individului este starea de libertate, privarea de libertate fiind exceptia.

Nu în ultimul rând trebuie mentionate dispozitiile art. 5 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, care prevad si exceptiile lipsirii de libertate, lit. „c” referindu-se la situatia „daca a fost arestat sau retinut în vederea aducerii sale în fata autoritatii judiciare competente, atunci când exista motive verosimile de a banui ca a savârsit o infractiune sau când exista motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica sa savârseasca o infractiune sau sa fuga dupa savârsirea acesteia”.

Fata de aceste considerente instanta constata ca în privinta inculpatului D. A. M. nu sunt întrunite conditiile prevazute de art. 143 C.p.p. si nu exista cazul prevazut de art.148 lit. “f” C.p.p., motiv pentru care apreciaza neîntemeiata propunerea de arestare preventiva, urmând a o respinge si a dispune punerea în libertate a acestui inculpat la expirarea perioadei retinerii, respectiv 24.03.2010, ora 2,00, dispusa prin Ordonanta de retinere din 23.03.2010 emisa de Politia oras Fundulea.

Conform art.192 al. 3 C.pr.p., cheltuielile judiciare, vor ramâne în sarcina statului.

Pentru aceste considerente,

D I S P U N E

Respinge propunerea de arestare preventiva a inculpatului D. A.-M.

Dispune punerea în libertate a inculpatului D. A. M. la expirarea perioadei retinerii, respectiv 24.03.2010, ora 2,00, dispusa prin Ordonanta de retinere din 23.03.2010 emisa de Politia oras Fundulea.

Admite propunerea de arestare preventiva a inculpatilor: S. C., S. I. si S. M. formulata de Parchetul de pe lânga Judecatoria Lehliu Gara.

Dispune arestarea preventiva a inculpatilor: S. C.,; S. I. si S. M. pe o perioada de câte 29 de zile pentru fiecare, de la data de 24.03.2010 ora 02,00 pâna la data de 21.04.2010 ora 02,00.

Conform art. 192 al. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare ramân în sarcina statului.

Cu recurs în 24 de ore de la pronuntare.

(La data de 24.03.2010 a declarat recurs Parchetul de pe lânga Judecatoria Lehliu-Gara si inculpatii S. C.,; S. I. si S. M., ramânând irevocabila prin Încheierea nr. 18/26.03.2010 fiind respins recursul de catre Tribunalul Calarasi)

Etichete:

Propunere arestare preventivă. Luarea măsurii. Admiterea recursului declarat de inculpat. Lipsa pericolului concret pentru ordinea publică (art. 14 lit. h (f) din Codul de procedură penală)

Încheierea penală nr. 163/28.07.2006

Prin încheierea de şedinţă nr. 46/U/24 iulie 2006,Tribunalul Vaslui a dispus:

„Admite propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui şi în consecinţă:

Dispune arestarea preventivă a învinuitului S.P. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 255 Cod penal raportat la art. 7 alin.2 din Legea nr. 78/2000, pentru o perioadă de 10 zile, cu începere de la 24.07.2006 până la 02.08.2006 inclusiv”.

Instanţa de fond a reţinut:

„La data de 23 iulie 2006 fost începută prin rezoluţie urmărirea penală în cauză, sub aspectul săvârşirii de către S.P. a infracţiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. 1 Cod penal cu referire la art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000, infracţiunea fiind flagrantă”

În urma examinării actelor şi lucrărilor dosarului, respectiv procesul-verbal de sesizare din data de 21.07.2006 întocmit de I.P.J. Vaslui, procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante şi planşa foto anexă, procesul-verbal de capcanare, declaraţiile martorilor Ţ.B., H.A. şi R.V., toate coroborate cu declaraţiile învinuitului, instanţa a constatat că sunt indicii temeinice în sensul că S.P. săvârşit fapta prevăzută de legea penală, reţinută în sarcina sa.

De altfel, în declaraţiile date în faţa procurorului şi a instanţei, învinuitul a recunoscut şi regretat săvârşirea faptei.

Tribunalul a constat că în cauză sunt îndeplinite în mod cumulativ condiţiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală raportat la art. 148 lit. b şi h Cod procedură penală, în sensul că există probe şi indicii temeinice că învinuitul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, infracţiunea este flagrantă, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 1 an şi există probe certe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol social ce decurge din natura infracţiunii comise, a valorilor sociale lezate.

Chiar dacă învinuitul a recunoscut săvârşirea faptei, nu se poate trece peste impactul social deosebit pe care îl au asemenea infracţiuni în rândul populaţiei, cu luarea în considerare a valorilor sociale ocrotite prin textul incriminator, reţi-nându-se astfel că lăsarea în libertate a învinuitului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, fiind de natură să creeze o stare de insecuritate şi neîncredere a colectivităţii faţă de aptitudinea organelor judiciare de a acţiona cu fermitate faţă de cei învinuiţi de infracţiuni grave.

Pentru considerentele expuse, instanţa a apreciat că propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui cu privire la arestarea preventivă a învinuitului S.P. este întemeiată.

În termen legal, inculpatul S.P. a recurat încheierea de şedinţă sus-menţionată, solicitând cercetarea în stare de libertate, invocând circumstanţe personale, precum şi faptul că cercetarea în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.

Examinând legalitatea şi temeinicia încheierii de şedinţă recurate prin prisma motivelor personale, instanţa de recurs constată fondat recursul promovat.

Inculpatul se află în curs de urmărire penală pentru săvârşirea unei infracţiuni de dare de mită, reţinându-se în referatul cu propunere de arestare preventivă că există probe şi indicii că a săvârşit infracţiunea în flagrant şi că există probe certe că lăsarea inculpatului în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Analizând dosarul de urmărire penală, raportat la motivele invocate în referatul cu propunere de arestare preventivă, faţă de susţinerile inculpatului, de actele depuse, instanţa de recurs a evaluat toate aceste aspecte prin prisma temeiurilor arestării preventive, constatând că pericolul social concret nu s-a conturat în sarcina inculpatului.

Probele existente au conturat doar aspecte ale faptei pentru care se află inculpatul în curs de urmărire penală, însă nu au conturat un pericol social concret pentru ordinea publică.

Într-adevăr, natura faptei reprezintă un impact social deosebit datorită valorilor sociale lezate însă, modalităţile concrete de săvârşire, împrejurările nu au creat o stare de insecuritate şi neîncredere socială.

De altfel, şi instanţa de fond a apreciat aceste aspecte, limitând durata arestării preventive la 10 zile, însă a interpretat în mod arbitrar motivele cuprinse în referatul parchetului faţă de probele dosarului de urmărire penală. S-au apreciat exclusiv doar aspecte legate de natura infracţiunii, limitele de pedeapsă şi faptul că inculpatul a suferit o condamnare cu amendă penală.

Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, însă probatoriul existent nu a putut certifica existenţa vreunui pericol social concret şi cert, în situaţia cercetării inculpatului în stare de libertate.

Raportat la aceste considerente, instanţa de recurs a reanalizat probele în contextul dispoziţiilor legale prevăzute de art. 143, 1491 Cod procedură penală şi art. 148 lit. h Cod procedură penală, constatând că pericolul social concret nu s-a dovedit probator.

În consecinţă, recursul inculpatului a fost admis şi în cadrul rejudecării, s-a respins propunerea parchetului privind arestarea preventivă a inculpatului-recurent, dispunându-se punerea de îndată în libertate a acestuia dacă nu este arestat în altă cauză.

Etichete: