RENUNŢAREA LA CALEA DE ATAC – CONSECINŢE JURIDICE
Prin sentinţa penală nr.643 din 13 martie 2006 a Judecătoriei Botoşani, inculpatul minor R.N.I. a fost condamnat pentru săvârşirea unei complicităţi la infracţiunea de furt calificat prevăzută de art.26 rap. la art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.e,g şi i cu aplicarea art.99 Cod penal şi art.41 alin.2, 42 Cod penal la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În temeiul art.83 Cod penal s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.1128 din 21 aprilie 2005 a Judecătoriei Botoşani şi executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată prin sentinţa mai sus menţionată, inculpatul având de executat în total 11 luni închisoare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că inculpatul minor R.N.I. şi făptuitorul minor U.M. locuiesc în acelaşi cartier şi sunt prieteni de aproximativ doi ani. În noaptea de 7/8 aprilie 2005 cei doi au ieşit în oraş cu intenţia de a sustrage o oglindă de autoturism pe care urmau să o dea unei persoane care s-a plâns că i se furase oglinda.
În timp ce inculpatul minor R.N.I. a asigurat paza, făptuitorul a rupt prin smulgere oglinda din partea dreaptă a unui autoturism şi ulterior inculpatul a vândut-o.
În noaptea de 22/23 mai 2005 inculpatul minor R.N.I., împreună cu acelaşi făptuitor au luat decizia infracţională de a sustrage capace ornament de la autoturisme. În timp ce inculpatul R.N. I. a asigurat paza locului faptei, făptuitorul a scos capacele ornament de la autoturism şi le-a ascuns în nişte arbuşti din cartier.
Apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr.287 din 25 mai 2006 a Tribunalului Botoşani.
Prin decizia penală nr.55 din 15 septembrie 2006 a Curţii de Apel suceava s-a admis recursul inculpatului, s-a casat în totalitate decizia penală nr.287 din 25 mai 2006 a Tribunalului Botoşani şi sentinţa penală nr.643 din 13 martie 2006 a Judecătoriei Botoşani şi în rejudecare s-a aplicat inculpatului minor măsura educativă a libertăţii supravegheate pe timp de 1 an, supravegherea fiind în sarcina părţilor responsabile civilmente.
S-a pus în vedere părţilor responsabile civilmente îndatorirea de a veghea îndeaproape asupra inculpatului minor, în scopul îndreptării lui şi faptul că au obligaţia de a înştiinţa instanţa, de îndată, dacă acesta se sustrage de la supraveghere sau are purtări rele ori a săvârşit din nou o faptă prevăzută de legea penală.
S-a atras atenţia inculpatului minor asupra dispoziţiilor art.108 Cod penal.
Instanţa de recurs a apreciat că la vârsta pe care o are inculpatul, supravegherea părinţilor este eficientă, având în vedere şi disponibilitatea acestora rezultată din probele administrate în cauză.
De altfel, măsurile educative fie ele privative sau nu de libertate, reprezintă componenta prioritară a sistemului sancţionator al minorilor.
(decizia penală nr. 55 din 15 septembrie 2006)
Tags: RENUNŢAREA LA CALEA DE ATAC
Publicat de: pe 1 July, 2011 
Categorie: RENUNŢAREA LA CALEA DE ATAC – CONSECINŢE JURIDICE
Prin sentinţa civilă nr.570 din 3 iunie 2003 a Judecătoriei Vatra Dornei s-a admis acţiunea de divorţ formulată de reclamanta L.C. împotriva pârâtului L.D., s-a declarat desfăcută căsătoria încheiată între părţi din vina ambilor soţi, s-a dispus ca reclamanta să-şi păstreze numele dobândit prin căsătorie şi i s-a încredinţat acesteia minorul L.S., născut la data de 5 februarie 2005.
Apelul declarat de pârât a fost respins ca inadmisibil prin decizia civilă nr.86 din 26 ianuarie 2006 a Tribunalului Suceava. S-a reţinut că prin declaraţia depusă la dosar pârâtul a renunţat la calea de atac împotriva sentinţei civile nr.570/2003 iar potrivit art.283 Cod procedură civilă, partea care a renunţat expres la apel cu privire la o hotărâre nu mai are dreptul de a face apel.
Recursul declarat de pârât a fost admis prin decizia civilă nr.84 din 26 aprilie 2006 a Curţii de Apel Suceava prin care s-a casat decizia recurată şi s-a trimis cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
Instanţa de recurs a reţinut că excepţia inadmisibilităţii apelului nu a fost pusă în discuţia părţilor prezente aşa cum rezultă din practicaua deciziei recurate încălcându-se astfel dispoziţiile art.298 rap.la art.136, 137 Cod procedură civilă.
Potrivit dispoziţiilor art.267 Cod procedură civilă „După pronunţarea hotărârii, partea poate renunţa în instanţă la calea de atac, făcându-se arătare despre aceasta într-un proces verbal, semnat de preşedinte şi de grefier.
Renunţările se pot face şi în urmă, prin înfăţişarea părţii înaintea preşedintelui sau prin înscris autentic”.
Declaraţia existentă la dosar nu îndeplineşte cerinţele textului menţionat aşa încât în mod greşit cauza a fost soluţionată pe excepţie, nefiind îndeplinite condiţiile art.283 Cod procedură civilă.
