Top

Restituirea cauzei la Parchet în vederea refacerii actului de sesizare a instanţei

Tip sentinţă penală

Data speţei 3.11.2006

Autor Tribunalul Vrancea

Domenii asociate

Procedură civilă şi penală

Materia: Art.300 al.2 cpp (cpp (restituirea cauzei la Parchet în vederea refacerii actului de sesizare a instanţei)

Sentinţă penală din 3.11.2006

Autor secţia penală Tribunalul Vrancea

Art.300 al.2 cpp restituirea cauzei la Parchet

Prin sentinţa penală nr.3.11.2006 a tribunalului Vrancea în baza art.300 al.2 cpp s-a dispus restituirea cauzei privind pe inc.G.I. etc. la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea în vederea refacerii actului de sesizare a instanţei.

S-a reţinut că în perioada iulie – decembrie 2005, inculpatul G.I., în calitate de administrator la societatea comercială ajutat de inculpatul C. a înşelat 18 societăţi comerciale prin completarea unor file CEC şi bilete la ordin precum şi prin încheierea unor contracte de vânzare-cumpărare cauzând un prejudiciu total de 327.850 lei.

De asemenea, inculpatul G.I. a declarat fictiv sediul societăţii comerciale pe care a administrat-o.

Verificând din oficiu regularitatea actului de sesizare în conformitate cu disp.art. 300 cod proc.penală, instanţa a constatat că dosarul trebuie restituit la Parchet pentru refacerea rechizitoriului având în vedere considerentele care vor fi arătate în continuare.

Potrivit art. 317 cod proc.penală, judecata se mărgineşte la fapta şi la persoana arătată în actul de sesizare a instanţei.

De asemenea în conformitate cu art. 263 al.1 rechizitoriul trebuia să cuprindă, între altele, fapta reţinută în sarcina inculpatului.

Prin fapta dedusă judecăţii în sensul art. 317 cod proc.penală, se înţelege o faptă reţinută clar în actul de sesizare, adică determinată prin toate elementele constitutive care să ateste neîndoielnic vocaţia la o anumită încadrare juridică şi deci voinţa exprimată cert ca fapta aceea să facă obiectul sesizării instanţei.

In speţă, verificând rechizitoriul în raport de prevederile legale susmenţionate, se constată că a fost întocmit cu nerespectarea acestora.

Astfel, în actul de sesizare se face referire la general cu privire la fapta inculpatului G.I., care ajutat de inculpatul C., a emis 51 file CEC şi bilete la ordin, pentru 18 societăţi comerciale fără a avea disponibil în cont.

Nu s-a precizat care sunt societăţile pentru care s-au emis filele CEC şi care sunt societăţile pentru care s-au emis bilete la ordin şi nici câte din acestea instrumente au fost emise pentru fiecare societate.

De asemenea nu s-a nominalizat în cuprinsul rechizitoriului societăţile pentru care s-au emis instrumentele de plată.

Aceste precizări erau necesare nu numai din punctul de vedere al îndeplinirii condiţiilor de sesizare a instanţei prevăzute de art. 317 cod proc. penală cât şi pentru o încadrare juridică corectă având în vedere că înşelăciunea săvârşită cu ocazia încheierii sau executării unui contract şi înşelăciune prin emiterea de cecuri fără acoperire sunt două infracţiuni de sine stătătoare.

De asemenea rechizitoriul nu a făcut vreo referire concretă în ce constă acţiunile de înlesnire sau de ajutor săvârşite de complicele C făcându-se numai menţiunea că acesta l-a ajutat pe inculpatul G.I..

Deci rechizitoriul nu a prezentat concret fiecare act material care intră în conţinutul infracţiunilor continuate reţinute în sarcina inculpaţilor.

Această manieră de întocmire a actului de sesizare a făcut imposibilă efectuarea cercetării judecătoreşti deoarece nu se cunoaşte în concret faptele pentru care a fost sesizată instanţa.

De asemenea, nu s-a putut verifica nici dacă rechizitoriul se limitează la faptele şi persoanele pentru care s-a efectuat urmărirea penală, aşa cum obligă art. 263 al.1 cod proc.penală.

Tags:

Restituirea cauzei la parchet – art.332 alin. 2 C.pr.pen. Sancţiunea încălcării dispoziţiilor art.172 alin. 1 C.pr.pen. ce reglementează asistenţa juridică facultativă

Asistenţa juridică reglementată de art. 172 alin. 1 C.pr.pen. este una facultativă şi nu obligatorie, iar, încălcarea acestor dispoziţii atrage sancţiunea nulităţii relative, eventualele vătămări cauzate inculpaţilor putând fi înlăturate prin refacerea actelor de urmărire penală în faza cercetării judecătoreşti cu asigurarea tuturor garanţiilor procesuale consfinţite de lege.

Curtea de Apel Iaşi – decizia penală nr. 13 din 5 februarie 2009

Prin sentinţa penală nr. 591 din 4 decembrie 2008 Tribunalul Vaslui, în baza art. 332 Cod procedură penală, a restituit la procuror cauza privind pe B.V. şi B.L., trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 2 lit. „a” din Legea nr. 678/2001 şi proxenetism prev. de art. 329 alin. 2 şi 3 C.pen., pentru refacerea urmăririi penale.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că audierea unor victime şi a unor martori fără ca avocatul inculpaţilor să fie înştiinţat şi în lipsa acestuia, constituie o încălcare a dreptului la apărare ce impune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.

Hotărârea instanţei de fond a fost recurată de D.I.I.C.O.T – Biroul Teritorial Vaslui ce a invocat nelegalitatea soluţiei de restituire a cauzei la procuror bazată pe o interpretare eronată a dispoziţiilor procedurale care reglementează faza de urmărire penală, atât sub aspectul reţinerii nejustificate a încălcării unor prevederi legale, cât mai ales sub aspectul sancţiunii aplicabile în situaţia în care se reţine o asemenea încălcare.

Examinând criticile formulate, instanţa de recurs a reţinut următoarele :

Conform art. art.332 alin. 2 C.pr.pen. instanţa se desesizează şi restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispoziţiilor privitoare la competenţa după materie sau după calitatea persoane, sesizarea instanţei, prezenţa învinuitului sau inculpatului şi asistarea acestuia de către apărător.

Asistenţa juridică reglementată de art. 172 alin. 1 C.pr.pen. este una facultativă şi nu obligatorie, în speţă inculpaţii B.V. şi M.L. fiind asistaţi de apărătorul pe care şi l-au ales.

În raport cu prevederile art. 197 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală nerespectarea dispoziţiilor referitoare la asistarea învinuitului sau inculpatului de către apărător, când aceasta este obligatorie, potrivit legii, atrage nulitatea actelor efectuate, fără a putea fi înlăturate în nici un mod.

Astfel, cum s-a reţinut şi prin decizia nr. 1086 din 20 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea Constituţională referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 172 alin. 1 teza întâi şi art. 173 alin. 1 din Codul de procedură penală, art. 172 alin. 1 Cod procedură penală reglementează drepturile apărătorului în cadrul asistenţei judiciare facultative, potrivit opţiunii de asistenţă a învinuitului sau inculpatului, în cazurile de asistenţă juridică obligatorie, reglementarea legală este alta şi încălcările acestei reglementări atrag sancţiuni juridice diferite.

Cum, în speţa de faţă asistenţa juridică a inculpaţilor nu era obligatorie nu se poate reţine ca aplicabilă sancţiunea nulităţii absolute, ci doar a unei nulităţi relative, eventualele vătămări cauzate inculpaţilor putând fi înlăturate prin refacerea actelor de urmărire penală în faza cercetării judecătoreşti cu asigurarea tuturor garanţiilor procesuale consfinţite de lege.

Potrivit jurisprudenţei C.E.D.O respectarea drepturilor apărării impune să se acorde la unul sau altul din stadiile procedurii, o ocazie adecvată şi suficientă de a contesta o mărturie în acuzare şi de a interoga autorul depoziţiei respective.

Prin urmare, prin audierea în faţa instanţei de judecată a persoanelor ce au dat declaraţie în lipsa inculpaţilor şi a apărătorilor acestora, inculpaţii vor avea posibilitatea, în şedinţă publică, în cadrul unei dezbateri contradictorii de a interoga ei înşişi martorii respectivi şi de a controla credibilitatea depoziţiilor date.

Tags: