Pretentii

Sentinţa civilă 901/24.03.2009

Deliberând asupra cauzei comerciale de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată având ca obiect pretenţii înregistrată la data de 03.02.2009 pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr. 726/327/2009, reclamanta a chemat în judecată pârâta, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4.697,98 lei reprezentând contravaloarea marfă furnizată şi neachitată, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta învederează instanţei că a furnizat pârâtei marfă, emiţând factura nr. 888/04.09.2007 semnată de primire de societatea pârâtă, fără ca pârâta să îşi îndeplinească obligaţia de a achita contravaloarea mărfii primite. Mai invocă reclamanta plata parţială efectuată de pârâta a achitat în data de 11.12.2007 cu ordin de plată suma de 1.000 lei, rămânând de achitat suma de 3.697,98 lei.

În drept, reclamantul îşi întemeiază cererea pe disp. art. 111 şi 132 pct.4 Cod procedură civilă.

În dovedirea pretenţiilor formulate, creditoarea depune anexat cererii introductive următoarele înscrisuri: factura nr. 888/04.09.2007- fila 5, adresa nr. 28/16.01.2008- fila 6, somaţia din data de 25.10.2008- fila 7, recipisa de confirmare de primire- filele 8-9.

Pârâta, legal citată nu a formulat întâmpinare şi nu s-a prezentat în instanţă.

La termenul de judecată din data de 17.03.2009, faţă de lipsa taxei judiciare de timbru, instanţa a rămas în pronunţare pe excepţia netimbrării cererii de chemare în judecată având ca obiect pretenţii.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, în cadrul raporturilor contractuale dintre părţi în formă simplificată şi probate cu factura nr. 888/04.09.2007- file 5 ca “instrumentum probationem”, reclamantul a predat pârâtei marfă.

În temeiul art. 137 C.pr.civ., instanţa procedează la soluţionarea cu prioritate a excepţiei de procedură, absolută şi peremptorie a netimbrării cererii, în cauză nefiind incidente disp. art. 137 alin.2 C.pr.civ. privitoare la unirea excepţiei cu fondul, deoarece pentru soluţionarea excepţiei de procedură, absolută şi peremptorie, invocată din oficiu de către instanţă nu este necesară administrarea unor probe comune cu fondul cauzei.

Astfel, reţine că potrivit art. 20 alin.1 Legea 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar potrivit disp. art. 2 alin.1 lit. d din acelaşi act normativ, cererile având ca obiect pretenţii se taxează cu 365,14 lei. Conform art. 3 alin.2 din OG 32/1995, reclamanta trebuia să aplice şi un timbru judiciar de 3 lei.

Conform alin.2 din art. 20 din Legea 146/1997, instanţa a pus în vedere creditoarei prin adresă fila 12 dosar, să achite taxa judiciară de timbru de 365,14 lei şi timbru judiciar de 3 lei la cererea de chemare în judecată.

Reclamantul nu a înţeles să îşi îndeplinească obligaţia procesuală stabilită în sarcina sa prin actul normativ, deşi i s-a pus în vedere aceasta de către instanţa, motiv pentru care, în conformitate cu disp. art. 20 alin.3 din Legea 146/1997 şi art. 9 alin.2 din OG 32/1995 raportat la art. 20 alin.3 Legea 146/1997, instanţa urmează să anuleze cererea ca netimbrată.

Tags: pretenţii