Top

Cerere de desfacere a căsătoriei respinsă ca neîntemeiată

Tip: Hotărâre
Nr./Dată: 13636 (17.11.2008)
Autor: Judecatoria Iasi
Domenii asociate:  situaţii la divorţ

Prin cererea înregistrata la Judecatoria Iasi sub nr. 9968/245/2008 la data de 22.05.2008 reclamantul IC a solicitat în contradictoriu cu pârâta ID-L, desfacerea casatoriei partilor din culpa comuna fara motivare, încredintarea minorei catre pârâta cu obligarea reclamantului la plata pensiei de întretinere si revenirea la numele avut anterior casatoriei.
S-a aratat în motivare faptul ca partile s-au casatorit în anul 1998 iar din casatorie a rezultat minora A-S.Neîntelegerile se datoreaza conduitei pârâtei, ce a devenit agresiva din punct de vedere verbal dupa ce i-a murit tatal. Arata reclamantul ca a plecat în Cipru, a trimis bani pentru familia sa în vedere achizitionarii unei locuinte dar pârâta a cheltuit acesti bani, renuntând în acelasi timp la serviciul pe care îl avea. Reclamantul arata faptul ca mai are un copil dintr-o casatorie anterioara pentru care plateste pensie de întretinere.În cazul în care minora ar dori sa ramâna la tata, solicita încredintarea acesteia.
Pârâta a aratat ca nu este de acord cu desfacerea casatoriei.
Cererea a fost respinsa ca neîntemeiata pentru urmatoarele motive:
În ceea ce priveste primul capat de cerere instanta retine faptul ca la 05.09.2008 a avut loc casatoria partilor iar la 30.08.1999 s-a nascut minora Alexandra-Simona. În prezent partile sunt separate în fapt (din momentul introducerii actiunii de divort). Pârâta s-a opus la desfacerea actiunii aratând ca reclamantul nu-si poate invoca propria culpa în destramarea relatiilor de casnicie.
Martorii au aratat ca nu au asistat la certuri între parti (I aratând ca are cunostinta de existenta unor neînetelegeri de la reclamant; acesta – fratele reclamantului – la sfatuit sa se împace cu sotia sa)
În cauza de fata nu sunt aplicabile dispozitiile prevazute de art.38 al.2 C.familiei – desfacerea casatoriei prin acordul partilor – pentru care nu este necesar decât acordul partilor si trecerea unui an de la data încheierii casatoriei întrucât din casatoria partilor au rezultat doi minori. În afara acestei situatii legiuitorul a prevazut în mod expres faptul ca reclamantul trebuie sa faca dovada relatiilor iremediabil vatamate, fata de care continuarea casatoriei nu mai este posibila – conform dispozitiilor art.38 al.1 C.familiei. Legiuitorul a avut în vedere însemnatatea acestei institutii a casatoriei si ocrotirea de catre stat a acesteia, motiv pentru care nu a lasat sotii, ca pe baza unui impuls de moment sa desfaca aceasta casatorie, fara a mai încerca continuarea ei. Mai mult decât atât din casatorie au rezultat doi minori ori instanta trebuie sa aiba în vedere interesul superior al acestora. Principiul superior al copilului trebuie sa primeze în toate actiunile privitoare la copii; trebuie avut în vedere în orice situatie si trebuie demonstrat ca interesele copilului au fost analizate si luate în considerare cu prioritate.
Asa cum a aratat si Curtea Constitutionala în cadrul deciziilor nr.311/06.04.2006 si 156/26.02.2008 dispozitiile „art.38 C.familiei stabilesc conditiile în care instantele de judecata pot pronunta divortul, precizând ca acesta nu se poate pronunta decât în anumite conditii, si anume când exista motive temeinice si numai daca raporturile dintre soti sunt grav si iremediabil vatamate, iar continuarea casatoriei nu mai este posibila, conditii ce trebuie întrunite cumulativ, asa cum rezulta din text.”
Divortul bazat pe acordul partilor presupune atât perioada minima de un an de la încheierea casatoriei cât si absenta copiilor minori rezultati din casatorie ceea ce demonstreaza preocuparea legiuitorului pentru mentinerea institutiei casatoriei si înlaturarea posibilitatii de tratare cu usurinta a obligatiilor fata de copii minori.
Curtea Constitutionala a constatat – de asemenea – ca instantele de judecata dispun de instrumente legale pentru a nu permite desfacerea cu usurinta a casatoriei, actionând astfel în sensul garantiei instituite prin art.26 al.1 din Constitutie.
În aceste conditii cererea reclamantului este neîntemeiata atâta timp cât din întreg probatoriul administrat reiese faptul ca între parti nu exista neîntelegeri; faptul ca reclamantul i-a spus fratelui sau ca ar exista anumite discutii între parti, faptul separarii în fapt a partilor prin plecarea reclamantului de acasa – sunt aspecte ce nu au relevanta (sunt aspecte ce nu sunt percepute direct de martor iar parasirea domiciliului comun se datoreaza reclamantului. Ori divortul se poate pronunta numai din culpa sotului reclamant daca pârâtul a introdus cerere reconventionala sau a formulat separat cerere de divort iar în urma administrarii probelor cererea principala a fost respinsa, cererea reconventionala sau actiunea separata fiind admisa. Nici o pronuntare a divortului din culpa ambilor soti nu este posibila în aceasta cauza întrucât ar fi trebuit sa se dovedeasca ca, desi pârâta nu a introdus cerere reconventionala, culpa concurenta a sotului reclamant este atât de grava si bine stabilita încât ar putea duce ea singura la desfacerea casatoriei. Ori în cauza de fata INSTANTA NU POATE RETINE NICI O CULPA A PÂRÂTEI ÎN DESTRAMAREA RELATIILOR DE CASNICIE. Nu este suficient ca aceste relatii sa fie destramate, ci este necesar ca acest lucru sa nu se datoreze doar reclamantului. Este adevarat, partile sunt separate în fapt, s-ar putea ajunge la concluzia ca nu mai este posibila continuarea casatoriei, dar acest lucru nu este suficient fata de cele mentionate mai sus.

Etichete: