Top

Legea nr. 10/2001. Dovada întinderii parcelei de teren preluată efectiv la stat. Modalităţi de reparare a prejudiciului.

În absenţa unor probe contrare, în conformitate cu dispoziţiile art.24 alin.1 din Legea nr.10/2001, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi aceea recunoscută în actul de autoritate care a dispus preluarea abuzivă. În considerarea dispoziţiilor art.1 alin.2 şi 4 din lege şi a faptului că măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, au la bază principiul „restitutio in integrum”, reclamanţii pot primi, în compensare, terenul folosit ca ieşire la calea publică, atribuit ca servitute prin hotărâre a Consiliului local, de o valoare inferioară terenului expropriat, plus despăgubirile necesare acoperirii diferenţei de valoare.

Hotărârea: Prin Dispoziţia nr.705 din 19 februarie 2007, Primarul municipiului Suceava a respins notificarea formulată conform Legii nr.10/2001, de F.R., pentru restituirea în natură a suprafeţei de 375 m.p. teren şi a propus acordarea de titluri de despăgubire la valoarea ce se va stabili de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, corespunzător suprafeţei de 240 m.p. teren. Entitatea investită cu soluţionarea notificării a avut în vedere că F.R. este o persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii, dar numai pentru 240 m. p. teren expropriat în scopul construirii unor blocuri de locuinţe, imposibil de restituit în natură şi că nu are bunuri de oferit sau servicii de prestat, în compensare.

La data de 20 martie 2007, F.F. şi F.C., în calitatea lor de moştenitori ai lui F.R., decedat la data de 18 februarie 2005, au contestat dispoziţia menţionată, solicitând să fie anulată şi, în fond să se constate că suprafaţa expropriată conform Decretului nr.34/1978 este de 375 m.p., pentru care pot fi compensaţi cu o suprafaţă de teren pe care o deţin cu titlu de servitute de trecere şi cu diferenţa de valoare dintre terenul arabil expropriat şi cel cu destinaţia de cale de acces la drumul public.

Prin sentinţa civilă nr.867 din 24 aprilie 2008 Tribunalul Suceava a admis acţiunea, a desfiinţat Dispoziţia nr.705 din 19 februarie 2007 şi a dispus restituirea în natură, către reclamanţi, a suprafeţei de 375 m.p. teren identic cu parte din parcela veche nr.1190/126 din CF 3470, evidenţiat cu galben în planul de situaţie anexă a raportului de expertiză întocmit de ing. A.M.

La pronunţarea acestei soluţii instanţa a avut în vedere raportul de expertiză topo, necontestat, din care rezultă că terenul de 375 m.p. expropriat de la autorul reclamanţilor face parte din domeniul privat al municipiului Suceava, pe el nu sunt amplasate construcţii şi este folosit parţial, în limita a 240 m.p. de reclamanţi ca servitute de trecere, astfel că pot beneficia de restituirea în natură în temeiul art. 9 din Legea nr.10/2001. A mai reţinut instanţa că reclamanţii nu au putut proba amplasamentul diferit al suprafeţei expropriate şi valoarea superioară pretinsă.

Toate părţile au declarat apel.

Reclamanţii au arătat că suprafaţa restituită în natură este inferioară ca valoare, celei expropriate, astfel că prejudiciul suferit în urma preluării abuzive a proprietăţii autorului lor nu a fost acoperit. În acest sens au adus obiecţiuni expertizei, dar acestea au rămas fără răspuns. Au solicitat admiterea apelului lor, cu finalitatea obligării pârâtului şi la plata sumei se 202.500 lei (RON), reprezentând diferenţa dintre valoarea terenului expropriat şi cel restituit,cu destinaţia de servitute de trecere.

Pârâtul a afirmat nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei susţinând că notificatorul a făcut dovada proprietăţii doar pentru 240 m.p. teren, astfel că instanţa a dispus în mod nelegal restituirea a 375 m.p. A precizat că restituirea în natură a celor 24o m.p. nu a fost posibilă întrucât unitatea deţinătoare nu are bunuri sau terenuri care să fie acordate în compensare şi nu poate presta servicii.

La cererea reclamanţilor apelanţi s-a dispus efectuarea unui supliment de expertiză de către ing. A.M., în legătură cu care părţile nu au formulat vreo obiecţie (f.26-30 apel).

Examinând apelurile în raport cu sentinţa şi în limitele prevăzute prin dispoziţiile art. 295 alin.1 Cod procedură civilă, curtea constată următoarele:

Aşa cum rezultă din Tabelul nominal cuprinzând proprietarii ale căror imobile au fost expropriate cu Decretul Consiliului de Stat nr.34/1978 (f.46 fond), de la F.R. a fost expropriată suprafaţa de 375 m.p. teren. În absenţa unor probe contrare, în conformitate cu art.24 alin.1 din Legea nr.10/2001, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi aceea recunoscută în actul de autoritate care a dispus preluarea abuzivă. Aceasta înseamnă că tribunalul nu a încălcat prevederile normative incidente, atunci când a dispus restituirea a 375 m.p.

Conform suplimentului de expertiză efectuat în apel, acest teren este integral ocupat de un bloc de locuinţe şi, prin urmare, nu poate fi restituit în natură. Rezultă, de asemenea, că fosta proprietate expropriată a reclamanţilor nu se identifică cu terenul ce are destinaţia de ieşire la drumul public şi este colorat cu galben în planurile anexă ale expertizei şi la suplimentului, contrar celor stabilite de tribunal. Suprafaţa pe care o solicită reclamanţii este distinctă de fosta lor proprietate, le asigură ieşirea la stradă şi face parte din domeniul privat al municipiului Suceava. Aşa cum au explicat la termenul de astăzi, fără vreo opoziţie din partea pârâtului, doresc compensarea cu terenul ce le asigură ieşirea la drumul public, din care fac parte 240 m.p. atribuiţi lor ca servitute, prin Hotărârea Consiliului Local al municipiului Suceava nr.169/1999 (48 fond), 150 m.p. din faţa casei, iar restul în lungul servituţii înspre Liceul Mihai Eminescu. Aşa cum arată experta în lucrarea efectuată la tribunal (f.132), acest teren are jumătate din valoarea de piaţă a parcelei de teren expropriată.

Potrivit art.1 alin.2 şi 4 din Legea nr.10/2001, atunci când nu este posibilă restituirea în natură, se cuvin măsuri reparatorii, ce constau în compensarea cu alte bunuri sau servicii echivalente, ori despăgubiri acordate în condiţiile Titlului VII din Legea nr.247/2005, cu posibilitatea combinării lor.

În considerarea acestor dispoziţii şi a faptului că măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001 au întotdeauna la bază principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat (restitutio in integrum), curtea apreciază că reclamanţii pot primi, în compensare, terenul de 375 m.p. folosit ca ieşire la calea publică, acordat de tribunal, de o valoare inferioară terenului arabil expropriat, plus suma de bani necesară pentru acoperirea diferenţei de valoare. Această diferenţă este de 101.250 lei(RON), suma trebuind să fie privită ca o propunere făcută în condiţiile art.1 alin.3 din Legea nr.10/2001.

Etichete: