Top

Divort. Încredintare minori.

Domeniul asociat – divort. Încredintare minori. Nulitate hotarâre pentru nepronuntare cu privire la încredintarea unuia dintre minori, cu privire la care, anterior, s-a luat masura plasamentului la bunica paterna. Necesitatea administrarii probelor si cu privire la situatia minorului care a beneficiat de masura de protectie speciala a plasamentului

Sectia civila. Decizia civila nr.3/AM din data 09.01.2007.

Prin sentinta civila nr. 884 din 02.03.2006 Judecatoriei Piatra Neamt, a fost admisa actiunea de divort precizata, formulata de reclamanta Mezei Ionela în contradictoriu cu pârâtul Mezei Vasile; s-a declarat desfacuta casatoria partilor încheiata la data de 02.02.1989 la Primaria com. Petru Rares, jud. Bistrita Nasaud, înregistrata la nr.2/1989, din vina pârâtului; s-a încuviintat, ca dupa divort, reclamanta sa revina la numele avut anterior casatoriei, acela de Pantazi; a fost încredintat, spre crestere si educare reclamantei, pe minorul Mezei Victor Marian, nascut la data de 22.03.1997; s-a încuviintat ca minorul Mezei Ionel sa ramâna în plasament familial la bunica paterna, la care a fost încredintat; a fost obligat pârâtul sa plateasca reclamantei pensie de întretinere pentru minor, în suma de 850.000 lei lunar, de la data introducerii actiunii si pâna la majorat; s-a încuviintat ca reclamanta sa-l ia pe minorul Mezei Victor Marian în Italia, unde aceasta are resedinta si lucreaza cu contract de munca, a fost obligata reclamanta sa contribuie la cresterea minorului Mezei Ionel, pâna la majoratul acestuia, lunar, cu suma de 50 EURO.

Pentru a pronunta sentinta prima instanta a retinut urmatoarele considerente:

Prin cererea înregistrata la Judecatoria piatra neamt sub nr. 10448 la data de 29.11.2005, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul, desfacerea casatoriei acestora, sa revina la numele avut anterior casatoriei, sa-i fie încredintat minorul Victor Marian si obligarea pârâtului la pensie de întretinere în favoarea acestuia.

Ulterior reclamanta si-a precizat actiunea în sensul ca solicita ca cel de-al doilea minor rezultat din casatoria partilor, Mezei Ionel, sa ramâna în îngrijirea bunicii paterne, careia i-a fost încredintat spre crestere si educare.

La cererea reclamantei, sentinta de divort nu a fost motivata.

În ce priveste situatia minorilor rezultati din casatoria partilor, prima instanta retine ca pârâtul, tatal minorilor, de aproximativ 5 ani a încetat orice legatura cu familia si nu s-a interesat de situatia celor doi copii.

La rândul sau, reclamanta, este preocupata doar de minorul ,,Victor-Marian”, manifestând dezinteres fata de minorul ,, Ionel”, fata de care institutia abilitata a luat masura plasamentului la bunica paterna. Fata de aceasta situatie, s-a dispus obligarea reclamantei la plata pensiei de întretinere pentru minorul Ionel pentru a pastra legatura materiala între mama si fiu.

Motivat de faptul ca pârâtul este plecat la o destinatie necunoscuta, s-a încuviintat ca reclamanta sa paraseasca tara împreuna cu fiul sau, Victor Marian, hotarârea urmând sa tina loc de acordul tatalui.

Împotriva sentintei a declarat apel reclamanta, criticând-o sub urmatoarele aspecte:

Cu acordul ambilor parinti, minorul Mezei Ionel, a fost dat în plasament familial mamei pârâtului si, de aceea, reclamanta nu mai trebuia obligata la plata unei contributii de întretinere întrucât mama pârâtului primeste o indemnizatie lunara, pe de o parte, iar, pe de alta parte, reclamanta nu este angajata în munca si nu are posibilitati de plata a pensiei de întretinere stabilita.

Mai mult, i s-a încredintat, spre crestere si educare minorul ,,Victor Marian”, iar pensia stabilita pentru acesta este jumatate fata de pensia stabilita pentru celalalt minor în raport de cea de 50 EURO, care este exagerata.

Analizând apelul declarat de reclamanta, Tribunalul constata ca aceste este întemeiat pentru motivele ce vor fi expuse în continuare:

În primul rând, în cauza, nu au fost respectate dispozitiile art. 616 ind. 1, care reglementeaza procedura de citare a pârâtului în procesele de divort. Aceasta procedura a fost îndeplinita prin publicitate, fara ca , în prealabil sa se faca verificarile impuse de textul de lege mentionat cu privire la domiciliul pârâtului. Era necesara o astfel de verificare, în primul rând, pentru solutionarea temeinica si a capatului de cerere de încredintare minori, cu atât mai mult cu cât pentru unul dintre copii este luata o masura de protectie speciala, respectiv plasamentul.

În al doilea rând, nu s-a efectuat o ancheta sociala la domiciliul bunicii paterne pentru a verifica conditiile în care traieste minorul, daca aceste este într-adevar în plasament la bunica paterna în baza unei hotarâri a Comisiei pentru Protectia Copilului sau a Tribunalului.

În raport de aceste împrejurari de fapt, tribunalul apreciaza ca prima instanta nu a dispus si cu privire la situatia minorului Ionel, în conformitate cu dispozitiile art. 42 din Codul familiei.

În consecinta, pentru motivele expuse, Tribunalul, în tem. art. 296 Cod procedura civila, admite apelul reclamantei, desfiinteaza în totalitate sentinta apelata si va trimite cauza pentru rejudecare aceleiasi instante.

În rejudecare, se vor îndeplini obligatiile legale cu privire la citarea partilor, se vor întocmi noi anchete sociale, se vor face verificari privind plasamentul minorului Ionel si se va aprecia asupra necesitatii citarii în cauza a bunicii paterne, careia i s-a încredintat minorul, potrivit sustinerilor reclamantei apelante.

Etichete: