Top

Reconstituirea dreptului de proprietate sub forma acordării de despăgubiri or teren cu un alt amplasament în condiţiile art. 36 (5) din Legea nr. 18/1991

Prin sentinţa civilă nr. 8429 / 2009 instanţa a respins plângerea
înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi privind pe , reclamanţii A.V., C. E., C.
C. C. şi A. L. V. au solicitat în condiţiile Legii nr.18/1991 R, anularea ordinului
nr. 950 din 15 sept. 2008, cu consecinţa reconstituirii dreptului de proprietate
pentru 973,5 mp teren, situat în Iaşi.
În fapt, s-a motivat de reclamanţii că, eronat s-a emis Ordinul nr.
950 din 15.IX.2008, pe considerentul că este afectat de detalii de sistematizare,
deoarece potrivit Legii nr. 18/1991, art. 36, alin. 5, în situaţia în care suprafeţele
de teren ce au fost proprietatea persoanelor care au drept la reconstituire nu pot
fi retrocedate acestora, cei îndreptăţiţi vor primi teren în imediata învecinătate
sau dintr-o altă suprafaţă de teren a municipiului Iaşi.
Mai arată reclamanţii că există suprafeţe de teren libere pe care
primăria municipiului le deţine precum şi terenuri comasate pe care se
construiesc case pentru vânzare, terenuri ce sunt proprietatea primăriei. În acest
context, consideră reclamanţii că există multiple posibilităţi ca să beneficieze de
drepturile ce le-au fost acordate de lege.
În contextul celor arătate, s-a formulat plângere împotriva Ordinului
nr. 950/2008.
În drept, nu se motivează acţiunea, însă aplicabile sunt prevederile
Legii nr. 18/1991 cu completările şi modificările ulterioare.
În susţinere se ataşează ordinul contestat.
În cauză s-a depus întâmpinare şi solicitat, respingerea plângerii pe
considerentele reţinute şi în preambulul ordinului contestat şi cu menţiunea că
ordinul a fost emis în baza referatului Comisiei Municipale de Fond Funciar
Iaşi, care a verificat situaţia juridică a terenului solicitat de reclamanţi şi ca atare
solicită să se constate că Ordinului Prefectului nr. 950/2008 este emis legal,
motiv pentru care să se respingă acţiunea reclamanţilor.
Se mai reţine prin întâmpinare că, terenul solicitat de reclamanţi este
afectat de detalii de sistematizare executate: stradă, trotuar pietonal, bloc de
locuinţe şi zonă de protecţie a blocului.

Aşadar, reclamanţii nu se pot prevala de dispoziţiile legii, acestea
fiind permisive doar pentru cazurile prevăzute de art. 36 alin. (5) din Legea nr.
18/1991 republicată, cu modificările ulterioare.
Reclamanţii nu se încadrează în aceste dispoziţii şi prin urmare
cererea acestora de reconstituire a dreptului de proprietate nu poate fi admisă,
nefiind temei legal.
Având în vedere cele expuse, se solicită să se constate că Ordinul nr.
950/15.IX.2008 al Prefectului judeţului Iaşi, este legal şi să se respingă acţiunea
reclamanţilor ca fiind neîntemeiată.
Din analiza actelor sus expuse şi a celor încuviinţate de instanţă,
respectiv expertiza topo, instanţa a constat plângerea neîntemeiată în condiţiile
în care se concluzionează prin expertiză că „suprafaţa de teren precizată în
Ordinul nr. 950/15.09.2008, este afectată de detalii de sistematizare: blocurile de
locuinţe 824 şi 823 şi str. Orientului şi nici nu există terenuri libere în
vecinătatea terenului revendicat”.
Ca atare pe considerentul că suprafaţa de teren în litigiu nu cade sub
incidenţa dispoziţiilor art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991 R respingerea cererii
s-a concluzionat pe deplin justificată inclusiv prin prisma celor reţinute prin
expertiză.
Motivat de toate aceste aspecte, s-a respins plângerea ca neîntemeiată
şi dispus menţinerea ordinului contestat, în condiţiile în care nu s-au produs
probe în contradovadă ordinului contestat.
Deoarece nu s-a făcut dovada solicitării cu mijloacele de probă
analizate mai sus, a căror administrate s-a realizat în cadrul procedurii de
reconstituire a dreptului de proprietate prin prisma dispoziţiilor art. 36 alin. 5 din
Legea nr. 18/1991 republicată, instanţa a respins plângerea şi dispus menţinerea
Ordinului contestat, ca fiind legal şi temeinic, în condiţiile în care suprafaţa
„considerată de reclamanţi liberă” – 973,5 mp, nu este liberă în sensul
dispoziţiilor art. 36 alin. 5 din lege.
Sub aspectul solicitării în subsidiar a unui alt amplasament, se
impune a se menţiona că fostul proprietar, în speţă reclamanţii prin autoarea lor ,
nu au nici posibilitatea atribuirii unei alte suprafeţe de teren în compensare
pentru că prin lege este stabilit doar dreptul la restituirea terenului avut în
proprietate,
Deci nici sub aspectul despăgubirilor băneşti pentru terenul ocupat
în sensul dispoziţiilor art. 36 alineatele 2-5 din Legea nr. 18/1991 republicată,
cererea nu este legală, se impune a menţiona faptul că acestea chiar dacă s-ar
acorda în condiţiile Legii nr. 18/1991 republicată şi Legii nr. 1/2000 republicată
– reclamanţii trebuie să facă dovada îndeplinirii procedurii reglementate de
Legea nr. 10/2001.
Această condiţie rezultă din însăşi textul art. 55 din Legea nr.
247/2005, prevăzut de Titlul I art. I – în capitolul – privind modificarea şi
completarea Legii nr. 10/2001 – (regimul juridic al unor imobile preluate în mod
abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989) – prin care se
reglementează în art. I pct. 55, condiţiile în care reclamanţii ar putea beneficia
de despăgubiri, respectiv cu parcurgerea unei proceduri similare cu aceleia
prevăzută de Legea nr. 10/2001.
În respingerea acţiunii reclamanţilor sub aspectele de mai sus,
privind acordarea de teren în compensare ori despăgubiri sunt şi dispoziţiile art.
9 alin. 3 şi art. 10 alin. 1 din H.G. nr. 890/2005, care sunt date în aplicarea art.
23 şi art. 24 din Legea nr. 18/1991.
Nici la apariţia Legii nr. 247/2005 nu permite atribuirea în
compensare de teren situat în intravilanul localităţilor pentru terenul care nu mai
poate fi restituit în natură.
Practica judiciară a decis (C.S.J. decizia civilă nr. 202/1995 şi decizia
civilă nr. 5269/2005 a Î.C.C.J.) că „dispoziţiile art. 23 şi art. 25 din Legea nr.
18/1991, care se referă la compensarea cu teren echivalent, nu sunt aplicabile cât
timp terenul a cărui restituire se cere este teren intravilan şi nu a aparţinut fostei
cooperative.”
În consecinţă, prin lipsa reglementării pentru foştii proprietari ai
terenurilor preluate de stat de a beneficia de terenuri în compensare sau de
despăgubiri în cazul în care dreptul lor de proprietate nu mai poate fi reconstituit
pe vechiul amplasament deoarece este afectat de construcţii sau lucrări de
interes public, respectiv cele sus-menţionate în preambulul ordinelor contestate,
reprezentând o omisiune de reglementare, instanţa nu se poate substitui în
procedura Legii nr. 18/1991, legiuitorului, pentru adăugarea unor noi prevederi
celor instituite.

Etichete: