Reconstituirea dreptului de proprietate in baza Legii nr.18/1991 doar mostenitorilor solicitanti

Domeniu: Fondul funciar

Tip: sentinta

Nr./data: 212/07.03.2007

Autor: Judecatoria Adjud

Reconstituirea dreptului de proprietate in baza Legii nr.18/1991 doar mostenitorilor solicitanti.

Reclamantii S.S., S.N. si S.V., au chemat in judecata pe paratele N. V., Comisia Locala Paunesti si Comisia Judeteana Vrancea pentru aplicarea legilor fondului funciar,pentru anularea titlului de proprietate prin care s-a reconstituit de pe urma defunctei S. C. dreptul de proprietate pentru o suprafata de 1,84 ha teren,in sensul includerii lor in titlu.

In motivarea actiunii au aratat reclamantii ca defuncta a fost bunica lor, a partilor,ca desi au solicitat si ei terenul in calitate de mostenitori parata N.V. il detine in mod abuziv .

In dovedire au inteles sa se foloseasca de proba cu acte.

Parata N.V. a formulat intampinare in cauza prin care a solicitat respingerea actiunii ca nefondata pe motiv ca reclamantii nu au formulat nici o cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma defunctei S.C., ea fiind singura care a facut demersuri in acest sens,astfel ca in mod correct a fost eliberat titlul de proprietate doar pe numele ei,cu respectarea dispozitiilor Legii nr.18/1991.

In aparare a solicitat proba cu acte.

Paratele Comisia Locala Paunesti si Comisia Judeteana Vrancea pentru aplicarea legilor fondului funciar nu au formulat inatampinare in cauza,insa Comisia Locala a inaintat la dosar documentatia ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate.

Judecatoria Adjud a respins actiunea ca nefondata si a obligat reclamantii la cheltuieli de judecata.

Pentru a hotari astfel,instanta a retinut ca prin titlul de proprietate a carui anulare se cere a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafata totala de 1,84 ha teren pe raza com.Paunesti,de pe urma defunctei S. C.(bunica partilor),pe numele paratei N.V.

Conform documentatiei ce a stat la baza emiterii titlului si dupa cum au recunoscut chiar reclamantii in instanta,acestia nu au facut cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma bunicii lor S. C. Din interpretarea sistematică a prevederilor art. 13 al.3 , art. 8,art.9, alin.3. , art. 11 al.3 din Legea 18/1991 republicată, ca şi a dispoziţiilor cuprinse în Hotărârea nr. 1172/2001 ( pentru aprobarea Regulamentului), respectiv art. 10 al.1., rezultă că reconstituirea dreptului de proprietate se face doar în favoarea moştenitorilor solicitanţi.

Astfel în temeiul Legii nr. 18/1991 se naşte în beneficiul persoanelor îndreptăţite, nu direct un drept de proprietate privată (caz în care întreaga procedură de stabilire a dreptului de proprietate ar fi şi inutilă), ci un alt drept, tot de natură patrimonială, de reconstituire sau constituire, după caz, a proprietăţii private asupra terenurilor, în limitele şi condiţiile prevăzute de lege. Dreptul de stabilire a proprietăţii private izvorât din Legea nr. 18/1991 este un drept personal care se naşte în persoana fiecăruia din beneficiarii în viaţă ai legii şi în persoana fiecăruia dintre moştenitorii acelora dintre ei, care erau decedaţi la data intrării în vigoare a legii.

In cauză s-ar fi impus emiterea titlului de proprietate pe numele tuturor moştenitorilor doar dacă şi reclamanţii ar fi depus cereri de reconstituire şi în termen legal.

Astfel,cum reclamantii nu au formulat cereri in baza legilor fondului funciar pentru reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma defunctei, instanţa a respins acţiunea pentru anularea titlului de proprietate ca nefondată, cu obligarea reclamantilor la cheltuieli de judecata.

Tags: reconstituirea dreptului de proprietate

Reconstituirea dreptului de proprietate pentru cetăţenii străini

Dosar nr. 1445/180/2006

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BACAU

SECTIA CIVILA

DECIZIA CIVILA NR: 653/R/2008

Sedinta publica de la 20.06.2008

Pe rol fiind pronuntarea recursului formulat de recurenta reclamanta V.M.Y.A.F. împotriva sentintei civile nr. 6846 din 01.11.2007 pronuntata de Judecatoria Bacau în dosarul nr. 19361/1445/180/2006.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publica din 13.06.2008, acestea fiind consemnate în încheierea de sedinta din acea zi , facând corp comun cu prezenta decizie.

TRIBUNALUL

-Deliberând-

Asupra recursului civil de fata constata urmatoarele:

Prin sentinta civila nr. 653/1 noiembrie 2007 a Judecatoriei Bacau, pronuntata în dosarul 1445/180/2006 a fost respinsa ca neîntemeiata plângerea formulata de catre reclamantul V.M.Y.A.F. în contradictoriu cu pârâta Comisia Judeteana Bacau, împotriva hotarârii nr. 10567/17.10.2006.

A fost respinsa cererea de interventie în interes propriu formulata de catre intervenienta Directia Silvica Bacau ca neîntemeiata.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta de fond a retinut urmatoarele:

Prin Hotarârea Comisie Judetene Bacau nr. 10567/17.10.2006 s-a decis invalidarea propunerii Comisie locale de fond funciar Parincea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafata de 100 ha teren cu vegetatie forestiera solicitata prin cererea nr. 93/19.09.2005 a numitului V. A. A. F. dupa defuncta F. E. E., deoarece nu sunt îndeplinite conditiile art. 9 si art. 48 din Legea nr. 18/1991, art. 6 si art. 30 din Legea nr. 1/2000, precum si art. 31 si art. 61 al 2 din H.G. nr. 890/2005, persoana solicitanta fiind cetatean strain.

Din înscrisurile depuse în cauza, instanta a retinut ca reclamantul V.M.Y.A.F., cetatean francez, este mostenitoriul numitului A.E.A.F., acesta fiind unul dintre mostenitorii numitei E. F.

Prin cererea înregistrata la data de 19.09.2005 sub nr. 93 la Comisia Locala de fond funciar Parincea, reclamantul V. F. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate dupa E. F. pentru suprafata de 350 ha aferente padurii C., comuna P..

Petentul si-a întemeiat cererea pe acte de stare civila si acte atestând proprietatea numitei E. F. asupra padurii C., respectiv extrase de la arhivele statului si actul de partaj voluntar din anul 1941.

Instanta a retinut ca în conformitate cu dispozitiile art. 48 din Legea nr. 18/1991 raportat la dispozitiile art. 9 din aceeasi lege, sunt îndreptatiti la reconstituire si cetatenii români cu domiciliul în strainatate precum si fostii cetateni români care si-au redobândit cetatenia româna, iar art. 30 din Legea nr. 1/2000 prevede ca în aplicarea Legii nr. 18/1991 si a Legii nr. 1/2000, cetatenii români au aceleasi drepturi, indiferent daca la data înregistrarii cererii aveau domiciliul în tara sau strainatate.

Prin urmare, toate aceste reglementari conditioneaza dreptul la reconstituire de existenta cetateniei române la momentul formularii cererii de reconstituire, indiferent ca cetateanul român are sau nu domiciliul în tara, respectându-se astfel principiul constitutional al egalitatii cetatenilor români.

La data la care s-a formulat de catre reclamant cererea de reconstituire,

circulatia juridica a terenurilor era reglementata de Titlul X din Legea nr. 247/2005, în conformitate cu care cetatenii straini pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor în România în conditiile prevazute de legea

speciala.

Problema dobândirii dreptului de proprietate asupra terenurilor de catre cetatenii straini prin mostenire legala a facut obiectul unei exceptii de

neconstitutionalitate, solutionata de Curtea Constitutionala prin decizia nr.408/7.10.2004, care, desi face referire la dispozitiile Legii nr. 54/1998, abrogata în prezent, este actuala din prisma interpretarii conditiilor în care cetatenii straini pot dobândi terenuri în România.

Astfel, Curtea Constitutionala a retinut ca dupa revizuirea Constitutiei, art. 44, nu s-a înlaturat în totalitate interdictia de a dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor de catre cetatenii straini, ci au fost numai precizate cazurile si conditiile în care acestia pot dobândi un asemenea drept, restrângând sfera de aplicare a acestei incapacitati speciale.

S-a decis de catre Curtea Constitutionala ca textul constitutional teza finala) nu poate fi interpretat decât în sensul ca este de imediata aplicare dispozitia privind dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor în România de catre cetatenii straini cu conditia ca succesiunea în legatura cu care se exercita calitatea de mostenitor legal sa se fi deschis dupa data intrarii în vigoare a revizuirii Constitutiei.

Prin urmare, a stabilit Curtea Constitutionala cu caracter general obligatoriu, interdictia dobândirii dreptului de proprietate asupra terenurilor în România de catre cetatenii straini subzista pentru cei ce nu îndeplinesc conditia amintita anterior, aceea ca succesiunea în legatura cu care se exercita calitatea de mostenitor sa se fi deschis dupa data de 29.10.2003.

Facând aplicarea acestei decizii obligatorii în cauza de fata, instanta a retinut ca reclamantul V.M.Y.A.F., care solicita reconstituirea dreptului de proprietate dupa E. F., în calitate de mostenitor al fiului acesteia, A. E. A. F., este cetatean strain, astfel cum a rezultat din înscrisurile de la dosar. Prin urmare, se încadreazâ în ipoteza prevazuta de art. 44 din Constitutie.

Din înscrisul depus la dosar de catre reclamant a rezultat ca mostenirea de care se prevaleaza reclamantul, dupa A. F., s-a deschis la data de 25.06.2001, deci înainte de revizuirea Constitutiei din 2003.

Fata de aspectele retinute, instanta a constatat, prin prisma deciziei Curtii Constitutionale, ca reclamantul V.M.Y.A.F. nu este îndreptatit la reconstituirea dreptului de proprietate asupra padurii Cornatel având în vedere ca succesiunea în legatura cu care îsi exercita calitate de mostenitor legal s-a deschis înainte de data intrarii în vigoare a dispozitiilor de revizuire a Constitutiei.

Împotriva acestei hotarârii, în termen legal a declarat recurs reclamantul.

În motivarea recursului se arata ca speta de fata este diferita de ipoteza la care face referire Curtea Constitutionala prin decizia nr. 408/2004 pentru ca la data deschiderii succesiunii autorului recurentului, acesta nu avea în proprietate padurea situata pe raza comunei Margineni si nici dreptul legal de a solicita restituirea padurii, doar vocatia de a cere în viitor restituirea, daca legislatia va permite.

Sentinta a fost criticata pentru ca nu a fost facuta diferenta între transmiterea vocatiei de a cere în viitor restituirea proprietatii si transmiterea dreptului de proprietate, fiind de notorietate faptul ca prin legile de restituire s-a recunoscut tuturor mostenitorilor fostilor proprietari, inclusiv a celor ale caror succesiuni s-au deschis sub imperiul constitutiei din 1965, dreptul de a cere restituirea.

A aratat recurentul ca la data deschiderii succesiunii în 2001, nu i-a fost transmis dreptul de proprietate, ci doar dreptul de a obtine proprietate, drept ce a fost exercitat în anul 2005, an în care conform constitutiei în forma revizuita, recurentul avea dreptul constitutional de a detine proprietatea.

În aparare, intimata intervenienta R.N.P Directia Silvica Bacau a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, invocând dispozitiile Legii 247/2005, respectiv titlul X art. 3 si art. 48 din Legea 18/1991, art. 30 din Legea 1/2000 si art. 61 alin.3 din HG 890/2005.

Examinând actele si lucrarile dosarului prin raportare la motivele de recurs invocate, constata ca acesta este nefondat pentru urmatoarele considerente:

Recurentul critica hotarârea instantei de fond, în esenta, pentru faptul ca nu a facut distinctie între transmiterea vocatiei de a solicita în viitor reconstituirea dreptului de proprietate si transmiterea dreptului de proprietate.

Aceasta distinctie pe care recurentul o face nu este relevanta pentru situatia dedusa judecatii.

Recurentul si-a dovedit calitatea de mostenitor al defunctului A. F., cel care era titularul dreptului de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate, însa în scopul reconstituirii dreptului de proprietate pentru terenurile solicitate, este necesar a fi îndeplinit si o conditie speciala în chiar persoana titularului cererii de reconstituire a dreptului de proprietate si anume aceea a cetateniei române.

Astfel, textele art. 48 din Legea 18/1991 republicata si art. 30 alin. 1 din Legea 1/2000 impun conditia cetateniei române a persoanei carei formuleaza cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.

Cele doua texte susmentionate au facut obiectul mai multor exceptii de neconstitutionalitate, exceptii respinse prin deciziile nr. 1002/6.11.2007; 640/28.06.2007; 630/23.06.2007 ale Curtii Constitutionale.

În pronuntarea acestor solutii, s-a avut în vedere faptul ca dispozitiile celor doua legi au ca scop reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestuia în favoarea fostilor proprietari, a mostenitorilor acestora si a altor persoane, care la data intrarii în vigoare a legii nu aveau calitatea de proprietari, asupra terenurilor care constituie fondul funciar al României.

Dreptul de proprietate al acestor persoane este reconstituit sau dupa caz, constituit în temeiul si în conditiile legii, iar legiutorul, având în vedere obiectul de reglementare al legii si scopul declarat al acesteia (retrocedarea catre fosti proprietari sau mostenitorii acestora a dreptului de proprietate asupra temeiurilor preluate), reglementarea conditiilor în care opereaza aceasta retrocedare, inclusiv sub aspectul persoanelor îndreptatiti, constituie optiunea legiuitorului, în acord cu politica economica a statului si cu finalitatea reparatorie a legii .

Conditionarea exercitarii dreptului de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate de calitatea de cetatean român, reprezinta o astfel de optiune a legiuitorului.

Se mai impune a fi precizat faptul ca sustinerea recurentului în sensul ca potrivit Constitutiei în forma revizuita si a Legii nr. 247/2005 are dreptul la dobândirea dreptului de proprietate este neîntemeiata.

Textul constitutional, respectiv art. 44 alin. 2 teza a II-a, nu este incident în speta, întrucât aceasta garanteaza si ocroteste dreptul de proprietate.

Or, în cauza recurentul nu este titularului dreptului de proprietate, acesta urmând a se naste prin efectul si în conditiile impuse de lege.

Pentru aceste considerente, constatând ca recurentul nu întruneste una dintre conditiile esentiale prevazute de legea speciala pentru a solicita reconstituirea dreptului de proprietate si anume aceea de a fi cetatean român, in temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, va respinge recursul ca nefondat.

Dosar nr. 1445/180/2006

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BACAU

SECTIA CIVILA

DECIZIA CIVILA NR: 653/R/2008

Sedinta publica de la 20.06.2008

Pe rol fiind pronuntarea recursului formulat de recurenta reclamanta V.M.Y.A.F. împotriva sentintei civile nr. 6846 din 01.11.2007 pronuntata de Judecatoria Bacau în dosarul nr. 19361/1445/180/2006.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publica din 13.06.2008, acestea fiind consemnate în încheierea de sedinta din acea zi , facând corp comun cu prezenta decizie.

TRIBUNALUL

-Deliberând-

Asupra recursului civil de fata constata urmatoarele:

Prin sentinta civila nr. 653/1 noiembrie 2007 a Judecatoriei Bacau, pronuntata în dosarul 1445/180/2006 a fost respinsa ca neîntemeiata plângerea formulata de catre reclamantul V.M.Y.A.F. în contradictoriu cu pârâta Comisia Judeteana Bacau, împotriva hotarârii nr. 10567/17.10.2006.

A fost respinsa cererea de interventie în interes propriu formulata de catre intervenienta Directia Silvica Bacau ca neîntemeiata.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta de fond a retinut urmatoarele:

Prin Hotarârea Comisie Judetene Bacau nr. 10567/17.10.2006 s-a decis invalidarea propunerii Comisie locale de fond funciar Parincea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafata de 100 ha teren cu vegetatie forestiera solicitata prin cererea nr. 93/19.09.2005 a numitului V. A. A. F. dupa defuncta F. E. E., deoarece nu sunt îndeplinite conditiile art. 9 si art. 48 din Legea nr. 18/1991, art. 6 si art. 30 din Legea nr. 1/2000, precum si art. 31 si art. 61 al 2 din H.G. nr. 890/2005, persoana solicitanta fiind cetatean strain.

Din înscrisurile depuse în cauza, instanta a retinut ca reclamantul V.M.Y.A.F., cetatean francez, este mostenitoriul numitului A.E.A.F., acesta fiind unul dintre mostenitorii numitei E. F.

Prin cererea înregistrata la data de 19.09.2005 sub nr. 93 la Comisia Locala de fond funciar Parincea, reclamantul V. F. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate dupa E. F. pentru suprafata de 350 ha aferente padurii C., comuna P..

Petentul si-a întemeiat cererea pe acte de stare civila si acte atestând proprietatea numitei E. F. asupra padurii C., respectiv extrase de la arhivele statului si actul de partaj voluntar din anul 1941.

Instanta a retinut ca în conformitate cu dispozitiile art. 48 din Legea nr. 18/1991 raportat la dispozitiile art. 9 din aceeasi lege, sunt îndreptatiti la reconstituire si cetatenii români cu domiciliul în strainatate precum si fostii cetateni români care si-au redobândit cetatenia româna, iar art. 30 din Legea nr. 1/2000 prevede ca în aplicarea Legii nr. 18/1991 si a Legii nr. 1/2000, cetatenii români au aceleasi drepturi, indiferent daca la data înregistrarii cererii aveau domiciliul în tara sau strainatate.

Prin urmare, toate aceste reglementari conditioneaza dreptul la reconstituire de existenta cetateniei române la momentul formularii cererii de reconstituire, indiferent ca cetateanul român are sau nu domiciliul în tara, respectându-se astfel principiul constitutional al egalitatii cetatenilor români.

La data la care s-a formulat de catre reclamant cererea de reconstituire,

circulatia juridica a terenurilor era reglementata de Titlul X din Legea nr. 247/2005, în conformitate cu care cetatenii straini pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor în România în conditiile prevazute de legea

speciala.

Problema dobândirii dreptului de proprietate asupra terenurilor de catre cetatenii straini prin mostenire legala a facut obiectul unei exceptii de

neconstitutionalitate, solutionata de Curtea Constitutionala prin decizia nr.408/7.10.2004, care, desi face referire la dispozitiile Legii nr. 54/1998, abrogata în prezent, este actuala din prisma interpretarii conditiilor în care cetatenii straini pot dobândi terenuri în România.

Astfel, Curtea Constitutionala a retinut ca dupa revizuirea Constitutiei, art. 44, nu s-a înlaturat în totalitate interdictia de a dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor de catre cetatenii straini, ci au fost numai precizate cazurile si conditiile în care acestia pot dobândi un asemenea drept, restrângând sfera de aplicare a acestei incapacitati speciale.

S-a decis de catre Curtea Constitutionala ca textul constitutional teza finala) nu poate fi interpretat decât în sensul ca este de imediata aplicare dispozitia privind dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor în România de catre cetatenii straini cu conditia ca succesiunea în legatura cu care se exercita calitatea de mostenitor legal sa se fi deschis dupa data intrarii în vigoare a revizuirii Constitutiei.

Prin urmare, a stabilit Curtea Constitutionala cu caracter general obligatoriu, interdictia dobândirii dreptului de proprietate asupra terenurilor în România de catre cetatenii straini subzista pentru cei ce nu îndeplinesc conditia amintita anterior, aceea ca succesiunea în legatura cu care se exercita calitatea de mostenitor sa se fi deschis dupa data de 29.10.2003.

Facând aplicarea acestei decizii obligatorii în cauza de fata, instanta a retinut ca reclamantul V.M.Y.A.F., care solicita reconstituirea dreptului de proprietate dupa E. F., în calitate de mostenitor al fiului acesteia, A. E. A. F., este cetatean strain, astfel cum a rezultat din înscrisurile de la dosar. Prin urmare, se încadreazâ în ipoteza prevazuta de art. 44 din Constitutie.

Din înscrisul depus la dosar de catre reclamant a rezultat ca mostenirea de care se prevaleaza reclamantul, dupa A. F., s-a deschis la data de 25.06.2001, deci înainte de revizuirea Constitutiei din 2003.

Fata de aspectele retinute, instanta a constatat, prin prisma deciziei Curtii Constitutionale, ca reclamantul V.M.Y.A.F. nu este îndreptatit la reconstituirea dreptului de proprietate asupra padurii Cornatel având în vedere ca succesiunea în legatura cu care îsi exercita calitate de mostenitor legal s-a deschis înainte de data intrarii în vigoare a dispozitiilor de revizuire a Constitutiei.

Împotriva acestei hotarârii, în termen legal a declarat recurs reclamantul.

În motivarea recursului se arata ca speta de fata este diferita de ipoteza la care face referire Curtea Constitutionala prin decizia nr. 408/2004 pentru ca la data deschiderii succesiunii autorului recurentului, acesta nu avea în proprietate padurea situata pe raza comunei Margineni si nici dreptul legal de a solicita restituirea padurii, doar vocatia de a cere în viitor restituirea, daca legislatia va permite.

Sentinta a fost criticata pentru ca nu a fost facuta diferenta între transmiterea vocatiei de a cere în viitor restituirea proprietatii si transmiterea dreptului de proprietate, fiind de notorietate faptul ca prin legile de restituire s-a recunoscut tuturor mostenitorilor fostilor proprietari, inclusiv a celor ale caror succesiuni s-au deschis sub imperiul constitutiei din 1965, dreptul de a cere restituirea.

A aratat recurentul ca la data deschiderii succesiunii în 2001, nu i-a fost transmis dreptul de proprietate, ci doar dreptul de a obtine proprietate, drept ce a fost exercitat în anul 2005, an în care conform constitutiei în forma revizuita, recurentul avea dreptul constitutional de a detine proprietatea.

În aparare, intimata intervenienta R.N.P Directia Silvica Bacau a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, invocând dispozitiile Legii 247/2005, respectiv titlul X art. 3 si art. 48 din Legea 18/1991, art. 30 din Legea 1/2000 si art. 61 alin.3 din HG 890/2005.

Examinând actele si lucrarile dosarului prin raportare la motivele de recurs invocate, constata ca acesta este nefondat pentru urmatoarele considerente:

Recurentul critica hotarârea instantei de fond, în esenta, pentru faptul ca nu a facut distinctie între transmiterea vocatiei de a solicita în viitor reconstituirea dreptului de proprietate si transmiterea dreptului de proprietate.

Aceasta distinctie pe care recurentul o face nu este relevanta pentru situatia dedusa judecatii.

Recurentul si-a dovedit calitatea de mostenitor al defunctului A. F., cel care era titularul dreptului de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate, însa în scopul reconstituirii dreptului de proprietate pentru terenurile solicitate, este necesar a fi îndeplinit si o conditie speciala în chiar persoana titularului cererii de reconstituire a dreptului de proprietate si anume aceea a cetateniei române.

Astfel, textele art. 48 din Legea 18/1991 republicata si art. 30 alin. 1 din Legea 1/2000 impun conditia cetateniei române a persoanei carei formuleaza cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.

Cele doua texte susmentionate au facut obiectul mai multor exceptii de neconstitutionalitate, exceptii respinse prin deciziile nr. 1002/6.11.2007; 640/28.06.2007; 630/23.06.2007 ale Curtii Constitutionale.

În pronuntarea acestor solutii, s-a avut în vedere faptul ca dispozitiile celor doua legi au ca scop reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestuia în favoarea fostilor proprietari, a mostenitorilor acestora si a altor persoane, care la data intrarii în vigoare a legii nu aveau calitatea de proprietari, asupra terenurilor care constituie fondul funciar al României.

Dreptul de proprietate al acestor persoane este reconstituit sau dupa caz, constituit în temeiul si în conditiile legii, iar legiutorul, având în vedere obiectul de reglementare al legii si scopul declarat al acesteia (retrocedarea catre fosti proprietari sau mostenitorii acestora a dreptului de proprietate asupra temeiurilor preluate), reglementarea conditiilor în care opereaza aceasta retrocedare, inclusiv sub aspectul persoanelor îndreptatiti, constituie optiunea legiuitorului, în acord cu politica economica a statului si cu finalitatea reparatorie a legii .

Conditionarea exercitarii dreptului de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate de calitatea de cetatean român, reprezinta o astfel de optiune a legiuitorului.

Se mai impune a fi precizat faptul ca sustinerea recurentului în sensul ca potrivit Constitutiei în forma revizuita si a Legii nr. 247/2005 are dreptul la dobândirea dreptului de proprietate este neîntemeiata.

Textul constitutional, respectiv art. 44 alin. 2 teza a II-a, nu este incident în speta, întrucât aceasta garanteaza si ocroteste dreptul de proprietate.

Or, în cauza recurentul nu este titularului dreptului de proprietate, acesta urmând a se naste prin efectul si în conditiile impuse de lege.

Pentru aceste considerente, constatând ca recurentul nu întruneste una dintre conditiile esentiale prevazute de legea speciala pentru a solicita reconstituirea dreptului de proprietate si anume aceea de a fi cetatean român, in temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, va respinge recursul ca nefondat.

Tags: reconstituirea dreptului de proprietate

Reconstituirea dreptului de proprietate sub forma acordării de despăgubiri or teren cu un alt amplasament în condiţiile art. 36 (5) din Legea nr. 18/1991

Prin sentinţa civilă nr. 8429 / 2009 instanţa a respins plângerea
înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi privind pe , reclamanţii A.V., C. E., C.
C. C. şi A. L. V. au solicitat în condiţiile Legii nr.18/1991 R, anularea ordinului
nr. 950 din 15 sept. 2008, cu consecinţa reconstituirii dreptului de proprietate
pentru 973,5 mp teren, situat în Iaşi.
În fapt, s-a motivat de reclamanţii că, eronat s-a emis Ordinul nr.
950 din 15.IX.2008, pe considerentul că este afectat de detalii de sistematizare,
deoarece potrivit Legii nr. 18/1991, art. 36, alin. 5, în situaţia în care suprafeţele
de teren ce au fost proprietatea persoanelor care au drept la reconstituire nu pot
fi retrocedate acestora, cei îndreptăţiţi vor primi teren în imediata învecinătate
sau dintr-o altă suprafaţă de teren a municipiului Iaşi.
Mai arată reclamanţii că există suprafeţe de teren libere pe care
primăria municipiului le deţine precum şi terenuri comasate pe care se
construiesc case pentru vânzare, terenuri ce sunt proprietatea primăriei. În acest
context, consideră reclamanţii că există multiple posibilităţi ca să beneficieze de
drepturile ce le-au fost acordate de lege.
În contextul celor arătate, s-a formulat plângere împotriva Ordinului
nr. 950/2008.
În drept, nu se motivează acţiunea, însă aplicabile sunt prevederile
Legii nr. 18/1991 cu completările şi modificările ulterioare.
În susţinere se ataşează ordinul contestat.
În cauză s-a depus întâmpinare şi solicitat, respingerea plângerii pe
considerentele reţinute şi în preambulul ordinului contestat şi cu menţiunea că
ordinul a fost emis în baza referatului Comisiei Municipale de Fond Funciar
Iaşi, care a verificat situaţia juridică a terenului solicitat de reclamanţi şi ca atare
solicită să se constate că Ordinului Prefectului nr. 950/2008 este emis legal,
motiv pentru care să se respingă acţiunea reclamanţilor.
Se mai reţine prin întâmpinare că, terenul solicitat de reclamanţi este
afectat de detalii de sistematizare executate: stradă, trotuar pietonal, bloc de
locuinţe şi zonă de protecţie a blocului.

Aşadar, reclamanţii nu se pot prevala de dispoziţiile legii, acestea
fiind permisive doar pentru cazurile prevăzute de art. 36 alin. (5) din Legea nr.
18/1991 republicată, cu modificările ulterioare.
Reclamanţii nu se încadrează în aceste dispoziţii şi prin urmare
cererea acestora de reconstituire a dreptului de proprietate nu poate fi admisă,
nefiind temei legal.
Având în vedere cele expuse, se solicită să se constate că Ordinul nr.
950/15.IX.2008 al Prefectului judeţului Iaşi, este legal şi să se respingă acţiunea
reclamanţilor ca fiind neîntemeiată.
Din analiza actelor sus expuse şi a celor încuviinţate de instanţă,
respectiv expertiza topo, instanţa a constat plângerea neîntemeiată în condiţiile
în care se concluzionează prin expertiză că “suprafaţa de teren precizată în
Ordinul nr. 950/15.09.2008, este afectată de detalii de sistematizare: blocurile de
locuinţe 824 şi 823 şi str. Orientului şi nici nu există terenuri libere în
vecinătatea terenului revendicat”.
Ca atare pe considerentul că suprafaţa de teren în litigiu nu cade sub
incidenţa dispoziţiilor art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991 R respingerea cererii
s-a concluzionat pe deplin justificată inclusiv prin prisma celor reţinute prin
expertiză.
Motivat de toate aceste aspecte, s-a respins plângerea ca neîntemeiată
şi dispus menţinerea ordinului contestat, în condiţiile în care nu s-au produs
probe în contradovadă ordinului contestat.
Deoarece nu s-a făcut dovada solicitării cu mijloacele de probă
analizate mai sus, a căror administrate s-a realizat în cadrul procedurii de
reconstituire a dreptului de proprietate prin prisma dispoziţiilor art. 36 alin. 5 din
Legea nr. 18/1991 republicată, instanţa a respins plângerea şi dispus menţinerea
Ordinului contestat, ca fiind legal şi temeinic, în condiţiile în care suprafaţa
“considerată de reclamanţi liberă” – 973,5 mp, nu este liberă în sensul
dispoziţiilor art. 36 alin. 5 din lege.
Sub aspectul solicitării în subsidiar a unui alt amplasament, se
impune a se menţiona că fostul proprietar, în speţă reclamanţii prin autoarea lor ,
nu au nici posibilitatea atribuirii unei alte suprafeţe de teren în compensare
pentru că prin lege este stabilit doar dreptul la restituirea terenului avut în
proprietate,
Deci nici sub aspectul despăgubirilor băneşti pentru terenul ocupat
în sensul dispoziţiilor art. 36 alineatele 2-5 din Legea nr. 18/1991 republicată,
cererea nu este legală, se impune a menţiona faptul că acestea chiar dacă s-ar
acorda în condiţiile Legii nr. 18/1991 republicată şi Legii nr. 1/2000 republicată
– reclamanţii trebuie să facă dovada îndeplinirii procedurii reglementate de
Legea nr. 10/2001.
Această condiţie rezultă din însăşi textul art. 55 din Legea nr.
247/2005, prevăzut de Titlul I art. I – în capitolul – privind modificarea şi
completarea Legii nr. 10/2001 – (regimul juridic al unor imobile preluate în mod
abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989) – prin care se
reglementează în art. I pct. 55, condiţiile în care reclamanţii ar putea beneficia
de despăgubiri, respectiv cu parcurgerea unei proceduri similare cu aceleia
prevăzută de Legea nr. 10/2001.
În respingerea acţiunii reclamanţilor sub aspectele de mai sus,
privind acordarea de teren în compensare ori despăgubiri sunt şi dispoziţiile art.
9 alin. 3 şi art. 10 alin. 1 din H.G. nr. 890/2005, care sunt date în aplicarea art.
23 şi art. 24 din Legea nr. 18/1991.
Nici la apariţia Legii nr. 247/2005 nu permite atribuirea în
compensare de teren situat în intravilanul localităţilor pentru terenul care nu mai
poate fi restituit în natură.
Practica judiciară a decis (C.S.J. decizia civilă nr. 202/1995 şi decizia
civilă nr. 5269/2005 a Î.C.C.J.) că “dispoziţiile art. 23 şi art. 25 din Legea nr.
18/1991, care se referă la compensarea cu teren echivalent, nu sunt aplicabile cât
timp terenul a cărui restituire se cere este teren intravilan şi nu a aparţinut fostei
cooperative.”
În consecinţă, prin lipsa reglementării pentru foştii proprietari ai
terenurilor preluate de stat de a beneficia de terenuri în compensare sau de
despăgubiri în cazul în care dreptul lor de proprietate nu mai poate fi reconstituit
pe vechiul amplasament deoarece este afectat de construcţii sau lucrări de
interes public, respectiv cele sus-menţionate în preambulul ordinelor contestate,
reprezentând o omisiune de reglementare, instanţa nu se poate substitui în
procedura Legii nr. 18/1991, legiuitorului, pentru adăugarea unor noi prevederi
celor instituite.

Tags: reconstituirea dreptului de proprietate

Legea nr. 1/2000 – La reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor se au în vedere doar dispozitiile prevazute de legile fondului funciar privitoare la împroprietarire, nu si calitatea de veteran de razboi a persoanei solicitante.

Domeniu asociat – Legea nr. 1/2000 – La reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor se au în vedere doar dispozitiile prevazute de legile fondului funciar privitoare la împroprietarire, nu si calitatea de veteran de razboi a persoanei solicitante.

Calitatea de veteran de razboi a autorului si drepturile ce se cuvin mostenitorilor în virtutea acestei calitati nu pot fi analizate decât în procedura prevazuta de legea 44/1994 privind pe veteranii de razboi, iar eventualele drepturi asupra terenurilor stabilite în urma parcurgerii acestei proceduri pot fi realizate conform dispozitiilor art.15 din Legea 18/1991 republicata si art.17 din Regulamentul de aplicare a legilor fondului funciar aprobat prin H.G.890/2005.

Potrivit art.6 din Legea 1/2000 republicata, pot obtine reconstituirea dreptului de proprietate doar persoanele care si-au dovedit existenta dreptului de proprietate la momentul preluarii abuzive a terenurilor de catre stat sau mostenitorii acestora, probele admise fiind cele cu înscrisuri sau martori.

Sectia civila. DECIZIA CIVILA NR. 949/25.09.2008 (dosar nr. 648/188/2006)

Prin sentinta civila nr.280 din 04.03.2008 a Judecatoriei Bicaz, a fost admisa plîngerea formulata de petentii T. E., T. P., T. V. si T. V. în contradictoriu cu intimatele Comisia Judeteana Neamt si Comisia locala Bicaz pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor.

S-a reconstituit în favoarea petentilor dreptul de proprietate pentru suprafata de 5 ha teren cu vegetatie forestiera pe raza orasului Bicaz, jud. Neamt.

S-a dispus anularea în parte a Hotarârii Comisiei Judetene Neamt de fond funciar nr.4900/29.06.2006.

Pentru solutionarea cauzei, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Instanta a constatat cererea îndreptatita si a fi admis-o, pe urmatoarele considerente:

Asa cum au aratat petentii, Legea 187/1945 prevedea împroprietarirea participantilor la razboi cu teren în completare pâna la lotul-tip de 5 ha.

Aceste prevederi erau aplicabile tuturor participantilor la razboi.

În aplicarea acestei legi s-au creat situatii diferite: daca unii dintre participanti la razboi au fost trecuti pe tabelele de împroprietarire si au primit teren pâna în completarea lotului-tip de 5 ha prevazut de acea lege, altii au fost omisi din aceste tabele din diferite cauze. Aceasta nu înseamna ca ei sunt mai putin îndreptatiti la împroprietarire. O solutie contrara ar conduce la discriminarea acestor persoane, ceea ce este inadmisibil, în lumina prevederilor constitutionale referitoare la egalitatea cetatenilor în fata legii, dar si a celor privind respectul si garantarea proprietatii. Deci autorul petentilor avea vocatie, ca si toti ceilalti participanti la razboi, în temeiul legii invocate, la lotul-tip de 5 ha.

La toate cele de mai sus, în sprijinul dreptului autorului se adauga si faptul ca a fost mutilat de razboi, apoi stramutat din zona lacului Bicaz.

Mai mult decât atât, în lumina Conventiei Europene a Drepturilor Omului petentii ar avea în mod cert câstig de cauza pentru simplul motiv al discriminarii, iar România s-ar înregistra cu noi procese pierdute la Curtea de la Strassbourg. În plus, deja se pune serios problema raspunderii materiale a persoanelor responsabile pentru despagubirile acordate de CEDO, inclusiv a judecatorilor, ceea ce nu este de dorit pentru nimeni.

Cât priveste categoria de folosinta a terenului cuvenit, este de notorietate ca în zona de munte nu existau disponibile decât terenuri forestiere.

Rationamentul de mai sus conduce la înlaturarea motivului pentru care comisia judeteana de fond funciar a respins cererea petentilor.

Intimata Comisia Judeteana Neamt pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor a declarat recurs împotriva sentintei civile, pe care o considera netemeinica pentru urmatoarele motive:

– art.36 din Legea 1/2000 republicata vizeaza doar persoanele carora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietarirea prilejuita cu aplicarea Legii 187/1945, dar carora nu li s-a atribuit efectiv terenul sau a caror atribuire a fost anulata, precum si persoanele îndreptatite la împroprietarire înscrise în tabelele nominale, nu face nicio referire la persoanele omise din aceste tabele.

– La reconstituirea dreptului de proprietate se au în vedere doar dispozitiile prevazute de legile fondului funciar privitoare la împroprietarire, nu si calitatea de veteran de razboi a persoanei solicitante.

Recursul este fondat si va fi admis pentru considerentele ce vor fi aratate mai jos:

Potrivit art.6 din Legea 1/2000 republicata, pot obtine reconstituirea dreptului de proprietate doar persoanele care si-au dovedit existenta dreptului de proprietate la momentul preluarii abuzive a terenurilor de catre stat sau mostenitorii acestora, probele admise fiind cele cu înscrisuri sau martori. Art.36 din Legea 1/2000 republicata, asa cum a fost modificat prin Legea 193/2007, reglementeaza situatia persoanelor carora li s-a stabilit dreptul de proprietate ca efect al aplicarii Legii 187/1945, dar carora nu li s-a atribuit efectiv terenul sau carora atribuirea le-a fost anulata, precum si situatia persoanelor înscrise în tabelele nominale, în sensul ca acestora li se vor atribui terenurile respective în limita suprafetelor disponibile sau despagubiri.

Prin urmare, în cauza de fata, petentii, mostenitori ai defunctului T. P., trebuiau sa faca dovada dreptului de proprietate a autorului lor în una din modalitatile aratate mai sus.

Or, petentii au invocat în sustinerea pretentiilor doar calitatea de veteran de razboi a autorului si atribuirea în fapt a unei suprafete de teren pe care autorul a stapânit-o pâna la preluarea abuziva de catre stat.

Calitatea de veteran de razboi a autorului si drepturile ce se cuvin mostenitorilor în virtutea acestei calitati nu pot fi analizate decât în procedura prevazuta de legea 44/1994 privind pe veteranii de razboi, iar eventualele drepturi asupra terenurilor stabilite în urma parcurgerii acestei proceduri pot fi realizate conform dispozitiilor art.15 din Legea 18/1991 republicata si art.17 din Regulamentul de aplicare a legilor fondului funciar aprobat prin H.G.890/2005.

Tribunalul mai constata ca în speta nu poate fi vorba de încalcarea drepturilor constitutionale privind egalitatea cetatenilor în fata legii si garantarea dreptului la proprietate, întrucât asa cum s-a aratat, autorul nu a fost beneficiarul împroprietaririi prin aplicarea reformei agrare din anul 1945, iar în lipsa unui drept de proprietate anterior preluarii terenurilor de catre stat nu poate fi vorba nici de discriminare în raport cu alte persoane ce pot beneficia de procedurile legilor fondului funciar în vigoare la aceasta data.

Prin urmare, tribunalul a constatat ca sentinta atacata nu este temeinica, motiv pentru care, în temeiul dispozitiilor art.312 Cod procedura civila, raportat la 304 pct.9 Cod procedura civila, a admis recursul intimatei, a modificat în totalitate sentinta si a respins ca nefondata plângerea petentilor.

Tags: reconstituirea dreptului de proprietate