Top

Emiterea unei ordonante care sa contina somatia de plata

Dosar nr. 4995/189/2009

R O M A N I A

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei B, sub numarul 4995/189/2009 in data de 21.10.2009, creditoarea S.C. N S.R.L. a solicitat instantei emiterea unei ordonante care sa contina somatia de plata a debitorilor II, IMLsi BA pentru suma de 2248 lei, reprezentand contravaloarea ratelor neachitate pentru lunile august 2007 – iunie 2009, si pentru plata penalitatilor de intarziere de 1% pe zi de intarziere, calculate de la data scadentei si pana la achitarea integrala a debitului datorat. Totodata, creditoarea a solicitat obligarea debitorilor la plata cheltuielilor de judecata.

In motivare, creditoarea a aratat ca prin contractul de vanzare – cumparare in rate nr. 3842/25.07.2007, a vandut debitoarei II bunuri in valoare 1725 lei, suma pe care, in conformitate cu art. 3.2. din contract, debitoarea s-a obligat sa o achite in 24 rate lunare. Creditoarea a mai aratat ca desi ratele lunare in cuantum de 97,75 lei trebuiau achitate pana la data de 30 ale fiecarei luni, debitoarea nu a achitat ratele si dobanda aferenta pentru lunile august 2007 – iunie 2009. S-a mai aratat ca, prin contractul de garantie personala, debitorii IMLsi BA s-au obligat in solidar cu debitoarea II sa plateasca datoriile pe care aceasta le va avea fata de S.C. N S.R.L. in temeiul contractului nr. 3842/25.07.2007. Creditoarea a precizat ca, intrucat debitoarea nu si-a respectat obligatia din contract, aceasta datoreaza penalitati de intarziere de 1% pe zi, conform art. 3.4. din contract.

In drept, au fost invocate prevederile art. 1, art. 2 si art. 6 pct. 2 din O.G. nr. 5/2001.

In dovedirea cererii, a fost depusa la dosarul cauzei copii de pe contractele de garantie personala (f. 3), de pe contractul de vanzare-cumparare cu plata in rate nr. 20 (f. 4) si chitanta nr. 2009 in original (f. 6).

Cererea a fost legal timbrata cu 39 lei taxa judiciara de timbru (chitanta seria C nr. 2009, chitanta seria C nr. 2009– filele 7-8) si 3 lei timbru judiciar.

Desi legal citati, debitorii II si IMLnu s-a prezentat in instanta si nici nu au formulat intampinare.

La termenul din data de.2009, debitorul BA a depus intampinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata. Debitorul a precizat ca, in privinta sa, creanta nu este certa si ca el are calitatea de girant astfel ca urma sa raspunda pentru debit doar in situatia in care debitorul principal s-ar afla in imposibilitate de a plati ratele si dobanzile. Debitorul BA a mai precizat ca potrivit contractului, in caz de neplata a ratelor, debitorul principal trebuia notificat in scris de catre creditoare si apoi declarat in incapacitate de plata, creditoarea avand dreptul sa rezilieze contractul. De asemenea, debitorul a aratat ca in urma rezilierii debitorul era obligat sa predea bunul creditoarei. Debitorul a invocat reaua-credinta a creditoarei in introducerea actiunii la 2 ani si 4 luni de la data incheierii contractului, aceasta urmarind sa obtina profit constand in penalitati de intarziere. Debitorul a precizat ca mentiunea din contractul de garantie „este mutat de la adresa de pe buletin” nu este conforma cu realitatea si a aratat ca banuieste ca exista o complicitate intre creditoare si debitoarea principala si celalalt girant care este sotul debitoarei principale, pentru fraudarea lui.

In drept, intampinarea a fost intemeiata pe prevederile art. 115-118 Cod proc. civila si art. 4 alin. 4 din O.G. nr. 5/2001.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta constata urmatoarele: in data 25.07.2007, intre creditoare si debitoarea II a intervenit contractul de vanzare-cumparare cu plata in rate nr. 3842. In temeiul acestui contract, debitoarea s-a obligat sa achite suma de 1725 lei, reprezentand valoarea bunurilor achizitionate, in 24 rate lunare, in perioada august 2007 – iulie 2009. Valoarea fiecarei rate era de 97,75 lei, aceasta reprezentand valoarea ratei plus dobanda aferenta.

Prin contracte de garantie personala, debitorii IMLsi BA s-au obligat sa plateasca datoriile pe care debitoarea II le va avea fata de S.C. N S.R.L. in temeiul contractului nr. 3842/25.07.2007. In aceste contracte debitorii au precizat ca obligatia lor este solidara cu cea a debitoarei principale si ca renunta la beneficiul de discutiune si la beneficiul de diviziune.

Din actele dosarului rezulta ca, in baza contractului nr. 3842/25.07.2007, creditoarea a vandut debitoarei II bunuri, plata urmand a fi efectuata in rate, dar debitoarea nu a achitat ratele aferente perioadei august 2007 – iunie 2009, acumuland un debit restant de 2248 lei. Potrivit art. 3.4 din contractul nr. 3842/25.07.2007, neplata ratelor la termenul de scadenta atrage obligatia debitoarei de a plati penalitati de 1% din valoarea scadenta a ratei pentru fiecare zi de intarziere calculate pana la data platii efective.

Potrivit art. 1 din O.G. nr. 5/2001, procedura somatiei de plata se desfasoara la cererea creditorului, in scopul realizarii unor creante certe, lichide, si exigibile ce reprezinta obligatia de plata a unor sume de bani asumate prin contract constatat printr-un inscris, statut, regulament, alt inscris, insusit de parti prin semnatura, ori alt mod admis de lege, si care atesta drepturile si obligatiile privind executarea anumitor servicii, lucrari sau orice alte prestatii.

Instanta apreciaza ca este intrunita conditia caracterului cert al creantei deoarece existenta sa rezulta din prevederile contractului nr. 3842/25.07.2007 incheiat intre creditoare si debitoarea II si semnat de ambele parti.

Caracterul lichid al debitului principal solicitat rezulta din art. 3.2 din contract, in care sunt evidentiate toate ratele lunare si valoarea acestor, suma datorata pentru perioada august 2007 – iunie 2009 fiind de 2248 lei. Tot din art. 3.2 din contractul nr. 3842/25.07.2007 rezulta ca aceasta suma include valoarea ratelor si dobanda aferenta acestora pentru perioada august 2007 – iunie 2009.

In ceea ce priveste caracterul lichid al penalitatilor de intarziere, acesta rezulta din prevederile art. 3.4 din contractul nr. 3842/25.07.2007, in care se mentioneaza ca neplata ratei la data de 30 ale fiecarei luni atrage calcularea de penalitati de 1% din valoarea scadenta a ratei pentru fiecare zi de intarziere calculate pana la data platii efective.

Referitor la cuantumul penalitatilor, instanta are in vedere prevederile art. 4 alin. 3 din Legea nr. 469/2002, care stipuleaza ca totalul penalitatilor pentru intarziere in decontare, nu poate depasi cuantumul sumei asupra careia sunt calculate, cu exceptia cazului in care prin contract s-a stipulat contrariul. Analizand contractul nr. 3842/25.07.2007, incheiat intre parti, instanta constata ca acesta nu contine o clauza expresa care sa permita ca valoarea penalitatilor sa depaseasca debitul principal.

Desi legea nr. 469/2002 a fost abrogata de Legea nr. 246/30.06.2009, aceasta era in vigoare in momentul incheierii contractului, iar efectele legii de abrogare se produc numai pentru viitor si nu pot retroactiva, astfel incat abrogarea Legii nr. 469/2002 nu poate avea efect asupra contratului incheiat intre parti in anul 2007.

In aceste conditii, instanta va admite in parte cererea creditoarei referitoare la penalitati, in sensul ca va dispune obligarea debitoarei la plata penalitatilor de intarziere de 1% pentru fiecare zi de intarziere, calculate de la data scadentei fiecarei rate si pana la achitarea integrala a debitului de 2248 lei, fara ca valoarea totala a penalitatilor sa depaseasca valoarea totala a debitului.

De asemenea, instanta apreciaza ca este indeplinita conditia referitoare la caracterul exigibil al creantei, deoarece suma solicitata este aferenta perioadei august 2007 – iunie 2009, scadenta pentru ultima luna fiind implinita la data de 30 iunie 2009 (art. 3.4 din contractul nr. 3842/25.07.2007).

In ceea ce priveste cererea creditoarei in contradictoriu cu debitorii IMLsi BA, instanta apreciaza ca este intemeiata.

Instanta are in vedere prevederile art. 1662 si ale art. 1666 Cod civil, care stipuleaza solidaritatea intre debitorul principal si fidejusor, in situatia in care acesta din urma a renuntat la beneficiul de diviziune si de discutiune.

In contractele de garantie personala incheiate de creditoare cu debitorii IMLsi BA, s-a stipulat ca debitorii se obliga solidar cu debitoarea principala la plata sumelor datorate in baza contractului nr. 3842/25.07.2007 si renuntarea debitorilor IMLsi BA la beneficiul de diviziune si la beneficiul de discutiune. Avand in vedere inscrisurile depuse la dosar si in baza art. 1039 Cod civil, instanta va obliga in solidar cei trei debitori la plata sumelor restante si a penalitatilor de intarziere catre creditoare.

Instanta nu va retine apararile formulate de debitorul BA in intampinare. Desi acesta a invocat faptul ca fata de el creanta nu este certa, instanta a analizat aceasta conditie si a constatat caracterul cert al creantei care se rasfrange si asupra fidejusorului in baza contractului de garantie personala pe care l-a incheiat cu creditoarea si prin care s-a obligat sa achite sumele datorate de debitoarea principala II.

De asemenea, instanta nu va retine sustinerea debitorului BA in sensul ca in calitate de girant raspunde doar daca debitorul principal este in imposibilitate de plata, deoarece acest debitor a renuntat la beneficiul de discutiune si de diviziune si s-a obligat solidar cu debitoarea principala, putand fi deci urmarit pentru recuperarea creantei odata cu debitoarea II.

Desi debitorul BA a invocat faptul ca creditoarea avea dreptul sa solicite rezilierea contractului, instanta are in vedere faptul ca, in caz de neexecutare, creditoarea are dreptul de a rezilia contractul sau de a solicita executarea acestuia de catre debitori.

In ceea ce priveste introducerea actiunii la 2 ani si 4 luni de la data incheierii contractului, creditoarea are dreptul de a solicita recuperarea creantelor in interiorul termenului de prescriptie iar cuantumul penalitatilor este limitat de valoarea debitului, astfel incat nu se poate deduce reaua credinta a creditoarei raportat la momentul introducerii actiunii.

Referitor la mentiunea din contractul de garantie ca debitorul BA nu locuieste la adresa din buletin, acesta este un aspect care nu prezinta relevanta in cauza si care putea fi clarificat de debitor in momentul in care a semnat contractul.

Complicitatea invocata de debitorul BA intre creditoare si ceilalti debitori este doar o banuiala a sa, dupa cum a aratat si debitorul, si nu a fost probata in fata instantei.

De asemenea, instanta apreciaza ca solicitarea debitorului, de a-si dovedi apararile cu martori pe calea dreptului comun, nu poate fi primita deoarece nu se poate administra aceasta proba in contra sau peste cuprinsul unui inscris.

In aceste conditii, instanta retine ca, in speta, in conformitate cu art. 1169 – 1170 Cod civil, creditoarea a facut dovada existentei unei creante certe, lichide si exigibile pe care o are impotriva debitorilor, si in conditiile impuse de art. 1 din O.G. nr 5/2001. Pe de alta parte, debitorii nu au facut dovada faptului ca au fost achitate sumele solicitate de creditoare.

Astfel, instanta apreciaza ca pretentia dedusa judecatii este intemeiata, motiv pentru care va admite in parte actiunea si va obliga debitorii sa plateasca in solidar catre creditoare suma de 2248 lei, reprezentand contravaloarea ratelor neachitate si a dobanzii aferente pentru lunile august 2007 – iunie 2009 si penalitati de intarziere de 1% pe zi de intarziere calculate de la data scadentei fiecarei rate si pana la achitarea integrala a debitului de 2248 lei, fara ca valoarea totala a penalitatilor sa depaseasca valoarea totala a debitului.

In baza art. 274 alin. 1 si art. 277 Cod procedura civila, instanta va obliga in solidar debitorii si la plata catre creditoare a cheltuielilor de judecata de 142 lei, reprezentand taxa judiciara de timbru si timbrul judiciar (chitanta seria /.2009, chitanta seria.2009– filele 7-8) si onorariu de avocat (chitanta nr..2009 in original – f. 6).

Etichete: