Top

Modificare titlu proprietate

Tip spetă: sentinta civila

Data: 16.02.2011

Obiect: modificare titlu de proprietate

Prin cererea înregistrată sub nr. 930/199/2008 din 03.09.2008 pe rolul Judecătoriei Buhuşi reclamanta i-a chemat în judecată pe pârâţii pentru ca instanţa să oblige pârâtele comisii la modificarea titlului de proprietate nr.29942/1996 emis pe numele lui A. T M. în sensul includerii suprafeţei de 1.000 mp situaţi în Buhuşi,str.Libertăţii,nr.2 şi constatarea nulităţii parţiale a titlului de proprietate nr.30228/1998 emis pe numele pârâţilor pentru aceeaşi suprafaţă de 1.000 mp situaţi în Buhuşi, str.Libertăţii,nr.2 precum şi obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar conform art.I pct.43 din Titlul VI din Lg. Nr.247/2005.

În motivarea de fapt a cererii de chemare în judecată, reclamanta arată că a dobândit prin moştenire, cu certificatul de moştenitor suplimentar , dreptul de proprietate asupra terenului din Buhuşi str Libertăţii nr.2 ce a aparţinut defunctului A. T. şi a defunctei A. E.. Pe lângă acest teren defuncţii au mai deţinut o casă la aceeaşi adresă cu terenul, ce a fost înstrăinat de moştenitori,soţilor A. A. şi A.E.. Casa a fost vândută cu terenul aferent acestei construcţii ,în suprafaţă de 250 m.p. În urma cererii soţului reclamantei, pentru dreptul de proprietate a terenului moştenit, conform Lg. 18/91 s-a aprobat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 1,40 ha dar titlul de proprietate nr.29942/21.05.1996 s-a întocmit pentru 1,30 ha. Arată că nu a putut contesta acest titlu de proprietate nefiind în posesia certificatului de moştenitor. Ulterior măsurătorilor cumpărătorii casei au primit suprafaţa de 1000 m.p. prin titlul de proprietate nr.30228/1998 şi Ordinul Prefectului nr.111/1997 din terenul ce a aparţinut părinţilor soţului său.

Cererii de chemare în judecată i-au fost anexate în fotocopie înscrisuri. În dovedirea cererii reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri şi expertiză.

Instanţa , din oficiu ,a solicitat pârâtei Comisia de aplicare a fondului funciar din com. Buhuşi relaţii privitoare la terenul în cauză. Acestea au fost depuse la dosarul cauzei pe 17.09.2008.Relaţiilor le-au fost ataşate şi o serie de înscrisuri.

La termenul din 23.09.2008 pârâţii A. C. şi A. E. au depus la dosarul cauzei întâmpinare. În motivarea în fapt a acesteia se arată că părinţii acestora au cumpărat o casă de locuit împreună cu suprafaţa aferentă, în realitate de 1600 m.p. de la numitul A. S., fiul reclamantei, în anul 1986, prin contract autentic. Acesta la rândul său dobândise casa şi terenul de la tatăl său A. M., soţul reclamantei, prin donaţie realizată în anul 1983. În această casă şi pe această suprafaţă de teren au locuit părinţii acestora , plătind impozit pentru toţi cei 1600 m.p., aşa cum reiese şi din certificatul de atestare fiscală nr.13079/23.04.1997. Ulterior au intreprins demersurile necesare în vederea eliberării unui titlu de proprietate , în acest sens s-a emis Ordinul Prefectului nr.111/1997, prin care s-a atribuit suprafaţa de 600 m.p. Ulterior în data de 09.02.1998 a fost emit titlul de proprietate nr.30228 pentru suprafaţa de 400m.p., tot pe str. Libertăţii nr. 2. Pârâţii arată că reclamanta a avut termen legal de contestare în instanţă a Hotărârii prin care s-a dispus restituirea suprafeţei de 1,3 ha şi în baza căreia s-a emis titlul de proprietate nr.29942/1996 a cărui modificare se solicită. Pe de altă parte reclamanta nu justifică un interes legitim,casa şi terenul respectiv fiind înstrăinate prin două acte translative de proprietate succesive.

Întâmpinării i-au fost ataşate şi o serie de înscrisuri.

La termen de judecată din 14.10.2008 pârâta Comisia Judeţeană Bacău de aplicare a fondului funciar a depus relaţiile solicitate de instanţă. O dată cu acestea au fost ataşate şi următoarele documente.

La acelaşi termen a depus şi reclamanta un răspuns la întâmpinarea formulată de pârâţi în care arată că nu a dorit acest proces şi pentru aceasta a încercat rezolvarea pe cale administrativă în calitate de moştenitoare legală unică adresându-se comisiei oraşului Buhuşi. De asemenea a trimis şi numitului A. A. o scrisoare la care nu a primit răspuns. Arată că în conf cu art 3 din lg.18/91 suprafaţa de 250 m .p. trece în proprietatea actualilor deţinători ai construcţiei.Un alt act de vânzare cumpărare de teren nu există între un membru al familiei A. şi a soţilor A.. Soţii A. nu au avut în folosinţă de la CAP Buhuşi teren agricol pentru că nu au fost membri C.A.P. ai oraşului Buhuşi , ci membri ai C.A.P. ai com Zăneşti,jud. Neamţ, prin soţia A.E. şi conf. art. 18 din lg.18/91 ei deţineau teren în altă localitatea şi nu puteau primi teren în folosinţă din C.A.P.-ul din oraşul Buhuşi. Dreptul de proprietate este reconstituit pe suprafaţa de 1,40 ha conform adresei nr.3480 din 09.05.1997 a Consiliului local Buhuşi, depusă la dosar odată cu introducerea acţiunii, iar titlul de proprietate a fost întocmit pentru suprafaţa de 1,30 h.a

La termenul din 11.11.2008 reclamanta a depus o cerere de completare a acţiunii iniţiale. În aceasta se arată că proprietarii A. A.şi A. E.au cerut trecerea suprafeţei de 1000 m.p. teren şi curţi construcţii din proprietatea statului în proprietatea lor conform preved. Lg.18/1991.La adresa din Buhuşi str Libertăţii nr.2 nu au existat niciodată 1000 m.p. în proprietatea statului, ci numai 240 m.p. teren care a trecut în proprietatea statului prin actul de donaţie, în baza lg.58/1974 art.30.Prin contractul de vânzare cumpărare nr.2417/1986 aceeaşi suprafaţă de teren a rămas în proprietatea statului până la apariţia lg.18/1991. Mai arată că ordinul şi titlul de proprietate pentru soţii A. a fost acordat după emiterea titlului de proprietate al defunctului A. T.M.şi din această cauză nu a putut contesta actul respectiv, necunoscând situaţia reală a titlului.

La acelaşi termen de judecată Instituţia Prefectului a depus întâmpinare.

În aceasta se arată că potrivit dispoziţ.art.129, al. 6 din Codul de procedură civilă ”în toate cazurile ,judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii” şi faţă de dispoziţiile legale pârâte în cauză sunt Comisia Judeţeană Bacău pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor şi Comisia locală Buhuşi pentru aplicarea Lg18/1991, nu şi Prefectul Judeţului Bacău.

O dată cu întâmpinarea a fost depusă la dosarul cauzei şi întreaga documentaţie care a stat la baza eliberării Ordinului de Prefect nr.111/1997 emis pe numele lui A. A. şi A.E.. Astfel au fost depuse următoarele înscrisuri .

Prin încheierea din 15.01.2009 instanţa a soluţionat excepţiile invocate de părţi.

La termenul din 10.03.2009 au fost audiaţi martorii pârâţilor .

În cauză a fost efectuată o expertiză tehnică topo cadastrală de către domnul expert T. V.,aflată la filele 236-238.La acest raport de expertiză au depus obiecţiuni părţile,care au fost admise,astfel încât la dosarul cauzei a fost depus suplimentul ala expertiză aflat la fila 269.

Prin încheierea din data de 26.01.2010 instanţa a dispus efectuarea unei noi expertize de către domnul expert C.P.. Acesta a depus raportul de expertiză la dosarul cauzei,aflat la filele 358-361.

Şi împotriva acestui raport de expertiză au fost depuse obiecţiuni de ambele părţi.

Părţile au depus concluzii scrise.

Din actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Prin contractul de vânzare cumpărare autentic nr.476/1983 A. T. şi A. E. au vândut o casă situată în Buhuşi,str.Libertăţii nr.2.Terenul de 250 mp a intrat conform Legii nr.58/1974 în proprietatea statului.

A. T M. moştenitor al foştilor proprietari A. T. şi A. E.,a depus la data de 22.0.1991 cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul care a aparţinut acestora,aflată la fila 22 dosar.

Astfel a fost emis titlul de proprietate nr.29.942/31.05.1996 pe numele lui A. T M. pentru suprafaţa totală de 1 ha 3000 mp situaţi în extravilanul oraşului Buhuşi,aflat la fila 10 dosar.

La data de 23.04.1992 a decedat A. M. şi s-a eliberat certificatul de moştenitor nr.2707,aflat la fila 12 dosar. Ulterior s-a eliberat şi certificatul de moştenitor nr.130/2005 în care a fost inclus şi terenul de pe titlul de proprietate nr. 29.942/31.05.1996 care nu fusese iniţial inclus în primul certificat de moştenitor.

La data de 24.11.1997 prin Hotărârea nr.3969/24.11.1997 a Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată,aflată la fila 48,a fost validat A. A. pentru suprafaţa de 400 mp situaţi în Buhuşi, str.Libertăţii,nr.2. Astfel se eliberează titlul de proprietate nr.30228/1998,aflat la fila 64,pentru această suprafaţă.

Ulterior,la data de 16.04.1997,se emite pentru pârâţii A. A. şi A. E. Ordinul de prefect nr.111/1997,aflat la fila 62,pentru o diferenţă de 600 mp.

Analizând întreg probatoriul instanţa constată că acţiunea nu poate fi admisă.

Conform art.11 alin.3 din Lg. Nr.18/1991 republicată: „ stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere , pe baza situaţiei deţinute de cooperativa agricolă de producţie la 01.01.1990, înscrisă în sistemul de evidenţă a cadastrului funciar general sau a registrului agricol”iar potrivit preved. alin .1 al aceluiaşi articol :„suprafaţa adusă în CAP este cea care rezultă din: actele de proprietate, carte funciară , cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă…”

Potrivit art.11 din regulamentul privind procedura de atribuire a titlurilor de proprietate, aprobat prin H.G. nr. 1172/2001 modificat prin H.G.890 din 2005: „stabilirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, formulată de fiecare persoană îndreptăţită, cerere la care se anexează, conform alin .3, acte de proprietate , certificat de moştenitor, hotărâre judecătorească dacă există, şi ,în toate cazurile ,acte de stare civilă precum şi alte acte din care să rezulte dreptul de proprietate asupra terenului solicitat.

Potrivit art. III alin. 1 lit.a) din Legea nr. 169/1997, sunt lovite de nulitate absoluta, potrivit dispozitiilor legislatiei civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, actele de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor care nu erau îndreptatite potrivit legii, la astfel de reconstituiri.

Potrivit art. 23 din Legea nr. 18/1991 republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, „Sunt si ramân în proprietatea privata a cooperatorilor sau, dupa caz, a mostenitorilor acestora, indiferent de ocupatia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit si anexelor gospodaresti, precum si curtea si gradina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele masuri pentru stimularea taranimii.

(2) Suprafetele de terenuri aferente casei de locuit si anexelor gospodaresti, precum si curtea si gradina din jurul acestora sunt acelea evidentiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciara, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrarii în cooperativa agricola de productie.

(21) În cazul înstrainarii constructiilor, suprafetele de teren aferente prevazute la alin. (2) sunt cele convenite de parti la data înstrainarii, dovedite prin orice mijloc de proba.”

Întinderea suprafetei aferente casei de locuit si anexelor gospodaresti, precum si curtea si gradina acestora sunt cele convenite de parti la data înstrainarii, dovedite cu orice mijloc de proba.

În consecinta, nu prezinta relevanta suprafata înscrisa în actul de înstrainare, în speta 250 mp, ci intentia reala a partilor conventiei de vânzare-cumparare, respectiv ceea ce cumparatorii au împrejmuit si folosit efectiv de la data întelegerii.

Pe baza constatărilor rapoartelor de expertiza întocmite, instanţa reţine ca terenul deţinut de pârâţi este împrejmuit pe care se găsesc casa si anexele gospodăresti,pe toate laturile. De altfel cele două rapoarte de expertiză au arătat aceeaşi situaţie de fapt. Este evident că nu poate fi identificată suprafaţa de 250 mp din contract deoarece pârâţii au intrat în posesia unei suprafeţe mai mari de teren. Însă,conform legislaţiei în vigoare la acea dată nu se puteau înscrie în documentele oficiale decât 250 mp care intrau de la data autentificării în proprietatea statului.

Suprafaţa identificată în Ordinul de prefect la categoria intravilan reprezintă gradina situata în intravilan.

Nu pot fi primite susţinerile reclamantei, potrivit cărora aceasta este îndreptaţităla constituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafaţa de teren intravilan mentionată în titlul de proprietate atacat, pentru următoarele considerente :

Potrivit art.4 din Decretul nr. 42/1990, se stabileste posibilitatea atribuirii de loturi în folosinta cooperatorilor, cu conditia ca acestea sa nu depaseasca suprafata de 5000 mp, iar potrivit art. 8, terenul aferent casei de locuit si anexelor gospodaresti, precum si curtea si gradina din jurul acestora împreuna cu lotul care poate fi atribuit în folosinta membrului cooperator, potrivit prevederilor art. 4, nu poate depasi suprafata de 6.000 metri patrati pentru detinatorul casei de locuit.

Rezulta ca terenul aferent constructiilor gospodaresti si cel destinat curtii si gradinii nu poate depasi suprafata de 1000 mp, prin textele legale sus citate, legiuitorul urmarind sa constituie tuturor proprietarilor de gospodarii din mediul rural un drept de proprietate asupra unei suprafete îndestulatoare, în scopul asigurarii folosintei normale a gospodariei, dar nicidecum excesiva.

Nu se poate considera ca dispozitiile art. 4 si 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 dau vocatie la constituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafete mai mari de 1000 mp.

Mai mult se observă din cererea iniţială depusă de A. T M. că acesta nu solicită şi această suprafaţă,el arătând în total suprafaţa deţinută de autorii săi.

Apoi,dacă ar fi ocupat pe nedrept o suprafaţă de teren,statul cel care devenise proprietarul întregii suprafeţe de teren de 1.000 mp ar fi acţionat împotriva pârâţilor. Dar acest lucru nu s-a întâmplat nici anterior anului 1989 şi nici ulterior până la eliberarea titlurilor de proprietate către părţi.

Mai mult,pârâţii au deţinut terenul la rolul agricol şi au plătit impozite pentru el. Apoi acestora li s-a permis construirea unor noi imobile pe terenul respectiv.

În plus,reclamanta sau autorul său nu au atacat cu plângere hotărârea comisiei judeţene în momentul validării acestuia.

Aşa fiind rezultă că pârâţii au deţinut această suprafaţă de 1.000 mp în continuu de la data cumpărării casei în anul 1986.De altfel şi martorii audiaţi în cauză au arătat că acea casă a fost vândută împreună cu un teren de aproximativ 1000 mp ,iar terenul a fost îngrădit.

Coroborând întreg probatoriul existent la dosarul cauzei rezultă că titlurile de proprietate,hotărârea comisiei locale şi ordinul prefectului au fost corect întocmite şi nu există nici un motive de a le constat nulitatea.

Faţă de cele reţinute,instanţa va respinge acţiunea.

În temeiul art.274 Cod pr civilă instanţa va obliga reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în suma de 1.000 lei.

Red.A.N.T.-16.02.2011

Etichete: