Top

Contestatie la executare

Sentinţa civilă nr. 2051 din 06.10.2008

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moineşti, contestatoarea S.C. M. I. SRL a formulat contestaţie la executare în contradictoriu cu intimata S.C. S. E. SRL solicitând anularea formelor de executare întocmite în dosarul nr. X / E / 2008 al BEJ B. E., suspendarea executării până la soluţionarea contestaţiei la executare.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru şi timbru judiciar de.

în motivare, contestatoarea a menţionat că somaţia de plată şi toate actele de executare sunt lovite de nulitate absolută, în temeiul art 388 al 1 pct 5 cod proc civ, deoarece nu au indicate sediul social, acestea fiind comunicate la o altă adresă şi ulterior fiind aduse la cunoştinţa societăţii.

De asemenea, executarea silită a fost pornită în baza a două bilete la ordin emise de către contestatoare şi ulterior datei scadenţei achitate, situaţie în care nu se mai poate vorbi de o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.

Cele două bilete la ordin în baza cărora s-a pornit executarea silită nu sunt investite ci formulă executorie, astfel cum prevăd dispoziţiile legale în vigoare, biletele la ordin nefiind din cele care potrivit art 374 ind 1 cod proc civ, sunt înscrisuri cărora legea le recunoaşte caracterul de titlu executoriu fără investirea cu formulă executorie.

în drept au fost invocate dispoziţiile art 399 cod proc civ.

în susţinerea contestaţiei reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, depunând următoarele: somaţie nr.230 din 28.05.2008 emisă de BEJ B. E. ( fila 5 , 6), bilet la ordin pentru suma de 4593,12 lei însoţit de justificare refuz la termen ( fila 7 ), bilet la ordin pentru suma de 7500 lei însoţit de justificare refuz la termen ( fila 8 ).

La solicitarea instanţei a fost anexat în copie dosarul de executare nr. 230 / E / 2008 al BEJ B.E. ( filele 21 – 43 ).

La data de 10.07.2008 a fost depusă la dosarul cauzei cerere de intervenţie accesorie de către SC G. C. SRL, în sprijinul intimatei SC S. E. SRL .

S-a menţionat în cuprinsul acesteia că în temeiul contractului nr. 18 / 21.01.2008 denumit „convenţie pentru recuperarea de debite” SC G. C. SRL a acceptat comanda fermă de recuperare a debitelor cu care contestatoarea SC M. I. SRL figura în evidenţele contabile ale intimatei. Debitele provin din facturi neachitate la scadenţă şi au fost garantate cu bilete la ordin emise de contestatoarea – debitoare şi refuzate la plată din lipsa totală de disponibil în cont la prezentarea lor la banca la data scadentă.

întrucât debitoarea nu şi-a onorat de bună voie obligaţiile, s-a formulat cerere de executare silită a acesteia.

Somaţia executorului judecătoresc a fost comunicată la adresa indicată de societatea debitoare, aspect care poate fi constata atât pe biletele la ordin cât şi în contractul încheiat cu furnizoarea mărfurilor neachitate.

A mai precizat intervenienta că, după cum se poate observa din justificarea refuzului bancă, biletele la ordin nu au avut acoperire în cont la dat scadenţei, fiind refuzate la plată. Datoria nu a fost plătită până în prezent, datoria fiind certă, lichidă şi exigibilă.

In privinţa investirii cu formulă executorie, intervenienta a menţionat că operaţiunea nu este necesară, întrucât prevederile legii 58 /1934 atribuie atât cambiei cât şi biletului la ordin „ valoare de titlu executoriu pentru capital şi accesorii”.

A solicitat admiterea în principiu a cererii.

Au fost anexate cererii de intervenţie următoarele înscrisuri: convenţie nr. 18 din 21.01.2008 privind recuperarea de debite ( fila 46 ), bilete la rodin ( filele 47, 48 ), comandă fermă nr. 2 din 01.11.2007 ( fila 49 ), notificare adresată contestatoarei ( fila 50 ), confirmare de primire ( fila 52 ), cerere de executare ( fila 53 ), contract de vânzare – cumpărare nr. 023402066 / 01.03.2006 ( fila 55 ).

La data de 05.08.2008 intimata SC S. E. SRL a formulat precizări, stipulând că nici unul din aspectele invocate nu este real şi nu justifică suspendarea sau anularea executării.

Astfel, sediul social al societăţii debitoarea fost indicat atât în biletele la ordin cât şi în contractul încheiat de părţi, nici o schimbare nefiind comunicată.

Dea semene,a în conformitate cu prevederile legale, biletele la ordin sunt titluri executorii fără să fie necesară investirea cu formulă executorie.

A solicitat respingerea contestaţiei la executare.

La termenul din 8 septembrie 2008, în baza art 49 – 56 cod proc civ a fost admisă în principiu cererea de intervenţie în interes alăturat, iar cu privire la cererea de suspendare a executării silite a fost stabilită cauţiunea de 1 500 lei.

La data de 18.09.2008 intervenienta accesorie a depus precizări, stipulând faptul că a preluat spre recuperare creanţa înregistrată faţă de intimată de contestatoare. Având în vedre vechimea creanţei, de peste 365 zile, precum şi prevederile contractuale ( art 7 ), suma totală pentru care s-au obligat să facă eforturi în vederea recuperării era la data de 21.01.2008 de 5040,83 euro, respectiv 18 752 ,90 lei. Această sumă cuprinde sumele neachitate din facturile emise de intimată, care a vândut mărfuri contestatoarei cu plata la termen de 30 zile, precum şi penalizările calculate conform contractului, de 0,25% pe zi întârziere. îndeplinirea obligaţiei a fost garantată prin emiterea unor bilete la ordin.

Contestatoarea a fost înştiinţată în legătură cu preluarea spre recuperare a creanţei de către intervenienta.

A mai considerat acesta că, creanţa este certă, lichidă şi exigibilă, debitorul a fost pus în întârziere astfel încât suma solicitată se justifică prin aplicarea clauzei

penale prevăzute în art 7 din contract. Suma datorată este de 9 492,56 lei, scadenţa s-a situat la data de 29.11.2006, numărul de zile întârziere depăşind 650 la data prezentei.

La rândul său, la termenul din 06.10.2008 contestatoarea depus precizări -concluzii scrise, în cuprinsul cărora a menţionat că suma datorată de societate cu titlu de preţ este de 6 492,56 lei, deoarece cu OP nr. 10 din 28.02.2008, dată anterioară formulării cererii de executare silită a achitat în contul SC S. E. suma de 3 000 lei. Cele două bilete la ordin au fost emise în data de 11.10.2006 pentru plata contravalorii unor facturi emise de SC S. E. SRL, sume care au fost achitate ulterior incidentele de plată şi nu puteau fi folosite pentru plata unor eventuale penalităţi de întârziere.

în convenţia nr. 18 din 21.01.2008 nu s-a făcut nici o menţiune referitoare la penalităţi de întârziere. Pentru sumele datorate cu titlu de penalităţi SC S. E. trebuia să-i transmită partenerei sale un alt titlu executoriu, altul de cât cele două bilete la ordin, înscrisul depus de intervenientă nu are menţionat modul de calcul al zilelor întârziere nici procentul în baza căruia s-a efectuat acel calcul.

Contestatoarea a fost reprezentată prin avocat iar intimata şi intervenientă nu s-au prezentat în instanţă.

Din analiza probatoriului administrat, instanţa a reţinut următoarele:

între intimata SC S. E. SRL şi contestatoarea SC M. I. SRL s-a încheiat contractul de vânzare – cumpărare nr. 023402066 / 01.03.2006 prin care vânzătorul s-a obligat să vândă cumpărătorului mărfurile prevăzute în anexele 1 şi 2 ale contractului, în mod continuu, pe toată durata contractului, conform comenzilor scrise ale cumpărătorului. Cumpărătorul s-a obligat să achite contravaloarea mărfurilor achiziţionate de la vânzător, conform termenelor de plată negociate şi stipulate pe fiecare factură emisă de vânzător în parte.

întrucât au existat facturi neachitate la scadenţă, debitele au fost garantate cu bilete la ordin emise de contestatoarea debitoare, astfel: bilet la ordin emis în data de 11.02.2006 pentru suma de 4593,12 lei, scadent la data de 21.12.2006, prezentat la plată în data de 14.12.2006 şi refuzat la plată în data de 22.12.2006 şi bilet la ordin emis în data de 11.10.2006 pentru suma de 7 500 lei, scadent la data de 15.12.2006, prezentat la plată în data de 08.12.2006 şi refuzat la plată în data de 18.12.2006.

La data de 21.08.2008 între intervenientă SC G. C. SRL şi intimata SC S. E. SRL s-a încheiat convenţia cu numărul 18 privind recuperarea de debite, pentru suma de 5040,83 euro având o vechime de peste 300 zile provenind din facturi neachitate la scadenţă.

Contestatoarea a fost notificată cu privire la preluarea spre recuperare a creanţelor de către intervenientă, conform notificării aflate la filele 50 – 52 dosar.

Ulterior, a fost formulată de către intervenientă pentru intimată la BEJ B. E. cererea de executare silită a reclamantei, în baza celor două bilete la ordin amintite anterior.

A fost înaintată debitoarei somaţie cu numărul 230 din 28.05.2008 la sediul indicat în cuprinsul contractului de vânzare – cumpărare nr. 023402066 din 01.03.2006 şi în cuprinsul biletelor la ordin, respectiv x, x, nr. x, jud x.

Contestatoarea a invocat nulitatea acestei somaţii şi a tuturor actelor de executare ulterioare, conform art 388 al 1 pct 5 din codul de procedură civilă întrucât nu a fost indicat sediul social, actele fiind comunicate la o altă adresă.

Temeiul de drept invocat de contestatoare vizează procesele verbale întocmite de executor pentru actele de executare pe care le efectuează, care trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii , conform al 2 al art 388 cod proc civ, sediul debitorului şi creditorului urmăritor. Pe de altă parte, conform art 387 pct 3 cod proc civ, somaţia trebuie să cuprindă aceeaşi menţiune, încălcarea dispoziţiilor acestui text de lege atrăgând, conform art 391 cod civ anularea executării.

Instanţa urmează a nu reţine acest argument al contestatoarei întrucât, actele de executare cuprind menţiunea sediului debitoarei, care este cel indicat de acesta în cuprinsul contractului de vânzare – cumpărare nr. 023402066 din 01.03.2006 şi în cuprinsul biletelor la ordin. Deşi contestatoarea indică în cuprinsul cererii de chemare în judecată un alt sediu, aceasta nu face menţiuni cu privire la momentul intervenirii modificării şi nici nu depune vreo dovadă în acest sens.

In consecinţă, instanţa apreciază că au fost respectate dispoziţiile art 388 pct 5 cod proc ev şi ale art 387 pct 3 cod proc civ.

Sub un alt aspect, contestatoarea a invocat faptul că intimata nu are o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, că suma datorată de societate cu titlu de preţ este doar de 6 492,56 lei (în condiţiile achitării cu OP 10 / 28.02.2008 a unei părţi de 3000 lei), că în convenţia de preluare debit spre recuperare nu se face menţiuni cu privire la penalităţi de întârziere, pentru aceste din urmă sume nefiind menţionat modul de calcul al zilelor întârziere şi nici procentul în baza căruia s-a efectuat calculul.

în legătură cu motivul anterior invocat instanţa reţine că dat fiind faptul că biletul la ordin, instrument reglementat de legea 58 / 1934, dă naştere unei obligaţii distincte de obligaţiile existente iniţial între părţi, acesta constituie temei pentru desfăşurarea procedurii execuţionale în condiţiile codului de procedură civilă, în carul căreia nu se discută raporturile fundamentale. Biletul la ordin are condiţii de validitate distincte de raportul obligaţional care a dus la întocmirea sa, şi de asemenea, obligaţia care se naşte din biletul la ordin este distinctă de obligaţiile existente iniţial între părţi.

Emiterea unui bilet la ordin are la bază raporturi juridice anterioare între persoanele în cauză, care au ca izvor anumite acte juridice. în temeiul acestor raporturi juridice, denumite raporturi fundamentale, fiecare persoană are calitatea de creditor sau debitor în raporturile la care participă. Prin emiterea biletului la ordin şi efectuarea plăţii se execută obligaţiile din raporturile juridice preexistente, însă posesorul legitim al titlului, care îşi exercită dreptul şi emitentul titlului execută obligaţia în temeiul titlului, acre conferă drepturi autonome, iar nu în baza raportului juridic care a ocazionat emiterea titlului.

Instanţa a fost investită cu soluţionarea unei contestaţii la executare, în cadrul căreia se analizează legalitatea executării, iar nu obligaţiile din raportul juridic care a generat emiterea biletului la ordin.

Pentru invocarea nevalabilităţii sau desfiinţării pentru cauze ulterioare a titlurilor comerciale, legea 58 / 1934, prin art 106 raportat la art 62 a prevăzut posibilitatea formulării de către debitor a unei opoziţii la executare.

Pe cale de consecinţă, şi motivele prezentate anterior, invocate de contestatoare, urmează a nu fi reţinute de către instanţă.

în susţinerea contestaţiei, reclamanta a mai precizat şi faptul că biletele la ordin în baza cărora s-a pornit executarea silită nu sunt investite ci formulă executorie, astfel cum prevăd dispoziţiile legale în vigoare, ele nefiind din cele care potrivit art 374 ind 1 cod proc civ, sunt înscrisuri cărora legea le recunoaşte caracterul de titlu executoriu fără investirea cu formulă executorie.

Sub acest aspect instanţa reţine că prevederile art 61 al 1 , 2 şi 3 din legea 58 / 1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, modificată prin OG 11 / 1993, nu condiţionează dobândirea valorii de titlu executoriu de investirea cu formulă executorie a biletului la ordin, ci stabilesc anumite norme procedurale pentru investire – respectiv formula ce se aplică şi instanţa competentă – în ipoteza în care aceasta era prevăzută expres de legea generală – codul de procedură civilă în vigoare la acea dată.

Având în vedere conţinutul art 374.1 cod proc civ, prin prisma modificărilor legislative intervenite în materia executării silite, biletul al ordin este titlu executoriu în baza legii, fără a mai fi necesară investirea sa cu formulă executorie pentru a fi pus în executare.

Potrivit dispoziţiilor art. 374 alin.l din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 15 din Legea nr. 459/2006, „hotărârea judecătorească sau alt titlu se execută numai dacă este învestit cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin.l, afară de încheierile executorii, de hotărârile executorii şi de alte hotărâri sau înscrisuri prevăzute de lege, care se execută fără formulă executorie „. Art. 376 alin.l din acelaşi cod, prevede că se învestesc cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin.(l), hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile, precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri, pentru ca acestea să devină executorii, în cazurile anume prevăzute de lege. Textul art 374.1 modificat are urmăreşte să precizeze că formalitatea învestirii cu formulă executorie este necesară pentru orice titlu care se pune în executare, indiferent că este vorba de o hotărâre judecătorească sau alt înscris constatator al creanţei, cu excepţiile: încheierile executorii, hotărârile executorii provizorii, precum şi la alte hotărâri ori înscrisuri determinate de lege.

De asemenea, trebuie avut în vedere şi faptul că potrivit art 374.1 toate înscrisurile cărora legea le conferă caracterul de titlu executoriu se valorifică fără a se mai impune formalitatea învestirii cu formulă executorie.

Conform aret 106 din legea 58 / 1934 raportat la art 106, biletul al ordin are valoare de titlu executoriu, astfel încât se pune în executare fără investire cu formulă executorie.

De altfel, formalitatea învestirii cu formulă executorie are ca efect doar confirmarea faptului că titlul respectiv este susceptibil de a fi pus în executare silită, precum şi inexistenţa formală a eventualelor evenimente suspensive de executare silită. Dar, în cazul biletului la ordin formula executorie este o simplă formalitate, deoarece în esenţa sa, acesta este titluri de creanţă, întotdeauna susceptibil de a fi pus în executare silită, iar învestirea sa cu formulă executorie nu poate fi condiţionată de existenţa unui eventual eveniment suspensiv de executare silită, astfel de aspecte procesuale putând fi valorificate doar în procedura opoziţiei la executare.

Pe cale de consecinţă, instanţa nu va reţine nici acest din urmă argument invocat de contestatoare.

întrucât contestatoarea a solicitat şi suspendarea executării silite, i s-a pus în vedere plata cauţiunii în cuantum de 1 500 lei, obligaţie neonorată, astfel încât cererea de suspendare va fi respinsă de instanţă.

Pentru argumentele prezentate în cele ce preced, va fi respinsă şi contestaţia la executare ca nefondată. Cum cererea de intervenţie accesorie este în favoarea pârâtului, iar acţiunea principală a fost respinsă, se va admite cererea de intervenţie accesorie, acesta fiind o apărare utilă a terţului în favoarea pârâtului care nu a pierdut procesul.

Va respinge cererea intervenientei de obligare a contestatoarei la plata unei amenzi nefiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art 404 al 2 cod proc civ.

Etichete: