Top

Minori

SENTINŢA CIVILĂ NR. 1974 DIN 11 NOIEMBRIE 2009

Constată că prin acţiunea înregistrată sub nr. pe rolul Judecătoriei Moineşti, jud. Bacău reclamanta W.B.H: a chemat în judecată pe pârâtul P.G. solicitând reîncredinţarea minorului P.P. născut la data…., spre creştere şi educare mamei, cu obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorului.

Acţiunea a fost legal timbrată cu 10 lei taxă de timbru prin chitanţa nr.8270833/21.11.2008 , 0,30 lei timbru judiciar şi în motivarea acţiunii se arată că s-au schimbat condiţiile care au dus la încredinţarea minorului, în sensul că tatăl căruia i-a fost încredinţat iniţial minorul este plecat în străinătate împreună cu mama sa şi în prezent nu are cine să mai aibă grijă de acesta.

In drept au fost invocate prevederile art.44,107 raportat la art.86 şi 94 Cod Familiei

Conform art.115 Cod proc civilă , pârâtul a depus întâmpinare în care solicită ca în conformitate cu art.157 din Legea 105/1992 acţiunea să fie respinsă deoarece nu este de competenţa instanţelor române , iar pe fond să fie respinsă acţiunea reclamantei pentru că îndeplineşte criteriile materiale şi morale pentru creşterea şi educarea minorilor.

In cauză s-au depus acte, s-au efectuat anchete sociale, a fost audiat minorul în Camera de Consiliu, probatorii din analiza cărora instanţa a reţinut următoarele:

Părţile au avut calitatea de soţi şi prin s.c…..pronunţată de Judecătoria

Sibiu, s-a dispus desfacerea căsătoriei şi încredinţarea spre creştere şi educare a minorilor P.P. născut la data de ….şi P.P.B. născută la data de…., tatălui cu obligarea reclamantei la plata pensiei de întreţinere în favoarea acestora.

Deşi reclamanta s-a recăsătorit în Germania şi-a păstrat cetăţenia română şi prin încheierea de şedinţă din…., instanţa a respins excepţia lipsei competenţei Judecătoriei Moineşti , ca instanţă naţională , în conformitate cu art.25-26 lit.c din Legea 105/1992 şi art.155 pct.2 din acelaşi act normativ.

In anul 2005 , părţile s-au judecat din nou pentru încredinţarea minorilor, fiica Paula fiind în îngrijirea mamei iar fiul, Paul în îngrijirea tatălui.

De fapt minorul Paul a fost crescut de bunica maternă deoarece tatăl era plecat în străinătate dar din cauza unor probleme de sănătate ale acesteia începând cu 15.11.2008 a fost dus la un unchi al mamei şi la aproximativ o lună a început să locuiască cu bunicul patern.

2

Situaţia a rezultat atât din audierea martorilor propuşi , răspunsul la interogatoriu al reclamantei cât şi conţinutul anchetei sociale efectuate la domiciliul actual al minorului.

Deşi tatăl a fost prezent în ţară la data efectuării anchetei sociale , la scurt timp a plecat din nou şi a lăsat minorul în grija tatălui său şi a unui frate.

Minorul a ţinut legătura cu mama , prin colaborarea tatălui său , fiind vizitat în ţară de ea şi la rândul său vizitând-o în Germania unde este recăsătorită.

Martorul A.A. este cel care are grijă efectiv de Paul în condiţiile în care a recunoscut că bunicul patern este paralizat.

A.A., îl ajută să-şi facă lecţiile şi consideră că mama îl influenţează pe minor să se mute la ea deşi aceasta nu a manifestat destulă grijă pentru creşterea şi educarea minorului.

Conform procesului verbal încheiat la data de 06.05.2009 cu ocazia audierii minorului, acesta îşi doreşte să fie cu mama şi sora sa.

In conformitate cu alin 4 al Lg. 272/2004 „ opiniile copilului ascultat vor fi luate în considerare şi li se vor acorda importanţa cuvenită, în raport cu vârsta şi cu gradul de maturitate al copilului, ori, cum nici unul din criteriile avute în vedere la stabilirea interesului superior al minorului, nu trebuie absolutizat nici opţiunea minorului audiat , de a rămâne cu unul din părinţi, nu poate fi unicul considerent determinant pentru încredinţarea spre creştere şi educare respectivului părinte.

Ancheta socială efectuată la domiciliul reclamantei, relevă că aceasta are condiţii spre creştere şi educare a minorului cu care dezvoltă o relaţie de afecţiune .

Deşi unchiul patern are un comportament de admirat faţă de minor , acesta nu poate să se dezvolte normal în condiţiile în care nu are aproape pe niciunul dintre părinţi.

Este benefic pentru creşterea sa ca la vârsta pe care o are să beneficieze de un cămin stabil care să-i asigure un mediu propice unei evoluţii normale atât din punct de vedere fizic cât şi psihic.

Anii în care a fost lipsit de afecţiunea părinţilor pot fi compensaţi printr-o atitudine de colaborare a acestora pentru viitor , în ceea ce priveşte minorul.

Conform art.44 Codul Familiei , în cazul schimbării împrejurărilor ,1a cererea oricărui dintre părinţi sau a copilului, dacă acesta a împlinit vârsta de 14 ani, instanţa judecătorească va putea modifica măsurile privitoare la drepturile şi obligaţiile personale sau patrimoniale între părinţii divorţaţi şi copii.

Faţă de situaţia de fapt reţinută mai sus , instanţa apreciază că se impune schimbarea măsurilor privitoare la minor şi pe cale de consecinţă va admite acţiunea.

5

Părintele căruia nu i-au fost încredinţaţi minorii este obligat să contribuie la creşterea şi educarea acestora.

3

Conform art.86 şi 94C.Familiei va fi obligat pârâtul la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorului începând cu data pronunţării prezentei şi până majoratul acestuia.

La stabilirea cuantumului pensiei de întreţinere se va ţine seama de vârsta şi necesităţile minorului dar şi de venitul mediu pe economie deoarece tatăl nu realizează venituri salariale şi mai are un minor din aceeaşi căsătorie. Cu aceeaşi dată vor fi sistate efectele s.c. 2291/14.04.2003 pronunţată de Judecătoria Sibiu , numai în ceea ce priveşte încredinţarea minorului şi plata pensiei de întreţinere. Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Etichete: