Top

Minori

JUDECĂTORIA MOINEŞTI

Dosar nr. 8452/260/2010

SENTINŢA CIVILĂ NR. 856

Şedinţa publică de la 10 martie 2011

INSTANŢA

Asupra acţiunii civile de faţa:

Prin cererea înregistrată sub nr. 8452/260/17.12.2010 reclamantul SC a chemat în judecată civilă oe S.A M., pentru a i se încuviinţa să aibă legături personale cu minora SA după un anumit program, motivând că pârâta nu-i permite să viziteze minora

La cerere a anexat copii de pe actele de stare civilă.

Cererea a fost legal timbrată

Pârâta legal citată nu a formulat întâmpinare, dar s-a înfăţişat în instanţă.

S-a administrat interogatoriul solicitat de reclamant pârâtei.

Analizând probele adminisi’ate, instanţa reţine în fapt următoarele:

Reclamantul şi pârâta s-au căsătorit la data de 07 iunie 1997. Din căsătorie a rezultat minora, născus i la cată de 09 octombrie 2000.

In prezent, părţile se află în proces de divorţ, minora aflându-se în îngrijirea pârâtei.

La soluţionarea acestei cauze instanţa va avea in vedere interesul superior al copilului.

In acord cu Convenţia privind Drepturile Copilului, Convenţia EDO, dar şi cu legislaţia internă, părinţii ai dreptul şi obligaţia de a asigura creşterea şi dezvoltarea adecvată a copilului.

Ei au datoria de a-şi exercuj drepturile si obligaţiile faţă de copil ţinând cont in primul rând de interesul superior al copilului.

Potrivit acestor reglementari internaţionale şi naţionale, copiii au dreptul de a menţine relaţii personale ş contacte directe cu părinţii, iar părinţii au dreptul de a de a avea relaţii personale cu copilul său.

In cauză, instanţa apreciază că este in interesul minorei Scablonschi Alexandra să aibă legături personale cu părintele său, inclusiv prin luare de la

domiciliu, pentru că numai astLu această relaţie părinte-copil se poate dezvolta şi evolua firesc.

Din interogatoriul luat -aratei rezultă că aceasta este de acord cu programul de vizită propus de • .-clamai lL

Faţă considerente expuse mal sus, instanţa admite va cererea introductivă, şi va încuviinţa reclamantului să aibă legături personale cu minora, Scablonschi Alexandru, prin luare de la domiciliu, după următorul program:

• de două ori pe lună, sâmbătă şi duminică;

• o săptămână în timpul vacanţei cie iama,

• două săptămâni în timpul vacanlci de vară.

In ce priveşte împrejurarea relevată de pârâtă conform căreia reclamantul consumă excesiv alcool, instanţa aminteşte că ureptui părintelui de a avea legături personale cu copilul său nu este unul absolut. Ace t drept poate fi limitat în măsura în care există un scop legitim. Scopul legitim îl poate constitui interesul protejării minorei. Prin urmare, în măsura în care se constată că părintele, prin comportamentul său pune în pericol dezvoltarea fizică sau psihică a minorului, dreptul de a avea legături personale poate fi îngrădit.

Se va lua act că nu s-au solicita.: cheltuieli.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Etichete:

Minori

Dosar nr. 2020/260/2011

ROMÂNIA JUDECĂTORIA MOINEŞTI

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 1345/2011

Şedinţa publică de la 20.04.2011

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Reclamantul V.Ş. cu domiciliul in ……….. a chemat in judecată pe

pârâta V.D.M., cu domiciliul in …. solicitând desfacerea căsătoriei, cu

reluarea de către pârâtă a numelui avut anterior căsătoriei.

Acţiunea a fost timbrată cu taxă de timbru in valoare de 39 lei si timbru

judiciar in valoare de 2 lei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Constată că părţile s-au căsătorit in 27.09.1986, din căsătoria acestora rezultând un copil, in prezent major.

Părţile s-au prezentat personal in faţa instanţei, declarând că doresc desfacerea căsătoriei prin acord.

Instanţa văzând că sunt indeplinite prevederile art. 38 C. fam si faţă de poziţia procesuală a părţilor, va admite acţiunea si va desface căsătoria prin acordul părţilor.

Pârâta va reveni conform solicitării la numele de Măciucă.

Va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Etichete:

Minori

Judecătoria Moineşti, jud. Bacău

Extras din Sentinţa civilă nr. 2963/7 dec.2010 Dosar nr. 1353/260/2010

INSTANŢA, Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la data de 11.03.2010 pe rolul Judecătoriei Moineşti sub nr. 1353/260/2010, reclamantul C. D. a chemat în judecata pe pârâta C. N. S., solicitând instanţei să dispună desfacerea căsătoriei încheiată la data de 4.03.2005; încredinţarea spre creştere si educare a minorilor C. A.S. şi C. F. I., obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorilor şi revenirea pârâtei la numele purtat anterior căsătoriei.

In motivarea acţiunii, reclamantul a arătat ca s-a căsătorit cu pârâta la data de 4.03.2005 iar din căsătorie au rezultat minorii C. A. S., născută la data de 18.08.2004 şi C. F. I., născut la data de 19.01.2006, însă relaţile de familie s-au destrămat datorită faptului că pârâta a avut o relaţie extraconjugală din care a rezultat un copil de sex feminin.

In drept, acţiunea a fost întemeiata pe dispoziţiile art.37 C.fam.

In susţinerea cererii, legal timbrată, reclamantul a depus la dosar, în xerocopie, certificat de căsătorie, certficat de naştere al minorilor C. A. S. şi C. F.-I.

Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare, depunând la dosarul cauzei certficat de naştere al minorei CI.

în cauză, instanţa a încuviinţat, pentru reclamant, proba cu înscrisuri, proba testimonială şi proba cu interogatoriul pârâtei.

De asemenea, la solicitarea instanţei, au fost înaintat la dosarul cauzei, referatul de anchetă socială efectuat de Primăria mun. Moineşti la domiciliile părţilor, precum şi relaţiile furnizate de OMV PETROM SA; angajatorul reclamantului, privind veniturile obţinute de acesta.

La termenul din 7.12.2010 ambele părţi au solicitat instanţei pronunţarea unei hotărâri de divorţ prin acordul părţilor, fără motivare, pârâta declarând expres că este de acord cu desfacerea căsătoriei.De asemenea părţile au solicitat instanţei să ia act de acordul lor privind încredinţarea către reclamantă a celor trei minori.

Analizând probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarele :

Părţile s-au căsătorit la data de 4.03.2005, căsătoria acestora fiind înregistrată sub 111 din 4.03.2005 în registrul stării civile al Primărie mun. Oradea, astfel cum rezultă din certificatul de căsătorie depus la dosar, fila 4.

înainte de căsătorie, s-a născut minora C.A.S., la data de 18.08.2004, având ca părinţi pe reclamantul şi pârâta din prezenta cauză, aşa cum rezultă din certificatul de naştere seria NV nr. 407957 înregistrat în Registrul Stării Civile al Primăriei Oradea, aflat la fila 5 dosarul cauzei.

Din căsătoria părţilor au rezultat minorii C. F.-L, născut la data de 19.01.2006 aşa cum rezultă din certificatul de naştere aflat la fila 6 dosar şi C. I., născută la data de 26.02.2010 aşa cum rezultă din certificatul de naştere aflat la fila 42 dosar.

Instanţa reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 38 alin 1 C.fam, astfel cum a fost modificat prin Legea 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, în vigoare la data pronunţării sentinţei ” Divorţul prin acordul părţilor poate fi pronunţat de către instanţa judecătorescă indifferent de durata căsătoriei şi indifferent dacă există sau nu copii minori rezultaţi din căsătorie.”

Verificând la termenul din 7.12.2010 existenţa consimţământului liber şi neviciat al ambelor părţi privind desfacerea căsătoriei şi constatând ca fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 38 C.fam, care sunt de imediată aplicare, instanţa va dispune desfacerea căsătoriei încheiate de părţi prin acordul acestora.

Faţă de solicitarea ambelor părţi referitor la aplicarea dispoziţiilor art.617 al.2 C.pr.civ., instanţa nu va motiva soluţia privind desfacerea căsătoriei.

în conformitate cu disp.art.40 al. ultim din C.fam, va dispune ca reclamanta să revină la numele său anterior, acela de B..

Cu privire la încredinţarea minorilor C. A. S., C. F. I. şi C. I., instanţa reţineurmătoarele:

în conformitate cu dispoziţiile art. 6131 C.pr.civ, astfel cum a fost modificat prin Legea 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, în vigoare la data pronunţării sentinţei, soţii pot stabili şi modalităţile prin care să fie soluţionate cererile accesorii divorţului, în conformitate cu dispoziţiile art. 38 alin 4 C.fam, modificat prin Legea 202/2010 ” La soluţionarea cererilor accesorii divorţului, referitoare la

încredinţarea copiilor minori……..instanţa va ţine seama şi de interesele

minorilor.”

Instanţa constată că acordul părţilor cu privire la încredinţarea către pârâtă a celor trei minori nu contravine ineteresului superior al copilului care trebuie să primeze în soluţionarea acestei cereri întrucât pârâta-mama minorilor este casnică, aşa cum rezultă din referatul de anchetă socială şi având în vedere vârstele celor 3 minori-5 ani, 4 ani şi respectiv 7 luni, aceştia au nevoie de antenţie şi supraveghere permanentă care poate fi acordată de mamă în condiţiile în care aceasta nu lucrează.De asemenea, nu există nici o dovadă la dosar că pârâta nu şi-ar îndeplini corespunzător atribuţiile ce-i revin în privinţa creşterii şi educării minorilor, astfel că instanţa constată că acordul părţilor cu privire la încredinţarea către pârâtă

a celor trei minori nu contravine principiului interesului superior al copilului, motiv pentru care va încredinţa pârâtei pe cei trei minori.

La stabilirea obligaţiei de întreţinere în sarcina reclamantului, pentru cei trei minori, instanţa va ţine seama de dispoziţiile art. 86 alin 1 şi 3 şi art. 94 C.fam.

Potrivit art.97 alin.l C.fam. ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi îndatoriri faţă de copiii lor minori, fără a deosebi după cum aceştia sunt din căsătorie, din afara căsătoriei sau înfiaţi. Una dintre aceste obligaţii ce incumbă în egală măsură ambilor părinţi este obligaţia de întreţinere, art. 86 alin.l C.fam. dispunând că această obligaţie există între părinţi şi copii.

Această obligaţie de întreţinere a părinţilor faţă de copiii lor minori are un caracter complex, conţinutul său fiind determinat de prevederile art. 101 alin.2 C.fam., potrivit cărora părinţii sunt obligaţi să crească copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, de educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia.

Sub acest aspect, instanţa are în vedere şi disp. art. 66 lit.b din Legea 19/ 2000 modificată care prevăd dreptul copilului la pensie de urmaş până la vârsta de 18 ani, iar dacă îşi continuă studiile, până la terminarea acestora fără a depăşi vârsta de 26 de ani.

în mod similar, prin disp.art. 51 al.2 din Legea 272/ 2004 privind protecţia copilului aflat în dificultate (intrată în vigoare la 01.01.2005) se reglementează dreptul copilului de a beneficia în continuare de protecţie specială şi după împlinirea vârstei de 18 ani, dacă îşi continuă studiile, fără a depăşi vârsta de 26 de ani.

în conformitate cu dispoziţiile art. 94

C.fam „întreţinerea este datorata potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui ce urmează a o plaţi. Când intre tinerea este datorata de părinte sau de cel care infiaza, ea se stabileşte pana la o pătrime din câştigul sau din munca pentru un copil, o treime pentru doi copii si o jumătate pentru trei sau mai mulţi copii.”

Conform adeverinţei nr. 7651 din 13.05.2010 eliberată de OMV PETROM SA, reclamantul a realizat, în ultimele 6 luni, venituri oscilante, neavând un venit lunat fix, în veniturile din lunile decembrie 2009, martie 201 şi ariliei 2010 fiind incluse şi sume cu titlu de prima sau cadou copii.

Instanţa nu se va raporta însă, la stabilirea cuantumului pensiei de întreţinere la venitul mediu lunar în care sunt incluse şi aceste sume cu titlu de primă sau cadou întrucât acestea nu au un caracter permanent.

Calculând media lunară a veniturilor salariale ale reclamantului fără includerea acestor sporuri şi luând în calcul o medie lunară a veniturilor nete ale reclamantului de 2578 lei, instanţa, având în vedere că toţi cei trei minori sunt preşcolari având nevoi sensibil egale, va stabili pentru fiecare din aceştia un cuantum lunar al pensiei de întreţinere de 350 lei, care se încadrează în plafonul stabilit de art. 94 C.fam, începând cu data introducerii acţiunii, respectiv 11.03.2010 şi până la majoratul acestora.

Instanţa va lua act că părţile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Etichete:

Minori

Judecătoria Moineşti, judeţul Bacău

Extras din Sentinţa Civilă nr. 2790/23.11.2010

Dosar nr. 1841/260/2010

Asupra cauzei de faţă ,

Prin acţiunea înregistrată la data de 13.04.2010 pe rolul Judecătoriei Moineşti sub nr. 1841/260/2010, reclamanta R. D. C. a chemat în judecată pe pârâtul R. C. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună desfacerea căsătoriei părţilor, încheiată la data de 20.02.1993 la Primăria corn. Asău, jud. Bacău, din vina exclusivă a pârâtului, încredinţarea către reclamantă spre creştere şi educare a minorilor R. C. R. şi R. I. V., cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere lunare în favoarea minorilor şi revenirea reclamantei la numele purtat anterior căsătoriei, acela de A.

în motivarea cererii, reclamanta arătat că relaţiile de căsătorie s-au destrămat din culpa pârâtului care, pe fondul consumului de băuturi alcoolice provoacă frecvent scandaluri, are un comportament violent faţă de reclamantă şi faţă de minori, este foarte gelos. Reclamanta a mai aratăt că, având acordul pârâtului, de aproximativ 4 ani este plecată la muncă în străinătate, periodic trimiţând bani acasă pentru întreţinerea minorilor.

în drept au fost invocate dispoziţiile art. 37 din Codul familiei. La cererea de chemare în judecată, reclamanta anexat: extras certificat de căsătorie, fila 5.

Acţiunea a fost legal timbrată cu 39 lei taxă judiciară de timbru şi cu 0,3 lei timbru judiciar.

Pârâtul nu a formulat întâmpinare, nu s-a prezentat în instanţă şi nu a propus probe în apărare.

în cauză au fost efectuate anchete sociale la domiciliul actual al reclamantei din sat S., corn. A., jud. Bacău şi la domiciliul pârâtului din sat A.A., corn. A., jud. Bacău, referatele de anchetă fiind depuse la dosarul cauzei, filele 13-16.

La termenul de judecată din 28.09.2010, deliberând în condiţiile art. 167 C.pr.civ., instanţa a încuviinţat pentru reclamantă probele cu înscrisuri şi 2 martori, considerându-le legale, pertinente şi concludente soluţionării cauzei.

în cadrul probei cu înscrisuri, reclamanta a depus la dosarul cauzei în xerocopie: certificat de căsătorie şi certificat de naştere al minorilor .

La termenul de judecată din 26.10.2010, au fost audiaţi martorii propuşi de reclamantă.

Din oficiu, instanţa a solicitat Primăriei com. .în cadrul căreia este angajat pârâtul, comunicarea veniturilor nete realizate de acesta în ultimele 6 luni, instituţia angajatoare răspunzând instanţei prin adresa nr. 8076/17.11.2010.

Analizând materialul probator administrat în cauza, instanţa reţine următoarele:

La data de 20.02.1993 a fost încheiată căsătoria părţilor, acestea având ultimul domiciliu conjugal în com. Asău, jud. Bacău. Căsătoria a fost înregistrată în Registrul de stare civilă al Primăriei Asău sub nr. 21 din 20.02.1993 aşa cum rezultă din certificatul de căsătorie seria C 9 nr. 087167 -fila 18 dosar. Din această căsătorie au rezultat minorii R. C. R., născut la data de 10.06.1994 şi R. I. V., născut la data de 1 august 1998, conform certificatelor de naştere aflate la filele 18-19 dosar.

Instanţa constată că pentru desfacerea căsătoriei prin divorţ, art.38 alin.l C.fam.impune îndeplinirea cumulativă a trei condiţii: 1.existenţa unor motive temeinice; 2.datorită acestor motive, raporturile dintre soţi să fie grav vătămate; 3.continuarea căsătoriei să nu mai fie posibilă pentru soţul reclamant.

Din probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:

Martorele propuse de către reclamantă, D. L. şi M. V., au arătat instanţei că relaţiile de căsătorie sun grav afectate datorită comportamentului pârâtului care este violent atât verbal cât şi fizic cu reclamanta şi chiar şi cu copii, soţii fiind despărţiţi în fapt. De asemenea, martorele audiate au declarat că reclamanta lucrează în Italia pentru a-şi întreţine copii, aceştia aflându-se în grija bunicii şi mătuşii materne.

Depoziţiile martorilor propuşi de reclamantă confirmă susţinerile acesteia din acţiunea introductivă privind motivele de divorţ, iar pârâtul nu a solicitat probe în apărare, astfel că instanţa, reţinând că raporturile existente între soţi nu sunt conforme relaţiilor ce trebuie să caracterizeze viaţa de familie, în care buna înţelegere şi afecţiunea reciprocă trebuie să primeze, instanţa va dispune desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a pârâtului.

Cu privire la încredinţarea minorilor instanţa reţine, din referatele de anchetă socială efectuate de Primăria com. A. şi Primăria com. A. că atât reclamanta cât şi pârâtul locuiesc în casa părinţilor lor, locuinţe comparabile în privinţa condiţiilor necesare de trai. Din referatul de anchetă socială efectuat de Primăria com. A., care se coroborează cu declaraţile martorelor audiate în cauză, rezultă că minorii locuiesc din luna ianuarie 2010 la bunica maternă, A. M., fiind efectiv îngrijiţi de aceasta şi de mătuşa maternă, M. V.

Instanţa reţine că cererea reclamantei de a-i fi încredinţaţi minorii spre creştere şi educare este în acord cu principiul interesului superior al copilului şi corespunde şi voinţei minorilor exprimată în Camera de Consiliu, motiv pentru care va admite cererea şi conform art.42 alin.2 Codul familiei va încredinţa reclamantei pe minorii R.C.R. şi R. I. V.

în ceea ce priveşte pensia de întreţinere, potrivit prevederilor art. 86 alin 3 C. fam. descendentul cât timp este minor are drept la întreţinere oricare ar fi pricina nevoii în care se află. Obligaţia de a contribui la cheltuielile privind întreţinerea copilului minor reprezintă, aşadar, aspectul patrimonial al îndatoririlor părinteşti legate de creşterea, îngrijirea şi educarea acestuia. întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti, astfel cum statuează art. 94 alin. 1 Codul familiei. Conform art. 94 alin 3 din Codul familiei „Când

intretinerea este datorata de părinte…ea se stabileşte pana la o treime din venituri pentru doi copii” .Conform adresei nr. 8076 din 17.11.2010 a Primăriei corn. Asău, media veniturilor medii ale pârâtului pe ultimele 6 luni, realizate ca angajat al acestei instituţii este de 595 lei.

Conform art.65 Codul familiei rap.la art.42 alin.3 Codul familiei şi văzând dispoziţiile art.86 alin.l şi 94 alin 3 Codul familiei, instanţa va obliga pârâtul la plata unei pensii de întreţinere în cuantum de 100 lei lunar pentru minorul R. C. R. şi de 80 lei lunar pentru minorul R. I. V., ţinând cont de vârsta acestora şi de nevoile fiecăruia dintre ei, cu începere de la data introducerii acţiunii, respectiv 13.04.2010 şi până la majoratul acestora.

De asemenea, în conformitate cu disp.art.40 al. ultim din C.fam, va dispune ca reclamanta să revină la numele său anterior, acela de A.

Instanţa va lua act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Etichete:

Minori

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanţe în data de 05.06.2009 sub nr. 2433/260/2009 petenta B E a solicitat în contradictoriu cu intimata UM .. ..Bacău anularea procesului verbal de contravenţie seria JR nr. 698965 întocmit de intimată la data de 28.03.2009 prin care petenta a fost sancţionată cu 200 de lei amendă pentru săvârşirea contravenţiei prev. de art. 2 pct. 28 Legea 61/1991 constând în aceea că în data de 28.03.2009, în jurul orei 14.45, aflându-se în faţa imobilului proprietate personală cu nr. 26 A de pe strada Progresului din Comăneşti, în timp ce îşi disputa dreptul de proprietate asupra terenului învecinat proprietatea numitului Candid Vasile, a tulburat liniştea publică prin strigăte şi larmă.

în motivarea plângerii petenta a arătat că nu a ştiut de existenţa acestui proces verbal până în data de 3.06.2009 când i s-a înmânat de către reprezentanţii Primăriei şi că nu a fost de faţă la întocmirea lui. De asemenea contestă că ar fi săvârşit fapta.

Petenta nu şi-a motivat în drept plângerea.

în dovedirea cererii petenta a depus la dosarul cauzei copia procesului verbal de contravenţie seria JR nr. 698965 (fila 4).

Potrivit art. 36 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, art. 15 lit. i din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi art. 1 din OG 32/1995 privind timbrul judiciar, plângerea contravenţională formulată de petenta este scutită de plata taxelor judiciare de timbru şi a timbrului judiciar.

în cauză intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii şi menţinerea procesului verbal de contravenţie ca legal şi temeinic întocmit.

La termenul de astăzi instanţa a încuviinţat pentru părţi proba cu înscrisurile de la dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Prin procesul verbal de contravenţie seria JR nr. 698965 întocmit de intimată la data de 28.03.2009 prin care petenta a fost sancţionată cu 200 de lei amendă pentru săvârşirea contravenţiei prev. de art. 2 pct. 28 Legea 61/1991 constând în aceea că în data de 28.03.2009, în jurul orei 14.45, aflându-se în faţa imobilului proprietate personală cu nr. 26 A de pe strada Progresului din Comăneşti, în timp ce îşi disputa dreptul de proprietate asupra terenului învecinat proprietate a numitului Candid Vasile, a tulburat liniştea publică prin strigăte şi larmă. Petenta a refuzat să semneze procesul verbal de contravenţie, aspect consemnat la rubrica „alte menţiuni”. De asemenea, s-a consemnat că nici un martor nu a putut semna procesul verbal de contravenţie întrucât nu au existat persoane cooperante.

Analizând legalitatea procesului verbal de contravenţie instanţa apreciază că acesta este legal întocmit, respectând dispoziţiile art. 16-17 din OG 2/2001.

Instanţa va înlătura motivul de nelegalitate invocat de petentă referitor la faptul că procesul verbal a fost încheiat în absenţa sa şi că nici un martor nu a semnat procesul verbal de contravenţie. Potrivit art. 19 alin. 1 OG 2/2001 în cazul în care petentul nu se află de faţă la întocmirea procesului verbal de contravenţie agentul constatator va face menţiune despre aceste împrejurări, aspect ce trebuie confirmat de cel puţin un martor. Potrivit alin. 3 al aceluiaşi articol semnătura martorului poate lipsi dacă se indică motivele care au dus la încheierea procesului verbal în acest mod. în procesul verbal contestat s-a consemnat că procesul verbal a fost încheiat în absenţa vreunui martor întrucât nu a fost găsită nici o persoană care să dorească să semneze, procesul verbal fiind astfel întocmit în mod legal.

în ceea ce priveşte temeinicia procesului verbal de contravenţie instanţa constată că potrivit disp. art. 1169 C.civ. „cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească”. Astfel, procesul verbal prin care petenta a fost sancţionată contravenţional face dovada deplină cu privire la situaţia de fapt reţinută în cuprinsul său, bucurându-se de prezumţia de legalitate şi veridicitate, până la proba contrarie, probă pe care petenta nu a făcut-o în prezenta cauză.

Având în vedere aceste aspecte instanţa constată că procesul verbal de contravenţie a fost legal şi temeinic întocmit.

în ceea ce priveşte însă cuantumul sancţiunii aplicate instanţa constată că aceasta nu a fost corect individualizată.

Astfel, potrivit disp. art.21 alin.3 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Instanţa apreciază că sancţiunea aplicată petentei nu este proporţională cu gradul de pericol social al faptei în raport de împrejurările în care a fost săvârşită fapta. Astfel, petenta are un conflict mai vechi cu numitul Candid Vasile, aceştia disputându-şi dreptul de proprietate asupra unor imobile, aşa cum rezultă şi din înscrisul depus la dosar de petentă, situaţia urmând a fi clarificată în justiţie. Având în vedere şi faptul că petenta nu a mai fost sancţionată contravenţional instanţa apreciază că sancţiunea aplicată nu este proporţională cu gradul de pericol social al faptei şi cu împrejurările în care aceasta s-a produs, motiv pentru care va admite în parte plângerea, va dispune înlocuirea sancţiunii amenzii cu cea a avertismentului, va atrage atenţia contravenientei asupra pericolului social al faptei săvârşite şi îi va recomanda acesteia să respecte pe viitor dispoziţiile legale.

De asemenea va menţine celelalte dispoziţii ale procesului verbal de contravenţie contestat.

Etichete:

Minori

SENTINŢA CIVILĂ NR. 148 Şedinţa publică din 21.01.2010

Constată că reclamantul B.D. a chemat în judecată Primăria C, solicitând a se încuviinţa ca minorul A.S.A., nasc. la data de 5.02.1995 să poarte numele reclamantului.

Cererea s-a timbrat cu 9 lei conf. chitanţei nr.1281151/13 august 2009 depusă şi anulată la dosar şi t.j. de 0,3 lei iar în motivarea acesteia se arată că la data naşterii minorului pârâta era căsătorită cu A.I. dar convetuia în relaţii de concubinaj cu B.D. Ulterior soţul pârâtei a formulat acţiune în tăgada paternităţii prin care s-a constatat că nu este tatăl minorului.

După înregistrarea acţiunii s-a modificat cererea în sensul ca s~a solicitat să se constate şi că reclamantul este tatăl minorului A. S.A., cerere timbrată cu 11 lei, conf. chitanţei nr. 1287737/26 noiembrie 2009.

In cauză s-au depus acte, s-aluat interogatoriu pârâtei, instanţa reţinând,

ÎN FAPT:

La data de 5 februarie 1995 s-a născut minorul A. S.A. fiul lui A. I. şi D. A., conf. certificatului de naştere nr. 10896/23.03.1995 depus în copie la dosar.

Prin s.c. nr.6976/24 octombrie 1995 pronunţată în dosar nr.4352/1995 de Judecătoria B. s-a constatat că A. I. nu este tatăl minorului Simion Adrian.

Prezent în instanţă reclamantul B.D. a recunoscut că el este tatăl minorului S.A. şi este de acord ca minorul să-i poarte numele.

Cererea reclamantului este admisibilă, deoarece filiaţia faţă de tată se stabileşte înafara situaţiei când este născut în timpul căsătoriei, după desfacerea,declararea nulităţii sau anularea căsătoriei,prin recunoaştere sau hotărâre judecătorească şi în situaţia în care filiaţia a fost stabilită ulterior şi faţă de celălalt părinte, instanţa judecătorească va putea da încuviinţarea copilului să poarte numele acestuia din urmă.

ÎN DREPT:

In baza art.56 teza ultimă din C. familiei,urmează a se lua act de recunoaşterea pârâtului că este tatăl minorilor;

în temeiul art. 64 alin.2 din C. familiei, se va încuviinţa ca minorii să poarte numele pârâtului.

Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Etichete:

Minori

HOTĂRÂRE 13.01.2010

Deliberând asupra acţiunii civile de faţă, constată următoarele:

Din căsătoria părţilor Încheiată la data de 31. 10. 1992 sub nr. 232 la Primăria Moineşti, au rezultat minorii Cătălin – Costel, născut la data de 18.08 1993 şi Iulian – Tudor născut la data de 29 07.1997.

Probatoriul cauzei respectiv declaraţia martorilor Mărmureanu Paula şi Lupes Miora -Gabriela arată că relaţiile de familie s- au deteriorat cu mai mult timp in urmă, părţile separandu- se in fapt si gospodarindu- se separat, deşi locuiesc in acelaşi imobil.

Pârâtul nu a dorit să formuleze probatorii.

Martorii reclamantei indicaţi, arată că pârâtul este gelos, are o atitudine agresivă cu soţia sa căreia Ii face dese reproşuri, situaţie faţă de care relaţiile de familie au devenit In prezent ireconciliabile.

Ambii soţi solicită divorţul.

Instanţa raportat la art. 38 alin 1 C. fam. va admite acţiunea si va desface căsătoria din culpă comună, apreciind că in cazul părţilor, după un mariaj de 18 ani, situaţia relevată de martori si de părţi conduce la ideea unei culpe comune in destrămarea relaţiilor de familie.

Reclamanta va reveni la numele de Pricop.

Minorii mai mari de 10 ani, care au fost audiaţi în camera de consiliu declară că doresc să fie incredintati mamei, aspect ce concordă cu concluziile anchetei sociale care atestă că la mamă există condiţii optime pentru aceştia.

Din probatoriul cauzei rezultă că si paratul are o relaţie fireasca, normala cu copiii săi si- i ajută material conform posibilităţilor sale.

In baza art. 42 C. fam., va incredinta mamei pentru creŞtere si educare pe minorii rezultaŢi din căsătorie.

In baza art. 86 şi 94 C. fam. va obliga pe pârât la o pensie de întreţinere pentru fiecare minor de cate 80 lei lunar până la majoratul acestora, având in vedere ca bază de calcul venitul minim pe economie întrucât nu s- a arătat că pârâtul realizează venituri dintr- o muncă salarizată cu forme legale. Va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Etichete:

Minori

JUDECĂTORIA MOINEŞTI JUDEŢUL BACĂU

Dosar nr.3352/260/2009 -Plângere contravenţională-

MOTIVAREa sENTINTEI CIVILE NR. 1907/30.10.2009

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moineşti la data de 21.07.2009, sub nr. 3352/260/2009 petentul N.F.C. a solicitat în contradictoriu cu intimata IPJ, anularea procesului-verbal de contravenţie seria CC nr. 3717086 din data de 12.07.2009, exonerarea de la plata amenzii, înlăturarea măsurii complementare de reţinere a permisului de conducere, obligarea la restituirea permisului de conducere.

în motivarea plângerii, scutită de plata taxei de timbru, potrivit art. 15 lit.i din Legea nr. 146/1997 modificată, petentul arată că la data de 12.07.2009 a fost oprit în trafic la intrarea în loc. Tescani, de un echipaj al poliţiei, care 1-a informat că în loc. Măgireşti a fost surprins circulând cu o viteză de 120 km/h, informaţie care 1-a surprins având în vedere că distanţa de la Măgireşti la Tescani este de 10 km.

De asemenea, acesta invocă nulitatea procesului verbal de contravenţie, având în vedere că agentul constatator nu şi-a trecut numele şi prenumele în procesul verbal.

Prin răspunsul la întâmpinare depus la termenul din 30.10.2009, petentul invocă de asemenea, ca motive de nulitate a procesului verbal următoarele: pe copia nr.2 a procesului verbal de contravenţie nu este trecut numele şi prenumele agentului constatator, acestea fiind trecute ulterior pe exemplarul procesului verbal depus de intimată o dată cu întâmpinarea; pe exemplarul 2 a procesului verbal nu există semnătura sa la înştiinţarea de plată, precum şi CNP-ul său, de aici rezultând faptul că acestea s-au trecut ulterior pe exemplarul rămas la intimată, iar semnătura sa de la înştiinţarea de plată a fost falsificată. în subsidiar, petentul a solicitat înlocuirea sancţiunii amenzii cu avertisment.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimata a solicitat instanţei menţinerea procesului verbal de contravenţie, care a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale. în fapt, se arată prin întâmpinare, petentul a fost surprins de aparatul RADAR circulând în loc. Măgireşti cu o viteză de 120 km/h, fiind sancţionat în conformitate cu dispoziţiile OUG 195/2002.De asemenea, se arată că motivul invocat de către petent privind lipsa de pe procesul verbal de contravenţie a numelui şi prenumelui agentului constatator este contrazis de chiar copia după originalul procesului verbal de contravenţie, depusă de intimată la dosarul cauzei.

în cauză a fost administrată proba cu înscrisuri depuse la dosarul cauzei: originalul exemplarului 2 al procesului verbal de contravenţie-depus de petent , xerocopie exemplarul I al procesului verbal de contravenţie , planşe foto, raport agent constatator, buletin de verificare metrologică, atestat agent Lupeş Lucian, registru de evidenţă a constatărilor privind depăşirea vitezei legale-înscrisuri depuse de intimată.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa constată următoarele:

Prin procesul-verbal seria CC nr. 3717086 din data de 12.07.2009 s-a reţinut că, la data de 12.07.2009 orele 20,22, petentul a condus autoturismul KIA , cu nr. de înmatriculare B-88-VXT, pe DN 2 G la intersecţia cu DJ 117 A, în interiorul localităţii Măgireşti, cu viteza de 120 km/h, viteză stabilită cu aparatul radar montat pe auto MAI 25482, faptă prevăzută de art.49 pct. 1 din OUG nr. 195/2002 , faptă pentru care i s-a aplicat sancţiunea amenzii contravenţionale în cuantum de 540 lei şi sancţiunea complementară a reţinerii permisului de conducere pe o perioadă de 90 de zile, sancţiuni prevăzute de art. 102 alin 3 lit.e şi art. 111 lit. c din OUG nr. 195/2002.

Instanţa constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal, prevăzut de art. 31 alin.l din O.G. nr. 2/2001, fiind înregistrată pe rolul instanţei la 21.07.2009.

i

In ceea ce priveşte legalitatea procesului-verbal seria CC nr. 3717086 din data de 12.07.2009, instanţa constată că acesta a fost încheiat cu respectarea cerinţelor legale prevăzute de art.16 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Astfel, procesul-verbal conţine data şi locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac şi organul la care se depune plângerea. Procesul verbal a fost semnat de agentul constatator şi de către petent, fiind astfel respectate şi dispoziţiile art. 19 din acelaşi act normativ.

In privinţa motivelor de nulitate ale procesului verbal de contravenţie, invocate de către petent, instanţa reţine următoarele:

în procesul verbal de contravenţie este menţionat numele şi prenumele agentului constatator, în persoana numitului Lupeş Lucian, agent principal în cadrai FDNE Comăneşti, iar aceste menţiuni se regăsesc atât în exemplarul 1 al procesului verbal de contravenţie, depus de către intimată la dosar, o dată cu întâmpinarea, cât şi în exemplarul 2 al acestui proces verbal depus atât în xerocopie cât şi în original, de către petent. Din acest punct de vedere,

motivul de nulitate privind lipsa numelui şi prenumelui agentului constatator nu poate fi reţinut de către instanţă.

Cel de-al doilea motiv de nulitate invocat de către petent priveşte faptul că pe exemplarul 2 a procesului verbal nu există semnătura sa la înştiinţarea de plată, precum şi CNP-ul său, de aici rezultând faptul că acestea s-au trecut ulterior pe exemplarul rămas la intimată, iar semnătura sa de la înştiinţarea de plată a fost falsificată.

Nici acest motiv nu poate fi reţinut de către instanţă ca fiind motiv de nulitate al procesului verbal întrucât completarea procesului verbal de contravenţie de către agentul constatator s-a făcut conform dispoziţiilor legale, respectiv conform Regulamentului din 4.10.2006 de aplicare a OUG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 180 alin 3 din Regulament: „Când contravenientul a fost sancţionat cu amendă, o dată cu copia procesului verbal-exemplarul 2-1 se va comunica şi înştiinţarea de plată”. Din acest punct de vedere, exemplarul 2 al procesului verbal de contravenţie, conţinând şi înştiinţarea de plată a amenzii, a fost întocmit corect de către agentului constatator şi a fost înmânat contravenientului-după modelul din anexele la Regulament.

La agentul constatator a rămas exemplarul nr. 1 al procesului verbal de contravenţie, întocmit în conformitate cu dispoziţiile aceluiaşi Regulament şi după modelul din anexele la Regulament, exemplar care conţine, aşa cum este şi normal, dovada de înmânare, sub semnătură, către contravenient a procesului verbal de contravenţie, conţinând şi înştiinţarea de plată. Semnătura de pe dovada de înmânare a procesului verbal de contravenţie şi a înştiinţării de plată este a contravenientului, afirmaţia acestuia că această semnătură a fost efectuată ulterior de către agentul constatator fiind nu numai neadevărată dar şi foarte gravă, contravenientul nefiind probabil conştient de gravitatea afirmaţiilor sale.

Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, instanţa a constatat că, prin raportare la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reţinută în sarcina petentului reprezintă o „acuzaţie în materie penală”, în sensul art.6 din CEDO.

In cauză, conducerea unui autoturism cu o viteză ce depăşeşte limita legală reprezintă o faptă contravenţională şi nu penală. De asemenea, tratamentul sancţionator s-a realizat prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 540 lei, 9 puncte amendă, care nu prezintă o severitate deosebită, dar şi prin reţinerea permisului de conducere pe o perioadă de 90 zile, care reprezintă o sancţiune severă. Pe de altă parte, raţiunea urmărită de legiuitor în incriminarea unei astfel de fapte o reprezintă protejarea siguranţei pe dramurile publice. Totodată, fapta de conducere a autoturismului cu o viteză

ce depăşeşte cu mult viteza legală poate genera atât o stare de pericol pentru siguranţa pe drumurile publice cât şi consecinţe deosebit de grave (urmările pot consta de exemplu în producerea unui accident de circulaţie cu vătămarea corporală a participanţilor la trafic sau chiar decesul acestora). Astfel, prin raportare la sancţiunea aplicată şi la natura faptei, instanţa concluzionează că fapta reţinută în sarcina petentului reprezintă o „acuzaţie în materie penală”.

Consecinţele calificării faptei drept „acuzaţie în materie penală” sunt: petentul se bucură de prezumţia de nevinovăţie iar sarcina probei incumbă autorităţilor statului.

Sarcina probei vitezei cu care a circulat contravenientul aparţinând organului constatator, instanţa constată că în speţă, această probă a fost pe deplin făcută în sensul în care, viteza cu care acesta a circulat a fost înregistrată cu un aparat radar omologat şi verificat metrologic-fila 14 dosar, de către agentul Lupeş Lucian, care a şi completat procesul verbal de contravenţie şi care este autorizat să desfăşoare activităţi în calitate de operator radar pentru aparatura montată în autovehicule din dotarea poliţiei, fila 15 dosar, la dosar sunt planşe fotografice din care se deduce cu claritate numărul de înmatriculare al autoturismului -filele 11,12 dosar.

Cu privire la susţinerea petentului că a fost oprit de echipajul de poliţie la intrarea în localitatea Tescani şi nu în loc. Măgireşti, instanţa reţine următoarele:

Dat fiind că analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancţionate este extrem de mare, Curtea europeană a reţinut că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor privind sarcina probei ar duce la lăsarea nepedepsite a multor contravenţii şi ar pune în sarcina autorităţilor ce aplică astfel de sancţiuni o povară excesivă şi nejustificată.

Aceasta presupune prin esenţă ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei.

Din această perspectivă, procesul-verbal de contravenţie, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forţă probantă prin el însuşi. Neadmiterea acestei prezumţii legale ar fi de natură să perturbe în mod grav funcţionarea autorităţilor statului făcând extrem de dificilă sancţionarea unor fapte antisociale extrem de numeroase. Astfel, instanţa constată că în privinţa locului încheierii procesului verbal de contravenţie, fiind o constatare cu propriile simţuri ale agentului constatator, operează prezumţia de legalitate şi temeinicie, petentul neproducând nici o dovadă contrară, motiv pentru care instanţa nu va reţine acest motiv de netemeinicie invocat de către petent.

Pe cale de consecinţă, instanţa apreciază că procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor este temeinic întocmit, petentul facându-se vinovat de săvârşirea contravenţiei de reţinute în sarcina sa.

în ceea ce priveşte proporţionalitatea sancţiunilor aplicate, instanţa constată că organul constatator a individualizat în mod corect sancţiunea. Astfel, conform art. 102 alin 3 lit c din OUG nr. 195/2002 pentru fapta contravenţională de a circula cu o viteză de peste 50 km/h mai mare decât cea admisă pe acel sector de drum sancţiunea principală este amenda contravenţională care se stabileşte în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor amendă aplicate conform clasei a IV-a de sancţiuni. In speţă, petentului i-a fost aplicată în mod corect o amendă de 540 lei, corespunzător numărului de 9 puncte amendă. Pedeapsa complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile a fost aplicată prin raportare la art. 111 lit.c din OUG nr. 195/2002 care prevede că sancţiunile complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii altor fapte interzise de lege. Raportat la cele două criterii legale gravitatea faptei şi pericolul social, instanţa reţine că sancţiunile sunt proporţionale. Astfel, instanţa are în vedere că fapta de conducere cu o viteză ce depăşeşte cu 70 km/h limita admisă are o gravitate mare raportat la urmările care s-ar fi putut produce, prin fapta sa periclitând atât siguranţa sa şi a celorlalţi participanţi la trafic.

Pentru aceste considerente, instanţa va respinge plângerea contravenţională formulată de petentul N.F.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge plângerea contravenţională formulată de petentul N.F.C. în contradictoriu cu intimatul IPJ.

Menţine procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria CC nr. 3717086 încheiat la data de 12.07.2009.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică azi, 30.10.2009

Etichete:

Minori

JUDECĂTORIA MOINEŞTI JUDEŢUL BACĂU SENTINŢA CIVILĂ NR. 1922 DIN 03 NOIEMBRIE 2009

Constată că s.c nr. 1247/09.09.2008 a Judecătoriei Gura Humorului şi înregistrată sub nr.3454/260/2008 pe rolul Judecătoriei Moineşti jud. Bacău , a fost declinată spre soluţionare cererea reclamantului B.I. care a chemat în judecată pe pârâta A.L. în calitate de reprezentant legal al minorului A.F.V. solicitând să se constate că este tatăl minorului născut la data de 31.05.2000 , să se încuviinţeze ca minorul să poarte numele tatălui, să-i fie încredinţaţi spre creştere şi educare minorii rezultaţi din concubinajul cu pârâta , stabilindu-se locaţia la domiciliul acestuia respectiv Frasin , jud. Suceava ,cu cheltuieli de judecată.

Acţiunea a fost timbrată cu 8 lei prin chitanţa nr.4876949/ 16.06.2008 , 0,3 lei timbru judiciar şi în motivare arată reclamantul că începând cu anul 1998 a intrat în relaţii de concubinaj cu pârâta în urma cărora s-a mai născut o minora dar pe care a reuşit să o recunoască dar în anul 2000 a făcut tot posibilul să nască la părinţii săi , profitând că numitul B se afla la o stână la muncă în Banat , nu a înţeles să îl anunţe pentru a clarifica situaţia legală a minorului.

De asemenea arată reclamantul că de fapt cea care a avut grijă de copii este mama sa deoarece mama naturală pleca nejustificat de acasă iar minorul F.V. are o stare de sănătate precară şi îngrijirea oferită îi periclitează creşterea normală.

Conform art.115 Cod proc civilă , pârâta a formulat întâmpinare-reconvenţională în care a ridicat excepţiile lipsei interesului reclamantului în promovarea prezentei cauze , lipsa calităţii procesuale active a acestuia iar din punct de vedere reconvenţional să se stabilească domiciliul minorilor la mamă , căreia să-i fie încredinţaţi spre creştere şi educare.

Cererea a fost timbrată cu 10 lei prin chitanţa nr.6981931/ 14.01. 2009 , 0, 3 lei timbru judiciar .

Pârâta relatează că reclamantul nu a făcut demersuri ca minorul să fie recunoscut în condiţiile în care timp de 10 luni a fost crescut de bunica paternă care i-a dat telefon să meargă să îl ia deoarece nu se mai descurcă material şi în ceea ce priveşte educaţia sa.

Consideră că în prezent condiţiile în care locuiesc sunt adecvate unei creşteri corespunzătoare spre deosebire de locuinţa şi mediul social al reclamantului care sunt improprii iar preluarea numelui tatălui de către minor i-ar aduce grave prejudicii.

Excepţia lipsei calităţii procesuale a fost motivată prin aceea că acţiunea având ca obiect stabilire paternitate aparţine doar copilului , tatăl

2

copilului nu are la îndemână o asemenea cerere iar excepţia lipsei interesului nu a fost motivată.

Din probatoriul administrat în cauză, respectiv acte, martori,s-a luat interogatoriu pârâtei, s-a efectuat expertiză de specialitate, probatorii din analiza cărora instanţa a reţinut următoarele:

La data de 31.05.2000 s-a născut în Comăneşti A. F.V., având ca părinţi pe A.L. şi N.

A.L. şi B.I. au intrat în relaţii de concubinaj pe o perioadă de 10 ani , având domiciliu comun în com.F., jud. S.

Cu aproximativ 5 ani de zile în urmă , reclamanta a plecat în străinătate şi în luna martie 2008 a revenit la domiciliul din localitatea Frasin şi a luat minorii care se află în prezent cu aceasta , fiind ajutată şi de bunicii paterni.

In anul 2002 s-a născut minora A.M. care a fost recunoscută de tată deoarece pârâta a născut în zonă.

In răspunsul la interogatoriu pârâta recunoaşte că în perioada 1998 -2005 a locuit cu reclamantul , că acesta i-a acordat întreţinere copilului până în anul 2008 dar nu are aceeaşi poziţie în ceea ce priveşte dacă este tatăl minorului.

Reclamantul B.I., la interogatoriu , declară că de comun acord cu pârâta aceasta a plecat la părinţii săi împreună cu minora Ana-Maria şi că minorii sunt ataşaţi unul de altul.

Din concluziile raportului de expertiză realizat de Institutul de Medicină Legală Iaşi , pe baza examinării serologice, a rezultat că tatăl minorului poate fi Buletic Ilie sau orice bărbat a cărui formulă sanguină se icadrează în complexul serologic compatibil filiaţiei.

Părţile nu au avut obiecţiuni asupra expertizei şi nici nu au înţeles să solicite expertiza H.L.A. şi A.D.N .

In legătură cu excepţiile invocate , stabilirea paternităţii copilului din afara căsătoriei se poate realiza prin recunoaştere voluntară din partea pretinsului tată, fie prin acţiune în justiţie pentru stabilirea paternităţii.

Calitatea procesuală este una din condiţiile esenţiale pentru ca o persoană să exercite acţiunea civilă sau să devină parte în procesul civil.

Noţiunea de calitate procesuală constă în justificarea dreptului şi obligaţiei unei persoane de a participa ca parte în proces, prin împrejurări de fapt şi de drept expusă în cererea de chemare în judecată, ceea ce înseamnă că de fapt, calitate procesuală are oricine, şi numai de el depinde dacă şi-o asumă într-un proces concret prin afirmarea faptului că i s-a încălcat un drept de către pârât

Interesul în calitatea sa de condiţie esenţială de exercitare a acţiunii civile trebuie să îndeplinească anumite cerinţe şi anume: să fie legitim, să fie personal, să fie născut şi actual , ceea ce reclamantul justifică aceste condiţii.

3

Faţă de cele arătate anterior vor fi respinse excepţiile invocate.

Reclamantul a dovedit că minorul a fost născut, că a avut legături intime cu pârâta şi conform raportului medico-legal acesta nu a fost exclus ca fiind tatăl copilului.

In baza art.57 alin.lC.Fam. recunoaşterea copilului se poate face şi înafara căsătoriei iar conf. 64 alin.2 C. Fam. instanţa va putea da încuviinţa să poarte numele părintelui pentru care recunoaşterea a fost stabilită ulterior.

Art. 63. din Codul familiei arată că copilul din afara căsătoriei a cărui filiaţie a fost stabilită prin recunoaştere sau prin hotărâre judecătorească are, faţă de părinte şi rudele acestuia, aceeaşi situaţie ca şi situaţia legală a unui copil din căsătorie.

Din studiul anchetelor sociale efectuate la domiciliul ambelor părţi rezultă condiţii similare pentru creşterea şi educarea minorilor , părinţii încercând să le ofere confortul fizic şi psihic necesar.

Faptul că minorii sun ataşaţi unul de altul şi au o vârstă la care au nevoie în mod special de îngrijirea şi afecţiunea mamei , în baza art.44 coraborat cu art.42 alin. ultim Codul Familei va fi admisă cererea pârâtei şi i se vor încredinţa minorii spre creştere şi educare. Părintele căruia nu i-au fost încredinţaţi minorii este obligat să contribuie la creşterea şi educarea acestora.

Potrivit dispoziţiilor art.86 alin.3 C.fam., descendentul cât este minor, are drept la întreţinere oricare ar fi pricina nevoii în care se află .Obligaţia de a contribui la cheltuielile privind întreţinerea copilului minor reprezintă, aşadar aspectul patrimonial al îndatoririlor părinteşti legate de creşterea, îngrijirea şi educarea acestuia.

întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti, astfel cum statuează disp. art.94 al.l C.fam.

Conform art.86 şi 94C.Familiei va fi obligat pârâtul la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorului începând cu data introducerii acţiunii şi până majoratul acestuia.

La stabilirea cuantumului pensiei de întreţinere se va ţine seama de vârsta şi necesităţile minorului dar şi de venitul mediu pe economie deoarece pârâtul nu realizează venituri salariale.

Vor fi compensate cheltuielile de judecată.

Etichete:

Minori

SENTINŢA CIVILĂ NR. 1974 DIN 11 NOIEMBRIE 2009

Constată că prin acţiunea înregistrată sub nr. pe rolul Judecătoriei Moineşti, jud. Bacău reclamanta W.B.H: a chemat în judecată pe pârâtul P.G. solicitând reîncredinţarea minorului P.P. născut la data…., spre creştere şi educare mamei, cu obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorului.

Acţiunea a fost legal timbrată cu 10 lei taxă de timbru prin chitanţa nr.8270833/21.11.2008 , 0,30 lei timbru judiciar şi în motivarea acţiunii se arată că s-au schimbat condiţiile care au dus la încredinţarea minorului, în sensul că tatăl căruia i-a fost încredinţat iniţial minorul este plecat în străinătate împreună cu mama sa şi în prezent nu are cine să mai aibă grijă de acesta.

In drept au fost invocate prevederile art.44,107 raportat la art.86 şi 94 Cod Familiei

Conform art.115 Cod proc civilă , pârâtul a depus întâmpinare în care solicită ca în conformitate cu art.157 din Legea 105/1992 acţiunea să fie respinsă deoarece nu este de competenţa instanţelor române , iar pe fond să fie respinsă acţiunea reclamantei pentru că îndeplineşte criteriile materiale şi morale pentru creşterea şi educarea minorilor.

In cauză s-au depus acte, s-au efectuat anchete sociale, a fost audiat minorul în Camera de Consiliu, probatorii din analiza cărora instanţa a reţinut următoarele:

Părţile au avut calitatea de soţi şi prin s.c…..pronunţată de Judecătoria

Sibiu, s-a dispus desfacerea căsătoriei şi încredinţarea spre creştere şi educare a minorilor P.P. născut la data de ….şi P.P.B. născută la data de…., tatălui cu obligarea reclamantei la plata pensiei de întreţinere în favoarea acestora.

Deşi reclamanta s-a recăsătorit în Germania şi-a păstrat cetăţenia română şi prin încheierea de şedinţă din…., instanţa a respins excepţia lipsei competenţei Judecătoriei Moineşti , ca instanţă naţională , în conformitate cu art.25-26 lit.c din Legea 105/1992 şi art.155 pct.2 din acelaşi act normativ.

In anul 2005 , părţile s-au judecat din nou pentru încredinţarea minorilor, fiica Paula fiind în îngrijirea mamei iar fiul, Paul în îngrijirea tatălui.

De fapt minorul Paul a fost crescut de bunica maternă deoarece tatăl era plecat în străinătate dar din cauza unor probleme de sănătate ale acesteia începând cu 15.11.2008 a fost dus la un unchi al mamei şi la aproximativ o lună a început să locuiască cu bunicul patern.

2

Situaţia a rezultat atât din audierea martorilor propuşi , răspunsul la interogatoriu al reclamantei cât şi conţinutul anchetei sociale efectuate la domiciliul actual al minorului.

Deşi tatăl a fost prezent în ţară la data efectuării anchetei sociale , la scurt timp a plecat din nou şi a lăsat minorul în grija tatălui său şi a unui frate.

Minorul a ţinut legătura cu mama , prin colaborarea tatălui său , fiind vizitat în ţară de ea şi la rândul său vizitând-o în Germania unde este recăsătorită.

Martorul A.A. este cel care are grijă efectiv de Paul în condiţiile în care a recunoscut că bunicul patern este paralizat.

A.A., îl ajută să-şi facă lecţiile şi consideră că mama îl influenţează pe minor să se mute la ea deşi aceasta nu a manifestat destulă grijă pentru creşterea şi educarea minorului.

Conform procesului verbal încheiat la data de 06.05.2009 cu ocazia audierii minorului, acesta îşi doreşte să fie cu mama şi sora sa.

In conformitate cu alin 4 al Lg. 272/2004 „ opiniile copilului ascultat vor fi luate în considerare şi li se vor acorda importanţa cuvenită, în raport cu vârsta şi cu gradul de maturitate al copilului, ori, cum nici unul din criteriile avute în vedere la stabilirea interesului superior al minorului, nu trebuie absolutizat nici opţiunea minorului audiat , de a rămâne cu unul din părinţi, nu poate fi unicul considerent determinant pentru încredinţarea spre creştere şi educare respectivului părinte.

Ancheta socială efectuată la domiciliul reclamantei, relevă că aceasta are condiţii spre creştere şi educare a minorului cu care dezvoltă o relaţie de afecţiune .

Deşi unchiul patern are un comportament de admirat faţă de minor , acesta nu poate să se dezvolte normal în condiţiile în care nu are aproape pe niciunul dintre părinţi.

Este benefic pentru creşterea sa ca la vârsta pe care o are să beneficieze de un cămin stabil care să-i asigure un mediu propice unei evoluţii normale atât din punct de vedere fizic cât şi psihic.

Anii în care a fost lipsit de afecţiunea părinţilor pot fi compensaţi printr-o atitudine de colaborare a acestora pentru viitor , în ceea ce priveşte minorul.

Conform art.44 Codul Familiei , în cazul schimbării împrejurărilor ,1a cererea oricărui dintre părinţi sau a copilului, dacă acesta a împlinit vârsta de 14 ani, instanţa judecătorească va putea modifica măsurile privitoare la drepturile şi obligaţiile personale sau patrimoniale între părinţii divorţaţi şi copii.

Faţă de situaţia de fapt reţinută mai sus , instanţa apreciază că se impune schimbarea măsurilor privitoare la minor şi pe cale de consecinţă va admite acţiunea.

5

Părintele căruia nu i-au fost încredinţaţi minorii este obligat să contribuie la creşterea şi educarea acestora.

3

Conform art.86 şi 94C.Familiei va fi obligat pârâtul la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorului începând cu data pronunţării prezentei şi până majoratul acestuia.

La stabilirea cuantumului pensiei de întreţinere se va ţine seama de vârsta şi necesităţile minorului dar şi de venitul mediu pe economie deoarece tatăl nu realizează venituri salariale şi mai are un minor din aceeaşi căsătorie. Cu aceeaşi dată vor fi sistate efectele s.c. 2291/14.04.2003 pronunţată de Judecătoria Sibiu , numai în ceea ce priveşte încredinţarea minorului şi plata pensiei de întreţinere. Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Etichete: