Top

Dizolvare societate. Cale de atac prevăzută de art. 237 alin. 5 din Legea nr. 31/1990, republicată. Principiul egalităţii părţilor în faţa justiţiei reflectat şi în căile de atac.

Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Galaţi – secţia comercială, sub nr.3979/121/2007, reclamantul O.N.R.C.BUCUREŞTI a chemat în judecată pe pârâta SC „S” SRL şi a solicitat să se dispună dizolvarea acesteia, motivând că din evidenţele Registrului comerţului ţinut de ORC de pe lângă Tribunalul Galaţi, rezultă că pârâta nu a depus situaţia financiară aferentă anului 2005.

Prin sentinţa comercială nr.1685 din 28 iunie 2007, Tribunalul Galaţi – secţia comercială a respins ca fiind rămasă fără obiect acţiunea reclamantului.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că pârâta SC „S” SRL a depus situaţia financiară anuală aferentă anului 2005 şi că în atare situaţie cererea de dizolvare a acestei societăţi este fără obiect.

Î m p o t r i v a menţionatei hotărâri, în termen legal, reclamantul ONRC prin ORC de pe lângă Tribunalul Galaţi a declarat apel, cererea fiind înregistrată sub nr.3979/121/2007 pe rolul Curţii de Apel Galaţi, invocând că pârâta nu a depus situaţia financiară aferentă anului 2005.

Conform art.237 alin.5 din Legea nr.31/1990, republicată: „orice persoană interesată poate face recurs împotriva hotărârii de dizolvare ….”.

Reclamantul şi-a intitulat calea de atac „apel” împotriva sentinţei comerciale nr.1685/28 iunie 2007 a Tribunalului Galaţi, însă Curtea faţă de dispoziţiile legale menţionate mai sus şi văzând şi dispoziţiile art.84 C.proc.civ. o califică „recurs”.

Dacă s-ar admite opinia recurentului că această cale de atac este apel, s-ar înfrânge principiul legalităţii, principiul egalităţii părţilor în justiţie şi raportat la exercitarea căilor de atac, precum şi dispoziţiile legale mai sus-citate, care prevăd expres că „orice persoană interesată poate face recurs”. A se admite opinia potrivit căreia hotărârile instanţelor judecătoreşti prin care se soluţionează cereri formulate de reclamant, ce au ca obiect dizolvarea societăţilor comerciale, pot fi atacate cu recurs de către societatea comercială şi cu apel de către ONRC prin ORC de pe lângă Tribunalul Galaţi, ar însemna să se încalce principiile procesului civil enumerate mai sus, precum şi dispoziţiile Legii nr.31/1990, referitoare la calea de atac în această materie. În sintagma „orice persoană interesată” intră şi recurentul reclamant, precum şi orice altă persoană care justifică un interes.

R e c u r s u l nu este fondat.

Verificând hotărârea criticată prin prisma motivului de recurs şi din oficiu conform art.3041 C.proc.civ., Curtea constată că ulterior pronunţării sentinţei comerciale nr.1685/28.06.2007 a Tribunalului Galaţi, intimata pârâtă a depus la ORC de pe lângă Tribunalul Galaţi la data de 24 octombrie 2007 situaţia financiară aferentă anului 2005, aşa cum rezultă din înscrisul de la fila 8 dosar recurs.

Curtea constată că pronunţarea dizolvării societăţii în cazul nedepunerii situaţiei financiare anuale în termen de cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale, astfel cum prevede Legea nr.31/1990, republicată, nu operează de drept, nefiind reglementată de o normă imperativă şi că recurenta pârâtă prin depunerea acesteia şi-a manifestat voinţa de a-şi continua activitatea.

În raport de cele expuse mai sus, recursul declarat de reclamant nefiind fondat, în temeiul art.312 alin.1 C.proc.civ. a fost respins şi menţinută hotărârea criticată ca fiind temeinică şi legală.

Opinie separată:

În dezacord cu soluţia de respingere a recursului, adoptată cu votul majorităţii membrilor completului, autorul opiniei separate a apreciat că soluţia era de recalificare a căii de atac în apel şi respingerea acestuia ca nefondat.

În fapt, soluţia tribunalului atacată este cea de respingere a cererii de dizolvare a unei societăţi comerciale pentru nedepunerea situaţiilor financiare anuale.

Într-adevăr, disp.art.237 alin.5 din Legea nr.31/1990 se referă la posibilitatea oricărei persoane interesate de a ataca cu recurs hotărârea de dizolvare, în termen de 30 de zile de la efectuarea publicităţii în condiţiile alin.3 şi 4.

Dar trebuie observat că alin.3 şi 4 se referă la publicarea în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a, a hotărârilor prin care s-a admis cererea şi prin care s-a pronunţat dizolvarea.

Mai mult, alin.5 se referă la „hotărârea de dizolvare”, adică cea prin care s-a dispus dizolvarea.

Cum hotărârile prin care se respinge o cerere de dizolvare nu se publică în Monitorul Oficial, ci se comunică părţilor, nu se pot aplica dispoziţiile art.237 alin.5 din Legea nr.31/1990 acestui caz, în sensul că hotărârea se va ataca de partea căreia i s-a respins cererea, nu de orice persoană interesată, termenul va curge de la comunicare iar calea de atac şi termenul în care aceasta se poate exercita vor fi cele prevăzute de dreptul comun.

Dispoziţiile art.237 alin.5 din Legea nr.31/1990 sunt derogatorii de la dreptul comun, ele reprezentând excepţia, astfel că regulile de interpretare juridică nu permit aplicarea lor şi altor situaţii decât cel prevăzute în ipoteză.

Pentru aceste considerente, s-a apreciat că soluţia era de respingere a cererii de apel, nu a recursului.

Etichete: