Dizolvare societate. Cale de atac prevăzută de art. 237 alin. 5 din Legea nr. 31/1990, republicată. Principiul egalităţii părţilor în faţa justiţiei reflectat şi în căile de atac.

Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Galaţi – secţia comercială, sub nr.3979/121/2007, reclamantul O.N.R.C.BUCUREŞTI a chemat în judecată pe pârâta SC „S” SRL şi a solicitat să se dispună dizolvarea acesteia, motivând că din evidenţele Registrului comerţului ţinut de ORC de pe lângă Tribunalul Galaţi, rezultă că pârâta nu a depus situaţia financiară aferentă anului 2005.

Prin sentinţa comercială nr.1685 din 28 iunie 2007, Tribunalul Galaţi – secţia comercială a respins ca fiind rămasă fără obiect acţiunea reclamantului.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că pârâta SC „S” SRL a depus situaţia financiară anuală aferentă anului 2005 şi că în atare situaţie cererea de dizolvare a acestei societăţi este fără obiect.

Î m p o t r i v a menţionatei hotărâri, în termen legal, reclamantul ONRC prin ORC de pe lângă Tribunalul Galaţi a declarat apel, cererea fiind înregistrată sub nr.3979/121/2007 pe rolul Curţii de Apel Galaţi, invocând că pârâta nu a depus situaţia financiară aferentă anului 2005.

Conform art.237 alin.5 din Legea nr.31/1990, republicată: „orice persoană interesată poate face recurs împotriva hotărârii de dizolvare ….”.

Reclamantul şi-a intitulat calea de atac „apel” împotriva sentinţei comerciale nr.1685/28 iunie 2007 a Tribunalului Galaţi, însă Curtea faţă de dispoziţiile legale menţionate mai sus şi văzând şi dispoziţiile art.84 C.proc.civ. o califică „recurs”.

Dacă s-ar admite opinia recurentului că această cale de atac este apel, s-ar înfrânge principiul legalităţii, principiul egalităţii părţilor în justiţie şi raportat la exercitarea căilor de atac, precum şi dispoziţiile legale mai sus-citate, care prevăd expres că „orice persoană interesată poate face recurs”. A se admite opinia potrivit căreia hotărârile instanţelor judecătoreşti prin care se soluţionează cereri formulate de reclamant, ce au ca obiect dizolvarea societăţilor comerciale, pot fi atacate cu recurs de către societatea comercială şi cu apel de către ONRC prin ORC de pe lângă Tribunalul Galaţi, ar însemna să se încalce principiile procesului civil enumerate mai sus, precum şi dispoziţiile Legii nr.31/1990, referitoare la calea de atac în această materie. În sintagma „orice persoană interesată” intră şi recurentul reclamant, precum şi orice altă persoană care justifică un interes.

R e c u r s u l nu este fondat.

Verificând hotărârea criticată prin prisma motivului de recurs şi din oficiu conform art.3041 C.proc.civ., Curtea constată că ulterior pronunţării sentinţei comerciale nr.1685/28.06.2007 a Tribunalului Galaţi, intimata pârâtă a depus la ORC de pe lângă Tribunalul Galaţi la data de 24 octombrie 2007 situaţia financiară aferentă anului 2005, aşa cum rezultă din înscrisul de la fila 8 dosar recurs.

Curtea constată că pronunţarea dizolvării societăţii în cazul nedepunerii situaţiei financiare anuale în termen de cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale, astfel cum prevede Legea nr.31/1990, republicată, nu operează de drept, nefiind reglementată de o normă imperativă şi că recurenta pârâtă prin depunerea acesteia şi-a manifestat voinţa de a-şi continua activitatea.

În raport de cele expuse mai sus, recursul declarat de reclamant nefiind fondat, în temeiul art.312 alin.1 C.proc.civ. a fost respins şi menţinută hotărârea criticată ca fiind temeinică şi legală.

Opinie separată:

În dezacord cu soluţia de respingere a recursului, adoptată cu votul majorităţii membrilor completului, autorul opiniei separate a apreciat că soluţia era de recalificare a căii de atac în apel şi respingerea acestuia ca nefondat.

În fapt, soluţia tribunalului atacată este cea de respingere a cererii de dizolvare a unei societăţi comerciale pentru nedepunerea situaţiilor financiare anuale.

Într-adevăr, disp.art.237 alin.5 din Legea nr.31/1990 se referă la posibilitatea oricărei persoane interesate de a ataca cu recurs hotărârea de dizolvare, în termen de 30 de zile de la efectuarea publicităţii în condiţiile alin.3 şi 4.

Dar trebuie observat că alin.3 şi 4 se referă la publicarea în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a, a hotărârilor prin care s-a admis cererea şi prin care s-a pronunţat dizolvarea.

Mai mult, alin.5 se referă la „hotărârea de dizolvare”, adică cea prin care s-a dispus dizolvarea.

Cum hotărârile prin care se respinge o cerere de dizolvare nu se publică în Monitorul Oficial, ci se comunică părţilor, nu se pot aplica dispoziţiile art.237 alin.5 din Legea nr.31/1990 acestui caz, în sensul că hotărârea se va ataca de partea căreia i s-a respins cererea, nu de orice persoană interesată, termenul va curge de la comunicare iar calea de atac şi termenul în care aceasta se poate exercita vor fi cele prevăzute de dreptul comun.

Dispoziţiile art.237 alin.5 din Legea nr.31/1990 sunt derogatorii de la dreptul comun, ele reprezentând excepţia, astfel că regulile de interpretare juridică nu permit aplicarea lor şi altor situaţii decât cel prevăzute în ipoteză.

Pentru aceste considerente, s-a apreciat că soluţia era de respingere a cererii de apel, nu a recursului.

Tags: dizolvare societate

Dizolvare societate

Prin cererea înregistrata la aceasta instanta sub nr. 8879/86 din 24.08.2010, reclamantul ONRC Bucuresti-prin Oficiul Registrului Comertului Suceava, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. „…..” S.R.L. Brosteni, pronuntarea unei hotarâri prin care sa se dispuna dizolvarea pârâtei.

În fapt, din evidentele registrului comertului tinut de Oficiul Registrului Comertului de pe lânga Tribunalul Suceava, rezulta ca pârâta nu a depus situatiile financiare anuale, aferente anului 2008.

În drept, s-au invocat dispozitiile art. 112 si urm. Cod proc. civ., art. 237 din Legea nr. 31/1990, republicata, Legea nr. 82/1991, republicata si Legea nr. 26/1990.

Analizând cererea de fata, instanta constata urmatoarele:

Potrivit dispozitiilor art. 237 alin. 1 lit. b din Legea nr. 31/1990, republicata, modificata prin Legea nr. 161/2003, „la cererea oricarei persoane interesate, precum si a ONRC, tribunalul va putea pronunta dizolvarea societatii în cazurile în care: ……. b) societatea nu a depus, în cel mult 6 luni la de expirarea termenelor legale, situatiile financiare anuale sau alte acte care, potrivit legii, se depun la Oficiul Registrului Comertului”.

Potrivit art. 35 din Legea nr. 82/1991 republicata, situatiile financiare anuale se depun cel târziu în termen de 150 de zile de la încheierea exercitiului financiar pentru persoanele juridice care aplica reglementari contabile, conforme cu Standardele Internationale de Raportare Financiara.

Art. 28 din Legea nr. 82/1991 republicata, instituie, în sarcina societatilor comerciale, obligatia de a întocmi situatiile financiare anuale, iar art. 34 prevede obligativitatea publicarii acesteia.

Coroborând normele legale citate mai sus, instanta constata ca ultima zi pentru depunerea situatiilor financiare aferente anului 2008 a fost 31 mai 2009, astfel încât termenul de 6 luni prevazut de art. 237 alin. 1 lit. b din Legea nr. 31/1990 republicata, modificata prin Legea nr. 161/2003, în prezent este depasit de catre pârâta.

Desi reclamantul a mediatizat obligatia de depunere a situatiilor financiare anuale si, desi pârâta a fost înstiintata de catre instanta pentru a face dovada depunerii situatiilor financiare anuale, aceasta nu s-a conformat solicitarilor reclamantului si instantei de judecata si nu a facut dovada respectarii dispozitiilor legale citate anterior.

În aceste conditii, cererea reclamantului întemeiata pe dispozitiile art. 237 alin. 1 lit. b din Legea nr. 31/1990 republicata, modificata prin Legea nr. 161/2003 este întemeiata, instanta urmând a o admite si a dispune dizolvarea societatii pârâte.

Potrivit dispozitiilor art. 237 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 republicata, modificata prin Legea nr. 161/2003, hotarârea urmeaza a fi înregistrata în Registrul Comertului si va fi comunicata Directiei Generale a Finantelor Publice Suceava.

În baza aceluiasi temei juridic instanta va dispune publicarea sentintei în Monitorul Oficial al României, Partea a IV – a.

Potrivit art. 237 alin. 5 din Legea nr. 31/1990 republicata, modificata prin Legea nr. 161/2003, orice persoana interesata poate face recurs împotriva hotarârii de dizolvare în termen de 30 de zile de la data publicarii sentintei în Monitorul Oficial al României.

Tags: dizolvare societate

Dizolvare societate

Prin cererea adresata Tribunalului Suceava – Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal la data de 17.06.2008, reclamantul ONRC – prin ORC.- S., a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC”E.”SRL. – prin administrator P.N. – V., pronuntarea unei hotarâri prin care sa se dispuna dizolvarea pârâtei. În fapt, din evidentele registrului comertului tinut de Oficiul Registrului, pârâta SC”E.”SRL., nu a depus situatiile financiare anuale aferente anului 2006. Pârâta, legal citata nu a depus la dosar întâmpinare. Analizând cererea de fata, instanta constata urmatoarele: Potrivit dispozitiilor art. 237 alin. 1 lit. b din Legea nr. 31/1990, republicata, modificata prin Legea nr. 161/2003, „la cererea oricarei persoane interesate, precum si a ONRC, tribunalul va putea pronunta dizolvarea societatii în cazurile în care: ……. b) societatea nu a depus, în cel mult 6 luni la de expirarea termenelor legale, situatiile financiare anuale sau alte acte care, potrivit legii, se depun la Oficiul Registrului Comertului”. Potrivit art. 35 din Legea nr. 82/1991 republicata, situatiile financiare anuale se depun cel târziu în termen de 150 de zile de la încheierea exercitiului financiar pentru persoanele juridice care aplica reglementari contabile, conforme cu Standardele Internationale de Raportare Financiara. Art. 28 din Legea nr. 82/1991 republicata, instituie, în sarcina societatilor comerciale, obligatia de a întocmi situatiile financiare anuale, iar art. 34 prevede obligativitatea publicarii acesteia. Coroborând normele legale citate mai sus, instanta constata ca ultima zi pentru depunerea situatiilor financiare aferente anului 2006, a fost 15 iunie 2007, astfel încât termenul de 6 luni prevazut de art. 237 alin. 1 lit. b din Legea nr. 31/1990 republicata, modificata prin Legea nr. 161/2003, în prezent este depasit de catre pârâta. Desi reclamantul a mediatizat obligatia de depunere a situatiilor financiare anuale si, desi pârâta a fost înstiintata de catre instanta prin adresa pentru a face dovada depunerii situatiilor financiare anuale, aceasta nu s-a conformat solicitarilor reclamantului si instantei de judecata si nu a facut dovada respectarii dispozitiilor legale citate anterior. În aceste conditii, cererea reclamantului întemeiata pe dispozitiile art. 237 alin. 1 lit. b din Legea nr. 31/1990 republicata, modificata prin Legea nr. 161/2003 este întemeiata, instanta urmând a o admite si a dispune dizolvarea societatii pârâte. Potrivit dispozitiilor art. 237 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 republicata, modificata prin Legea nr. 161/2003, hotarârea urmeaza a fi înregistrata în Registrul Comertului si va fi comunicata DGFP. – S. În baza aceluiasi temei juridic instanta va dispune publicarea sentintei în Monitorul Oficial al României, Partea a IV – a. Potrivit art. 237 alin. 5 din Legea nr. 31/1990 republicata, modificata prin Legea nr. 161/2003, orice persoana interesata poate face recurs împotriva hotarârii de dizolvare în termen de 30 de zile de la data publicarii sentintei în Monitorul Oficial al României.

Tags: dizolvare societate

Dizolvarea societatilor comerciale (consideratii generale)

• Dizolvarea societatilor comerciale (consideratii generale)
• Dizolvarea prin trecerea timpului stabilit pentru durata societatii
• Dizolvarea societatii prin imposibilitatea realizarii obiectului de activitate
• Dizolvarea prin declararea nulitatii societatii comerciale
• Dizolvarea societatilor comerciale prin hotararea tribunalului
• Dizolvarea societatilor comerciale pentru alte cauze prevazute de lege sau de actul constitutiv
• Dizolvarea societatilor comerciale prin hotararea adunarii generale
• Cauzele specifice de dizolvare a societăţii cu răspundere limitată (S.R.L.)
• Documentele necesare pentru înregistrarea menţiunilor privind dizolvarea şi lichidarea simultană a SNC, SCS şi SRL

[tab: Consideratii generale ]

Legea nr. 31/1990 nu dă o definiţie expresă a dizolvării societăţii. În lipsa acesteia, precizarea noţiunii a revenit doctrinei. Astfel, dizolvarea a fost considerată modalitatea juridică de încetare a existenţei societăţii.¹

Cu toate că o asemenea definiţie pare îndreptăţită atât de dispoziţiile Codului Civil referitoare la materia societăţilor (art. 1523 foloseşte expresia “societatea încetează”) cât şi de unele dispoziţii ale Legii nr. 31/1990 (art. 58, care reglementează efectele declarării nulităţi societăţii, prevede că, pe data la care hotărârea  judecătorească  a devenit irevocabilă, societatea încetează fără drept retroactiv), ea este inexactă, fiind contrazisă de dispoziţiile legale ce reglementează efectele dizolvării. În acest sens, art. 228 alin. (4) din Legea nr. 31/1190 precizează că societatea îşi păstrează personalitatea juridică pentru operaţiunile lichidării, până la terminarea acesteia.

Mai aproape de realitate este definirea dizolvării ca fiind un fapt care determină încetarea vieţii societăţii, ca organism activ ce urmăreşte realizarea de beneficii din exercitarea unei activităţi comerciale.²

Totuşi, cea mai exactă caracterizare este aceea care consideră dizolvarea ca un moment care pune capăt activităţii comerciale normale, aşa cum aceasta a fost determinată de actul constitutiv şi marchează trecerea în faza lichidării. Deci, prin dizolvare, societatea intră într-o nouă fază a existenţei sale, în care urmează să se procedeze la lichidarea bunurilor sale, adică la transformarea lor în bani, plata creditorilor şi repartizarea restului între asociaţi. Numai după parcurgerea acestui “ciclu” intervine stingerea personalităţii juridice a societăţii şi, o data cu aceasta, a tuturor raporturilor juridice ce o leaga.³

Perioada ce urmează dizolvării este asemănătoare cu perioada constitutivă: societatea se bucură de o personalitate juridică restrânsă, limitată, de această dată, la operaţiunile lichidării.

În procesul de încetare a personalităţii juridice a unei societăţi comerciale, dizolvarea şi lichidarea reprezintă, în condiţii obişnuite, cele două faze obligatorii, în principiu separate de momentul desemnării lichidatorilor. În mod excepţional, legea reglementează cazuri în care personalitatea juridică a societăţii încetează, fără a se parcurge cele două faze. În cazul fuziunii şi divizării societăţilor comerciale reglementate prin Legea nr. 31/1990 se impun câteva precizări. Art. 233 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 prevede: fuziunea se face prin absorbirea unei societăţi de către o altă societate sau prin contopirea a două sau mai multe societăţi pentru a alcătui o societate nouă.

Fuziunea este operaţiunea prin care se realizează o concentrare a societăţilor comerciale; două sau mai multe societăţi comerciale se reunesc pentru a forma o singură societate. Ea are două forme: fuziunea prin absorbţie şi fuziunea prin contopire.

Cauze generale de dizolvare

În contractul de societate, trebuie prevăzute clauzele de dizolvare a societăţii, această cerinţă rezultă din prevederile exprese ale Legii nr. 31/1990, art. 8 pct. (p).

Cauzele legale de dizolvare pot fi receptate în contract prin trimiterea la legislaţia societăţilor comerciale sau la alte legi speciale, sau prin menţionarea expresă a acestora.

Într-o opinie, cauzele de dizolvare prevăzute de lege ar fi limitative.⁴ În doctrina recentă, însă, s-a considerat că asociaţii ar putea conveni, prin clauze ale actului constitutiv, şi alte cauze de dizolvare decât cele enumerate de lege, cu condiţia respectării art.5 Cod civil.⁵

Problema este, în prezent, tranşantă, întrucât din art. 222 alin. (1) litera g) rezultă expresis verbis că dizolvarea poate interveni şi pentru cazuri prevăzute prin convenţia părţilor, altele decât cele reglementate la litera a)-f).

Cauzele generale de dizolvare cu cea mai mare aplicabilitate în cazul societăţilor comerciale, fără a fi limitate doar la acestea, sunt:

-expirarea duratei pentru care a fost înfiinţată societatea, în cazul în care o anumită durata a fost stabilita

-imposibilitatea îndeplinirii obiectului de activitate

– falimentul

– reducerea capitalului social sub minimul legal

– reducerea (pentru o perioada de cel puţin 9 luni) numărului minim de acţionari prevăzut de legea aplicabila

– dizolvarea prin hotărârea adunării generale

Acest din urmă caz este cazul cel mai frecvent şi mai normal de dizolvare a societăţilor comerciale. Societatea s-a născut prin voinţa asociaţilor şi tot aceştia pot hotărî dizolvarea ei.

1. V.Roş, “Dizolvarea societăţilor comerciale. Particularităţi ale dizolvării pe cale judiciară. Lichidarea societăţilor comerciale. Momentul în care intervine. Rolul instanţei de judecată în cursul lichidării societăţii în R.D.C. nr.1/1996, p.55 şi urm. [↩]
2. Marius Şcheaua, “Legea societăţilor comerciale”, Ed.Rosetti, Bucureşti, 2002, p.284 [↩]
3. I.L.Georgescu, “Drept comercial”, vol.II, p.701-702 [↩]
4. I.L.Georgescu, Drept Comercial, vol.II, p.708-709. [↩]
5. V.Roş, op.cit. în R.D.C. nr.1/1996, p.56. [↩]

Tags: dizolvare societate, Drept comercial, licidare