Nelegala citare a unui inculpat pentru care s-a dispus condamnarea în primă instanţă şi s-au emis formele de executare a pedepsei, impune desfiinţarea în totalitate a sentinţei penale apelate, trimiterea cauzei spre rejudecare, anularea formelor de executa

Tip: Decizie
Nr./Dată: 290 (29.09.2008)
Autor: Tribunalul Suceava – secţia penală
Domenii asociate: citare, citaţie

Prin decizia penala nr. 290/29.09.2008, ramasa definitiva prin nerecurare, Tribunalul Suceava a admis apelul declarat de inculpatul S.I. împotriva sentintei penale nr. 212/11.06.2008 a Judecatoriei Gura Humorului pronuntata în dosar nr. 647/237/2008, a desfiintat în totalitate sentinta penala apelata, a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante, a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 255/2008 din 02.07.2008 emis în baza sentintei penale apelate, precum si celelalte forme de executare întocmite în baza aceleiasi sentinte si a dispus punerea de îndata în libertate a inculpatului S.I. de sub puterea acestui mandat, daca nu este retinut, arestat sau detinut în alta cauza.

Pentru a decide astfel, Tribunalul a retinut ca prin sentinta penala nr. 212 din 11.06.2008 Judecatoria Gura Humorului l-a condamnat pe inculpatul Sava Ion, pentru infractiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fara a poseda permis de conducere, prev. de art. 86 al 1 din OUG 195/2002, cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal, la pedeapsa de de 1 an si 2 luni închisoare si pentru infractiunea de fals privind identitatea, prev. de art. 293 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal la pedeapsa de 4 luni închisoare.

S-a facut aplicarea art. 33 lit. a si 34 lit. b Cod penal inculpatul urmând sa execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an si 2 luni închisoare, pe durata careia va fi lipsit de drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal.

Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare catre stat.

Pentru a hotarî astfel, în urma examinarii materialului probator, prima instanta a retinut ca la data de 9 octombrie 2007, inculpatul a condus un autoturism pe drumurile publice fara a poseda permis de conducere, iar în momentul în care a fost oprit de organele de politie si i s-a întocmit proces-verbal de contraventie pentru depasirea limitei de viteza, s-a prezentat sub identitate falsa.

Împotriva acestei sentinte a declarat apel inculpatul S.I., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, motivat de faptul ca la instanta de fond nu a fost citat la domiciliul indicat si i s-a încalcat dreptul la aparare.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, precum si cauza sub toate aspectele de fapt si de drept, conform disp. art.371, 378 Cod procedura penala, Tribunalul a constatat ca acesta este întemeiat, pentru urmatoarele considerente:

Judecarea cauzei în prima instanta a avut loc fara legala citare a inculpatului apelant S.I.

Astfel, dintr-o adresa întocmita de organele de politie, a rezultat ca inculpatul S.I. locuieste pe raza comunei P., dar din discutiile purtate cu lucratorii Postului de politie, rezulta ca acesta este plecat în strainatate.

De asemenea, la termenul de judecata din data de 07.05.2008, martorul S. N. a aratat ca inculpatul este plecat în strainatate, fara a i se cunoaste adresa.

Cu toate acestea, prima instanta nu a dispus citarea inculpatului S.I. prin afisare la Consiliul Local în a carui raza teritoriala s-a savârsit infractiunea, contrar disp. art. 177 al. 4 Cod procedura penala, care prevede ca „Daca nu se cunoaste adresa unde locuieste învinuitul sau inculpatul si nici locul sau de munca, citatia se afiseaza la sediul consiliului local în a carui raza teritoriala s-a savârsit infractiunea”.

Prin urmare, prima instanta a procedat la solutionarea cauzei cu încalcarea dispozitiilor referitoare la citarea partilor la judecata, reglementate de art. 291 al. 1 Cod procedura penala, care prevede ca „judecata poate avea loc numai daca partile sunt legal citate si procedura este îndeplinita”.

Fata de aceasta încalcare a regulilor de procedura, Tribunalul a constatat ca, în conformitate cu jurisprudenta Conventiei Europene a Drepturilor Omului, notiunea de proces echitabil presupune, printre altele, si principiul egalitatii armelor, potrivit caruia fiecare parte din proces trebuie sa beneficieze de o posibilitate rezonabila de a-si expune cauza în fata instantei în conditii care sa nu o dezavantajeze semnificativ vis-a-vis de celelalte parti.

În temeiul acestui principiu, trebuie acordat tuturor partilor un drept comparabil de acces la dosarul cauzei. De asemenea, potrivit principiului contradictorialitatii, sarcina judecatorului este de a veghea ca toate elementele susceptibile sa influenteze solutionarea pe fond a litigiului sa faca obiectul unei dezbateri în contradictoriu între parti, Tribunalul constatând însa ca, nefiind legal citat, inculpatul S.I. nu a beneficiat de un proces echitabil.

Fata de aceasta încalcare a regulilor de procedura, Tribunalul, în conformitate cu disp. art. 379 pct. 2 lit. b Cod procedura penala, a admis apelul declarat de inculpatul S.I. împotriva sentintei penale nr. 212/11.06.2008 a Judecatoriei Gura Humorului pronuntata în dosar nr. 647/237/2008, pe care a desfiintat-o în totalitate si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante, iar ca efect al desfiintarii sentintei penale apelate, a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentintei penale sus-mentionate, precum si celelalte forme de executare întocmite în baza aceleiasi sentinte si a dispus punerea de îndata în libertate a inculpatului S.I. de sub puterea acestui mandat, daca nu este retinut, arestat sau detinut în alta cauza.

Tags: citare

Suspendare executare act administrativ

Tip: Hotărâre
Nr./Dată: 3188 bis (30.10.2008)
Autor: Tribunalul Suceava – secţia comercială
Domenii asociate: suspendare a executării

Prin cererea adresata acestei instante reclamanta AF „…”, prin C.G.M. a chemat în pârâta Directia Generala a Finantelor Publice S. solicitând anularea deciziei nr. 26 din 31.03.2008 emisa de pârâta, prin care i-a fost respinsa reclamantei contestatia formulata împotriva deciziei de impunere si a raportului de inspectie fiscala nr. 8938 din 31.01.2008 ca neîntemeiat. A solicitat de asemenea suspendarea executarii silite a dispozitiei de impunere, a raportului de inspectie fiscala, a deciziei de luare masuri asiguratorii, în conformitate cu art. 15 din Legea nr. 554/2004, pâna la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei.

În motivarea cererilor de suspendare, reclamanta a aratat ca, desi inspectia fiscala a avut ca obiect „stabilirea venitului realizat din activitatea desfasurata în anii 2004 – 2006 si „modul de evidentiere si declarare a taxei pe valoarea adaugata pentru perioada 01.11.2004 – 30.09.2007 de la data ultimului act de control, concretizat în Procesul-verbal nr. 31870/28.07.2004”, în conditiile în care acesta din urma nu a fost desfiintat, în mod cu totul eronat s-au stabilit în sarcina reclamantei obligatii fiscale accesorii pentru perioada 01.11.2004 – 30.09.2007 în cuantum de 29188 lei, obligatie fiscala suplimentara la plata, plus majorari de întârziere din 25.01.2004 la 18.05.2007, în cuantum de 12630 si penalitati de întârziere din data de 01.02.2005 – 31.12.2005 în cuantum de 96 lei.

Cheltuielile facute de reclamanta sunt justificate cu bonuri de consum si facturi si vizeaza toata afacerea pe care o are asociatia familiala cu SC …. SRL, pe baza contractului de prestari servicii încheiat cu aceasta, cheltuielile fiind aferente veniturilor.

Astfel, organul fiscal în mod nejustificat a constatat nedeductibile cheltuielile aferente carburantilor – 2935 lei, piesele de schimb – 15335 lei, achizitionarea celui de al doilea sistem de calcul si contravaloarea evenimentului 6-8 iulie B. (cazare – transport).

A concluzionat reclamanta ca rectificarea de catre organul fiscal prin actul de control a cheltuielilor deductibile, prin neluarea lor în considerare la realizarea venitului pe anul 2004, a determinat modificarea obligatiilor fiscale, calcularea majorarilor de întârziere si penalitatilor de întârziere întrucât înregistrarea ca platitor de TVA s-a facut de catre AF …. începând cu data de 01.11.2004.

Constatarile din cap. III privind plata taxei pentru bunurile achizitionate considerate „cheltuieli nedeductibile” si TVA de rambursat urmeaza a se anula ca obligatie datorata din decizia fiscala, considerându-se ca TVA-ul calculat de contribuabil pentru asigurarea pentru sanatate, carburanti, piese de schimb, mobilier de birou, sistem de calcul, cheltuieli gospodaresti, evenimentul din 6-8 iulie 2007, au la baza documente legale, sunt justificate si sunt efectuate în interesul afacerii pe care o promoveaza AF …., prin cei doi asociati pentru realizarea veniturilor.

În mod nejustificat nu au fost luate în considerare cheltuielile în suma de 366 lei reprezentând asigurarea Interamerican, desi erau chitante fiscale si trebuiau deduse cheltuielile, pe motiv ca nu a fost prezentata polita de asigurare. De asemenea, creditul catre AMWAY, achitat prin ordin de încasare pentru suma de 4265 lei reprezinta produse cumparare pentru activitatea de promovare a afacerii, ca si seturile „Set Lux I Cook”, în suma de 1.100 lei.

Se mai arata ca deducerile personale neacordate la nivelul anilor 2004, 2005, 2006, în cuantum total de 8000 lei nu au fost luate în considerare, în conditiile în care C.G. avea si un copil minor în întretinere, astfel încât cheltuielile gospodaresti, deduse cu factura fiscala nr. 4180905/4.092005 trebuiau încadrate la deducerile personale de care beneficia C.G pentru ea si familia ei.

Reclamanta a mai precizat ca toate cheltuielile au fost efectuate cu facturi, au fost prezentate documente justificative, au fost efectuate în interesul afacerii derulate, astfel încât în mod nelegal organul fiscal, prin raportul de inspectie fiscala încheiat la 24.01.2008 a dispus a nu se lua în considerare la cheltuielile deductibile sumele mentionate, a se recalcula TVA datorat si a se dispune plata impozitului suplimentar, calculându-se majorari de întârziere si penalitati, în conditiile în care, în anul 2006, AF C. a achitat în plus fata de suma ce o datora 10.660 lei.

La cererea reclamantei, înregistrata sub nr. 9007/31.01.2008, AFP S. i-a comunicat cu adresa nr. 7939/30.01.2008 ca a efectuat, conform art. 105 din OG nr. 92/2003 compensarea sumei de 10660 lei reprezentând regularizari TVA. Mentioneaza reclamanta ca la aceasta suma ce trebuia rambursata, nu s-au calculat dobânzile conform art. 124 din Codul de procedura fiscala.

Pârâta Directia Generala a Finantelor Publice S. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca nefondata.

În motivare a aratat ca cererea de suspendare a executarii deciziei de impunere nr. 8938 din 31.01.2008 emisa de AFP S. este nefondata, având în vedere neîndeplinirea conditiilor prevazute de lege, precum si faptul ca, potrivit art. 1169 Cod civil, reclamanta nu a probat ca: 1) executarea acesteia ar avea consecinte deosebit de grave asupra activitatii contribuabilului, afectându-i însasi existenta, prin punerea în imposibilitatea realizarii obiectului de activitate sau aducerea în stare de insolvabilitate (conditia pagubei iminente). În conditiile în care contestatoarea a achitat debitele stabilite prin actul administrativ atacat în proportie de 85%, nu poate fi ridicata chestiunea „pagubei iminente”; 2) exista o serie de împrejurari de natura sa creeze o îndoiala serioasa în privind legalitatii actului administrativ;

Cu privire la cererea de suspendare a Raportului de inspectie fiscala nr. 8938 din 31.01.2008, pârâta a invocat exceptia inadmisiblitatii întrucât creantele fiscale au fost stabilite în sarcina contribuabilului prin decizia de impunere nr. 8938/31.01.2008 în conformitate cu disp. art. 85 alin. 1 lit. b din OG nr. 92/2003. Ca atare, actul emis de organul fiscal care prezinta trasaturile actului administrativ fiscal raportat la dispozitiile art. 41 din OG nr. 92/2003 si art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004 îl reprezinta decizia de impunere, iar nu raportul de inspectie fiscala, care sta la baza emiterii deciziei de impunere, însa valorificarea constatarilor inspectiei fiscale în sensul stabilirii de obligatii suplimentare se realizeaza prin emiterea deciziei de impunere.

Cu privire la cererea de suspendare a executarii deciziei de luare masuri asiguratorii nr. 11.181 din 11.02.2008 emisa de AFP Suceava, care are natura unui act de executare, pârâta a invocat exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Suceava, motivat de faptul ca în cauza competenta apartine Judecatoriei Suceava, care a pronuntat în acest sens o solutie de respingere a cererii de suspendare în cadrul dosarului nr. 01240/314/2008.

Analizând cu prioritate exceptia inadmisibilitatii cererii de suspendare a raportului de inspectie fiscala nr. 8938 din 31 ianuarie 2008, în conformitate cu dispozitiile art. 137 alin. 1 Cod procedura civila, instanta apreciaza ca aceasta este întemeiata.

Susceptibil de executare este un act administrativ fiscal, în acceptiunea art. 41 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala. Or, raportul de inspectie fiscala nu constituie un act administrativ fiscal, raportat la aceste dispozitii, astfel încât el nu poate face obiectul executarii (ci decizia emisa în baza constatarilor cuprinse în acest raport). Ca urmare, instanta va respinge cererea de suspendare a raportului de inspectie fiscala nr. 8938 din 31 ianuarie 2008 ca inadmisibila.

În ce priveste cererea de supendare a executarii deciziei de impunere nr. 8938 din 31 ianuarie 2008, instanta retine ca din cuprinsul art. 15 al. 1 din Legea nr. 554/2004 rezulta ca odata cu introducerea actiunii având ca obiect anularea în tot sau în parte a actului administrativ, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii acestuia pâna la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei.

Pentru a se dispune în acest sens este necesar a fi întrunite cumulativ doua cerinte. Prima dintre acestea consta în existenta unui caz bine justificat, ceea ce presupune existenta unei puternice îndoieli asupra prezumtiei de legalitate a actului administrativ contestat. A doua conditie priveste necesitatea prevenirii unei pagube iminente, în acceptiunea art. 2 al. 1 lit. s din Legea nr. 554/2004, deci a unui prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidenta sau, dupa caz, a perturbarii previzibile grave a functionarii unei autoritati publice ori a unui serviciu public.

În speta, instanta apreciaza ca nu rezulta din probele administrate indicii care sa justifice rasturnarea prezumtiei conform careia actul administrativ este executoriu din oficiu.

De asemenea, reclamanta nu a propus probe prin care sa dovedeasca producerea unui prejudiciu material viitor. În conditiile în care cea mai mare parte a debitului stabilit în sarcina reclamantei a fost deja achitat, nu este data iminenta producerii unui prejudiciu de ordin patrimonial.

Cum nici una din cele doua conditii prevazute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu se regaseste în cauza, instanta a respins cererea de supendare a executarii deciziei de impunere nr. 8938 din 31 ianuarie 2008 ca nefondata.

Referitor la capatul de cerere privind suspendarea executarii deciziei de luare masuri asiguratorii nr. 11181 din 11 februarie 2008 emisa de Administratia Finantelor Publice a municipiului S., în legatura cu care pârâta a invocat exceptia necompetentei materiale a instantei, instanta a apreciat ca se impune disjungerea sa, urmând ca exceptia sa fie solutionata în cadrul dosarului nou format.

Tags: Legea nr. 554/2004, suspendarea executării