Suspendarea executării pe cale de ordonanţă preşedinţială

Obiect: suspendarea executării pe cale de ordonanţă preşedinţială

Sentinţa civilă nr. 728/24.03.2010

Constată că prin cererea înregistrată la această instanţă C.X. a solicitat suspendarea executării titlurilor executorii în baza cărora s-a emis somaţia nr. xxxxx/6 oct.20xxx şi procesul-verbal de sechestru pentru bunurile imobile nr.2xxxx/5.xx.20xx emise de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală –Direcţia Regională pentru accize şi Operaţiuni Vamale.

În motivare a arătat că a luat cunoştinţă că este dat în debit la Direcţia Regională pentru accize şi Operaţiuni Vamale cu suma de 2.037.857,08 lei, reprezentând taxe vamale, accize tutun şi taxe de import dar că el nu a ştiut despre acest debit.A menţionat în continuarea motivării că face parte dintr-o familie modestă şi a mers în străinătate la muncă, că a lucrat la descărcat marfă şi acestea au fost surprinse probabil în ilegalitate, iar el fiind străin şi necunoscând limba, a fost găsit el vinovat deoarece a fost învinovăţit pe nedrept de acele persoane care intraseră în conflict cu legea. Pentru a-şi dovedi nevinovăţia, avocatul său din Viena continuă demersurile juridice şi că până la dovedirea nevinovăţiei sale se impune suspendarea executării. A solicitat judecata în lipsă.

În dovedire a depus la dosar o adresă primită de la avocatul său, din Viena, însoţită de traducerea legalizată în limba română.

În drept s-au invocat prevederile art.581 şi art.399-401din codul de procedură civilă, art.172-194 din OUG nr.92/2003.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii cu motivarea că aceasta este inadmisibilă.

În fapt, somaţia nr.xxxxx/6 oct.20xx şi procesul-verbal de sechestru pentru bunurile imobile nr.25147/5 11 2009 emise de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Regională pentru accize şi Operaţiuni Vamale au fost comunicate pârâtului în baza titlului executoriu nr. Zahl: xxxxx/xxx/34/20xx emis la 14 mai 20xx de Oficiul Vamal Viena (Zollamt Wien) , cu confirmare de primire, la 9 oct.20xx. Având în vedere acest fapt, a solicitat ca instanţa să constate că acţiunea reclamantului a fost formulată cu mult peste termenul legal de 15 zile de la data comunicării, termen prevăzut de 401 din codul de procedură civilă şi prin urmare contestaţia sa este tardivă.

În plus, acţiunii reclamantului i se opun prevederile art.172(alin.2) din OUG nr.92/2003 pricind codul de procedură fiscală, cu completările şi modificările ulterioare care stabilesc că ; „dispoziţiile privind suspendarea provizorie a executării silite prin ordonanţă preşedinţială prevăzute de art.403 din codul de procedură civilă nu sunt aplicabile”.

În dovedire a comunicat instanţei copia dosarului de executare nr. xxxx/20xx, conţinând actele de executare din acest dosar, respectiv titlul executoriu primit din Viena, cu traducere, somaţia şi procesul-verbal privind calculul sumelor prevăzute în titlul executoriu, dovada întârzierii formulării contestaţiei, cu confirmarea de primire din data de 9 octombrie 20xx.

Prin contestaţia înregistrată la această instanţă sub nr. xxxx/321/20xx acelaşi contestator a formulat contestaţie împotriva executării silite începută împotriva sa de către Direcţia Regională pentru accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi, în baza aceluiaşi titlu executoriu emis de Oficiul Vamal din Viena şi a solicitat şi suspendarea executării până la soluţionarea contestaţiei.

A motivat că în mod nejustificat s-a emis somaţia nr.22473/6 oct.2009 şi procesul-verbal de sechestru nr.xxxxx/xx xx 20xx pentru bunurile imobile proprietatea sa –teren situat în comuna Vânători-Neamţ judeţul Neamţ pentru că el nu este vinovat de producerea vreunui prejudiciu dar că a fost înştiinţat că are de plată 2.037.857,08 lei reprezentând taxe vamale, accize tutun şi taxe de import.

A invocat în drept aceleaşi texte de lege ca şi la cererea de suspendare pe cale de ordonanţă, a depus la dosar copii supă somaţie şi procesul-verbal de sechestru, adresa primită de la avocatul său, din Viena, însoţită de traducerea legalizată în limba română.

Contestatorul a solicitat conexarea cauzelor, iar cu privire la excepţia tardivităţii invocată de intimată a arătat că el nu a formulat tardiv contestaţia, a primit la 9 oct.2009 plicul cu înştiinţarea de privind debitul său şi că în termen legal de 15 zile el s-a adresat unui avocat din Viena pentru a continua demersurile în vederea stabilirii nevinovăţiei sale, fapt pe care îl poate dovedi cu adresa de la avocatul său din Viena .

Contestaţia a fost timbrată cu 194 de lei taxă de timbru şi 0,30 lei timbru judiciar.

În temeiul art.242 din codul de procedură civilă a solicitat judecata în lipsă.

Intimata a solicitat conexarea cauzelor având în vedere strânsa legătură dintre ele, astfel că prin încheierea de şedinţă din 24 03 2010 s-a dispus conexarea.

Analizând probele dosarului, constată următoarele :

Având în vedere prevederile legale referitoare la suspendarea provizorie a executării silite prin ordonanţă preşedinţială, respectiv prevederile art.172(alin.2) din OUG nr.92/2003 pricind codul de procedură fiscală, cu completările şi modificările ulterioare care stabilesc că ; „dispoziţiile privind suspendarea provizorie a executării silite prin ordonanţă preşedinţială prevăzute de art.403 din codul de procedură civilă nu sunt aplicabile”, urmează a se respinge cererea reclamantului de suspendare pe cale de ordonanţă preşedinţială a executării silite.

Cu privire la contestaţia la executare şi cererea de suspendare a executării până la soluţionarea contestaţiei, instanţa are în vedere excepţia tardivităţii invocată de intimată şi constatând că acesta este întemeiată, urmează a o admite şi a respinge contestaţia şi cererea de suspendare formulată de contestator.

Potrivit prevederilor 401 (1) din codul de procedură civilă contestaţia se face în termen de 15 zile de la data când : a) contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care-l contestă sau de refuzul de a îndeplini un act de executare”.

În cauză, contestatorul a luat cunoştinţă de existenţa actului de executare la data de 9 octombrie 2009, potrivit confirmării de primire de la dosar, iar contestaţia a fost înregistrată la această instanţă peste termenul de 15 zile, la 23.xx.20xx.

Nu are relevanţă în cauză faptul că el a consultat un avocat din Viena şi că urma ca acesta să se ocupe de cazul său.

Tags: suspendarea executării

Suspendare executare act administrativ

Tip: Hotărâre
Nr./Dată: 3188 bis (30.10.2008)
Autor: Tribunalul Suceava – secţia comercială
Domenii asociate: suspendare a executării

Prin cererea adresata acestei instante reclamanta AF „…”, prin C.G.M. a chemat în pârâta Directia Generala a Finantelor Publice S. solicitând anularea deciziei nr. 26 din 31.03.2008 emisa de pârâta, prin care i-a fost respinsa reclamantei contestatia formulata împotriva deciziei de impunere si a raportului de inspectie fiscala nr. 8938 din 31.01.2008 ca neîntemeiat. A solicitat de asemenea suspendarea executarii silite a dispozitiei de impunere, a raportului de inspectie fiscala, a deciziei de luare masuri asiguratorii, în conformitate cu art. 15 din Legea nr. 554/2004, pâna la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei.

În motivarea cererilor de suspendare, reclamanta a aratat ca, desi inspectia fiscala a avut ca obiect „stabilirea venitului realizat din activitatea desfasurata în anii 2004 – 2006 si „modul de evidentiere si declarare a taxei pe valoarea adaugata pentru perioada 01.11.2004 – 30.09.2007 de la data ultimului act de control, concretizat în Procesul-verbal nr. 31870/28.07.2004”, în conditiile în care acesta din urma nu a fost desfiintat, în mod cu totul eronat s-au stabilit în sarcina reclamantei obligatii fiscale accesorii pentru perioada 01.11.2004 – 30.09.2007 în cuantum de 29188 lei, obligatie fiscala suplimentara la plata, plus majorari de întârziere din 25.01.2004 la 18.05.2007, în cuantum de 12630 si penalitati de întârziere din data de 01.02.2005 – 31.12.2005 în cuantum de 96 lei.

Cheltuielile facute de reclamanta sunt justificate cu bonuri de consum si facturi si vizeaza toata afacerea pe care o are asociatia familiala cu SC …. SRL, pe baza contractului de prestari servicii încheiat cu aceasta, cheltuielile fiind aferente veniturilor.

Astfel, organul fiscal în mod nejustificat a constatat nedeductibile cheltuielile aferente carburantilor – 2935 lei, piesele de schimb – 15335 lei, achizitionarea celui de al doilea sistem de calcul si contravaloarea evenimentului 6-8 iulie B. (cazare – transport).

A concluzionat reclamanta ca rectificarea de catre organul fiscal prin actul de control a cheltuielilor deductibile, prin neluarea lor în considerare la realizarea venitului pe anul 2004, a determinat modificarea obligatiilor fiscale, calcularea majorarilor de întârziere si penalitatilor de întârziere întrucât înregistrarea ca platitor de TVA s-a facut de catre AF …. începând cu data de 01.11.2004.

Constatarile din cap. III privind plata taxei pentru bunurile achizitionate considerate „cheltuieli nedeductibile” si TVA de rambursat urmeaza a se anula ca obligatie datorata din decizia fiscala, considerându-se ca TVA-ul calculat de contribuabil pentru asigurarea pentru sanatate, carburanti, piese de schimb, mobilier de birou, sistem de calcul, cheltuieli gospodaresti, evenimentul din 6-8 iulie 2007, au la baza documente legale, sunt justificate si sunt efectuate în interesul afacerii pe care o promoveaza AF …., prin cei doi asociati pentru realizarea veniturilor.

În mod nejustificat nu au fost luate în considerare cheltuielile în suma de 366 lei reprezentând asigurarea Interamerican, desi erau chitante fiscale si trebuiau deduse cheltuielile, pe motiv ca nu a fost prezentata polita de asigurare. De asemenea, creditul catre AMWAY, achitat prin ordin de încasare pentru suma de 4265 lei reprezinta produse cumparare pentru activitatea de promovare a afacerii, ca si seturile „Set Lux I Cook”, în suma de 1.100 lei.

Se mai arata ca deducerile personale neacordate la nivelul anilor 2004, 2005, 2006, în cuantum total de 8000 lei nu au fost luate în considerare, în conditiile în care C.G. avea si un copil minor în întretinere, astfel încât cheltuielile gospodaresti, deduse cu factura fiscala nr. 4180905/4.092005 trebuiau încadrate la deducerile personale de care beneficia C.G pentru ea si familia ei.

Reclamanta a mai precizat ca toate cheltuielile au fost efectuate cu facturi, au fost prezentate documente justificative, au fost efectuate în interesul afacerii derulate, astfel încât în mod nelegal organul fiscal, prin raportul de inspectie fiscala încheiat la 24.01.2008 a dispus a nu se lua în considerare la cheltuielile deductibile sumele mentionate, a se recalcula TVA datorat si a se dispune plata impozitului suplimentar, calculându-se majorari de întârziere si penalitati, în conditiile în care, în anul 2006, AF C. a achitat în plus fata de suma ce o datora 10.660 lei.

La cererea reclamantei, înregistrata sub nr. 9007/31.01.2008, AFP S. i-a comunicat cu adresa nr. 7939/30.01.2008 ca a efectuat, conform art. 105 din OG nr. 92/2003 compensarea sumei de 10660 lei reprezentând regularizari TVA. Mentioneaza reclamanta ca la aceasta suma ce trebuia rambursata, nu s-au calculat dobânzile conform art. 124 din Codul de procedura fiscala.

Pârâta Directia Generala a Finantelor Publice S. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca nefondata.

În motivare a aratat ca cererea de suspendare a executarii deciziei de impunere nr. 8938 din 31.01.2008 emisa de AFP S. este nefondata, având în vedere neîndeplinirea conditiilor prevazute de lege, precum si faptul ca, potrivit art. 1169 Cod civil, reclamanta nu a probat ca: 1) executarea acesteia ar avea consecinte deosebit de grave asupra activitatii contribuabilului, afectându-i însasi existenta, prin punerea în imposibilitatea realizarii obiectului de activitate sau aducerea în stare de insolvabilitate (conditia pagubei iminente). În conditiile în care contestatoarea a achitat debitele stabilite prin actul administrativ atacat în proportie de 85%, nu poate fi ridicata chestiunea „pagubei iminente”; 2) exista o serie de împrejurari de natura sa creeze o îndoiala serioasa în privind legalitatii actului administrativ;

Cu privire la cererea de suspendare a Raportului de inspectie fiscala nr. 8938 din 31.01.2008, pârâta a invocat exceptia inadmisiblitatii întrucât creantele fiscale au fost stabilite în sarcina contribuabilului prin decizia de impunere nr. 8938/31.01.2008 în conformitate cu disp. art. 85 alin. 1 lit. b din OG nr. 92/2003. Ca atare, actul emis de organul fiscal care prezinta trasaturile actului administrativ fiscal raportat la dispozitiile art. 41 din OG nr. 92/2003 si art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004 îl reprezinta decizia de impunere, iar nu raportul de inspectie fiscala, care sta la baza emiterii deciziei de impunere, însa valorificarea constatarilor inspectiei fiscale în sensul stabilirii de obligatii suplimentare se realizeaza prin emiterea deciziei de impunere.

Cu privire la cererea de suspendare a executarii deciziei de luare masuri asiguratorii nr. 11.181 din 11.02.2008 emisa de AFP Suceava, care are natura unui act de executare, pârâta a invocat exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Suceava, motivat de faptul ca în cauza competenta apartine Judecatoriei Suceava, care a pronuntat în acest sens o solutie de respingere a cererii de suspendare în cadrul dosarului nr. 01240/314/2008.

Analizând cu prioritate exceptia inadmisibilitatii cererii de suspendare a raportului de inspectie fiscala nr. 8938 din 31 ianuarie 2008, în conformitate cu dispozitiile art. 137 alin. 1 Cod procedura civila, instanta apreciaza ca aceasta este întemeiata.

Susceptibil de executare este un act administrativ fiscal, în acceptiunea art. 41 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala. Or, raportul de inspectie fiscala nu constituie un act administrativ fiscal, raportat la aceste dispozitii, astfel încât el nu poate face obiectul executarii (ci decizia emisa în baza constatarilor cuprinse în acest raport). Ca urmare, instanta va respinge cererea de suspendare a raportului de inspectie fiscala nr. 8938 din 31 ianuarie 2008 ca inadmisibila.

În ce priveste cererea de supendare a executarii deciziei de impunere nr. 8938 din 31 ianuarie 2008, instanta retine ca din cuprinsul art. 15 al. 1 din Legea nr. 554/2004 rezulta ca odata cu introducerea actiunii având ca obiect anularea în tot sau în parte a actului administrativ, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii acestuia pâna la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei.

Pentru a se dispune în acest sens este necesar a fi întrunite cumulativ doua cerinte. Prima dintre acestea consta în existenta unui caz bine justificat, ceea ce presupune existenta unei puternice îndoieli asupra prezumtiei de legalitate a actului administrativ contestat. A doua conditie priveste necesitatea prevenirii unei pagube iminente, în acceptiunea art. 2 al. 1 lit. s din Legea nr. 554/2004, deci a unui prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidenta sau, dupa caz, a perturbarii previzibile grave a functionarii unei autoritati publice ori a unui serviciu public.

În speta, instanta apreciaza ca nu rezulta din probele administrate indicii care sa justifice rasturnarea prezumtiei conform careia actul administrativ este executoriu din oficiu.

De asemenea, reclamanta nu a propus probe prin care sa dovedeasca producerea unui prejudiciu material viitor. În conditiile în care cea mai mare parte a debitului stabilit în sarcina reclamantei a fost deja achitat, nu este data iminenta producerii unui prejudiciu de ordin patrimonial.

Cum nici una din cele doua conditii prevazute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu se regaseste în cauza, instanta a respins cererea de supendare a executarii deciziei de impunere nr. 8938 din 31 ianuarie 2008 ca nefondata.

Referitor la capatul de cerere privind suspendarea executarii deciziei de luare masuri asiguratorii nr. 11181 din 11 februarie 2008 emisa de Administratia Finantelor Publice a municipiului S., în legatura cu care pârâta a invocat exceptia necompetentei materiale a instantei, instanta a apreciat ca se impune disjungerea sa, urmând ca exceptia sa fie solutionata în cadrul dosarului nou format.

Tags: Legea nr. 554/2004, suspendarea executării

Contestaţie la executare-tardivitate

Tribunalul Tulcea
Dosar nr.1147/327/2008
DECIZIA CIVILĂ NR.79
Şedinţa publică din data de 05 februarie 2009

Asupra recursului civil de faţă:

Prin cererea adresată Judecătoriei Tulcea, înregistrată la nr. 1147/327/11 martie 2008, contestatorul ……. a formulat contestaţie la executarea silită pornită împotriva sa în dosarul nr. 845/2007al BEJ ……., solicitând anularea tuturor actelor de executare deoarece titlul executoriu în baza căruia s-a format dosarul de executare a fost dată cu încălcarea prevederilor legale, el nefiind legal citat.

A mai solicitat contestatorul suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare.

La data de 31 iulie 2008 contestatorul a formulat o cerere de suspendare a judecării cauzei, motivat de faptul că a formulat cerere de strămutare a cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Prin încheierea din 7 august 2008 instanţa a dispus suspendarea judecării cauzei.

La data de 15 august 2008 contestatorul a formulat cerere de repunere pe rol, arătând că deşi a solicitat judecarea în lipsă, instanţa, în mod neîntemeiat a dispus suspendarea judecării.

La data de 27 august 2008 contestatorul a depus din nou două cereri prin care a solicitat suspendarea judecării cauzei, fără a depune însă şi cauţiunea prevăzută de art. 403 c.pr.civ.

La data de 1 septembrie 2008 contestatorul a depus o nouă cerere prin care solicită suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea unui dosar aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, iar la data de 9 septembrie 2008 a depus o cerere prin care se aduc acuzaţii neîntemeiate instanţei de judecată.

Prin sentinţa civilă nr.2075/09.09.2008 Judecătoria Tulcea a admis excepţia de tardivitate şi a respins contestaţia la executare formulată de contestator, ca tardiv formulată.

A respins cererea de suspendare a executării silite ca nefondată.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Referitor la excepţia de tardivitate invocată de intimata SC ……. instanţa a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 3388/23 noiembrie 2006 a Judecătoriei Tulcea contestatorul ……. a fost somat să plătească intimatei SC ……. în termen de 30 de zile 213,42 USD echivalent în lei la data plăţii, reprezentând preţul serviciilor de telefonie mobilă, 6276,17 lei cu titlul de penalităţi de întârziere calculate până la data de 15 octombrie 2006, penalităţile de întârziere de 1%/zi până la data de 27 septembrie 2003 şi 0,5%/zi după data de 27 septembrie 2003 şi 400 USD echivalent în lei la data plăţii, reprezentând taxă de reziliere contract. Această sentinţă a fost pusă în executare de către intimată, formându-se dosarul de executare nr. 845/2007 al BEJ ……..

La data de 2 noiembrie 2007 executorul judecătoresc a emis somaţia care a fost comunicată contestatorului la adresa indicată de acesta respectiv …..

Contestatorul invocă faptul că el nu mai locuieşte în Tulcea de aproximativ 4 ani, fără însă să arate care este noua sa adresă.

Astfel, inclusiv în cererea de chemare în judecată dar şi în cererile ulterioare acesteia contestatorul a indicat drept domiciliu al său adresa din Tulcea, noua sa adresă de domiciliu fiind comunicată de contestator abia prin cererea din data de 23 iulie 2008, adică la mai mult de 4 luni de la data formulării contestaţiei la executare.

În aceste condiţii instanţa a constatat din nou reaua credinţă a contestatorului, care, deşi a invocat faptul că şi-a adresa de peste 4 ani nu a indicat această nouă adresă unde să i se comunice actele procedurale.

De asemenea instanţa a constatat că, culpa pentru neprimirea somaţiei nu aparţine nici executorului judecătoresc şi nici intimatei ci doar contestatorului, care nu şi-a anunţat creditorul despre noua sa adresă.

Astfel fiind, în opinia instanţei somaţia a fost corect comunicată contestatorului la adresa cunoscută atât de creditor cât şi de executorul judecătoresc.

Mai mult decât atât, contestatorul a susţinut în cererile sale că a luat cunoştinţă de titlul executoriu şi de celelalte acte de executare la data de 21 februarie 2008, iar contestaţia la executare a fost formulată la data de 10 martie 2008, adică după termenul de 15 zile de la data când a luat cunoştinţă de actul de executare contestat, termen prevăzut de art. 401 alin. 1 lit. c c.pr.civ.

Drept urmare instanţa a admis excepţia de tardivitate invocată de intimată şi a respins contestaţia la executare ca tardiv formulată.

Având în vedere că soluţia dată în contestaţia la executare este definitivă de la data pronunţării, că suspendarea executării poate fi dispusă doar până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare şi că contestatorul nu a depus cauţiunea prevăzută de art. 403 c.pr.civ. instanţa a respins cererea de suspendare a executării silite ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe civile, în termen legal, a formulat recurs contestatorul ……., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Arată în esenţă recurentul că, în mod greşit instanţa de fond a respins ca tardivă contestaţia la executare formulată, întrucât somaţia de executare din data de 2 nov.2007, nu i-a fost comunicată, neexistând nici o dovadă în acest sens.

Deşi intimata a avut cunoştinţă de faptul că nu locuieşte la adresa indicată în acţiune, nu a făcut nici un demers să afle noul domiciliu.

Precizează de asemenea recurentul faptul că la 21.02.2008 când s-a întocmit procesul verbal de sechestru, s-a menţionat în mod expres lipsa sa, iar persoana găsită la adresa menţionată era fosta sa soţie care nu l-a anunţat despre începerea executării silite decât la data de 25.02.2008.

În raport de această împrejurare, în mod greşit instanţa de fond s-a raportat la aprecierea excepţiei de tardivitate la data întocmirii procesului verbal respectiv 21.02.2008.

Totodată, procesul verbal i-a fost comunicat recurentului, prin poştă, de fosta sa soţie la data de 3.03.2008, contestaţia fiind formulată de recurent la data de 10.03.2008, adică înăuntrul termenului de 15 zile prev.de art.401 al. (1) C.proc.civ.

Pe cale de consecinţă, apreciază recurentul că, în mod greşit a fost respinsă şi cererea de suspendare a executării silite până la soluţionarea contestaţiei.

Pe fondul cauzei, apreciază de asemenea recurentul că acţiunea sa este întemeiată întrucât actele de executare au avut la bază un titlu executoriu anulabil, emis cu încălcarea prevederilor legale.

Examinând hotărârea atacată, sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, se reţine că recursul este întemeiat.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, se reţine că, în procesul verbal de sechestru întocmit de executorul judecătoresc ……. la 21.02.2008, debitorul, recurentul în cauză, nu a fost găsit la domiciliu, iar fosta soţie a acestuia a învederat executorului judecătoresc faptul că soţul său nu mai locuieşte acolo, fiind plecat din localitate de aprox.4 ani de zile.

Din adeverinţa aflată la fila 23 din dosar rezultă că, procesul verbal din 21.02.2008 a fost comunicat recurentului de către fosta sa soţie la data de 5.03.2008.

Prin urmare, recurentul contestator nu a luat la cunoştinţă de titlul executoriu şi celelalte acte de executare în data de 21.02.2008, dată la care executorul a fost încunoştiinţat de fosta soţie a recurentului despre faptul că acesta şi-a schimbat domiciliul.

În raport de dispoziţiile art.401 al.(1) C.proc.civ., cum nu există dovada comunicării titlului executoriu şi a celorlalte acte de executare către recurentul contestator la domiciliul său din ……, urmează a se reţine că, acesta a formulat contestaţia în termenul prevăzut de lege.

Pentru aceste considerente, văzând şi dispoz.art.312 C.proc.civ.,urmează a admite recursul, a casa hotărârea atacată şi a trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond, pentru analizarea pe fond a contestaţiei la executare formulată.

Tags: contestaţie la executare, executare silită, suspendarea executării, tardivitate

Suspendare executare act administrativ

Tip: Hotărâre
Nr./Dată: 3150 (23.10.2008)
Autor: Tribunalul Suceava – secţia comercială
Domenii asociate: suspendare a executării

Prin cererea adresata acestei instante, înregistrata sub nr……./86 din 14.10.2008, reclamanta SC ……….. SRL Suceava a solicitat suspendarea dispozitiei nr.48008 din 6 octombrie 2008 emisa de M. F. P. – D.G.F.P. S. pâna la pronuntarea instantei de fond.
Examinând actele si lucrarile dosarului, asupra exceptiei inadmisibilitatii invocata din oficiu, instanta constata urmatoarele:
Conform disp. art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, în cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente dupa sesizarea în conditiile art.7 a autoritatii publice care a emis actul s-au a autoritatii ierarhic superioare persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea actului administrativ unilateral pâna la pronuntarea instantei de fond.
Deosebit de aceasta, potrivit art.2 alin.1 lit.e din Legea nr.554/2004 actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica în regim de putere în vederea organizarii executarii legii sau executarii în concret a legii care da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice.
Reclamanta a solicitat suspendarea executarii dispozitiei privind masurile stabilite de organele de inspectie fiscala emise ca urmare aplicarii reclamantei a unei amenzi contraventionale în suma de 8.000 lei, prin procesul verbal seria A/200 nr.0351905, prin aceasta dispozitie fiind stabilita sanctiunea contraventionala complementara a suspendarii activitatii pe termen de 3 luni conform art.14 alin.2 din OUG nr.28/1999.
Împotriva sanctiunii contraventionale principale si complementare reclamanta are la dispozitie procedura judiciara prevazuta de OG nr.2/2001, iar la art.32 alin.3 din acest act normativ se stipuleaza ca plângerea suspenda executarea.
Cum dispozitia a carei suspendare se solicita nu este un act care sa se circumscrie notiunii de act administrativ în sensul art. 2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004, aceasta nu poate face obiectul cererii de suspendare întemeiata pe art.14 din acest act normativ.
Desi procedura suspendarii executarii actului administrativ este o procedura sumara în care se verifica numai aparenta dreptului, aceasta este impusa de îndeplinirea conditiilor în care se poate dispune.
Fata de cele ce preced, instanta va respinge ca inadmisibila cererea formulata de reclamanta SC ….SRL în contradictoriu cu pârâta …

Tags: Legea nr. 554/2004, OG nr.2/2001, OUG nr.28/1999, suspendarea executării