Abuz in serviciu impotriva intereselor persoanelor. Calitatea subiectului activ – magistrat. Lipsa elementelor constitutive.

Nu se poate stabili ca hotarârea judecatoreasca sau solutia în sine reprezinta o îndeplinire „defectuoasa” a atributiilor de serviciu de catre magistratul judecator, întrucât, în caz contrar, s-ar ajunge la încalcarea dispozitiilor art. 124 alin. 3 si a dispozitiilor art. 129 din Constitutia României, coroborat cu art. 16 si art. 17 din Legea nr. 304/2004, republicata, efectuându-se astfel un control judiciar al hotarârilor judecatoresti în alt cadru decât cel al cailor de atac prevazute de lege.

Constitutie, art.124, art.129

Cod penal, art.246,

Lg. nr.304/2004, art.16-17

La data de 04.10.2007, petentii H.F., G.O., L.C. au formulat, în temeiul art. 2781 alin.1 Cod procedura penala, plângere împotriva rezolutiei nr. 49/P/2007 din 08.06.2007, a Parchetului de pe lânga Curtea de Apel Constanta, prin care s-a dispus neînceperea urmaririi penale fata de faptuitorii D.C., C.C., A.C., magistrati judecatori cu rang profesional de tribunal.

Petentii au respectat termenele de decadere prevazute de art. 2781 alin. 1, 2 Cod procedura penala, îndeplinind procedura prealabila reglementata de prevederile art. 277 si art. 278 Cod procedura penala.

Ca prima instanta de judecata, Curtea de Apel Constanta a fost legal sesizata, dobândind competenta de judecata fata de calitatea persoanelor reclamate (care potrivit legii, vor fi indicate sub sintagma „faptuitori”), potrivit dispozitiilor art. 2781 alin. 1 Cod procedura penala raportat la art. 281 pct. 1 lit. „b” Cod procedura penala.

Astfel, la data savârsirii faptelor reclamate, faptuitorii îsi desfasurau activitatea de judecator în cadrul Tribunalului Constanta – Sectia Civila, iar în prezent judecatorii D.C., C.C. îsi desfasoara activitatea în cadrul Tribunalului Constanta, iar judecatorul A.C. îsi desfasoara activitatea în cadrul Tribunalului Galati.

Pentru a pronunta prezenta hotarâre, curtea a analizat piesele dosarului de cercetare penala nr. 49/P/2007 al Parchetului de pe lânga Curtea de Apel Constanta, lucrarea nr. 195/II/2/2007 a aceleiasi institutii si înscrisurile depuse de petenti.

Argumentele aduse de petenti în sprijinul plângerii formulate se circumscriu unor critici juridice aduse hotarârii judecatoresti pronuntate de cei 3 faptuitori, în conditiile în care se reclama ca, actele materiale imputate a fi savârsite cu rea credinta de catre acestia, considerate a reprezenta continutul constitutiv al infractiunii de “abuz în serviciu împotriva intereselor persoanelor” prevazute de art. 246 Cod penal, îl constituie pronuntarea deciziei civile nr. 1070/04.10.2006 a Tribunalului Constanta – Sectia Civila, prin care s-a respins recursul declarat de petenti.

Faptele cu caracter penal alegate sunt, în totalitate, circumscrise activitatii de judecata, fara ca, din sustinerile petentilor sau din actele dosarului sa rezulte ca activitatea materiala imputata excede în vreun fel activitatii de judecata, în sens strict, respectiv în ce priveste luarea hotarârii si motivarea acesteia.

În raport de aceasta situatie, curtea constata ca, pe aceasta cale, în lipsa unor elemente formale care sa exceada activitatii de rezolvare logico-juridica a raporturilor litigioase deduse judecatii, nu se poate analiza critic modul în care s-a pronuntat hotarârea judecatoreasca, daca temeiurile de fapt sau de drept sunt reale si corect invocate, sau daca, în esenta, hotarârea este legala sau nu.

Astfel, nu se poate stabili ca hotarârea judecatoreasca, prin prisma considerentelor, a temeiurilor de fapt sau de drept, sau ca solutia în sine, reprezinta o îndeplinire „defectuoasa” a atributiilor de serviciu a magistratului judecator, întrucât, în caz contrar s-ar ajunge la încalcarea dispozitiilor art. 124 alin. 3 si a dispozitiilor art. 129 din Constitutia României, coroborat cu art. 16 si art. 17 din Legea nr. 304/2004, republicata, efectuându-se astfel un control judiciar al hotarârilor judecatoresti în alt cadru decât cel al cailor de atac prevazute de lege.

Rezolutia atacata, în esenta, se întemeiaza pe aceleasi considerente de fapt si de drept ca cele ce preced si nu cuprinde neregularitati apte sa conduca la desfiintarea acesteia.

Invocarea unui gresit temei al neînceperii urmaririi penale – art. 10 lit. „a” Cod procedura penala, fapta nu exista, în raport de corectul temei – art. 10 lit. „d” Cod procedura penala – fapta nu întruneste elementele constitutive ale infractiunii de “abuz în serviciu”, nici sub aspectul laturii subiective, lipsind reaua credinta – nici sub aspectul laturii obiective – lipsind caracterul defectuos al îndeplinirii atributiilor, nu poate conduce la admiterea plângerii si trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmaririi penale, câta vreme este evident ca în cauza urmarirea penala nu poate fi începuta, în conditiile art.228 Cod procedura penala, întrucât rezulta unul din cazurile de împiedicare a punerii în miscare a actiunii penale, prevazuta de art. 10 Cod procedura penala, respectiv cel prevazut de art. 10 lit. „d” Cod procedura penala.

Ca atare, pentru considerentele ce preced, curtea a respins ca nefondata plângerea, mentinând rezolutia atacata, cu aplicarea corespunzatoare a art. 192 Cod procedura penala.

Etichete: Abuz în serviciu

Abuz în serviciu contra intereselor persoanei art. 246 Cod penal

Obiect: abuz în serviciu contra intereselor persoanei art. 246 Cod penal

Sentinta penala nr. 91/20 Februarie 2009

Prin sentinta penala nr.18/17.01.2008 a acestei instante, în baza art. 278 ind.1 alin.8 Cod procedura penala s-a respins plângerea formulata de petenta Q.R. în contradictoriu cu intimatii X.Y. si R.I. împotriva ordonantei nr.xxx/P/1x.0x.2007 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Tg. Neamt în dosarul de urmarire penala nr.xx/P/2006, ca nefondata, mentinându-se ordonanta atacata.

Împotriva acestei sentinte petenta a formulat recurs, solutionat prin decizia penala nr.191/R/xx.0x.2008 a Tribunalului Neamt prin care s–a admis recursul petentei, s-a casat sentinta recurata si rejudecând cauza s-a admis plângerea formulata de petenta Q.P. împotriva ordonantei nr.xxx/P/2006 din 1x.xx.2007 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Tg. Neamt si a rezolutiei nr.xxx/x/2007 din 2x.xx.2007 a prim procurorului Parchetului de pe lânga Judecatoria Tg. Neamt, s-a desfiintat în parte ordonanta atacata cu privire la faptuitorul R.I., s-a dispus trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmaririi penale fata de acesta iar cu privire la faptuitorul X.Y. s-a dispus trimiterea cauzei la aceasta instanta pentru judecarea fondului cauzei numai cu privire la savârsirea infractiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei prevazuta de art. 246 Cod penal.

Instanta de recurs a retinut ca ordonanta atacata este nelegala si netemeinica în ceea ce priveste solutia pronuntata cu privire la comiterea infractiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, deoarece intimatii, desi cunosteau ca nu expirase termenul în care petenta putea ataca procesul verbal de contraventie, X.Y. a emis dispozitia de demolare a portilor iar R.I. a procedat la desfiintarea acestora.

În cauza au fost administrate urmatoarele mijloace de proba: hotarâri civile si penale cu nr. xx, care au fost atasate pre consultare împreuna cu dosarele în care au fost pronuntate, hotarârile Consiliului local, procesul verbal nr. xx/xx.xx.2006, procesul verbal seria xx nr.123456/xx.0x.2006, dispozitia nr. xxx/xx.xx.2006 a Primarului, procesul verbal nr.xxx/1x.xx.2006, procesul verbal de custodie din 1x.xx.2006,procesul verbal de predare nr.xxxx/28.xx.2007, ordonanta nr.xxx/P/xx.xx.2008 de scoatere de sub urmarire penala a învinuitului R.I. documente cu privire la terenul în litigiu cu denumirea „str. x” Monitorul Oficial nr.xxx/xx.xx.2002, centralizator cu privire la bunurile care apartin domeniului public, raportul de specialitate al serviciului din cadrul Primariei nr. xxxx/13.03.2006, TP nr.xxxx/2x.05.2008, registru de rol nominal unic, declaratiile partii vatamate, inculpat si martorii G.P. si T.G.

Din probatoriul administrat în cauza instanta retine urmatoarele:

La data de xx.xx.2006 partea vatamata Q.R. a fost sanctionata contraventional conform procesului verbal de sanctionare a contraventiilor nr. 2/26.04.2006, întocmit de Primarie, retinându-se ca aceasta a construit o poarta metalica de 7 m lungime, pe domeniul public blocând accesul pe Fundatura X, fara autorizatie; odata cu sanctionarea contraventionala s-a stabilit ca masura, desfiintarea portilor pana la data de 27.04.2006. întrucât petenta nu s-a conformat acestei dispozitii, la data de 28.04.2006, inculpatul X.Y., a emis dispozitia xxx/xx.xx.2006 prin care s-a dispus demolarea portilor metalice. Consecinta acestei dispozitii, la 11.05.2006 lucratori din cadrul Primariei au desfiintat portile metalice asa cum rezulta din procesul verbal încheiat la 11.05.2006, date în custodia Serviciului Primariei dat fiind refuzul partii vatamata Q.R. de a primi poarta metalica dupa desfiintarea constructiei si montarii abuzive.

La data de 28.11.2007, în conformitate cu Procesul verbal nr. 27467/28.11.2007 serviciul din cadrul Primariei a predat prin D.C., P.V., I.P. si T.N. plasa de gard si celelalte componente ale montajului construit fara autorizatie partea vatamata refuzând sa semneze de primire.

Acest Proces verbal a fost depus la Judecatoria Târgu Neamt la termenul din xx.xx.2009.

Inculpatul X.Y. a avut convingerea si reprezentarea, la data emiterii Dispozitiei xxx/xx.xx.2006, ca terenul pe care parte vatamata Q.R. a edificat poarta care bloca accesul face parte din domeniul public. Acesta a verificat înainte de a pune în aplicare Dispozitia xxx/xx.xx.2006 care sunt proprietatile funciare ale petentei Q.R. astfel încât sa poata întelege daca o confuzie sau eroare a format convingerea acesteia ca este titulara dreptului de proprietate asupra terenului pe care a edificat poarta metalica. Reprezentarea si convingerea inculpatului X.Y. ca terenul pe care se edificase poarta facea parte din domeniul public, ca drum public se baza si pe urmatoarele aspecte:

Procedura de atestare a apartenentei bunurilor la domeniul public a urmat cale dispusa de Legea 213/1998 a proprietatii publice. Consiliul Local în conformarea prevederilor Legii 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia întocmeste un inventar însusit prin Hotarârea C.L. nr. xx/xx.xx.1999 care la pag. 15 poz.22 cuprinde Fundatura X cu o lungime de 57 m si latime de 3 m. În baza acestei Hotarâri a C.L. bazat pe istoricitatea existentei caii de acces în prezent devenita Fundatura în înregistrarile comunale, Guvernul României prin HG 1356/2001 publicata în MO 628 bis – Anexa 4 preia cumulativ, la poz. xx ca Retea de drumuri si aceasta suprafata.

Odata preluata în inventarul asumat de Consiliul Local prin HCL xx/1999 si atestata ca domeniu public prin HG 1356/2001, numai printr-o actiune de competenta contenciosului administrativ putea proba sau infirma încadrarea în inventarul domeniului public iar regimul de proprietate putea fi demonstrat contrar ca privat, deoarece Legea 213/1998 prevede clar si a devenit de notorietate prevederea de la art. 23: ” Litigiile cu privire la delimitarea domeniului public al statului, judetelor, comunelor, oraselor sau al municipiilor sunt de competenta instantelor de contencios administrativ.”

Art.8 alin.2 stabileste ca „Hotarârea de trecere a bunurilor poate fi atacata, în conditiile legii, la instanta de contencios administrativ competenta în a carei raza teritoriala se afla bunul”.

Este esential de retinut ca o hotarâre a Consiliului Local îsi produce efectele si este obligatorie din momentul aducerii ei la cunostinta publica si pâna la ramânerea definitiva si irevocabila a sentintei prin care, eventual, este anulata cu conditia de a nu se fi dispus suspendarea ei de catre instanta

Instanta de contencios administrativ nu a dispus suspendarea executarii Hotarârii Consiliului Local nr. xx/xx.xx.2006, inculpatul a efectuat actele si faptele considerate ca abuzive de partea vatamata în temeiul acestei hotarâri înainte de data anularii ei prin sentinta civila nr.220/1.08.2006, ramasa irevocabila prin decizia civila nr. 774 din 10.11.2007 a Curtii de Apel Bacau.

În baza si în aplicarea acestei hotarâri, precum si cu aplicarea dispozitiilor Legii 50/1991 privind autorizarea lucrarilor de constructii a fost întocmit Procesul verbal de constatare a contraventiei nr. xxxx din xx.xx.2006 care a fost comunicat contravenientei (partea vatamata) la data de 27.04.2006.

Dispozitia nr. xxx prin care s-a dispus demolarea portilor este emisa la data de xx.xx.2006 iar demolarea si ridicarea portilor a avut loc la data de zz.xx.2006.

Plângerea formulata de contravenient de contencios administrativ împotriva procesului verbal este suspensiva de executare numai în ce priveste amenda aplicata nu si în ce priveste masurile dispuse prin acesta, respectiv desfiintarea portilor care blocheaza accesul pe drumul public (art.35 Legea 50/91).

Dispozitia nr. xxx/xx.xx.2006 a fost data în baza art.28 si 33 din Legea 50/91 si în acest caz sunt aplicabile prevederile art. 33 din Legea 50/1991, care stabilesc ca prin exceptie de la prevederile art. 32, constructiile executate fara autorizatie de construire pe terenuri apartinând domeniului public sau privat al statului vor putea fi desfiintate pe cale administrativa de autoritatea administratiei publice de pe raza unitatii administrativ-teritoriale unde se afla constructia, fara sesizarea instantelor judecatoresti si pe cheltuiala contravenientului.

Procedura prevazuta la alin. (1) se poate declansa din oficiu de autoritatea administratiei publice de pe raza unitatii administrativ-teritoriale unde se afla constructia sau la solicitarea proprietarului ori a administratorului legal al terenului apartinând domeniului public sau privat al statului.

Concluzionând asupra celor retinute mai sus, instanta constata ca în ceea ce priveste latura subiectiva a infractiunii, intentia, ceruta de legiuitor prin sintagma „cu stiinta” din continutul redactarii art.246 Cod penal lipseste. Mai mult, daca exista dubii cu privire la titularul dreptului de proprietate asupra fondului pe care se edificase poarta, trebuie aplicata regula „in dubio pro re”. Fata de acestea instanta urmeaza ca în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedura civila, va achita inculpatul.

Cu privire la latura civila instanta urmeaza ca în baza art. 14 si 346 alin.2 Cod procedura penala si art. 998 si urm Cod civila sa o admita în parte retinând urmatoarele.

Prejudiciul material pentru care partea vatamata s-a constituit parte civila Q.R. exista în parte si este reprezentat cheltuielile efectuate cu edificarea si montare a portii incluzând atât materialele de constructii cât si manopera.

Referitor la daunele morale solicitate de partea vatamata instanta apreciaza ca sunt justificate în parte, ca aceasta a suferit un prejudiciul care rezulta dintr-o atingere adusa intereselor personale si care se manifesta prin disconfortul moral resimtit de aceasta în conditiile în care nu i se recunoaste un drept de proprietate pretins si afirmat în public apreciind ca i se face o nedreptate din partea autoritatii locale, ca este tratata cu dispret de catre acesta, prin favorizarea fam. L.

Instanta va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat .

Etichete: Abuz în serviciu