Anulare contract de donatie facuta in favoarea statului. Calitate procesuala pasiva

TIP SPETA: SENTINTA CIVILA
AUTOR: JUDECATORIA IASI
DOMENIU ASOCIAT: ACTIUNE IN ANULARE.

Dosar nr. 3147/245/2009

DATA SI NUMARUL: Sentinta civila nr. 11060 din 13/11/2009

TITLU: Anulare contract de donatie facuta in favoarea statului. Calitate
procesuala pasiva.

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante la data de 12.02.2009
reclamantul M D solicitat în contradictoriu cu pârâtii Statul Român prin
Ministerul de Finante, Consiliul Local al Municipiului Iasi si Municipiul Iasi prin
Primar constatarea nulitatii absolute a contractului de donatie autentificat din
25.10.1978 la Notariatul de Stat având ca obiect terenul situat în Iasi, str.Z,
precum si obligarea pârâtilor la plata cheltuielilor de judecata.
În motivare, reclamantul a învederat în esenta ca parintii acestuia, M N si
M V, au fost nevoiti sa doneze statului imobilul proprietatea acestora, teren în
suprafata de 90 mp., dobândit prin act de vânzare-cumparare în anul 1947, de la
numita W Reclamantul arata ca la momentul încheierii contractului de donatie
autentificat din 25.10.1978 la Notariatul de Stat, nu a existat o intentie reala de a
gratifica Statul roman, parintii reclamantului fiind supusi presiunilor din acea
perioada a nationalizarii, carora nu le-au putut rezista din cauza starii de
necesitate în care se afla familia lor.
În drept, reclamantul a invocat dispozitiile art.966 C.civ.
În sedinta publica din data de 19.03.2009 instanta a apreciat ca cererea este
scutita de plata taxei judiciare de timbru.
Pârâtul, Statul Român nu a fost reprezentat în fata instantei, însa la data
de 14.04.2009 a depus, prin Serviciul registratura, întâmpinare prin care a invocat
exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive si exceptia lipsei calitatii de
reprezentare a acestuia prin Ministerul de Finante.
Pârâtii Consiliul Local Iasi si Municipiul Iasi prin Primar nu au fost
reprezentati în fata instantei, însa la data de 07.09.2009 a depus, prin Serviciul
registratura, întâmpinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale
pasive a acestora si exceptia prescrierii dreptului la actiune.
Instanta a administrat la solicitarea reclamantului : proba cu înscrisuri-
copii ale actelor de stare civila, certificat de mostenitor, contract de vindere-
cumparare autentificat din 12 mai 1947 la Notariatul de Stat, act de donatie
autentificat din 25.10.1978 la Notariatul de Stat, decizia Consiliului Popular al
Judetului Iasi, si cea testimoniala, fiind audiati martorii: B si S.
La termenul din data de 16.04.2009 instanta, în vaza art. 137 alin.2
C.proc.civ. uneste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtului Statului
Român prin Ministerul Finantelor invocata de pârât prin întâmpinare.
La termenul din data de 18.06.2009 instanta respinge exceptia lipsei
calitatii de reprezentare a Statului Român prin Ministerul Finantelor Publice, ca
ramasa fara obiect, având în vedere cererea introdusa prin Serviciul Registratura
de catre Ministerul Finantelor Publice privind alegerea sediului procedural.
Analizând cu prioritate, conform art.137 alin.1 C.proc.civ., exceptia lipsei calitatii
procesuale pasive a Statului Român, exceptie de fond, absoluta si peremptorie invocata de
acest pârât, instanta retine:
Promovarea oricarei actiuni în justitie presupune îndeplinirea cumulativa
a trei cerinte esentiale: interes legitim, nascut, actual si personal, calitatea si
capacitatea procesuala a partilor. Neîndeplinirea oricareia dintre ele paralizeaza
declansarea sau continuarea actiunii civile.
Instanta are în vedere, în primul rând, ca reclamantul fiind cel care
initiaza cererea de chemare în judecata, conform art.1169 C.civil trebuie sa o
dovedeasca, astfel încât tot lui îi revine sarcina sa faca dovada calitatii procesuale
în cauza, inclusiv cea a pârâtului, concluzie ce rezulta din art.112 C.proc.civ., în
conditiile în care legitimitatea procesuala pasiva presupune existenta unei
identitati între persoana pârâtului si subiectul pasiv al raportului juridic dedus
judecatii.
Astfel, pentru a determina cine este în prezent beneficiarul contractului de
donatie, instanta se va raporta nu numai la legislatia în vigoare la momentul
încheierii contractului (1978), ci si la dispozitiile legale în vigoare la acest
moment, deoarece efectele actuale ale unei eventuale admiteri a acestei cereri s-ar
rasfrânge asupra patrimoniului beneficiarului donatiei.
Potrivit legislatiei comuniste, în România, unicul titular al dreptului de
proprietate socialista era Statul Român, iar bunurile ce intrau în patrimoniul
acestuia intrau totodata si în patrimonial unitatilor administrativ teritoriale, nu
cu titlu de drept de proprietate ci cu titlu de drept de administrare directa. Dat
fiind acest mecanism juridic, participarea Statului, ca unic titular al dreptului de
proprietate socialista, la perfectarea contractelor de donatie, se facea prin
intermediul Consiliilor Populare.
În prezent, se face distinctie în mod expres între dreptul de proprietate
publica si dreptul de proprietate privata al statului si al unitatilor administrativ-
teritoriale prin dispozitiile Legii 213/1998 si ale Legii 215/2001.
Terenul de 90 mp situat în Iasi, Str. Z ce a facut obiectul contractului de
donatie, se regaseste pe raza teritoriala a Municipiului Iasi, se încadreaza în
categoria bunurilor ce fac parte din domeniul public de interes local, conform
art.6 din Legea nr.213/1998, fiind implicit în patrimoniul acestuia, motiv pentru
care instanta apreciaza ca fiind întemeiate sustinerile pârâtului Statul Român,
constatând ca în temeiul dispozitiilor Legii 213/1998 si Legii 215/2001 beneficiarul
actului de donatie este în prezent Municipiul Iasi, unitatea administrativ
teritoriala pe raza careia sa afla bunul donat.
Pe cale de consecinta, instanta va admite exceptia invocata si va respinge
actiunea formulata în contradictoriu cu acest pârât.
În raport cu exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local
Iasi si a Municipiului Iasi, invocata de catre pârâti, instanta retine urmatoarele:
Conform dispozitiilor art. 21 din Legea 215/200: “Unitătile administrativ-
teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină si
patrimoniu propriu. Unitătile administrativ-teritoriale sunt titulare ale
drepturilor si obligatiilor ce decurg din contractele privind administrarea
bunurilor care apartin domeniului public si privat în care acestea sunt parte,
precum si din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în conditiile legii”.
Legea nr.215/2001 face o clara distinctie între autoritati publice si unitati
administrativ teritoriale, acestea din urma fiind titularele dreptului de
proprietate la nivel local.
Conform art. 36 alin 2 lit c: “Consiliul local exercită următoarele categorii
de atributii:…atributii privind administrarea domeniului public si privat al
comunei, orasului sau municipiului;”
Contractul de donatie a avut ca obiect dreptul de proprietate asupra
terenului, operând pe aceasta cale un transfer al acestui drept.
Astfel, analiza conditiilor de valabilitate la momentul perfectarii actului
trebuie realizata în contradictoriu cu titularul dreptului de proprietate identificat
conform rationamentului prezentat mai sus, respectiv unitatea administrativ
teritoriala, Municipiul Iasi. Consiliul Local este doar o autoritate deliberativa la
nivel local, atributiile sale fiind exclusiv de administrare a patrimoniului unitatii
administrativ teritoriale.
Pe cale de consecinta, instanta va admite exceptia lipsei calitatii procesuale
pasive a Consiliului Local, respingând în consecinta actiunea formulata în
contradictoriu cu acesta si totodata va respinge exceptia lipsei calitatii procesuale
pasive a Municipiului Iasi, ca nefondata.
În ceea ce priveste fondul actiunii promovate de catre reclamanta în
contradictoriu cu pârâtul Municipiul Iasi, instanta retine:
Prin contractul de donatie autentificat din 25.10.1978 la Notariatul de Stat
încheiat între parintii reclamantului în calitate de donatori pe de o parte, si Statul
Român, în calitate de donatar, pe de alta parte, a fost donata acestuia din urma
suprafata de 90 mp teren situat în Iasi, str.Z.
Statul Român a acceptat donatia, prin decizia nr. X a Comitetului Executiv
al Consiliului Popular al Judetului Iasi (fila 7).
Asa cum precizeaza reclamantul si rezulta din actele de stare civila depuse
la dosar M D este unicul mostenitor al parintilor sai.
Art. 801 Cod civil stipuleaza : “Donatiunea este un act de liberalitate prin
care donatorul da irevocabil un lucru donatarului care-l primeste. ”
Potrivit art. 948 pct. 4 C.civ.”Conditiile esentiale pentru validitatea unei
conventii sunt: 4. o cauza licita. ” în timp ce art. 966 C.civ. arata ca: ” Obligatia
fara cauza sau fondata pe o cauza falsa, sau nelicita, nu poate avea nici un efect.”
Contract fiind, validitatea donatiei este examinata în raport cu
îndeplinirea celor patru conditii esentiale prevazute în art. 948 Cod civil, printre
care este înscrisa cea privitoare la cauza licita.
În vederea solutionarii prezentei cauze, urmeaza ca instanta sa aiba în
vedere si dispozitiile art. 966 Cod civil, potrivit carora obligatia fara cauza sau
fondata pe o cauza falsa sau nelicita, nu poate avea nici un efect.
Cauza, în cazul contractului de donatie, cuprinde, asadar, în primul rând,
vointa de a darui, “animus donandi”, si apoi motivul care a hotarât pe
dispunator sa faca liberalitatea, fara, însa, ca aceste elemente sa poata fi separate
si examinate apoi izolat, ele formând un tot.
În concluzie, vointa de a darui, manifestata prin actul aparent al donatiei,
nu poate ea singura sa justifice o liberalitate întemeiata pe un motiv sau o cauza
de natura a o vicia, de a determina donatorul la a dispune în acest sens.
De altfel, instanta suprema, într-o decizie de speta, arata ca : “în situatia în
care instantele judecatoresti sunt chemate a se pronunta asupra caracterului
acestei conditii esentiale de validitate a contractului de donatie, acestea trebuie sa
aiba în vedere, pe lânga legislatia în vigoare la data realizarii liberalitatii,
împrejurarile contemporane efectuarii donatiei “.
Or, în cauza, din probatoriul administrat, respectiv înscrisurile si
declaratiile martorilor a rezultat ca actul de donatie a fost facut dupa instaurarea
puterii comuniste, nu cu intentia de a gratifica statul român, ci fortati de
presiunile si amenintarile la care erau supusi cocontractantii. Martorii au aratat
fara echivoc ca proprietarii au fost obligati sa îsi doneze proprietatea, astfel ca
este evident ca parintii reclamantului nu a avut intentia de a dona .
Fata de ansamblul materialului probator administrat în cauza instanta
retine neîndeplinirea unei conditii esentiale pentru formarea valabila a
contractului de donatie, cea a intentiei de a gratifica. Astfel, instanta retine
absenta cauzei imediate a contractului de donatie, absenta sanctionata cu
nulitatea absoluta a acestui act. Lipsa scopului imediat se rasfrânge si asupra
celui mediat. Absenta primului face imposibila analiza în fond a celei de a doua
conditii a cauzei actului, respectiv motivul determinant al donatiei
Pentru aceste motive de fapt si de drept instanta va admite actiunea
formulata de catre reclamanta în contradictoriu cu Municipiul Iasi, constatând
nulitatea absoluta a contractului de donatie.
În temeiul art. 274 C.proc.civ raportat la art. 1169 C.civ., instanta va
respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de
judecata, ca nefondata.

Tags: Anulare contract de donaţie

Anulare contract de donaţie. Calitate procesuala pasiva.

Deliberând asupra cauzei civile de fata instanţa constata
următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la data de
24.03.2006 sub nr. 6848/2006 reclamantul C. L. a chemat în judecată pe
paratul Consiliul Local al Municipiului Iaşi solicitând instanţei ca prin
hotărârea ce o va pronunţa sa constate nulitatea absoluta contractului de
donaţie transcris sub nr. 3794/20.06.1980 la Notariatul de Stat Judeţean Iaşi,
si sa fie obligata parata sa ii restituie in natura terenul ce face obiectul
donaţiei.
In motivarea acţiunii reclamantul a arătat ca este unicul moştenitor al
părinţilor săi C. I. A. si C. R.. La data de 20.06.1980 părinţii săi au semnat
un act de donaţie către statul roman prin care au donat suprafaţa de 640 m.p.
teren situat in Iaşi, str. C., nr. 16, actul de donaţie fiind autentificat sub nr.
2774/20.06.1980. Susţine reclamantul ca actul de donaţie este lovit de
nulitate absoluta, părinţii săi fiind obligaţi sa doneze terenul pe care se afla si
casa in care locuiau. Prin adresa nr. 20338/14.08.1980 Consiliul popular al
Municipiului Iaşi i-a comunicat tatălui sau faptul ca nu poate beneficia de
efectele decretului de expropriere întrucât terenul intrase deja in patrimoniul
statului. Întrucât nu aveau unde sa locuiască părinţii săi au primit o locuinţa
sociala. Conform art. 966 Cod civil, intenţia de a gratifica este o condiţie
esenţiala pentru ca actul de donaţie sa fie valabil, in lipsa acesteia actul de
donaţie fiind lipsit de nulitate absoluta. Arata reclamantul ca părinţii săi nu
dorit sa doneze terenul, donaţia fiindu-le impusa de reprezentanţii statului
roman pe acel teren urmând sa se construiască blocuri de locuit. In
consecinţa reclamantul a solicitat admiterea acţiunii aşa cum a fost
formulata.
In drept au fost invocate dispoziţiile art. 966 cod civil si art. 112 Cod
procedura civila.

Paratul Consiliul Local al Mun. Iaşi a formulat întâmpinare prin care a
invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive. In motivare paratul a arătat
ca beneficiarul direct al donaţiei este statul roman, acesta având calitatea de
donatar in contractul de donaţie, potrivit Decretului nr. 478/1954 privitor la
donaţiile făcute statului. Consiliul Popular al Mun. Iaşi (actualul Consiliu
Local Iaşi), in momentul perfectării contractului nu a avut calitatea de
donatar ci doar pe aceea de reprezentant al statului. Conform dispoziţiilor
Decretului nr. 478/1954 calitatea consiliilor populare de reprezentanţi ai
statului era limitata strict la acceptarea donaţiilor făcute statului. Din
dispoziţiile decretului menţionat rezulta ca acestea nu reglementează
reprezentarea statului si in justiţie ci doar in ceea ce priveşte acceptarea
donaţiilor. In plus reprezentarea Statului Roman in fata instanţelor de
judecata este stabilita prin prevederile art. 3 alin. 1 pct. 56 din H.G.
208/2005. În susţinerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, paratul a
mai invocat si dispoziţiile art. 19, 67 alin. 1 , 121, 38 alin. 2 lit. f si 18 din
Legea nr. 215/2001. În ce priveşte fondul cauzei paratul a arătat ca in ce
priveşte motivarea ca donaţia este lovita de nulitate absoluta pentru ca s-a
încheiat ca urmare a constrângerilor exercitate de către autorităţile din acea
vreme, acesta constituie un motiv de nulitate relativa si nu un motiv de
nulitate absoluta. In ce priveşte capătul de cerere privind restituirea in natura
a imobilului, paratul arata ca reclamantul avea la dispoziţie calea speciala
reglementata de legea nr. 10/2001. In consecinţa paratul a solicitat
respingerea acţiunii ca neîntemeiata.
Reclamantul a solicitat introducerea in cauza in calitate de parat a
Statului Roman prin Ministerul Finanţelor Publice.
Paratul Statului Roman prin Ministerul Finanţelor Publice a depus la
dosar întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale
pasive. In motivare paratul a arătat ca imobilul ce face obiectul cauzei nu
face parte din domeniul public sau privat al statului, astfel cum, rezulta din
dispoziţiile Constituţiei si Anexa la legea nr. 213/1998. Potrivit Legii nr.
108/2004 pentru aprobarea O.U.G. 45/2003, consiliile locale prin organele
specializate au in posesie si administrare imobile de natura celor ce fac
obiectul cauzei. In plus, conform dispoziţiilor art. 25 din Decretul nr.
31/1954 raportat la art. 56 din H.G. 208/2005 rezulta ca Ministerul
Finanţelor Publice reprezintă statul ca subiect de drepturi si obligaţii in fata
instanţelor, precum si in orice alte situaţii in care acestea participa
nemijlocit, in nume propriu, in raporturi juridice, daca legea nu stabileşte in
acest scop un alt organ. Mai arata parata ca reclamantul nu a dovedit faptul
ca imobilul ce face obiectul cauzei este in proprietatea sa. Având in vedere
aceste considerente paratul a solicitat admiterea excepţiei invocate si
respingerea acţiunii pentru lipsa calităţii sale procesuale pasive iar pe fondul
cauzei respingerea acţiunii ca neîntemeiate.
Prin precizările depuse la fila 45 din dosar reclamantul a arătat ca
înţelege sa renunţe la capătul de cerere privind restituirea in natura a
terenului ce a făcut obiectul donaţiei autentificate sub nr. 2774/20.06.1980.
Prin sentinţa civila nr. 263/12.01.2007 a fost admisa excepţia lipsei
calităţii procesuale pasive a paratului Statul Roman prin Ministerul
Economiei si Finanţelor, fiind respinsa acţiunea formulata in contradictoriu
cu acest parat pentru lipsa calităţii procesuale pasive. De asemenea a fost
respinsa excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a paratului Consiliul Local
Iaşi, iar pe fond a fost respinsa acţiunea ca neîntemeiata.
Prin decizia civila nr. 385/30.05.2007 a Tribunalului Iaşi a fost admis
apelul formulat de reclamantul C. L., a fost desfiinţata sentinţa menţionata,
cauza fiind trimisa spre rejudecare.
Prin cererea depusa prin serviciu registratura la data de 22.04.2009
reclamantul a solicitat introducerea in cauza in calitate de parat si a unităţii
administrativ teritoriale, Municipiul Iaşi, prin primar.
Legal citata, parata Municipiul Iaşi prin primar nu a depus la dosar
întâmpinare.
La solicitarea instanţei au fost înaintate la dosar relaţii din partea
Municipiului Iaşi – Direcţia de Dezvoltare Urbana, Serviciul de Urbanism
(fila 62) si Municipiul Iaşi – Direcţia de Dezvoltare Urbana – Serviciul
Cadastru .
La termenul din data de 10.06.2009 a fost pusă in discuţie excepţia
lipsei calităţii procesuale pasive a paraţilor Consiliul Local Iaşi si Statul
Roman prin Ministrul Economiei si Finanţelor

Analizând cu prioritate excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a
paraţilor Consiliul Local Iaşi si Statul Roman prin Ministrul Economiei si
Finanţelor, fata de dispoziţiile art. 137 alin. 1 Cod procedura civila,
instanţa retine următoarele:
Calitatea procesuală pasivă în procesul civil trebui să corespundă
calităţii de persoană obligată în cadrul raportului juridic de drept material
dedus judecăţii.
Din actele aflate la dosarul cauzei, instanţa reţine că donaţia a fost
încheiată de către autorii reclamantului cu Statul Român reprezentat de
Consiliul Popular al Municipiului Iaşi, la data de 20.06.1980, conform
încheierii de autentificare nr. 2774 (fila 4 din dosarul nr. 6848/2006 al
Judecătoriei Iaşi).
Actul juridic a fost încheiat de părţi într-o perioadă în care în România
guverna o altă rânduire constituţională şi politică, legislaţia avută în vedere
la acel moment fiind în mare parte abrogată la momentul de faţă.
Pentru a analiza în concret, la acest moment, cine este beneficiarul
actului de donaţie trebuie avută în vedere, pe lângă legislaţia în vigoare la
data realizării donaţiei şi cea în vigoare la data judecăţii.
Astfel, instanţa reţine că la momentul întocmirii actului de donaţie
singurul titular al dreptului de proprietate era statul, bunurile care intrau în
patrimoniul acestuia, intrau şi în cel al unităţilor administrativ teritoriale,
însă nu cu titlu de proprietate, pentru acestea din urmă, ci cu titlu de
administrare. Decretul nr. 478/1954 a prevăzut expres faptul că în cazul
donaţiilor oferite statului acesta era reprezentat de Consiliul Popular, deşi,
potrivit Decretului 31/1954, aflat şi el în vigoare la acea dată, reprezentarea
Statului se făcea prin Ministerul de Finanţe.
În prezent, Legea 213/1998 astfel cum a fost modificată, face o netă
distincţie între bunurile aflate în proprietatea statului şi cele aflate în
proprietatea unităţilor administrativ teritoriale.
În privinţa litigiilor ce privesc bunuri asupra cărora dreptul de
proprietate aparţine statului, calitate procesual pasivă o are Statul Român
prin reprezentantul său Ministerul de Finanţe, potrivit art. 12 alin. 5 din
Legea 213/1998.
Imobilul ce face obiectul prezentului litigiu se află în mod evident în
proprietatea unităţii administrativ teritoriale, fiind inclus în acest sens în
categoria bunurilor ce fac parte din domeniul public de interes local,
conform art. 6 din Legea 213/1998. În acelaşi sens, a fost formulat şi
răspunsul primit de la Municipiul Iaşi, Direcţia de Dezvoltare Urbană
Serviciul Cadastru depus la dosar.
În concluzie, interpretând actul de donaţie din perspectiva legislaţiei
actuale, respectiv Legea 213/1998, beneficiarul liberalităţii este unitatea
administrativ teritorială şi nu Statul Român.
Pentru aceste motive de fapt şi de drept, instanţa urmează a admite
excepţia lipsei calităţii procesual pasive a paratului Statul Român,
respingând acţiunea formulată în contradictoriu cu acesta pentru lipsa
calităţii procesuale pasive a acestuia.
În ceea ce priveşte calitatea procesuală pasivă a Consiliului Local Iaşi,
instanţa apreciază că aceasta este infirmată de dispoziţiile Legii nr.
215/2001.
Legea administraţiei publice locale, astfel cum a fost modificată, face
o netă distincţie între unităţile administrativ teritoriale, persoane juridice de
drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu şi
autorităţile locale, deliberative şi executive.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 215/2001 a
administraţiei publice locale, că unităţile administrativ teritoriale, respectiv
comunele, oraşele, municipiile şi judeţele, sunt persoane juridice de drept
public, având un patrimoniu propriu şi capacitate juridică deplină, în
condiţiile în care, astfel cum prevede art.23 din acelaşi act normativ,
consiliile locale şi primarii reprezintă autorităţi ale administraţiei publice
prin care se realizează autonomia locală în comune, oraşe şi municipii,
funcţionează ca autorităţi ale administraţiei publice locale şi rezolvă treburile
publice ale localităţii, în condiţiile legii.
Astfel, Consiliul Local Iaşi are atribuţii privind administrarea
domeniului public şi privat nu are calitatea de titular al dreptului de
proprietate publică sau privată. Dreptul conferit de lege Consiliului Local de
a administra patrimoniul public şi privat al unităţii administrativ teritoriale
nu face altceva decât să sublinieze faptul că acesta este doar o autoritate
deliberativă, luând decizii asupra bunurilor care se află însă în patrimoniul
unităţii administrativ teritoriale, Municipiul Iaşi.
Efectul subsidiar al unei eventuale admiteri a prezentei acţiuni ar avea
repercusiuni asupra dreptului de proprietate însăşi, scoţând bunul din
patrimoniul pârâtului, depăşind astfel sfera dreptului de administrare.
Pentru motivele de fapt şi de drept anterior menţionate, instanţa
urmează a admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului
Local Iaşi, respingând acţiunea formulată în contradictoriu cu acesta pentru
lipsa calităţii procesuale pasive a paratului.

Analizând actele si lucrările dosarului in ce priveşte cererea
formulata in contradictoriu cu paratul Municipiul Iaşi prin Primar,
instanţa retine următoarele:
Prin contractul de donaţie transcris sub nr. 3794/20.06.1980 la
Notariatul de Stat judeţean Iaşi numiţii C. R. si C. I. A. (autorii
reclamantului) au donat in favoarea statului roman suprafaţa de teren de 640
m.p. teren situat in Iaşi, str. C., nr. 16
După cum reiese din depoziţiile celor doi martori audiaţi în cauză,
construcţia edificată pe acest teren a constituit locuinţa familiei părinţilor
reclamantului până în anului 1980, când aceştia au solicitat demolarea casei
(astfel cum rezulta din autorizaţia nr. 33/09.05.1980- fila 16 din dosarul nr.
6848/2006 al Judecătoriei Iaşi) şi totodată au întocmit pentru terenul
suprafaţă de 640 m.p. actul de donaţie transcris sub nr. 3794/20.06.1980 la
Notariatul de Stat judeţean Iaşi – donaţie acceptată prin Decizia
nr.341/10.05.1980 a Comitetului Executiv al fostului Consiliu Popular al
judeţului Iaşi.
Cu privire la condiţiile în care a fost întocmit actul de donaţie mai sus
arătat, instanţa reţin. în planul de sistematizare, regimul comunist a declanşat
o serie de presiuni specifice asupra tuturor proprietarilor, inclusiv părinţilor
reclamantului – C. R. si C.I.A. – presiuni care au culminat cu întreruperea
alimentării cu energie electrică, apa potabila.
Instanţa subliniază însă că toate aceste presiuni nu pot fi considerate
ca având natura juridică a unor “violenţe” în sensul art.953, 956 şi 961
C.civ., întrucât prin ele nu se ameninţa cu un rău concret de natură să
producă o temere care să determine încheierea actului juridic în discuţie, ci
se urmărea formarea convingerii că hotărârea autorităţilor comuniste este
implacabilă şi că orice împotrivire ar fi inutilă, îndemnându-se astfel
proprietarii vizaţi la o supunere resemnată – scop ce s-a şi realizat de altfel,
din moment ce toţi proprietarii imobilelor aflate în zona de sistematizare au
sfârşit prin a-şi demola propriile case şi a-şi dona apoi terenurile către stat,
mutându-se apoi în apartamente la bloc.
Faţă de situaţia de fapt mai sus expusă, instanţa apreciază ca fiind
evident că, în realitate, scopul imediat (causa proxima) urmărit de către
donatori atunci când la data de 20.06.1980 s-au hotărât să încheie actul de
donaţie nu a fost nicidecum intenţia de a gratifica statul (animus donandi), ci
doar acceptarea unei situaţii fără ieşire.
Soluţia se impune, întrucât instanţa consideră că în speţă nu se poate
reţine nici un motiv rezonabil pentru ca donatorii să fi dorit cu adevărat să-şi
micşoreze într-un mod atât de substanţial patrimoniul, fără a urmări
obţinerea altui folos patrimonial în schimb, acţionând astfel în detrimentul
interesului lor şi al familiei lor.
Ca atare, având în vedere că lipsa intenţiei de a gratifica reţinută de
către instanţă determină lipsa scopului imediat, ca element al cauzei actului
juridic civil cu titlu gratuit, lipsind deci un element esenţial al actului juridic
civil, instanţa constată că, pe cale de consecinţă, în drept devin incidente
disp. art.948, 996 teza I şi art.967 Cod civil, sancţiunea care se impune fiind
cea a nulităţii absolute a contractului.
În consecinţă, ţinând cont şi de împrejurarea că în urma decesului
donatorilor C. R.si C. I. A., dreptul acestora de a invoca nulitatea absolută a
contractului s-a transmis, în cadrul devoluţiunii succesorale legale,
reclamantului C. L. (in calitate de fiu)- după cum reiese din certificatul de
moştenitor aflat la fila 6 din dosarul nr. 6848/2006 al Judecătoriei Iaşi –
instanţa apreciază că cererea dedusă judecăţii este în mod evident întemeiată.
Prin urmare instanţa va admite acţiunea formulata in contradictoriu cu
paratul Municipiul Iaşi prin Primarul municipiului Iaşi si va constata
nulitatea absoluta a contractului de donaţie transcris sub nr. 3794/20.06.1980
la Notariatul de Stat judeţean Iaşi
In ceea ce priveşte capătul de cerere privind restituirea in natura a
terenului in suprafaţa de 640 m.p. ce a făcut obiectul contractului de donaţie
nr. 2774/20.06.1980 instanţa retine ca prin precizările depuse la fila 45 din
dosarul nr. 6848/2006 al Judecătoriei Iaşi reclamantul a arătat ca înţelege sa
renunţe la judecarea acestui capăt de cerere.
Reţinând că în cauză sunt îndeplinite cerinţele art.246 C.pr.civ.,
instanţa urmează să ia act de renunţarea reclamantului la judecarea capătului
de cerere privind restituirea in natura a imobilului.

Tags: Anulare contract de donaţie