Gravitatea faptei pentru care este cercetat inculpatul nu impun „de plano” arestarea preventivă a inculpatului, instanţa având obligaţia să verifice în concret dacă sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive. Pericolul concret pentru ordinea publică la care se referă dispoziţiile art. 148 alin. 1 lit. „f” C.pr.pen. nu se confundă cu pericolul social al faptei cercetate.

Tribunalul Brăila – Secţia Penală, încheierea din 6 noiembrie 2006 pronunţată în dosarul nr. 1698/113/2006, definitivă prin încheierea pronunţată la data de 13 noiembrie 2006 de Curtea de Apel Galaţi, în dosarul nr. 1698/113/2006.

Prin sesizarea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr.1698/113/2006, Parchetul de pe lângă Tribunalul Braila a solicitat arestarea preventivă a inculpatului R.P.A. cercetat sub aspectul comiterii infracţiunii de omor prevăzută de art.174 al.1 Cod penal.

Prin ordonanţa de reţinere nr.13/2006 din 5.11 2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Braila dată în dosarul nr.1863/P/2006 s-a dispus reţinerea inculpatului R.P.A. pe o durata de 24 ore începând cu data de 05.11.2006 ora 20.00 până la data de 6.11.2006 ora 20.00, reţinându-se că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.136 c.p.p. şi art.143 c.p p.

Reprezentantul Ministerului Public a reţinut că prin procesul verbal din 5.11.2006 s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva învinuitului R.P.A. pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art.174 al.1 cod penal constând în aceea că la data de 4 11 2006 după ce victima B.M. a sustras două flacoane de parfum de la magazinul Diana l-a chemat în spatele magazinului Diana într-o magazie unde l-a lovit. Condusă la spital victima a decedat.

Urmare concluziilor provizorii după efectuarea autopsiei, moartea a fost violent şi s-a datorat şocului hemoragic consecutiv unui traumatism abdominal închis cu ruptură hepatică şi hemoperitoneu.

Prin ordonanţa din 6.11.2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Braila dată în dosar nr.1863/P/2006 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva inculpatului R.P.A. pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art.174 al.1 c.pen.

Pentru a dispune astfel, reprezentantul Ministerului Public a reţinut că la data de 4.11.206 inculpatul R.P.A. în calitate de agent de pază la SC Y.Y. S. SRL, fiind chemat la magazinul Diana din municipiul Braila, unde victima B. M. a fost surprinsă sustrăgând 2 flacoane de parfum a lovit-o cu corpuri dure în zona abdominala provocându-i leziuni care au condus la decesul acestuia.

Fiind audiat în cauză inculpatul R.P.A. a declarat că pe data de 4.11.2006 în jurul orelor 18.30 se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu ca agent de paza la SC Y.-Y. S. SRL, a fost solicitat să meargă la magazinul Diana deoarece a fost prinsă o persoană care a sustras 2 parfumuri şi este reţinută într-o magazie din spatele unităţii.

Ajuns la magazin inculpatul a rămas singur cu victima în magazia respectivă, între ei a avut loc un conflict, victima a încercat să-l lovească cu o sticlă de parfum, el s-a ferit iar victima a alunecat şi a căzut la pământ iar el a căzut peste ea. Ulterior amândoi s-au ridicat de jos, victima a încercat să-l lovească în momentul în care inculpatul i-a aplicat 2 lovituri cu pumnul în zona abdominală, iar apoi l-a apucat de mâna dreaptă şi a încercat să-l imobilizeze şi i-a mai aplicat o lovitură cu piciorul în zona abdominală.

După ce l-a imobilizat inculpatul a realizat că victima era galbenă la faţă şi avea sânge în colţul gurii şi l-a întins pe un palet stropindu-l cu apă.

Ulterior în drum spre spital victima a decedat.

Analizând propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Braila de arestare preventivă a inculpatului R.P.A. prin prisma motivelor invocate de reprezentantul Ministerului Public, a apărărilor formulate de inculpat şi a dispoziţiilor legale în materie, instanţa va reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art.149/1 alin.1 c.pr pen măsura arestării preventive poate fi dispusă dacă sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art.143 c.pr pen, există vreunul din cazurile prevăzute de art-148 c.pr pen şi se consideră că arestarea inculpatului este necesară în interesul urmării penale.

Potrivit dispoziţiilor art.148 alin.1 lit.”f” C.p.p., măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art.143 C.p.p. şi inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Cum din probele de la dosar rezultă că sunt indicii temeinice că inculpatul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, s-a apreciat că în speţă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art.143 C.p.p., aspect ce nu comportă discuţii, dar nu există probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

În cauza de faţă este întrunită prima cerinţă a art.148 alin.1 lit.”f” C.p.p. şi anume inculpatul R.P.A. este cercetat pentru comiterea infracţiunii de omor prevăzută de art.174 alin.1 C.p., infracţiune sancţionată cu pedeapsa închisorii cuprinsă între 10-20 ani, însă la dosarul cauzei nu există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică; condiţii care trebuie întrunite cumulativ, astfel cum rezultă din redactarea textului de lege.

De altfel, în propunerea de arestare preventivă, reprezentantul Ministerului Public nu a indicat în concret care sunt probele care dovedesc că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică şi în ce ar consta în concret acest pericol social, mulţumindu-se să arate că faţă de împrejurările concrete ale comiterii faptei, apreciază că există probe certe că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.

Această ultimă cerinţă a textului de lege trebuie motivată în mod special, deoarece nu rezultă din pericolul social al faptei săvârşite şi nici nu se confundă cu aceasta, ci trebuie constatată pe baza altor împrejurări privind, în principal, persoana făptuitorului.

Trebuie precizat că pericolul social al faptei pentru comiterea căreia este cercetat inculpatul nu trebuie confundat cu pericolul concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică, judecarea sa în libertate.

Astfel, pericolul pe care l-ar prezenta pentru societate lăsarea în libertate a unui inculpat nu se presupune generic, ci trebuie să fie de ordinul evidenţei şi mai ales nemijlocit dovedit.

Există pericol pentru ordinea publică, atunci când e posibil să se producă o încălcare a regulilor de convieţuire socială, ocrotită prin art.1 din C.p.p. (persoana, drepturile şi libertăţile ei) ca urmare a activităţii infractorului posterioară faptei sau o reacţie declanşată de fapta comisă de acesta.

În speţă, inculpatul nu s-a sustras cercetării, nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut şi regretat faptele comise, este încadrat în muncă, astfel instanţa va aprecia că existenţa pericolului social pentru ordinea publică este nejustificată.

De asemenea, instanţa va reţine că gravitatea faptei pentru care este cercetat inculpatul poate constitui, prin raportare la pedeapsa cu care este sancţionată fapta respectivă, doar prima cerinţă de la art.148 alin.-1 lit.”f” C.p.p. nu şi cea de-a doua.

Indiferent de gravitatea faptei pentru care este cercetat inculpatul, măsura arestării preventive poate fi luată numai în condiţiile prevăzute de art.149/1 C.p.p. şi când există cel puţin unul din cazurile prevăzute de art.148 C.p.p.

O interpretare contrară, ar însemna că în cazul cercetării infracţiunilor mai grave, măsura arestării preventive este obligatorie, ceea ce nu corespunde realităţii.

În stabilirea pericolului concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică judecarea în libertate a inculpatului R.P.A., instanţa a reţinut următoarele:

– inculpatul este cercetat pentru comiterea unei fapte în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu, cu depăşirea abuzivă a cadrului legal al exercitării acestor atribuţii. Până la un anumit punct, inculpatul a acţionat în limite legale în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu, după care în mod abuziv a exercitat violenţe asupra victimei care în final, au dus la decesul acesteia;

– încadrarea juridică dată faptei pentru care este cercetat inculpatul a fost stabilită în baza concluziilor provizorii ale Serviciului de Medicină Legală Judeţean Galaţi, comportă unele discuţii şi ar putea fi schimbată după întocmirea expertizei medico-legale;

– inculpatul R.P.A. nu este cunoscut cu antecedente penale şi la dosar nu sunt dovezi că este o persoană violentă;

Având în vedere că nu sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art.148 alin.1 lit.„f” C.p.p., Tribunalul Brăila a respins propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila de arestare preventivă a inculpatului R.P.A.

Prin încheierea din 13 noiembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi – Secţia Penală, s-a respins ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, privind pe inculpatul R.P.A.

Analizând încheierea de şedinţă recurată s-a constatat că prima instanţă, pe baza unei analize ample şi judicioase a probelor administrate în cauză, în mod corect, a ajuns la concluzia că lăsarea inculpatului în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Sub acest aspect, în mod corect s-a avut în vedere că inculpatul nu are antecedente penale şi că nu s-a sustras de la urmărirea penală.

De asemenea, în mod corect s-a reţinut că pericolul social pentru ordinea publică nu poate fi reţinut numai pe baza gradului de pericol social al faptei săvârşite şi că la stabilirea pericolului pentru ordinea publică trebuie avute în vedere – alte elemente, cum ar fi cele privind persoana inculpatului.

Nu se poate reţine că măsura arestării preventive trebuie luată pentru a apăra ordinea publică sau pentru a proteja drepturile şi libertăţile celorlalţi cetăţeni, deoarece în cauză nu sunt elemente din care să rezulte că fiind lăsat în libertate, inculpatul va săvârşi o nouă infracţiune sau că ar încălca drepturile şi libertăţile celorlalţi cetăţeni.

Tags: Arestarea preventiva a inculpatului

RECURSUL DECLARAT ÎMPOTRIVA ÎNCHEIERII PRIN CARE S-A MENŢINUT ARESTAREA PREVENTIVĂ A INCULPATULUI. APRECIEREA PERICOLULUI CONCRET PENTRU ORDINEA PUBLICĂ PE CARE ÎL PREZINTĂ INCULPATUL ÎN SITUAŢIA LĂSĂRII SALE ÎN LIBERTATE.

Decizia penală nr. 487 din 17 iulie 2009.

Prin încheierea din 13.07.2009 pronunţată de Tribunalul Neamţ în dos. 3065.1/103/2009, în temeiul art. 3001/1 Cod procedură penală, s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor U. C., fiul lui D. şi E., născut la data de … în municipiul … judeţul N., P. M., fiul lui M. şi M., născut la … în municipiul G., judeţul G. şi G. M., fiica lui I. şi M., născută la data de … în comuna P., judeţul V., măsură dispusă prin încheierea nr. 18/U/ 2009 a Tribunalului Neamţ, ca fiind legală şi temeinică.

Onorariile apărătorilor din oficiu pentru inculpaţii U. C. şi P. M., în sumă de câte 100 lei au fost avansate către Baroul de Avocaţi Neamţ din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

S-a luat act că inculpata G. M. a fost asistată de apărător ales.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa aceasta hotărâre instanţa de fond a avut în vedere următoarea situaţie de fapt;

Verificând din oficiu legalitatea şi temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei acestei măsuri a constatat că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpaţilor.

Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpaţilor este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică, fapt ce rezultă din însăşi gravitatea faptei de care sunt învinuiţi, de consecinţele pretins a fi produse (exploatarea victimelor prin obligarea la practicarea prostituţiei), de reacţia publică la săvârşirea acestui gen de infracţiune, de posibilitatea comiterii unor infracţiuni asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacţii ferme faţă de cei bănuiţi ca autori ai unor astfel de fapte. Menţinerea acestei măsuri preventive răspunde exigenţelor prevăzute de Codul de procedură penală şi de art. 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, înlocuirea sa cu o altă măsură preventivă fiind ineficientă. În cauza de faţă nu s-a depăşit un termen rezonabil şi nici nu s-a estompat rezonanţa socială negativă a infracţiunilor presupus a fi comise, rezonanţă ce reprezintă unul dintre criteriile de apreciere a pericolului social concret.

În cauză nu s-au modificat temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive prin încheierea nr. 18/U/2009 a Tribunalului Neamţ, menţinută de Curtea de Apel Bacău prin încheierea nr. 49 din 24.06.2009.

Faţă de natura şi gravitatea concretă a faptelor presupus a fi comise de inculpaţi, de pericolul social al infracţiunii, de amploarea acestui fenomen infracţional, de existenţa unor declaraţii contradictorii şi de necesitatea unei bune desfăşurări a cercetării judecătoreşti, în cauză urmând a fi audiate victimele şi martorii instanţa s-a apreciat că se impune în continuare judecarea inculpaţilor în stare de arest.

Menţinerea stării de arestare preventivă a inculpaţilor nu afectează dreptul acestora la un proces echitabil, ei având posibilitatea, în cursul judecăţii de a cere şi administra toate probele considerate necesare pentru a-şi dovedi nevinovăţia.

Împotriva încheierii au declarat recurs inculpaţii U. C., P. M. şi G. M. invocând nelegalitatea şi netemeinicia acesteia.

Apărătorii recurenţilor inculpaţi au invocat neîndeplinirea condiţiilor prev. de art.143 Cp, arătând că în speţă nu există probe sau indicii temeinice în susţinerea acuzaţiilor aduse.

O altă critică se referă la lipsa periculozităţii acestora pentru ordinea publică, apreciind că în cauză nu este incident cazul de arestare prev. de art.148 lit f Cpp.

Pentru aceste motive recurenţii inculpaţi solicită revocarea detenţiei provizorii sau înlocuirea cu o altă măsură preventivă.

Analizând legalitatea şi temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpat, precum şi din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C.proc.pen., instanţa de recurs a constatat prin raportare la prevederile art. 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului că recursurile inculpaţilor sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Prima instanţă a făcut o corectă apreciere privind existenţa în continuare a temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpaţii recurenţi, constatând că există indicii că aceştia au săvârşit infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Astfel, în mod just Tribunalul a considerat că există indicii că cei 3 inculpaţi recurenţi au săvârşit infracţiunile de trafic de persoane şi de minori, asociere sau constituire, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional, prevăzute de art.12 şi 13 din Legea 678/2001, respectiv art. 8 din Legea nr. 39/2003.

Tribunalul a reţinut în mod corect atât pericolul social al faptelor săvârşite (trafic de persoane şi de minori, asociere sau constituire, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional), cât şi pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpaţilor recurenţi (faţă de modul de săvârşire a faptelor – de mai multe persoane împreună; numărul persoanelor implicate în activitatea infracţională; numărul persoanelor vătămate; consecinţele grave ale activităţii lor; lipsa garanţiilor că inculpaţii ar abandona comportamentul antisocial – starea de tensiune dintre inculpaţi şi persoanele vătămate, creată şi prin conduita inculpaţilor care neagă constant săvârşirea faptelor).

Instanţa de recurs nu a putut primi susţinerile apărătorilor recurenţilor inculpaţi referitoare la lipsa indiciilor şi probelor în acuzare în prezenta cauză.

S-a constatat că lucrările dosarului efectuate până la acest stadiu procesual cuprind atât indicii rezonabile că inculpaţii au săvârşit faptele pentru care sunt acuzaţi, cât şi probe temeinice în învinuirea acestora.

De asemenea, Curtea, în conformitate cu jurisprudenţa CEDO, subliniază faptul că probele şi indiciile pe care s-a întemeiat luarea măsurii arestării preventive a inculpaţilor nu trebuie să aibă greutatea celor care ar motiva o condamnare.

Pentru toate aceste considerente constatând că la acest moment, interesul general prevalează în raport cu interesul recurenţilor inculpaţi de a fi puşi în stare de libertate, astfel că în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C.proc.pen. instanţa a respins ca nefondate recursurile declarate de aceştia.

Tags: Arestarea preventiva a inculpatului

Arestarea preventiva a inculpatului pentru savârsirea infractiunii de tâlharie. Pericol concret pentru ordinea publica

Prin încheierea de sedinta din data de 11.02.2009, instanta a admis în parte

propunerea Parchetului de pe lânga Judecatoria Iasi, dispunând arestarea

preventiva a inculpatului M.R.F. pentru o perioada de 15 zile. Pentru a hotarî

astfel, instanta a retinut urmatoarele:

În sarcina inculpatului organele de urmarire penala au retinut savârsirea

infractiunii de tâlharie, constând în aceea ca în data de 31.01.2009, în jurul

orelor 19,15, în timp ce se afla în zona b-dului Cantemir, a oprit-o pe partea

vatamata G.B.M., tragând-o de geaca si pipaind-o la nivelul buzunarelor

acesteia. Dându-si seama ca are asupra sa un telefon, a încercat sa i-l sustraga,

iar la opozitia partii vatamate i-a aplicat o lovitura cu pumnul în zona fetei,

reusind apoi sa sustraga telefonul întrucât partea vatamata îsi daduse capul pe

spate si a fugit.

În aprecierea gradului de pericol social concret pentru ordinea publica pe

care îl prezinta inculpatul, instanta a avut în vedere agresivitatea sporita de care

a dat dovada acesta, prin folosirea atât a fortei psihice, prin folosirea unui ton

agresiv, cât si a fortei fizice, scopul urmarit prin savârsirea faptei, acela de a face

rost de bani, neavând mijloace de existenta necesare. Instanta a retinut ca prin

comportamentul sau, inculpatul poate aduce deservicii ordinii publice. Opinia

publica, judecata colectivitatii, este marcata negativ de o asemenea conduita, iar

realizarea actului infractional public determina un grad ridicat de pericol public.

Tags: Arestarea preventiva a inculpatului