Top

Evacuare pentru lipsă titlu locativ. Tacită relocaţiune. Concediu. Daune cominatorii.

Tip: Sentinţă civilă
Nr./Dată: 951 (30.04.2008)
Autor: JUDECĂTORIA MANGALIA
Domenii asociate: locuinţe

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia la 27.11.2006 reclamanta SC X SA l-a chemat în judecată pe pârâtul I.C.N. pentru ca instanţa, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună evacuarea acestuia din imobilul situat în municipiul Mangalia, str. 1 Decembrie 1918, obligarea pârâtului la plata daunelor cominatorii în cuantumul stabilit de instanţă şi obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, între pârât şi SC X SA, s-a încheiat contractul de închiriere din 07.06.2005, care are ca obiect închirierea unei camerei din căminul societăţii. Contractul încheiat între părţi a expirat şi, conform art. 12 din acesta, proprietarul are dreptul de a nu-l mai prelungi.

Pârâtul, a susţinut reclamanta, a fost înştiinţat, atât verbal, cât şi prin adresele din 04.11.2006, că, începând cu data de 19.11.2006, trebuie să elibereze camera, dar nici până în prezent acesta nu s-a conformat notificării.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 1073 şi ale art. 1079 din Codul civil.

Pârâtul a formulat întâmpinare în care a arătat că, după încheierea contractului de închiriere, a făcut numeroase demersuri pe lângă conducerea SC X SA să-i vândă locuinţa, însă a fost refuzat de fiecare dată, astfel că a chemat în judecată societatea pentru ca, în baza unei hotărâri judecătoreşti, să fie obligată să-i vândă garsoniera.

În aceste condiţii, a susţinut pârâtul, întrucât judecarea prezentei cereri depinde în totalitate de modul în care va fi soluţionat dosarul de cumpărare a locuinţei, se impune suspendarea cauzei în temeiul art. 244 pct. 1 din Codul de procedură civilă.

Prin încheierea interlocutorie motivată din 19.12.2006, rămasă irevocabilă prin nerecurare, instanţa a suspendat judecata acţiunii, în temeiul art. 244 pct. 1 din Codul de procedură civilă, până la rămânerea irevocabilă a cauzei care formează obiectul dosarului civil nr. …/COM/2006 al Curţii de Apel Constanţa.

Pricina a fost repusă pe rol la dat de 12.02.2008, iar, pentru verificarea condiţiilor prevăzute de lege pentru continuarea judecăţii, instanţa a solicitat arhivei civile a Judecătoriei Mangalia să comunice o copie legalizată a sentinţei civile nr. 485/C din 05.03.2007 prin care a fost soluţionată acţiunea având ca obiect obligarea SC X SA la vânzarea locuinţei închiriate către reclamantul I.C.N. (pârât în prezenta cauză).

În susţinerea acţiunii, reclamanta a solicitat, prin cererea de chemare în judecată, încuviinţarea probei cu înscrisuri, iar pârâtul, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat în apărare încuviinţarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul reclamantei şi a probei testimoniale.

Pentru motivele arătate în încheierea de şedinţă din 24.04.2008, instanţa a admis probele cu înscrisuri propuse de părţi, apreciind că acestea sunt pertinente şi utile, însă a respins ca neconcludentă proba cu interogatoriul reclamantei şi proba testimonială propuse de pârât.

Analizând acţiunea dedusă judecăţii, prin prisma probelor administrate în cauză şi a dispoziţiilor legale aplicabile, instanţa a constatat următoarele:

Între reclamanta SC X SA, în calitate de proprietar, şi pârâtul I.C.N., în calitate de chiriaş, s-a încheiat contractul de închiriere din 07.06.2005 având ca obiect închirierea locuinţei situată în municipiul Mangalia, str. 1 Decembrie 1918, pentru o perioadă de 12 luni, de la data de 07.06.2005 până la data de 07.06.2006, cu posibilitatea prelungirii.

După expirarea termenului de 12 luni prevăzut în contract, acesta nu a mai fost prelungit prin act scris, însă pârâtul a continuat să locuiască în imobilul închiriat, iar reclamanta SC X SA nu l-a notificat pe pârât, prin intermediul executorului judecătoresc, să elibereze camera închiriată.

La data de 27.11.2006, reclamanta a introdus prezenta cerere de chemare în judecată solicitând instanţei să dispună evacuarea pârâtului din locuinţa care a făcut obiectul contractului de închiriere din 07.06.2005.

Potrivit art. 1411 din Codul civil, locaţiunea este un contract prin care o persoană, numită locator, se obligă să asigure unei alte persoane, numită locatar, folosinţa temporară a unui bun în schimbul unei sume de bani sau alte prestaţii, numită chirie.

De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 1437 din Codul civil, „după expirarea termenului stipulat prin contractul de locaţiune, dacă locatarul rămâne şi e lăsat în posesie, atunci se consideră locaţiunea ca reînnoită, efectele ei însă se regulează după dispoziţiile articolului relativ la locaţiunea fără termen”, iar potrivit art. 1438 din acelaşi act normativ, „când s-a notificat concediul, locatarul chiar dacă ar fi continuat a se servi de obiectul închiriat sau arendat, nu poate opune relocaţiunea tacită”.

După expirarea termenului de închiriere prevăzut în contract, pârâtul a continuat să locuiască în imobil cu acordul reclamantei (din moment ce aceasta nu i-a notificat concediul), astfel că a operat tacita relocaţiune, contractul de închiriere iniţial, cu toate drepturile şi obligaţiile ce decurg din acesta (mai puţin durata termenului de închiriere) fiind prelungit în condiţiile art. 1437 din Codul civil.

Cu toate acestea, instanţa constată că, prin introducerea cererii de chemare în judecată, reclamanta a anunţat pârâtului concediul, astfel că, de la acea dată, aceasta din urmă nu mai poate opune tacita relocaţiune.

Mai mult decât atât, din examinarea sentinţei civile nr. 485/C din 05.03.2007 a Judecătoriei Mangalia, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 362 din 17.09.2007 a Tribunalului Constanţa, instanţa reţine că acţiunea pârâtului având ca obiect obligarea SC X SA la vânzarea locuinţei închiriate în baza contractului de închiriere a fost respinsă.

În aceste condiţii, instanţa a apreciat că solicitarea reclamantei privind evacuarea pârâtului din imobilul închiriat este întemeiată, în lipsa unui titlu locativ valabil al acestuia, şi a admis-o.

Cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata daunelor cominatorii nu este întemeiată, instituţia daunelor cominatorii nefiind reglementată legal, motiv pentru care a fost respinsă de instanţă.

Văzând dispoziţiile art. 274 din Codul de procedură civilă şi faţă de împrejurarea că pârâtul este partea căzută în pretenţii, în accepţiunea acestui text de lege, instanţa îl va obliga pe acesta să plătească reclamantei suma de 10,5 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar.

Etichete: , , ,