CIVIL.DAUNE COMINATORII ACORDATE IN CONFORMITATE CU DISPOZITIILE ART. 64 AL. 2 DIN LEGEA NR. 18/1991 REPUBLICATA PRIN LEGEA NR. 247/2005

Asupra prezentelor cereri conexe formulate în temeiul Legii 247/2005, având ca obiect daune cominatorii.

Prin cererea introdusă la această instanţă şi înregistrată reclamantul MA a chemat în judecată pe pârâţii O I, în calitate de preşedinte al comisiei locale, BR M, BC, EC, OZ, în calitate de membrii ai Comisiei locale S de aplicare a legilor fondului funciar şi a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa aceştia să fie obligaţi în solidar la plata de daune cominatorii în cuantum de 500 lei pe fiecare zi de întârziere, începând cu data de 06.11.2006 şi până la punerea efectivă în posesie a reclamantului şi eliberarea titlului său de proprietate asupra întregii suprafeţe de 6,77 ha. teren, din care 1,57 ha. teren intravilan şi 5,25 ha. teren extravilan, pe teritoriul comunei S, judeţ B, conform deciziei civile a Tribunalului B – Secţia civilă.

Prin cererea introdusă la această instanţă şi înregistrată sub nr. unic la data de 22.05.2007 reclamantul M A a chemat în judecată pe pârâtele COMISIA LOCALĂ S PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR şi COMISIA JUDEŢEANĂ B PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR şi a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa acestea să fie obligate în solidar la plata de daune cominatorii în cuantum de 500 lei pe fiecare zi de întârziere, începând cu data de 06.11.2006 şi până la punerea efectivă în posesie a reclamantului şi eliberarea titlului său de proprietate asupra întregii suprafeţe de 6,77 ha. teren, din care 1,57 ha. teren intravilan şi 5,25 ha. teren extravilan, pe teritoriul comunei S, judeţ B, conform sentinţei civile a Judecătoriei B şi deciziei civile a Tribunalului Buzău– Secţia civilă.

Conform dispoziţiilor art. 42 din Legea 1/2000 modificată prin Legea 247/2005, cererile conexe sunt scutite de taxe judiciare de timbru şi de timbru judiciar, conform art. 1 alin. 2 din O.G. 32/1995.

În motivarea celor două cereri formulate, reclamantul a învederat instanţei că potrivit sentinţei civile a Judecătoriei B şi deciziei civile a Tribunalului B – Secţia civilă i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeţelor de teren descrise, pe vechiul amplasament, însă, deşi a făcut demersuri pe lângă cele două comisii, acestea au rămas fără rezultat. A arătat reclamantul că a procedat la notificarea pârâţilor şi că termenul fixat pentru punerea sa în posesie a expirat. Mai mult decât atât, a menţionat reclamantul, prin Hotărârea nr. 360/09.03.2007 adoptată de pârâta Comisia judeţeană Buzău pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, aceasta a dispus în mod nelegal şi cu nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, atribuirea terenului din „suprafaţa ce se va repartiza ulterior din rezerva ce se va crea prin redistribuirea de la alte comisii locale”. Prin această hotărâre a comisiei judeţene a fost încălcată flagrant decizia civilă a Tribunalului B – Secţia civilă.

În drept, reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 64 din Legea nr. 18/1991 republicată prin Legea nr. 247/2005 şi art. 5803 Cod procedură civilă.

În susţinerea cererilor sale, reclamantul a depus la dosarul cauzei copiile următoarelor înscrisuri, cu respectarea prevederilor art. 112 alin. 2 Cod procedură civilă: decizia civilă a Tribunalului B – Secţia Civilă, încheierea de îndreptare a erorii materiale pronunţată la data de 22.05.2006 în dosar al Judecătoriei B, sentinţa civilă a Judecătoriei B, adresa emisă de Primăria comunei S, cererea înregistrată la Consiliul Local S formulată de reclamant, adresa emisă de Instituţia Prefectului Judeţului B, cererea formulată de reclamant şi înregistrată, cererea înregistrată la Prefectura Judeţului B, cererea înregistrată la Consiliul Local S, adresa emisă de Instituţia Prefectului Judeţului B.

În temeiul dispoziţiilor art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă, cu referire la prevederile speciale din Titlul XIII – Accelerarea judecăţilor în materia restituirii proprietăţilor funciare al Legii 247/2005, instanţa a solicitat pârâtelor să depună întâmpinare în conformitate cu art. 115 şi următoarele Cod procedură civilă, precum şi înaintarea tuturor actelor care constituie documentaţia întocmită ca urmare a cererii de punere în posesie formulată de reclamant şi înregistrată la Primăria comunei S.

Astfel, la termenul de judecată din data de 17.01.2007 pârâta Comisia locală S pentru aplicarea legilor fondului funciar şi pârâţii Primarul comunei S, OI şi membrii comisiei, BRM, BC, EC şi OZ au depus întâmpinare (filele 31-33), apreciind ca neîntemeiată acţiunea promovată de reclamant şi arătând că pârâta comisie locală nu a fost de rea-credinţă, ci a depus toate diligenţele necesare în vederea punerii în executare a hotărârii judecătoreşti, dar comisia judeţeană a fost cea care nu a pus la dispoziţia sa terenul solicitat de reclamant, aşa încât comisia locală nu a dispus de suprafaţa de teren ce formează obiectul litigiului.

Pe cale de excepţie pârâta Comisia locală S pentru aplicarea legilor fondului funciar a invocat lipsa calităţii sale procesual pasive.

În susţinerea punctului său de vedere pârâta Comisia locală S pentru aplicarea legilor fondului funciar şi pârâţii membrii ai acestei comisii au depus la dosarul cauzei copiile următoarelor înscrisuri: adresa emisă de Primăria comunei S, adresa emisă de Primăria comunei S, cu confirmarea de primire semnată de reclamant la data de 27.11.2006, procesul-verbal încheiat la data de 24.11.2006 în şedinţa comisiei locale, adresa cu confirmarea de primire semnată de reclamant la data de 30.11.2006, procesul-verbal încheiat la data de 08.12.2006 în şedinţa comisiei locale, raportul informativ întocmit de secretarul comisiei locale BR, agentul agricol IZ şi referentul cadastral BC înregistrat, certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, titlul de proprietate, contractul de vânzare-cumpărare autentificat la fostul Notariat de Stat Raional Buzău, contractul de vânzare-cumpărare autentificat la BNP Lefter Sinica, titlul de proprietate, titlul de proprietate, titlul de proprietate, titlul de proprietate, titlul de proprietate, titlul de proprietate, adresa emisă de Primăria comunei S cu confirmarea de primire din data de 11.12.2006, adresa emisă de Primăria comunei S, adresa emisă de Primăria comunei S, anexa 30 cuprinzând persoanele fizice prevăzute la art.37, 38, 39 din Legea 18/1991 republicată cu modificările ulterioare cărora li se reconstituie dreptul de proprietate la cerere pentru terenurile agricole şi pentru diferenţa dintre suprafaţa de 10 ha. şi cea avută în proprietate dar nu mai mult de 50 ha. de proprietar deposedat, anexa 2 A cuprinzând membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativele agricole de producţie în suprafeţe mai mari de 0,50 ha. de persoană îndreptăţită şi care solicită în scris stabilirea dreptului de proprietate, adresa emisă de Instituţia Prefectului Judeţului B, adresa emisă de Primăria comunei S cu confirmarea de primire semnată de reclamant la data de 06.07.2007, tabel nominal cu suprafeţele de teren administrate de SCPCO R pe teritoriul comunei S în baza Legii 268/2001, adresa emisă de Primăria comunei S, adresa emisă de Primăria comunei S.

Cu adresa emisă de Instituţia Prefectului Judeţului B pârâta Comisia judeţeană B pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a depus întâmpinare (fila 19 din dosar al Judecătoriei B), solicitând respingerea ca neîntemeiată a cererii reclamantului, întrucât sarcina punerii în posesie a acestuia revine comisiei locale potrivit dispoziţiilor art.5 alin.1 lit. i din H.G. nr.890/2005 actualizată. S-a mai precizat în conţinutul întâmpinării că prin Hotărârea nr.360/09.03.2007 comisia judeţeană a aprobat referatul prin care comisia locală arăta că nu are la dispoziţie suprafaţa de teren solicitată de reclamant.

În temeiul dispoziţiilor art.129 alin. 5 Cod procedură civilă în dosarul al Judecătoriei B instanţa a dispus la termenul de judecată din data de 05.06.2007 ataşarea dosarului de fond al Judecătoriei B, la care este ataşat dosarul al Judecătoriei B.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine în fapt şi în drept următoarele:

Conform art.137 alin. 1 Cod procedură civilă instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi a asupra celor de fond care fac de prisos în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii.

Pe calea întâmpinării depuse la data de 17.01.2007 pârâta Comisia locală S pentru aplicarea legilor fondului funciar a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale, motivând-o prin aceea că a procedat potrivit dispoziţiilor legale în vederea punerii în posesie a reclamantului însă, întrucât Comisia judeţeană B pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nu a pus la dispoziţia sa terenuri în vederea punerii în posesia a reclamantului pe vechile amplasamente a fost în imposibilitate de a respecta dispoziţiile cuprinse în hotărârile judecătoreşti care îi sunt opozabile.

Înlăturând susţinerile pârâtei Comisia locală S pentru aplicarea legilor fondului funciar cu privire la calitatea sa procesuală în prezenta cauză, instanţa va reţine că potrivit dispoziţiilor art.52 alin.1 din Legea 18/1991 republicată prin Legea 247/2005 comisia locală este autoritate publică cu activitate administrativă, iar potrivit alineatului 2 al aceluiaşi text, comisia locală are în limitele competenţei sale şi prin derogare de la dispoziţiile Codului de procedură civilă, calitate procesual pasivă, fiind reprezentată legal prin primar.

Aşadar, excepţia invocată de pârâtă este nefondată, urmând a fi respinsă, întrucât comisia locală are calitate procesual pasivă în procesele funciare şi conform art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă cu referire la art.52 din Legea 18/1991 republicată prin Legea 247/2005.

Prin sentinţa civilă a Judecătoriei B (filele 7-9) ce a rămas irevocabilă conform deciziei civile a Tribunalului B – Secţia Civilă (filele 4-5) a fost admisă în parte cererea formulată de petentul MA în contradictoriu cu intimatele Comisia locală S pentru aplicarea legilor fondului funciar şi Comisia judeţeană B pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, au fost obligate intimatele să procedeze la punerea în posesie a reclamantului, conform sentinţei civile a Judecătoriei B în dosar cu suprafeţele de teren de 1,57 ha. teren intravilan şi 5,25 ha. teren extravilan, situat pe raza comunei S, judeţ B pe vechile amplasamente şi au fost obligate pârâtele să elibereze titlul de proprietate pentru terenurile identificate în hotărârea judecătorească pe numele reclamantului şi în calitate de moştenitor al defunctei MT.

Prin sentinţa civilă a Judecătoriei B a fost admisă plângerea formulată de reclamantul MA în contradictoriu cu aceleaşi intimate Comisia locală S şi Comisia judeţeană B pentru aplicarea legilor fondului funciar, a fost anulată hotărârea adoptată de Comisia locală S şi s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantului în calitate de moştenitor al defunctei M T asupra suprafeţelor de teren de 1,57 ha. intravilan şi de 5,25 ha. extravilan, ambele situate pe raza comunei S, judeţ B. Şi această sentinţă este irevocabilă prin respingerea apelului prin decizia civilă a Tribunalului B – Secţia Civilă pronunţată în dosar al acestei instanţe şi prin respingerea recursului promovat de pârâta comisie locală conform deciziei a Tribunalului B – Secţia Civilă.

Deşi cele două hotărâri judecătoreşti au rămas irevocabile la data de 11.09.2006 şi respectiv 23.11.2005 pârâta Comisia judeţeană B pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor adoptă Hotărârea nr. 360/09.03.2007 (fila 57) prin care aprobă referatul Comisiei locale S nr (fila 16 din dosar nr.4010/200/2007) cu privire la validarea anexei nr.30 suplimentară cu două poziţii pentru suprafaţa de 5,75 ha teren (conform deciziei civile a Tribunalului B), cu atribuire în fizic, stabilind că suprafaţa de teren se va repartiza ulterior din rezerva ce se va crea prin redistribuire de la alte comisii locale.

Această hotărâre a comisiei judeţene nu a preluat referatul întocmit de Comisia locală S, acesta nefiind aprobat în forma în care fusese propus de comisia locală, fapt ce rezultă din adresa emisă de Primăria comunei S, conform căreia amplasamentul solicitat de reclamant a fost stabilit în perimetrul ADS, în Tarlaua 5, parcela 91 (191) pe vechiul amplasament şi în conformitate cu decizia civilă a Tribunalului B – Secţia Civilă.

Aşadar, cu încălcarea dispoziţiilor cuprinse în cele două hotărâri judecătoreşti irevocabile, care stabilesc amplasamentul întregii suprafeţe de teren şi a referatului a Comisiei locale S în tarlaua 5, parcela 191, pârâta comisie judeţeană modifică amplasamentul stabilit de instanţa judecătorească şi propus de comisia locală, adoptând Hotărârea nr.360/09.03.2007 care în privinţa reclamantului este contradictorie, deoarece pe de o parte, se aprobă cele două poziţii în anexa nr.30 suplimentară, dar precizează că suprafaţa respectivă va fi redistribuită de la alte comisii într-o eventualitate a creării unei rezerve de teren de la alte localităţi.

Cum hotărârile judecătoreşti au devenit executorii cu mult timp înaintea adoptării Hotărârii nr.360/09.03.2007 a pârâtei Comisia judeţeană B pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, instanţa va reţine nelegalitatea acesteia cu privire la schimbarea amplasamentului terenului asupra căruia instanţa a dispus reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantului, conform sentinţei civile a Judecătoriei B şi deciziei civile a Tribunalului B – Secţia Civilă prin încălcarea flagrantă a dispoziţiilor instanţei.

Mai mult, reclamantul a fost nevoit să se adreseze cu o nouă cerere comisiei locale pentru punerea în posesie, cererea fiind înregistrată (fila 11). La data formulării acesteia, sentinţa civilă a Judecătoriei B şi deciziei civile a Tribunalului B – Secţia Civilă erau irevocabile şi executorii, iar din acest punct de vedere cererea formulată de reclamant nu era necesară pentru punerea în executare efectivă a celor două hotărâri judecătoreşti, obligaţia revenind exclusiv pârâtelor, în conformitate cu art. 5 şi 6 din H.G. 890/2005 privind aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor şi nu executorului judecătoresc cum precizează reclamantului comisia locală în adresa emisă de Primăria comunei S (fila 10).

Instanţa va înlătura în totalitate susţinerile pârâtelor în sensul că la nivelul localităţii S, judeţ B nu mai exista teren disponibil în vederea reconstituirii dreptului de proprietate al reclamantului pe vechiul amplasament stabilit prin hotărâre judecătorească, deoarece aşa cum rezultă din tabelul nominal cu suprafeţele de teren administrate de SCPCO R pe teritoriul comunei S (fila 81), care se coroborează cu precizările primarului comunei S conform cărora terenul administrat de unitatea respectivă este liber în sensul legii fondului funciar, respectiva unitate deţine un total de 60,67 ha. teren pe teritoriul administrativ al localităţii, fără însă a deţine titlu de proprietate, ci numai în administrare.

Cum potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. 1-3 din Legea nr. 1/2000 republicată prin Legea nr. 247/2005 comisiile locale dispun de totalitatea suprafeţelor de teren aflate pe teritoriul administrativ al localităţii în proprietate privată în vederea reconstituirii dreptului de proprietate persoanelor îndreptăţite, instanţa va aprecia că la data rămânerii irevocabile a celor două hotărâri judecătoreşti,ca de altfel şi în prezent există teren disponibil în vederea reconstituirii liber, în administrarea unei societăţi agricole şi nu în proprietatea vreunei persoane fizice sau juridice. Numai tergiversarea punerii în executare a celor două hotărâri judecătoreşti, ce a fost determinată exclusiv din culpa celor două pârâte, comisia locală şi comisia judeţeană, a determinat pe lângă întârzierea punerii în posesie a reclamantului şi modificarea sentinţelor judecătoreşti printr-o procedură administrativă nelegală.

Având în vedere şi pasivitatea în care a rămas pârâta Comisia locală S pentru aplicarea legilor fondului funciar, care timp de aproape 1 an a întârziat cu bună-ştiinţă dar de rea-credinţă fiind, punerea în executare a sentinţei civile a Judecătoriei B şi a deciziei civile a Tribunalului B – Secţia Civilă, văzând dispoziţiile art.1 si 6 din Legea 1/2000 modificată prin Legea nr. 247/2005, precum şi dispoziţiile art. 24 şi următoarele din aceeaşi lege, toate cu referire la art. 5 şi 6 din H.G. 890/2005 privind aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor, precum şi dispoziţiile art.6 alin. 2 din Legea 1/2000 modificată prin Legea 247/2005, cu referire la art.12 şi art. 27 din Legea 18/1991 republicată, având în vedere dispoziţiile procedurale prevăzute la art. 51-59 din Legea 18/1991 republicată, instanţa va aprecia că în privinţa reclamantului Hotărârea nr. 360/09.03.2007 adoptată de pârâta Comisia judeţeană Buzău pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor este nelegală, motiv pentru care plângerea formulată de reclamant împotriva acesteia va fi admisă.

Pe cale de consecinţă, instanţa va dispune anularea parţială a Hotărârii nr. 360/09.03.2007 adoptată de pârâta Comisia judeţeană B pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor în privinţa reclamantului, în conformitate cu dispoziţiile art. 6 din Legea 1/2000 modificată prin Legea 247/2005 cu referire la prevederile H.G. 890/2005 privind aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor cu referire la art.44 din Constituţia României, care garantează şi ocroteşte proprietatea privată a cetăţenilor români şi art.480 Cod civil, conform căruia proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune în mod exclusiv şi absolut de un bun, în limitele determinate de lege, dispoziţii legale interne în acord cu prevederile art.1 din Primului Protocol adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ratificat prin Legea nr.30/1994 şi amendat ulterior prin Protocolul nr.11 încheiat la Strasbourg la 11.05.1994 şi ratificat prin Legea nr.79/1995.

Instanţa reţine că reclamantului i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil în conţinutul pe care îl dă acestuia Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi astfel cum acesta rezultă din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauza Sabin Popescu împotriva României, cauza Croitoriu împotriva României), în sensul că autorităţile administrative i-au încălcat acest drept prin neexecutarea hotărârilor judecătoreşti irevocabile pronunţate la data de 11.09.2006 şi respectiv 23.11.2005. Încălcarea dreptului reclamantului la un proces echitabil reprezintă în cazul acestuia o situaţie continuă care se prelungeşte până la momentul în care cele două hotărâri judecătoreşti vor fi puse în executare efectiv.

Aşa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele derulate împotriva României şi nu numai, dreptul de acces la justiţie care este garantat de articolul 6 din Convenţie protejează de-asemenea şi executarea hotărârilor judecătoreşti definitive şi obligatorii, care într-un stat ce respecta preeminenţa dreptului nu pot rămâne fără efect în detrimentul unei părţi. În consecinţă, executarea unei hotărâri judecătoreşti nu poate fi împiedicată, anulată sau întârziată într-un mod excesiv. În această privinţă jurisprudenţa Curţii este constantă (hotărârile Hornsby împotriva Greciei din 19.03.1997, Burdov împotriva Rusiei din 07.05.2002, Ruianu împotriva României din 17.06.2003). În plus, Curtea consideră că dacă se poate admite că statele intervin într-o procedură de executare a unei hotărâri judecătoreşti, o asemenea intervenţie nu poate avea drept consecinţă împiedicarea, anularea sau întârzierea într-un mod excesiv a executării şi cu atât mai mult, nu poate pune în discuţie fondul hotărârii judecătoreşti (paragrafele 64 şi 65 din Hotărârea din 02.03.2004 pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Sabin Popescu împotriva României publicată în M.O. al României nr.770/24.08.2005).

Aşadar, instanţa va conchide că prin neexecutarea hotărârilor judecătoreşti irevocabile reclamantului i-a fost încălcat dreptul fundamental la un proces echitabil, în accepţiunea Convenţiei, iar aceasta conduce la soluţia adoptată de instanţă, a cărei îndatorire este aceea de a restabili echilibrul între drepturile private ale persoanelor fizice şi forţa statală.

Conform dispoziţiilor art. 64 alin. 2 din Legea 18/1991 republicată prin Legea 247/2005 primarul va fi obligat să procedeze la punerea efectivă în posesie sub sancţiunea condamnării la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere anume stabilite de instanţă.

Cât priveşte cuantumul acestora şi termenul de la care acestea încep să curgă instanţa făcând aplicabilitatea dispoziţiilor art.5803 alin.1 Cod procedură civilă interpretate prin asemănare va aprecia că în privinţa cuantumului daunelor cominatorii pentru fiecare zi de întârziere suma de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere reprezintă una echitabilă şi de natură a îndeplini scopul prevăzut de lege, acela ca reclamantul să beneficieze în cel mai scurt timp posibil de terenurile ce formează obiectul dreptului său de proprietate. Cu privire la termenul de la care acestea încep să curgă, instanţa apreciază că daunele cominatorii se percep de la data de 06.11.2006, deoarece la această dată reclamantului i s-a comunicat refuzul implicit de punere în executare a hotărârii judecătoreşti prin adresa emisă de Primăria comunei S (fila 10) şi până la punerea în posesie efectivă a reclamantului asupra suprafeţei de 5,25 ha. teren extravilan în Tarlaua 5, parcela 191 şi asupra suprafeţei de 1,57 ha. teren intravilan pe vechiul amplasament conform sentinţei civile a Judecătoriei B şi deciziei civile a Tribunalului B – Secţia Civilă.

Ca urmare, instanţa va obliga pârâtul Primarul comunei S la plata sumei de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere cu titlu de daune cominatorii de la data de 06.11.2006 şi până la punerea în posesie efectivă a reclamantului asupra suprafeţei de 5,25 ha. teren extravilan în Tarlaua 5, parcela 191 şi asupra suprafeţei de 1,57 ha. teren intravilan pe vechiul amplasament conform sentinţei civile a Judecătoriei B şi deciziei civile a Tribunalului B – Secţia Civilă.

În privinţa pârâţilor B R M, B C, E C şi O (I) Z cererea reclamantului privind obligarea acestora la plata de daune cominatorii este neîntemeiată, deoarece art.64 alin. 2 din Legea 18/1991 republicată prin Legea 247/2005 stabileşte în mod neechivoc că singurul ce poate fi obligat la asemenea sume este primarul, în calitatea sa de preşedinte al comisiei locale constituită în vederea aplicării legii fondului funciar, care va fi obligat să procedeze la punerea efectivă în posesie sub sancţiunea condamnării la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere anume stabilite de instanţă. Aşa fiind, instanţa va respinge ca neîntemeiat acest capăt de cerere din acţiunile conexe.

Faţă de conţinutul principiului disponibilităţii părţii în procesul civil şi având în vedere dispoziţiile art. 52 alin. 2 şi 3 din Legea 18/1991 republicată prin Legea 247/2005 cu referire la dispoziţiile art.274 Cod procedură civilă, instanţa va lua act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Conform dispoziţiilor art.5 alin.1 din Titlul XIII al Legii 247/2005 prezenta sentinţă pronunţată de judecătorie în primă instanţă este supusă numai recursului.

Tags: daune cominatorii

DAUNE COMINATORII. ADMISIBILITATEA OBLIGĂRII LA DAUNE COMINATORII AVÂND ÎN VEDERE DISPOZIŢIILE ART. 580/3 COD PR. CIVILĂ

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta – societate comercială a solicitat obligarea pârâtului să restituie documentele societăţii şi obligarea la plata daunelor cominatorii. Prin hotărârea pronunţată, Tribunalul Neamţ a admis acţiunea, a obligat pârâtul să restituie documentele societăţii şi l-a obligat la plata către reclamant a sumei de 15.000.000 lei pe zi de întârziere cu titlu de daune cominatorii.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că pârâtul şi-a însuşit documentele şi bunurile mobile precizate în acţiune cu scopul de a bloca activitatea societăţii, daunele cominatorii impunându-se ca o măsură de constrângere.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul, care arată că la data formulării acţiunii era încă administratorul societăţii, iar daunele au fost stabilite cu ignorarea art. 580/3 Cod pr. civilă, apelul fiind susţinut numai cu privire la stabilirea daunelor cominatorii.

Apelul a fost considerat fondat.

S-a reţinut de instanţa de apel că bunurile puteau fi predate în condiţiile art. 575 Cod pr. civilă iar constrângerea pârâtului debitor, în cazul în care obligaţia nu putea fi îndeplinită, putea fi realizată numai prin aplicarea unei amenzi civile în favoarea statului, potrivit art. 580/1 Cod pr. civilă, că reclamantul ar fi avut îndreptăţirea să solicite doar daune – interese a căror întindere trebuiau dovedite.

Decizia civilă nr. 70/11.10.2005

Tags: daune cominatorii

Daune cominatorii. Neretroactivitatea recursului in interesul legii in materie civila

Prin sentinta civila nr. 11670/22.10.2008 a Judecatoriei Iasi, instanta a respins ca neintemeiata contestatia la contestatoarea S.V in contradictoriu cu intimata R.M.G.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta a retinut ca prin sentinta civila nr. X, pronuntata de Judecatoria Iasi, contestatoarea a fost obligata la remedirea unor stricaciuni sub sanctiunea unor daune cominatorii de 200 000 lei (ROL) pe fiecare zi de intarziere, sentinta care a ramas definitiva si irevocabila la data de 30.11.2005, prin respingerea recursului formulat de contestatoare . Totodata instanta a mai retinut ca in baza acestui titlu executoriu, intimata R.M.G. s-a adresat executorului judecatoresc solicitand executare silita a acestuia, iar BEJ Y.C. a dispus infiintarea popririi asupra veniturilor realizate de contestatoare.

In ceea ce priveste Decizia pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie-Sectiile Unite, in cadrul recursului in interesul legii, prin care statueaza ca daunele cominatorii pentru a putea fi puse in executare trebuie in prealabil transformate in daune compensatorii printr-o hotarare a unei instante de fond, instanta a constatat ca aceasta a fost pronuntata la data de 12.12.2005 si publicata in Monitorul Oficial la data de 13.03.2006, ulterior ramanerii irevocabile a sentintei civile care a fost pusa in executare, iar dispoz. art. 329 alin. 3 c.p.civ. „ solutiile se pronunta numai in interesul legii, nu au efect asupra hotararilor judecatoresti examinate si nici cu privire la situatia partilor din acele procese . Dezlegarea data problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanta .”

Or, in cauza de fata, instanta a constatat ca hotararea judecatoreasca era deja irevocabila la data pronuntarii deciziei din recursul in interesul legii, decizie care nu are un efect retroactiv, ci se aplica numai pentru viitor .

Tags: daune cominatorii

Competenta teritoriala

Dosar nr. 3049/88/2008
TRIBUNALUL TULCEA
Secţia Civilă, Comercială şi de Contencios Administrativ
SENTINŢA CIVILĂ NR.340
Şedinţa publică din 2 martie 2009

Prin cererea adresată Judecătoriei Tulcea şi înregistrată la nr. 5582/327/2008, Cabinet de Avocat JAN IVĂNESCU a chemat în judecată S.C. “…” S.A. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, aceasta din urmă să fie obligată să îi comunice factura telefonică detaliată pentru apelurile primite în perioada 19 septembrie 2008 – 18 octombrie 2008, sub sancţiunea plăţii de penalităţi – daune cominatorii în sumă de 300 lei pentru fiecare zi de întârziere.

In motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că a solicitat pârâtei eliberarea unei facturi detaliate pentru apelurile primite în perioada 19 septembrie – 18 octombrie, însă pârâta a refuzat acest lucru, fără a invoca vreun temei legal care să stea la baza acestuia de eliberare.

In drept, s-au invocat dispoziţiile art. 1077 Cod civil.

In dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar, în copie, adresa nr. CS/SC/8625714/ACB/3 noiembrie 2008.

In apărare, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia de necompetenţă materială şi teritorială.

Prin Sentinţa civilă nr. 3541/17 decembrie 2008 a Judecătoriei Tulcea s-a admis excepţia de necompetenţă materială invocată şi s-a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea, unde s-a format dosarul nr. 3049/88/29.12.2008.

La termenul de judecată din 27 februarie 2009, instanţa a luat în discuţie excepţia de necompetenţă teritorială invocată de către pârâtă, prin întâmpinare.

Relativ la excepţia menţionată, este de subliniat că instanţa a fost investită cu o cauză comercială, neevaluabilă în bani.

Regula de drept comun, în materie de competenţă teritorială, cuprinsă în art. 5 Cod proc. civilă, stabileşte că cererea se face la instanţa domiciliului pârâtului, însă sunt reglementate şi cazuri în care, pe lângă instanţa de la domiciliul/sediul pârâtului mai sunt competente şi alte instanţe, unul dintre acestea fiind prevăzut în art. 10 ce instituie opt situaţii de competenţă alternativă, la pct. 4 fiind menţionate şi cererile privitoare la obligaţii comerciale, la care mai sunt competente a soluţiona şi instanţa locului unde obligaţia a luat naştere sau aceea a locului plăţii.

In toate cazurile de competenţă alternativă, alegerea între mai multe instanţe deopotrivă de competente revine, potrivit art. 12 Cod proc. civilă, reclamantului.

Numai că, există şi situaţii când instanţa judecătorească devine competentă să rezolve şi cereri care, în mod obişnuit, nu intră în competenţa sa, în această categorie intrând şi prorogarea convenţională ce intervine în temeiul unei înţelegeri a părţilor, în acele cazuri în care legea procesuală permite părţilor, să deroge de la regulile de competenţă pe care le stabileşte respectiv atunci când această competenţă nu este reglementată de norme imperative, cum este situaţia şi în speţă.

In cauză, părţile au convenit, prin contractul încheiat, ce este un contract tip, de adeziune, în care, practic, clientul nu poate interveni, ca orice litigiu rezultat din aplicarea, interpretarea sau derularea contractului, care nu poate fi soluţionat amiabil, să revină în competenţa instanţelor de judecată din Bucureşti.

Cum competenţa în discuţie este una relativă, iar pârâta s-a prevalat de acest aspect până la prima zi de înfăţişare, se constată că nu se impunea declinarea competenţei la Tribunalul Tulcea, ci la Tribunalul Municipiului Bucureşti, prin aplicarea regulilor de prorogare convenţională a competenţei.

Aşa fiind, instanţa urmează a admite excepţia şi, în temeiul art. 158 alin. 3 Cod proc. civ., a declina competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Municipiului Bucureşti – Secţia Comercială.

Tags: competenta teritoriala, daune cominatorii

Evacuare pentru lipsă titlu locativ. Tacită relocaţiune. Concediu. Daune cominatorii.

Tip: Sentinţă civilă
Nr./Dată: 951 (30.04.2008)
Autor: JUDECĂTORIA MANGALIA
Domenii asociate: locuinţe

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia la 27.11.2006 reclamanta SC X SA l-a chemat în judecată pe pârâtul I.C.N. pentru ca instanţa, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună evacuarea acestuia din imobilul situat în municipiul Mangalia, str. 1 Decembrie 1918, obligarea pârâtului la plata daunelor cominatorii în cuantumul stabilit de instanţă şi obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, între pârât şi SC X SA, s-a încheiat contractul de închiriere din 07.06.2005, care are ca obiect închirierea unei camerei din căminul societăţii. Contractul încheiat între părţi a expirat şi, conform art. 12 din acesta, proprietarul are dreptul de a nu-l mai prelungi.

Pârâtul, a susţinut reclamanta, a fost înştiinţat, atât verbal, cât şi prin adresele din 04.11.2006, că, începând cu data de 19.11.2006, trebuie să elibereze camera, dar nici până în prezent acesta nu s-a conformat notificării.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 1073 şi ale art. 1079 din Codul civil.

Pârâtul a formulat întâmpinare în care a arătat că, după încheierea contractului de închiriere, a făcut numeroase demersuri pe lângă conducerea SC X SA să-i vândă locuinţa, însă a fost refuzat de fiecare dată, astfel că a chemat în judecată societatea pentru ca, în baza unei hotărâri judecătoreşti, să fie obligată să-i vândă garsoniera.

În aceste condiţii, a susţinut pârâtul, întrucât judecarea prezentei cereri depinde în totalitate de modul în care va fi soluţionat dosarul de cumpărare a locuinţei, se impune suspendarea cauzei în temeiul art. 244 pct. 1 din Codul de procedură civilă.

Prin încheierea interlocutorie motivată din 19.12.2006, rămasă irevocabilă prin nerecurare, instanţa a suspendat judecata acţiunii, în temeiul art. 244 pct. 1 din Codul de procedură civilă, până la rămânerea irevocabilă a cauzei care formează obiectul dosarului civil nr. …/COM/2006 al Curţii de Apel Constanţa.

Pricina a fost repusă pe rol la dat de 12.02.2008, iar, pentru verificarea condiţiilor prevăzute de lege pentru continuarea judecăţii, instanţa a solicitat arhivei civile a Judecătoriei Mangalia să comunice o copie legalizată a sentinţei civile nr. 485/C din 05.03.2007 prin care a fost soluţionată acţiunea având ca obiect obligarea SC X SA la vânzarea locuinţei închiriate către reclamantul I.C.N. (pârât în prezenta cauză).

În susţinerea acţiunii, reclamanta a solicitat, prin cererea de chemare în judecată, încuviinţarea probei cu înscrisuri, iar pârâtul, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat în apărare încuviinţarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul reclamantei şi a probei testimoniale.

Pentru motivele arătate în încheierea de şedinţă din 24.04.2008, instanţa a admis probele cu înscrisuri propuse de părţi, apreciind că acestea sunt pertinente şi utile, însă a respins ca neconcludentă proba cu interogatoriul reclamantei şi proba testimonială propuse de pârât.

Analizând acţiunea dedusă judecăţii, prin prisma probelor administrate în cauză şi a dispoziţiilor legale aplicabile, instanţa a constatat următoarele:

Între reclamanta SC X SA, în calitate de proprietar, şi pârâtul I.C.N., în calitate de chiriaş, s-a încheiat contractul de închiriere din 07.06.2005 având ca obiect închirierea locuinţei situată în municipiul Mangalia, str. 1 Decembrie 1918, pentru o perioadă de 12 luni, de la data de 07.06.2005 până la data de 07.06.2006, cu posibilitatea prelungirii.

După expirarea termenului de 12 luni prevăzut în contract, acesta nu a mai fost prelungit prin act scris, însă pârâtul a continuat să locuiască în imobilul închiriat, iar reclamanta SC X SA nu l-a notificat pe pârât, prin intermediul executorului judecătoresc, să elibereze camera închiriată.

La data de 27.11.2006, reclamanta a introdus prezenta cerere de chemare în judecată solicitând instanţei să dispună evacuarea pârâtului din locuinţa care a făcut obiectul contractului de închiriere din 07.06.2005.

Potrivit art. 1411 din Codul civil, locaţiunea este un contract prin care o persoană, numită locator, se obligă să asigure unei alte persoane, numită locatar, folosinţa temporară a unui bun în schimbul unei sume de bani sau alte prestaţii, numită chirie.

De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 1437 din Codul civil, „după expirarea termenului stipulat prin contractul de locaţiune, dacă locatarul rămâne şi e lăsat în posesie, atunci se consideră locaţiunea ca reînnoită, efectele ei însă se regulează după dispoziţiile articolului relativ la locaţiunea fără termen”, iar potrivit art. 1438 din acelaşi act normativ, „când s-a notificat concediul, locatarul chiar dacă ar fi continuat a se servi de obiectul închiriat sau arendat, nu poate opune relocaţiunea tacită”.

După expirarea termenului de închiriere prevăzut în contract, pârâtul a continuat să locuiască în imobil cu acordul reclamantei (din moment ce aceasta nu i-a notificat concediul), astfel că a operat tacita relocaţiune, contractul de închiriere iniţial, cu toate drepturile şi obligaţiile ce decurg din acesta (mai puţin durata termenului de închiriere) fiind prelungit în condiţiile art. 1437 din Codul civil.

Cu toate acestea, instanţa constată că, prin introducerea cererii de chemare în judecată, reclamanta a anunţat pârâtului concediul, astfel că, de la acea dată, aceasta din urmă nu mai poate opune tacita relocaţiune.

Mai mult decât atât, din examinarea sentinţei civile nr. 485/C din 05.03.2007 a Judecătoriei Mangalia, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 362 din 17.09.2007 a Tribunalului Constanţa, instanţa reţine că acţiunea pârâtului având ca obiect obligarea SC X SA la vânzarea locuinţei închiriate în baza contractului de închiriere a fost respinsă.

În aceste condiţii, instanţa a apreciat că solicitarea reclamantei privind evacuarea pârâtului din imobilul închiriat este întemeiată, în lipsa unui titlu locativ valabil al acestuia, şi a admis-o.

Cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata daunelor cominatorii nu este întemeiată, instituţia daunelor cominatorii nefiind reglementată legal, motiv pentru care a fost respinsă de instanţă.

Văzând dispoziţiile art. 274 din Codul de procedură civilă şi faţă de împrejurarea că pârâtul este partea căzută în pretenţii, în accepţiunea acestui text de lege, instanţa îl va obliga pe acesta să plătească reclamantei suma de 10,5 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar.

Tags: concediu, daune cominatorii, lipsă titlu locativ, tacita relocatiune

Daune cominatorii. Neretroactivitatea recursului in interesul legii in materie civila

Tip: Sentinţă civilă
Nr./Dată: 11760 (22.10.2008)
Autor: Judecătoria Iaşi
Domenii asociate: contestaţie la executare

Prin sentinta civila nr. 11670/22.10.2008 a Judecatoriei Iasi, instanta a respins ca neintemeiata contestatia la contestatoarea S.V in contradictoriu cu intimata R.M.G.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta a retinut ca prin sentinta civila nr. X, pronuntata de Judecatoria Iasi, contestatoarea a fost obligata la remedirea unor stricaciuni sub sanctiunea unor daune cominatorii de 200 000 lei (ROL) pe fiecare zi de intarziere, sentinta care a ramas definitiva si irevocabila la data de 30.11.2005, prin respingerea recursului formulat de contestatoare . Totodata instanta a mai retinut ca in baza acestui titlu executoriu, intimata R.M.G. s-a adresat executorului judecatoresc solicitand executare silita a acestuia, iar BEJ Y.C. a dispus infiintarea popririi asupra veniturilor realizate de contestatoare.
In ceea ce priveste Decizia pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie-Sectiile Unite, in cadrul recursului in interesul legii, prin care statueaza ca daunele cominatorii pentru a putea fi puse in executare trebuie in prealabil transformate in daune compensatorii printr-o hotarare a unei instante de fond, instanta a constatat ca aceasta a fost pronuntata la data de 12.12.2005 si publicata in Monitorul Oficial la data de 13.03.2006, ulterior ramanerii irevocabile a sentintei civile care a fost pusa in executare, iar dispoz. art. 329 alin. 3 c.p.civ. „ solutiile se pronunta numai in interesul legii, nu au efect asupra hotararilor judecatoresti examinate si nici cu privire la situatia partilor din acele procese . Dezlegarea data problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanta .”
Or, in cauza de fata, instanta a constatat ca hotararea judecatoreasca era deja irevocabila la data pronuntarii deciziei din recursul in interesul legii, decizie care nu are un efect retroactiv, ci se aplica numai pentru viitor .

Tags: contestaţie la executare, daune cominatorii, neretroactivitate, recurs in interesul legii

Consecinta nedovedirii daunelor cominatorii

Tip: Sentinţă civilă
Nr./Dată: 12616 (03.11.2008)
Autor: Judecatoria Iasi
Domenii asociate:  despăgubiri, penalităţi

Prin sentinta civila nr. 12616 din 24 octombrie 2008, Judecatoria Iasi a respins actiunea formulata de catre reclamnta S.C.”I” SRL in contradictoriu cu S.C.”TCI” SRL, prin care se solicita ca reprezentantii acestora din urma sa remita celor dintai documentul „carte de service” a autoturismului marca KIA SORENTO pe care l-au vandut societatii reclamante, precum si obligarea paratei la plata daunelor cominatorii in suma de cate 500 lei/zi de intarziere calculate de la data punerii in intarziere – 08.02.2008 – si pana la executarea efectiva a obligatiei de remitere.
In motivarea acestei solutii, instanta a retinut ca la ultimul termen de judecata – 03.11.2008 – aparatorul paratei a inmanat aparatorului reclamantei documentul care a facut obiectul primului capat de cerere, solicitarea reprezentantilor reclamantei ramanand fara obiect si urmand in consecinta a fi respinsa.
Cu privire la cererea de acordare a daunelor cominatorii, instanta a constatat ca motivele invocate de catre reclamanti – neputinta efectuarii reparatiilor si reviziilor periodice, neputinta instrainarii autovehiculului catre orice alta persoana – nu-si gasesc suportul probator. Astfel, aspectele de mai sus nu reprezinta decat simple supozitii, reprezentantii reclamantei lasand sa treaca o perioada de timp de la preluarea bunului fara sa fi facut demersuri pentru recuperarea documentului, solicitarea fiind facuta de abia la data de 07.02.2008 ( fila 17). De asemenea, reprezentantii reclamantei nu au dovedit faptul de a fi suferit vreun prejudiciu din lipsa documentului solicitat pentru ca parata sa poata fi condamnata la plata daunelor cominatorii conform practicii unitare a instantelor de judecata.

Tags: daune cominatorii, despăgubiri, penalitati