Drepturi de pensie. Cumularea de către consilierii locali a pensiei de invaliditate de gradul II cu indemnizaţia la care au dreptul pe durata îndeplinirii funcţiei elective.

Prin sentinţa civilă nr.604/10.10.2008 pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul nr.2369/103/2008 s-a admis contestaţia formulată de contestatorul A. G.I. în contradictoriu cu intimata C.J. P. Nţ. şi în consecinţă:

A fost anulată decizia de suspendare a plăţii pensiei şi decizia pentru recuperare debit nr.07/20.06.2008 din dosarul nr. 199503 şi s-a dispus reluarea de îndată a plăţii pensiei.

A fost obligată intimata să plătească contestatorului cheltuieli de judecată în sumă de 700 lei.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut următoarele:

Contestatorul A. I. a formulat contestaţie împotriva deciziilor pentru recuperare debit şi de încetare a plăţii pensiei, emise sub acelaşi număr, respectiv nr.07/20.06.2008 de intimata C. J. P. Nţ. solicitând, în contradictoriu cu aceasta, anularea deciziilor contestate şi reluarea în plată a drepturilor sale de pensie, cu cheltuieli de judecată.

Analizând probatoriul administrat în cauză, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt şi de drept:

Începând cu data de 01 octombrie 2003 , petentul beneficiază de pensie de invaliditate gardul II prin decizia nr. 199503 din 27.10.2003 emisă de intimată.

Prin decizia de încetare a plăţii pensiei nr.07/20.06.2008, intimata a dispus sistarea plăţii pensiei acordate contestatorului începând cu data de 01.07.2008, în conformitate cu dispoziţiile art.91 alin.l lit.b din Legea nr. 19/2000 şi ale pct.32 din Ordinul nr.340/2001 al Ministrului Muncii şi Solidarităţii Sociale, motivat de faptul că acesta a fost încadrat în muncă la data de 01 octombrie 2007.

Pentru aceleaşi considerente de fapt, intimata a emis şi cea de a doua decizie înregistrată sub nr. 07 din 20.06.2008 prin care, în temeiul prevederilor art.187 alin.4 din Legea nr. 19/2000, a dispus recuperarea debitului în sumă de 2347 lei, reprezentând pensie încasată fără temei legal în perioadele 01.10.2007 -01.01.2008 , 01.02.2008 – 01.03.2008 şi 01.05.2008-01.06.2008 .

Examinând contestaţia, raportat la dispoziţiile legale în materie, instanţa a constatat că aceasta este întemeiată, motivat de următoarele considerente: Contestatorul, beneficiar al pensiei de invaliditate gradul II, începând cu data de 01 octombrie 2003, în perioada iulie 2004 – iulie 2008 a avut calitatea de consilier local în cadrul C.L. al corn. F., jud. Nţ . Potrivit dispoziţiilor art. art. 94 alin.l din Legea nr. 19/2000, pot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională, indiferent de nivelul veniturilor respective doar pensionarii pentru limită de vârstă şi pensionarii de invaliditate de gradul III.

Însă, instanţa a apreciat că, dispoziţiile art.94 din Legea nr. 19/2000, modificată şi completată, nu sunt incidente în cauză, întrucât activitatea de consilier local nu este o funcţie, o activitate profesională în sensul prevederilor acestui text de lege, care să presupună prestarea unei munci cu regim continuu şi care să se desfăşoare în baza unui contract de muncă sau civil, ci o calitate dobândită prin alegeri libere, având la bază exercitarea unui mandat în interes public, nu personal, nefiind salarizată ci indemnizată, drepturile băneşti obţinute cu titlu de indemnizaţie neavând un caracter regulat şi permanent, ca în cazul salariului, fiind stabilită în funcţie de numărul de şedinţe de consiliu la care participă, astfel încât consilierii locali pot cumula pensia de invaliditate de gradul II cu indemnizaţia de şedinţă.

Că este aşa, reiese şi din dispoziţiile art.36 din Legea nr.393/2004 privind Statutul aleşilor locali, modificată şi completată, potrivit cărora „Drepturile băneşti cuvenite aleşilor locali, potrivit legii, pot fi cumulate cu pensia sau cu alte venituri, în condiţiile legii.”

De asemenea, s-a reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art.5 alin.l pct.II din Legea nr. 19/2000, printre persoanele care au calitatea de asigurat, în mod obligatoriu, prin efectul legii, în sistemul public de pensii, se numără şi persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective, pe durata mandatului.

Insă, coroborarea dispoziţiilor legale invocate nu poate justifica excluderea de la beneficiul cumulului pensiei de invaliditate gradul II cu indemnizaţia de şedinţă pentru aleşii locali, reglementată prin art.34 din Legea nr.393/2004, întrucât natura juridică a acestei indemnizaţii nu justifică încadrarea ei într-o remuneraţie sau alt venit cu caracter permanent, susceptibil a se constitui în cumul împreună cu acest drept de asigurări sociale.

Mai mult decât atât, s-a reţinut că, cauzele de încetare şi suspendare a plăţii pensiei de invaliditate sunt expres şi limitativ prevăzute de legea asigurărilor sociale de stat, printre acestea neregăsindu-se şi cazul pensionarilor de invaliditate gradul II care se află în situaţia prevăzută de art.5 alin.l pct.II din lege. In acest context, se reţine că, în situaţia reglementată prin art.91 alin.l lit.b, plata pensiei încetează începând cu luna următoare celei în care beneficiarul nu mai îndeplineşte condiţiile în temeiul cărora i-a fost stabilit dreptul la pensie, aceasta echivalând, în speţă, cu redobândirea capacităţii de muncă stabilită de medicul expert (art.62 alin.2 lit.c din lege) . De asemenea, potrivit, dispoziţiilor art.92 alin.l lit.c, plata pensiei de invaliditate se suspendă începând cu luna următoare celei în care beneficiarul nu se prezintă, din motive imputabile, la revizuirea medicală periodică.

Drept urmare, s-a apreciat că, consilierii locali pot cumula pensia de invaliditate de gradul II, cu indemnizaţia obţinută pe durata îndeplinirii acestei funcţii elective .

Fată de aceste considerente instanţa a admis contestaţia formulată, sens în care a anulat deciziile contestate privind încetarea plăţii pensiei petentului şi recuperarea debitului în sumă de 2347 lei şi a dispus reluarea în plată a drepturilor de pensie cuvenite acestuia.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs intimata C. J.P. Nţ, recurs promovat şi motivat în termen, legal scutit de plata taxei de timbru şi înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bacău sub nr.2369/103/2008.

A criticat recurenta sentinţa Tribunalului Neamţ sub mai multe aspecte:

– hotărârea cuprinde motive contradictorii;

– hotărârea este lipsită de temei legal;

– în mod greşit s-a dispus obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.

Examinând recursul în raport de motivele invocate, de actele şi lucrările dosarului şi faţă de dispoziţiile art.304, 304 ind.l, 312 Cod procedură civilă Curtea a constatat că este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În privinţa drepturilor de pensie, actul normativ -cadru îl reprezintă Legea 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, modificată şi completată, care în art.94 alin.l prevede că:

„Pot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională, indiferent de numărul veniturilor respective:

a) copii urmaşi, orfani de ambii părinţi, pe perioada şcolarizării, până la vârstele prevăzute de art.66 lit.a şi b;

b) nevăzătorii;

c) pensionari pentru limită de vârstă;

d) pensionarii de invaliditate de gradul III.

Aceleaşi act normativ în art.5 alin.l pct.II prevede că – „In sistemul public sunt asigurate obligatorii, prin efectul legii: (…)II persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau sunt numite în cadrul autorităţilor executive, legislative sau judecătoreşti, pe durata mandatului, precum şi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti, ale căror drepturi şi obligaţii sunt asimilate, în condiţiile prezentei legi, cu ale persoanelor prevăzute la pct.l”, adică persoanele care desfăşoară activitate pe bază de contract individual de muncă şi funcţionarii publici.

Făcând referire la dispoziţiile art.94 din Legea 19/2000, prima instanţă le-a coroborat cu cele ale art.5 şi corect a concluzionat că acesta nu poate justifica excluderea automată de la beneficiul cumulului pensiei de invaliditate de gradul II cu indemnizaţia corespunzătoare funcţiei elective a consilierilor locali. Aceasta întrucât aceste indemnizaţii nu reprezintă venituri realizate dintr-o activitate profesională.

A fost înlăturat aşadar punctul de vedere al recurentei conform căreia hotărârea cuprinde motive contradictorii.

În ce priveşte pensia de invaliditate de orice grad, conform art.94 alin.l lit.d cumulul este permis numai pensionarilor de invaliditate de gradul III însă activitatea desfăşurată de consilierii locali nu este o activitate profesională în sensul acestei dispoziţii legale.

Activitatea consilierului local nu se desfăşoară în urma încheierii unui contract de muncă, a unui contract civil sau a unui contract de drept public.

Între consiliul local şi consilieri nu există raporturi specifice celor dintre un angajator şi salariat sau dintre o instituţie şi funcţionarul public , activitatea alesului local realizându-se în baza unui mandat rezultat din alegeri.

În ce priveşte indemnizaţia de şedinţă la care au dreptul consilierii locali, conform dispoziţiilor Legii 393/2004 aceasta nu este decât o remuneraţie ocazională şi nepermanentă şi care prin cuantumul ei nu poate fi asemănătoare sumelor de bani asimilabile unui venit, având o semnificaţie de natură a determina suspendarea plăţii pensiei sau cumulul acesteia.

Aşadar, calitatea de consilier local nu poate fi asimilată cu o activitate profesională, după cum nici indemnizaţia aferentă acestei calităţi nu poate fi asimilată cu veniturile realizate dintr-o astfel de activitate.

În aceste condiţii, consilierii locali pot cumula pensia de invaliditate de gradul II cu indemnizaţia la care au dreptul pe durata îndeplinirii funcţiei elective.

Prin prisma acestor considerente şi-a interpretării dispoziţiilor legale enumerate va fi înlăturat şi cel de-al doilea motiv de recurs, respectiv cel întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

Aceasta cu atât mai mult cu cât înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 16/18.02.2008 a secţiilor unite a statuat în acelaşi sens; decizie a fost publicată în Monitorul Oficial şi conform art.329 alin.3 Cod procedură civilă este obligatorie.

Nici susţinerea conform căreia intimata-recurentă ar fî fost greşit obligată la plata cheltuielilor de judecată nu a putut fi îmbrăţişată.

În cauză erau incidente dispoziţiile art.274 Cod procedură civilă,atât timp cât contestatorul a formulat cereri care s-au dovedit a fi întemeiate.

Pentru considerentele sus arătate şi în baza dispoziţiilor legale susmenţionate a fost respins recursul.

Tags: DREPTURI DE PENSIE

DREPTURI DE PENSIE. NEINCIDENŢA ÎN CAUZĂ A PREVEDERILOR ART. 87 DIN LEGEA NR. 19/2000. NECERCETAREA FONDULUI CAUZEI. APLICAREA PREVEDERILOR ART. 312 ALIN. 5 TEZA I DIN CODUL DE PROCEDURĂ CIVILĂ CU TRIMITERE LA DECIZIA NR. XXI DIN 12.VI.2006 A SECŢIILOR UNI

Prin sentinţa nr. 232 din 24.01.2008 a Tribunalului Suceava – secţia civilă, s-a respins, ca nefondată contestaţia formulată de contestatoarea C.E. în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Suceava, cu motivarea că, contestatoarea „ a stat în pasivitate şi nu a atacat decizia nr. 228019 din 31.07.2002, aceasta devenind titlu executoriu, conform art. 88 din Legea nr. 19/2000”.

Cum împotriva sus-menţionatei sentinţe civile, contestatoarea a declarat recurs, Curtea de Apel Suceava – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin decizia nr. 1354 din 23.09.2008, în temeiul art. 312 alin. 5 teza I din Codul de procedură civilă, cu trimitere la Decizia nr. XXI din 12.06.2006 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a admis recursul, a casat sentinţa instanţei de fond, cu trimiterea pricinii aceleaşi instanţe pentru rejudecare pe fond, întrucât excepţia reţinută nu este dată.

Curtea a reţinut că, în cauză, intimata nu a făcut dovada comunicării deciziei nr. 228019 din 1.08.2002 recurentei şi, deci, ea se află în termen de a o ataca în instanţă, potrivit art. 87 din Legea nr. 19/2000.

Prin urmare, prima instanţă a soluţionat pricina fără a intra în cercetarea fondului.

Reclamanta (contestatoare) C.E. a solicitat în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Suceava anularea deciziei de pensionare nr. 228019 din 15 octombrie 2007, pe considerentul că emitenta n-a precizat elementele de calcul din care să reiasă că sporul de 10% (trecut în cartea de muncă) pentru condiţii grele de muncă, i-a fost luat în calcul pentru perioada 1 iulie 1997 – 1 august 2002.

Prin întâmpinare, unitatea pârâtă (intimată) a solicitat respingerea ca nefondată a acţiunii (contestaţiei), cu motivarea că prin revizuirea dosarului de pensionare, ea a îndreptat eroarea respectivă, luând în calcul sporul de condiţii grele de 10%, potrivit adeverinţei nr. 1825 din 21 septembrie 2007.

Potrivit art. 97(2) din Legea nr. 19/2000, sumele rămase neîncasate de pensionari pot fi solicitate în termenul general de prescripţie (de 3 ani).

În fine, precizează unitatea că „a plătit reclamantei suma restantă începând cu luna decembrie 2004, de la data când a solicitat revizuirea dosarului de pensie şi cu data de ca care s-au stabilit drepturile de pensie – 1 octombrie 2007, conform art. 97 alin. 2 din Legea nr. 19/2000”.

Tribunalul Suceava – secţia civilă, prin sentinţa nr. 232 din 24 ianuarie 2008 i-a respins contestaţia ca nefondată, cu motivarea că, contestatoarea „a stat în pasivitate şi nu a atacat decizia nr. 228019 din 31 iulie 2002, aceasta devenind titlu executoriu, conform art. 88 din Legea nr. 19/2000”.

Împotriva acestei sentinţei a declarat recurs C.E., care o critică pe considerentul că sporul respectiv figura în cartea de muncă cu începere de la 1 iulie 1997, deci revizuirea în temeiul adeverinţei menţionate apare inutilă, ştiut fiind faptul că drepturile de pensie sunt, calculate pe baza datelor care figurează în cartea de muncă, depusă odată cu cererea de pensionare.

Osebit, în decizie n-au fost precizate elementele de calculare a pensiei şi, în consecinţă, ea n-a fost în măsură să cunoască dacă sporul de 10% pentru condiţii grele a fost sau nu avut în vedere, illo tempore.

Examinând actele şi lucrările aflate la dosarul cauzei, Curtea reţine că recursul contestatoarei este întemeiat.

În carnetul de muncă seria M.I. nr. 125481 figurează menţiunea „începând cu 1 iulie 1997 beneficiază de 10% spor pentru condiţii grele conform Decretului nr. 35 şi 68/1990”.

Osebit, în cauza dedusă judecăţii, unitatea intimată n-a făcut dovada comunicării deciziei nr. 228019 din 1 august 2002 contestatoarei recurentei şi, deci, ea se află în termen de a o ataca în instanţă, potrivit art. 87 din Legea nr. 19/2000. Motivarea primei instanţe, pe ideea rămânerii în pasivitate, se află în afara cadrului juridic în vigoare.

Prin urmare, prima instanţă a soluţionat pricina fără a intra în cercetarea fondului.

Constatând întemeiat recursul, în temeiul art. 312 alin. 5 Teza I din Codul de procedură civilă, cu trimitere la decizia nr. XXI din 12 VI 2006 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul a fost admis, iar sentinţa nr. 232 din 24 ianuarie 2008 a Tribunalului Suceava – secţia civilă în tot casată, şi trimisă pricina aceleiaşi instanţe pentru rejudecare pe fond, întrucât excepţia reţinută nu a fost dată.

Tags: DREPTURI DE PENSIE