Faptă contravenţională. Săvârşirea faptei în public – lipsa unui element constitutiv din conţinutul laturii obiective

Prin procesul verbal de contraventie seria X nr.Y, încheiat la data de 26.06.2008 si întocmit de I.P.J.Iasi – Postul de Politie P., petentul U.M. a fost sanctionat contraventional, retinându-se în sarcina sa ca la data de 29.05.2008 a adresat cuvinte jignitoare numitei T.E., în timpul discutiilor telefonice purtate cu aceasta, fapta prevazuta de art.2 pct.1 Lg. 61/1991 si sanctionata de art.3lit.b Lg. 61/1991, petentului fiindu-i aplicata o amenda de 800 lei.

Potrivit art.1 din O.G. nr.2 /2001 „constituie contraventie fapta savârsita cu vinovatie, stabilita si sanctionata prin lege […]” .În ceea ce priveste latura obiectiva a faptei asa cum a fost retinuta de agentul constatator în sarcina petentului, elementul material consta într-o actiune, respectiv de a adresa cuvinte jignitoare în timpul discutiilor telefonice purtate cu T.E., functionar public.

Pentru a se constata existenta unei fapte contraventionale si, implicit, pentru a se antrena raspunderea contraventionala a unei persoane este necesar a se dovedi comportamentul ilicit al acesteia, prin întrunirea cumulativa a laturii obiective si a celei subiective a contraventiei, cu atât mai mult cu cât Curtea Europeana a Drepturilor Omului a decis includerea contraventiilor, ca regula, în materia penala.

Potrivit dispozitiilor art. 2 pct.1 Lg.61/1991, constituie contraventie savârsirea oricareia dintre urmatoarele fapte, daca nu sunt comise în astfel de conditii încât, potrivit legii penale, sa fie considerate infractiuni: (…)savârsirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenintari cu acte de violenta împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natura sa tulbure ordinea si linistea publica sau sa provoace indignarea cetatenilor ori sa lezeze demnitatea si onoarea acestora sau a institutiilor publice”.

Asadar, printre conditiile cumulative în vederea existentei laturii obiective a contraventiei este si aceea a savârsirii fapte în public.

Potrivit dispozitiilor art. 152 C.pen. o fapta se considera savârsita „în public” atunci când a fost comisa: a) într-un loc care prin natura sau destinatia lui este întotdeauna accesibil publicului, chiar daca nu este prezenta nici o persoana; b) în orice alt loc accesibil publicului, daca sunt de fata doua sau mai multe persoane; c) în loc neaccesibil publicului, cu intentia ca fapta sa fie auzita si daca acest rezultat s-a produs fata de doua sau mai multe persoane; d) într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu exceptia reuniunilor care pot fi considerate ca au caracter de familie, datorita naturii relatiilor dintre persoanele participante.

Din ansamblul probatoriului administrat în cauza, inclusiv din declaratiile martorilor „oculari”, instanta constata ca fapta retinuta în sarcina petentului a fost savârsita prin telefon, situatie care exclude a priori ipotezele prevazute la literele a, b, d, din textul de lege enuntat, în lipsa oricaror probatorii din care sa rezulte locul în care se afla petentul.

Cum prezumtia de nevinovatie este o garantie existenta si în domeniul contraventional, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în interpretarea art.6 alin.1 CEDO (dreptul la un proces echitabil) a statuat ca o garantie esentiala a prezumtiei de nevinovatie este instituirea sarcinii probei în cadrul obligatiilor organului constatator, astfel ca acesta va trebui sa faca dovada ca petentul a savârsit fapta în public („Desi statele au posibilitatea de a nu sanctiona unele infractiuni sau le pot pedepsi pe cale contraventionala decât pe cale penala, autorii infractiunilor nu trebuie sa se afle într-o situatie defavorabila pentru simplul fapt ca regimul juridic aplicabil este diferit de cel aplicabil în materie penala”- Grecu împotriva României, nr. 75101/01, par. 58, 30 noiembrie 2006); În consecinta, în lipsa unor probe solicitate de organul constatator, instanta nu poate stabili unde se afla petentul în momentul savârsirii pretinse fapte contraventionale.

În ceea de priveste ipoteza prevazuta de litera c) a art. 152 C.penal, instanta retine ca nici aceasta nu poate fi incidenta în speta, întrucât nu se face dovada ca petentul ar fi avut intentia ca afirmatiile pe care le-a facut fata de numita T.E. sa fie auzite si de alte persoane.

De altfel, asa cum reiese din declaratiile martorilor audiati nemijlocit, reiese ca numita T.E. este cea care a pus telefonul pe speaker, aceasta înlesnind prin propria sa fapta perceperea mesajului de catre colegii sai de birou, modalitatea de savârsire a faptelor fiind cunoscuta de catre agentul constatator.

În consecinta, instanta va constata ca faptei retinute în sarcina petentului îi lipseste unul din elementele constitutive ale contraventiei, definita de art.1 O.G. nr.2/2001, aspect fata de care, în temeiul art 34 din O.G. nr.2/2001, completata si modificata va admite plângerea contraventionala si va anula procesul-verbal.

Tags: faptă contravenţională

Contravenţie la Legea nr. 61/1991. Descriere faptă contravenţională. Legalitatea procesului – verbal de contravenţie

Tip: Sentinţă civilă

Nr./Dată: 1891 (22.11.2006)

Autor: judecator Gabriela Steliana Iancu

Domenii asociate: contravenţii, închisoare contravenţională

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia la data de 26.07.20066 petentul C. G. a solicitat instanţei anularea procesului verbal de contravenţie încheiat de Jandarmeria Română – U.M. 0608 Constanţa şi exonerarea de plata amenzii aplicate de agentul constatator.

În subsidiar, petentul a solicitat reducerea cuantumului amenzii aplicate prin procesul verbal de contravenţie contestat sau înlocuirii amenzii cu sancţiunea avertisment.

În motivarea plângerii petentul a arătat că a fost în mod netemeinic sancţionat întrucât chiar petentul a fost cel care a sesizat organul constatator despre faptul că proprietarii locaţiei „ X” au dat muzica la maxim perturbând în acest mod liniştea publică iar clienţii cazaţi la hotel „Y” se plângeau că nu pot dormi din cauza gălăgiei.

S-a arătat că petentul nu a săvârşit fapta reţinută în sarcina sa şi din acest motiv nici nu a semnat procesul verbal de contravenţie iar sancţiunea aplicată este disproporţionată faţă de aşa- zisa faptă reţinută.

Petentul a invocat excepţia nulităţii procesului-verbal motivat de împrejurarea că fapta contravenţională nu a fost descrisă în mod corespunzător.

În drept , au fost invocate disp.art.31,art.16,art.17 şi art.19 din O.G. 2 /2001.

Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru în conformitate cu disp.art.36 din O.G. 2 /2001.

Plângerea a fost depusă la organul constatator şi înaintată instanţei spore competentă soluţionare.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenţionale pentru următoarele motive: susţinerea petentului în sensul că liniştea publică a fost tulburată de patronii terasei „X” nu sunt de natură să înlăture răspunderea contravenţională a acestuia întrucît şi patronii respectivi au fost sancţionaţi iar fapta reţinută în sarcina petentului a fost descrisă în mod corespunzător.

S-a arătat că petentul ,în calitate de patron al Hotelului„Y” şi al terasei „Z”, a dispus difuzarea de manele la volum maxim iar agenţii constatatori au făcut aplicarea corectă a disp.art.2 pct.29 din Lg.nr.61/1991 întrucât petentul a tulburat liniştea turiştilor cazaţi la imobilele aflate în vecinătatea terasei sale.

În combaterea plângerii s-a solicitat administrarea probei testimoniale şi a probei cu înscrisuri.

Potrivit disp. art.137 Cod pr.civ., „instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură precum şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte ,cercetarea în fond a pricinii”.

În vederea soluţionării excepţiei nulităţii absolute a procesului verbal de contravenţie invocată de petent pentru descrierea necorespunzătoare a faptei instanţa, din analiza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, reţine următoarea situatie de fapt.

Prin procesul verbal de contravenţie contestat petentul a fost sancţionat cu amendă în sumă de 500 RON pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de art.2 pct.29 din Lg. nr. 61/1991.

În sarcina petentului s-a reţinut că în noaptea de 25.06.2006, orele 2,00 a tulburat liniştea locuitorilor din localitatea Vama Veche precum şi a turiştilor cazaţi în incinta terasei „X” prin producerea de zgomote muzicale cu aparate folosite la intensitate mare.

În declaraţia olografă datată 25.06.2006 numitul „C.I.” menţionează că a fost deranjat de muzica ce se auzea din curtea petentului în noaptea de 25.06.2006, numita I. I. sesizează faptul că a fost deranjată în noaptea de 23 spre 24.06.2006 de muzica provenind de pe terasa”x”, C. E. şi T. S. au declarat că muzica difuzată la volum mare provenea de la terasa „X” iar numitele D. C. şi V. M. au reclamant faptul că muzica şi zgomotele deranjante proveneau de la terasa„ x ”.

Din analiza întâmpinării depuse de intimată la dosarul cauzei rezultă că petentul administrează terasa „y” iar nu terasa „ x”.

Având în vedere cele reţinute instanţa apreciază că sunt întrunite cerinţele legale pentru admiterea excepţiei invocate de petent.

În drept, potrivit art.16 din O.G.2/2001 „procesul-verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu….descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi cu arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite…”

Potrivit art.17 din O.G. 2/2001, lipsa menţiunilor privind descrierea faptei atrage nulitatea procesului verbal, nulitate care se constată şi din oficiu.

Potrivit art.2 pct.29 din Lg.nr.61/1991, constituie contravenţie tulburarea liniştii locatarilor între orele 22,00-8,00, prin producerea de zgomote, larmă sau prin folosirea orcărui aparat, obiect sau instrument muzical la intensitate mare

în localurile sau în sediile persoanelor juridice situate în imobile cu destinaţia de locuinţe sau în imediata vecinătate a acestora” .

Faţă de aceste dispoziţii legale şi având în vedere faptul că agentul constatator nu s-a conformat dispoziţiilor legale imperative care reglementează conţinutul obligatoriu al procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi nu a descris în mod corespunzător fapta reţinută în sarcina petentului, cu arătarea tuturor împrejurărilor în care a fost săvârşită şi mai ales a locului concret de săvârşire, a scopului urmărit şi a urmărilor produse ci s-a limitat la redarea, şi aceasta incompletă, a unui text legal sancţionator, instanţa apreciază că excepţia nulităţii absolute a procesului verbal de contravenţie este întemeiată.

În condiţiile în care locul concret de săvârşire a faptei contravenţionale reprezintă un element esenţial pentru încadrarea juridică a faptei susţinute în sarcina petentului în dispoziţiile art.2 pct.29 din Lg. Nr.61/1991 instanţa apreciază că omisiunea agentului constatator de a menţiona acest element obligatoriu al procesului-verbal de contravenţie are drept consecinţă imposibilitatea exercitării de către organele judiciare a prerogativelor conferite prin disp.art.34 şi următoarele din O.G. 2/2001, de a analiza legalitatea şi temeinicia procesului verbal şi de a hotărî asupra sancţiunii în limita criteriilor legale de individualizare prev. de art. 21 alin.3 din O.G. 2/2001

Astfel, situaţia premisă pentru săvârşirea contravenţiei prev.de art.2 pct.29 din Legea 61/1991 o reprezintă producerea de zgomote în localurile persoanelor juridice situate în imobile cu destinaţie de locuinţă sau în imediata vecinătate a acestora iar procesul verbal contestat, care potrivit legii nu poate fi completat din punct de vedere al conţinutului prin înscrisuri sau alte probe extrinseci, nu menţionează ca loc al săvârşirii faptei decât localitatea Vama Veche, în apropierea terasei „X”, care nu aparţine petentului.

Având în vedere considerentele de fapt şi de drept expuse instanţa a admis excepţia invocată de petent, a constatat nulitatea absolută a procesului verbal de contravenţie contestat şi a dispus exonerarea petentului de plata amenzii aplicate de agentul constatator.

Tags: faptă contravenţională, inchisoare contravenţională, Legea nr. 61/1991, proces– verbal de contravenţie