Infracţiunea de sustragere de sub sechestru. Condiţia aplicării legale a sechestrului.

Pentru existenţa infracţiunii de sustragere de sub sechestru se cere ca bunul sustras să fi fost legal sechestrat. Inserarea în procesul-verbal că debitoarea a primit bunuri în custodie, deşi aceasta nu se afla la domiciliu, contravine dispoziţiilor legale şi în special art. 419 al. 1,3 Cod procedură civilă.

Prin decizia penală nr.427/2008 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosar nr.10491/193/2007 s-au respins recursurile declarate de părţile vătămate CI şi RV împotriva deciziei penale nr. 193 A din data de 02.10.2008 pronunţată de Tribunalul Botoşani, în dosar nr. 10491/193/2007, ca nefondate.

Pentru a decide astfel, a reţinut instanţa de recurs că prin plângerea formulată în temeiul art. 2781 Cod procedură penală, petentele CI şi RV au solicitat infirmarea soluţiei de scoatere de sub urmărire penală a intimaţilor MA şi MG, adoptată prin rezoluţia nr. 1864/P/2005 din 3 aprilie 2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoşani şi tragerea la răspundere penală a acestora sub aspectul săvârşirii infracţiunii de sustragere de sub sechestru prevăzută de art. 244 alin. 1 şi 2 Cod penal.

Plângerea a fost respinsă ca nefondată prin sentinţa penală nr. 2016 din 12 septembrie 2006 a Judecătoriei Botoşani.

Împotriva acestei sentinţe, petentele au declarat recurs care a fost admis prin decizia penală nr. 758 R din 21 decembrie 2006 a Tribunalului Botoşani, a fost casată sentinţa şi, rejudecând, s-a admis plângerea petentelor, s-a desfiinţat rezoluţia dată de procuror şi rezoluţia nr. 785/II/2 din 23 mai 2006 a Prim Procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoşani şi, în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. c Cod procedură penală, s-a trimis cauza primei instanţe pentru soluţionarea în fond a cauzei.

Judecătoria Botoşani, prin sentinţa penală nr. 1471 din 16 iunie 2008, a dispus achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, a inculpaţilor Miron Anişoara şi Miron Gheorghe.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, pe baza actelor şi lucrărilor de urmărire penală că, prin sentinţa civilă nr. 2647 din 2 martie 2001 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, rămasă definitivă şi irevocabilă, inculpata MA a fost obligată la plata sumei de 46.367.844 lei ROL, cu titlu de sultă, către partea vătămată CI şi 3.967.844 lei ROL cu acelaşi titlu către partea vătămată DO. Întrucât inculpata nu şi-a achitat datoriile faţă de părţile vătămate, acestea au solicitat executarea silită a sentinţei menţionată.

Drept urmare, la 17 octombrie 2002, executorul judecătoresc s-a deplasat în satul Teodoru, comuna Vorona, judeţul Botoşani, la domiciliul debitoarei MA şi, în prezenţa fiicei acesteia şi a numitei RV, a procedat la aplicarea unui sechestru asigurător pe mai multe bunuri, respectiv : un disc cu 3 grape, un plug, un tractor U 650 M, o platformă pe două roţi şi un porc, în greutate de 120 kg.

Inculpata MA a formulat contestaţie împotriva procesului verbal de sechestru care însă a fost irevocabil respinsă prin decizia civilă nr. 304 R din 16 septembrie 2004 a Tribunalului Botoşani.

Ulterior, a fost continuată executarea silită de către executorul judecătoresc, stabilindu-se ca bunurile sechestrate să fie vândute la licitaţie publică la data de 24 februarie 2005.

Cu acea ocazie, s-a constatat că bunurile respective nu se mai aflau la domiciliul inculpaţilor, acesta din urmă susţinând că le-a înstrăinat, situaţie în care, părţile vătămate au formulat plângere penală împotriva inculpaţilor, solicitând condamnarea acestora pentru săvârşirea infracţiunii de sustragere de sub sechestru.

Prima instanţă a apreciat că rezoluţia dată de procuror, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a celor doi inculpaţi, cu motivarea că bunurile asupra cărora s-a aplicat sechestrul sunt exceptate de la indisponibilizare, este corectă, având în vedere bunurile asupra cărora a fost aplicat acest sechestru.

S-a reţinut că potrivit art. 244 alin. 1 şi 2, sustragerea de sub sechestru are ca situaţie premisă, un sechestru legal aplicat. Or, în speţă, sechestrul a fost aplicat pe bunuri exceptate de la indisponibilizare potrivit art. 407 lit. d Cod procedură penală.

Sentinţa a fost confirmată de Tribunalul Botoşani care prin decizia penală nr. 193 A din 02.10.2008 a respins ca nefondat apelul declarat de partea vătămată CI şi RV.

Cele 2 părţi vătămate au declarat recurs criticând hotărârile ca nelegale în sensul că instanţa de rejudecare trebuia să se conformeze hotărârii instanţei de recurs întrucât situaţia de fapt nu s-a schimbat faţă de cea avută la soluţionarea recursului.

S-a mai motivat că s-a comis o eroare gravă cu privire la regimul juridic al bunurilor sechestrate, neexistând nicio probă din care să rezulte că bunurile sechestrate ar fi strict necesare inculpaţilor pentru întreţinerea lor şi a familiei.

Examinând recursurile, curtea a constatat că sunt nefondate.

Astfel, conform art. 244 al. 1 Cod penal infracţiunea de sustragere de sub sechestru constă în sustragerea unui bun care este legal sechestrat, iar alineatul 2 al aceluiaşi articol califică drept agravantă fapta de sustragere comisă de custode.

După cum se observă pentru existenţa acestei infracţiuni se cere drept condiţie principală ca bunul sustras să fi fost legal sechestrat.

Potrivit art. 411, 416 din Codul de procedură civilă când executorul judecătoresc procedează la sechestrarea unor bunuri mobile urmăribile, el are obligaţia de a întocmi un proces verbal care să cuprindă în mod obligatoriu unele date. Art. 417 Cod procedură civilă arată că procesul verbal trebuie semnat de persoanele care au fost de faţă la sechestrare, iar în ipoteza desemnării unui custode acesta semnează obligatoriu şi el cu menţiunea de primire a bunurilor în păstrare, fiindu-i şi lui înmânat un exemplar al înscrisului.

Art. 419 al. 1, 3 Cod procedură civilă prevede că bunurile sechestrate se lasă cu acordul creditorului, în custodia debitorului, dar dacă debitorul refuză să primească în custodie bunurile sau nu este prezent la aplicarea sechestrului, executorul judecătoresc dă în păstrare bunurile sechestrate unui custode numit cu precădere dintre alte peroane desemnate de creditor.

Deşi art. 244 Cod penal pentru existenţa infracţiunii de sustragere de sub sechestru impune condiţia aplicării legale a sechestrului, analizând probatoriul administrat în prezenta cauză, instanţa de recurs constată că nu este îndeplinită această condiţie, lipsind astfel unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv latura obiectivă.

Din conţinutul procesului – verbal de aplicare a sechestrului rezultă că la data de 17.10.2002, în executarea silită a sentinţei civile nr. 2647/02.03.2001 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, executorul judecătoresc s-a deplasat la domiciliul debitoarei MA, şi doar în prezenţa fiicei acesteia pe nume MM şi a creditoarei RV a procedat la aplicarea unui sechestru asigurător pe următoarele bunuri : un disc cu 3 grape, un plug, un tractor U 650 şi o platformă pe două roţi şi un porc în greutate de 120 kg. Deşi procesul verbal de aplicare a sechestrului evidenţiază că debitoarea MA nu se află la domiciliu, că sechestrul a fost aplicat doar în prezenţa fiicei acesteia pe nume MM care a refuzat să semneze, totuşi executorul judecătoresc a inserat în procesul verbal că toate bunurile sechestrate au fost predate în custodie lui MA căreia i-a pus în vedere rigorile legii în caz de înstrăinare.

Ori, din moment ce procesul verbal s-a întocmit doar în prezenţa fiicei debitoarei şi a creditoarei RV, lăsarea bunurilor în custodia debitoarei MA care nu era prezentă, este nelegală. În lipsa debitoarei, executorul judecătoresc trebuia să se conformeze prevederilor art. 419 al. 1, 3 Cod procedură civilă, anterior menţionate, în sensul de a numi custode o altă persoană cu precădere dintre cele desemnate de creditor, care să semneze în procesul verbal de aplicare a sechestrului de primire a bunurilor spre păstrare, să i se înmâneze şi custodelui un exemplar al procesului-verbal, prevederi care însă nu au fost respectate de către executorul judecătoresc.

În aceste împrejurări, şi cu motivarea arătată, sechestrul în cauză este nelegal aplicat.

Tags: Infracţiunea de sustragere

Infracţiunea de sustragere de la recoltarea probelor biologice, prev. de art. 79 alin.4 din O.U.G. nr.195/2002. Conţinutul laturii subiective.

Pentru existenţa infracţiunii de sustragere de la recoltarea probelor biologice, refuzul inculpatului de a se supune recoltării de probe trebuie să fie determinat de intenţia sa de a sustrage şi nu de temerea faţă de consecinţele recoltării de sânge pentru starea sa de sănătate.

(Curtea de Apel Suceava – d.p. nr.402 din 17.09.2007)

Prin sentinţa penală nr. 82 din 31 ianuarie 2007, Judecătoria Suceava, în baza art. 79 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal şi art. 76 lit. d Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul S.S. la 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de sustragere de la recoltarea probelor biologice.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că la data de 26 aprilie 2006, în jurul orelor 620, organele de poliţie rutieră au oprit în trafic pe Calea Obicinilor din mun. Suceava autoturismul marca Mercedes condus de învinuit şi, întrucât acesta emana miros de băuturi alcoolice, a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind de 0,48 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Din acest motiv, învinuitul a fost condus la Spitalul Judeţean Suceava în vederea recoltării probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei, însă a refuzat să se supună, declarând că îi este frică de durerea cauzată de înţepătură.

Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul, iar prin decizia penală nr. 216 din 28 mai 2007 a Tribunalului Suceava acesta a fost admis, a fost desfiinţată în totalitate sentinţa iar în rejudecare, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii de sustragere de la recoltarea probelor biologice prev. de art. 79 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/2002.

Împotriva deciziei anterior menţionate a declarat recurs procurorul, criticând-o ca nelegală pe motivul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 Cod penal –eroare gravă de fapt ce a dus la achitare, motivând că boala de care suferă inculpatul, respectiv hematofobia (teama de injecţie) nu justifică refuzul acestuia de a i se preleva probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.

Examinând recursul se constată că este nefondat.

Inculpatul, la data de 26 aprilie 2006 a fost oprit în trafic de către organele de poliţie şi, deşi s-a deplasat împreună cu aceştia la Spitalul Judeţean Suceava, aici a refuzat să se supună recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, motivând că îi este teamă de durerea provocată de recoltare, aspect consemnat şi în procesul verbal întocmit de către organele de poliţie.

Infracţiunea de sustragere de la recoltarea probelor biologice, sub aspectul laturii subiective se realizează cu intenţie directă.

Potrivit declaraţiei martorei B.M.M. (fila 16 din dosarul de urmărire penală), asistentă medicală, inculpatul s-a prezentat împreună cu organele de poliţie la spital dar a refuzat recoltarea motivând că nu suportă durerea cauzată de înţepătură, că îi este frică, dar recunoaşte că a consumat băuturi alcoolice.

În buletinul de examinare clinică (fila 17 dosar urmărire penală) după ce se arată că inculpatul avea comportament ordonat, era orientat în spaţiu, atenţia concentrată, judecata coerentă, se precizează că refuză recoltarea deoarece îi este frică de durerea cauzată de înţepătură.

Din buletinul de ieşire din spital, din 12.12.2006 (fila 21 dosar fond), reiese că inculpatul a fost internat şi suferă de „tulburare distimică de personalitate cu elemente obsesivo-fobice”, adică hematofobie, teamă de injecţii.

Martorul C.I. (fila 27 fond), arată că în anul 2005 a fost de faţă când, într-o împrejurare, inculpatului i s-a luat sânge şi apoi a făcut un hematom foarte mare, spunându-i că suferă de o anumită boală.

Martorul S.D. (fila 29 fond) arată că inculpatul suferă de aceeaşi boală ca şi el, boală care face ca încă de la vârsta de 10 ani inculpatul să leşine atunci când i se face o injecţie.

Ori, în aceste împrejurări, instanţa de recurs constată că în speţă lipseşte intenţia de a se sustrage de la recoltarea probelor biologice, fapta inculpatului datorându-se temerii faţă de consecinţele recoltării de sânge prin înţepare.

Este adevărat că prin adresa nr. 204/A din 25 aprilie 2007 (fila 20 dosar apel), S.M.L. Suceava arată că îşi menţine concluzia conform căreia inculpatului i se putea recolta sânge în cazul în care suferea de hemofilie (o boală a sângelui), dar acest aspect nu poate avea urmări asupra poziţiei psihice a inculpatului care, sub aspectul laturii subiective era motivat de teama de injecţie, de urmările unei astfel de recoltări (hematoame, leşin).

Aşa fiind, Curtea a apreciat că hotărârea tribunalului este legală şi temeinică astfel încât, recursul a fost respins ca nefondat.

Tags: Infracţiunea de sustragere

Infracţiunea de sustragere de sub sechestru. Elemente constitutive.

Pentru existenţa infracţiunii de sustragere de sub sechestru a unei cantităţi de material lemnos este necesar ca aceasta să fie sechestrată conform dispoziţiilor art. 79 din Codul silvic.

Prin rechizitoriul inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de sustragere de sub sechestru prev. şi ped. de art. 244 alin.1 Cod procedură penală.

S-a reţinut că, în urma controlului efectuat de către organele silvice la societatea administrată de inculpat, s-a constatat că pentru cantitatea de 12.998 mc. material lemnos nu s-au prezentat acte legale, dispunându-se predarea în custodie a materialului lemnos numitului S.I., fratele inculpatului.

S-a întocmit proces-verbal de contravenţie pentru încălcarea prevederilor art. 2 lit. k din Legea 31/2000, consemnându-se, totodată, că materialul lemnos a fost reţinut în vederea confiscării şi a fost dat în custodie lui S.I., în baza procesului-verbal din 21.02.2005.

La aproximativ 2 luni de zile, reprezentanţii ocolului silvic au împuternicit pe pădurarul V.D. să ridice cantitatea de material lemnos din custodia lui S.I., ocazie cu care s-a constatat că materialul lemnos nu mai există, fiind valorificat de inculpatul S.G.

Prin sentinţa penală nr. 52/2006 a Judecătoriei Vatra Dornei, confirmată prin decizia penală nr. 404/26.06.2006 a Tribunalului Suceava, s-a dispus achitarea inculpatului S.G., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 244 al. 1 Cod penal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, reţinându-se că materialul lemnos nu a fost legal sechestrat, iar inculpatul nu a semnat aşa-zisul proces-verbal de custodie şi, prin urmare, nu avea de unde să ştie că aceste bunuri au fost lăsate în custodia fratelui său.

Recursul declarat de procuror a fost respins, prin decizia penală nr. 631 din 20 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Suceava.

S-a reţinut că, potrivit disp. art. 79 din Codul Silvic, materialele lemnoase reţinute vor fi date în custodie, după împrejurări, unităţii silvice celei mai apropiate, care va asigura depozitarea şi paza lemnului reţinut. Pe de altă parte, nici procesul-verbal de custodie nu a fost legal întocmit, lipsindu-i o parte din elementele pe care trebuia să le cuprindă potrivit art. 17 al. 1 coroborat cu art. 18 din Hotărârea nr. 427 din 23.03.2004, pentru aprobarea Normelor privind circulaţia materialelor lemnoase şi controlul circulaţiei acestora şi al instalaţiilor de transformat lemn rotund, pentru materialele lemnoase reţinute/confiscate în condiţiile legii, respectiv nu a fost identificată persoana căreia i s-au încredinţat bunurile şi nici nu se menţionează participarea martorilor asistenţi.

Prin urmare, în mod corect s-a reţinut că infracţiunii de faţă îi lipseşte unul din elementele sale constitutive, respectiv latura obiectivă.

Tags: Infracţiunea de sustragere