Art.208-209, Cod penal; individualizarea pedepsei – latura civila

DOSAR NR.3657/327/2008

TRIBUNALUL TULCEA

DECIZIA PENALĂ NR.51

Şedinţa publică din 24 martie 2009

Prin rechizitoriul nr. 298/P/2008 din 23.07.2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului …….. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit. g) C. penal cu aplic. art.41 alin.2 C. penal şi art.217 alin.1 C. penal cu aplic. art.33 lit.b) C. penal.

S-a reţinut prin actul de sesizare că în luna martie 2008 inculpatul era angajat în calitate de agent de pază în cadrul SC …….. SRL, punct de lucru Tulcea, fiind desemnat să-şi efectueze serviciul pe platforma industrială ce a aparţinut SC …….. SA şi unde deţin spaţii de depozitare mai multe societăţi comerciale de unde a sustras mai multe bunuri şi a adus în stare de neîntrebuinţare instalaţia electrică a unei nave de agrement.

Prin sentinţa penală nr. numărul 90 din 27 ianuarie 2009, Judecătoria Tulcea, în baza art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. g) Cod penal, cu aplicarea art.41 alin. 2 şi art. 33 lit. b) Cod penal, a dispus condamnarea inculpatului …….. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

În baza art. 217 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. b) Cod penal, a fost condamnat inculpatul …….. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere.

În conformitate eu prevederile art. 33 lit. b) – 34 lit. b) Cod penal, a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art.71 Cod penal, i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) Cod penal, pe durata executării pedepsei.

În baza art. 346 raportat la art. 14 Cod procedură penală, cu aplicarea art.998 şi urm. Cod civil, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2635 lei către partea civila, SC …….. SRL, cu titlu de daune materiale.

În baza art. 118 alin.1 lit. e) Cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpatul …….. a sumei de 110 lei, dobândită prin săvârşirea infracţiunilor.

Judecătoria Tulcea a luat act că părţile vătămate SC …….. SA şi SC …….. SRL TULCEA, nu s-au constituit părţi civile în cauză.

În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat pe inculpatul …….. la plata sumei de 900 de lei cheltuieli judiciare avansate de stat pentru faza de urmărire penală şi pentru faza de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele ;

Inculpatul …….. era angajat în calitate de agent de pază în cadrul SC …….. SRL – punct de lucru Tulcea, fiind desemnat să-şi efectueze serviciul pe platforma industrială ce a aparţinut SC …….. SA şi unde deţin spaţii de depozitare mai multe societăţi comerciale.

În noaptea de 18.03.2008 în jurul orelor 21:30-22:00 fiind în serviciul de pază, a părăsit postul şi s-a deplasat la un local din apropiere unde a consumat băuturi alcoolice, după care a revenit la locul său de muncă în jurul orelor 24:00, în stare de ebrietate.

Pentru că terminase banii a hotărât să sustragă bunuri din patrimoniul societăţilor comerciale aflate în zona respectivă pe care să le valorifice apoi în interesul său cu scopul de a face rost de bani.

Astfel a pătruns în zona de dană a SC …….. SRL Timişoara, punct de lucru Tulcea, la care se afla în faza de reparaţie nava de agrement …… şi un ponton, de unde şi-a însuşit prin tăierea instalaţiei electrice un număr de 17 cabluri, un număr de 4-5 valuri de cablu electric cu conductor de cupru şi cantitatea de 40 litri motorină. După ce a transportat bunurile sustrase pe mal, inculpatul s-a întors tot în zona danei de unde, de pe un ponton a mai sustras resturi de balustradă metalică cu lungimi de 1-1,5 m şi două tablouri din tablă.

Urmare activităţii infracţionale instalaţia electrică a navei a fost adusă în stare de neîntrebuinţare, prejudiciul produs fiind de 2635 lei.

Nemulţumit de cantitatea de bunuri sustrase, acelaşi inculpat a mai sustras din curtea SC …….. SA un grilaj metalic şi un capac de canalizare producând acestei societăţi un prejudiciu în sumă de 150 lei, iar din patrimoniul SC …….. SRL Tulcea a sustras braţele metalice ale unui motostivuitor aflat tot în curtea SC …….. SA, prejudiciul produs fiind de 1000 lei.

Inculpatul a încărcat toate bunurile sustrase într-un TAXI pe care le-a transportat la un centru de colectare a fierului vechi, unde a ajuns în jurul orei 4:00, acolo a găsit pe martora …….. care l-a legitimat şi a achiziţionat obiectele aduse cu suma de 170 lei, dar i-a plătit inculpatului doar suma de 110 lei, diferenţa urmând a fi primită la momentul prezentării actului de identitate în vederea întocmirii borderoului de achiziţie.

Inculpatul nu a putut preciza ce a făcut cu cei 40 litri de motorină.

Prejudiciul total produs prin activitatea infracţională s-a ridicat la suma de 3.785 lei, fiind recuperată doar suma de 1.150 lei, cele două societăţi comerciale SC ……. SRL şi SC …….. SA au arătat că şi-au recuperat prejudiciul şi nu doresc să se constituie parte civilă, iar SC …….. SRL Timişoara s-a constituit parte civilă cu suma de 2.635 lei.

La data de 14 octombrie 2008, inculpatul a fost audiat în prezenţa avocatului ales a recunoscut şi regretat faptele comise, fiind în acelaşi timp de acord cu acoperirea prejudiciului produs părţii civile SC ……… Timişoara, urmând să facă dovada în acest sens. Au fost audiaţi de asemenea şi martorii citaţi în cauză care şi-au menţinut declaraţiile date în faza de urmărire penală.

Situaţia de fapt mai sus descrisă şi faptele reţinute în sarcina inculpatului au fost dovedite cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului, plângerile penale ale părţilor vătămate, procesele verbale de ridicare şi restituire de bunuri, declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, toate coroborate cu declaraţiile inculpatului …….., date în cursul urmăririi penale şi în faza de judecată.

S-a reţinut că în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat săvârşită în formă continuată şi distrugere, în concurs ideal cu primul act material – distrugerea prin tăiere a cablului electric de la bordul navei ….., cu consecinţa aducerii în stare de neîntrebuinţare a instalaţiei electrice, fapte prev. şi ped. de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit. g) din C. pen. cu aplic. art.41 alin.2 din C. pen. şi art.217 alin.1 din C. pen. cu aplicarea art. 33 lit.b) din C. pen. prin aceea că în noaptea de 18/19.03.2008, a sustras bunuri din patrimoniul a trei societăţi comerciale provocând un prejudiciu de 3.875 lei.

Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel inculpatul …….., care a criticat-o ca fiind netemeinică şi nelegală, atât în ceea ce priveşte latura penală a cauzei cât şi în ceea ce priveşte modul de rezolvare a laturii civile.

Astfel, a fost criticat modul de individualizare a pedepsei susţinându-se că faţă de atitudinea inculpatului pe tot parcursul procesului penal instanţa trebuia să recunoască existenţa circumstanţelor atenuante şi să reducă pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege. Au fost invocate următoarele aspecte în susţinerea cererii de reindividualizare a pedepsei : sinceritatea în faţa organelor de urmărire penală, faptul că a fost de acord cu recuperare prejudiciului cauzat manifestând o atitudine de regret, faptul că o mare parte a prejudiciului a fost recuperat de către părţile vătămate …….. S.A. şi …….. S.R.L., că este unic întreţinător de familie şi realizează venituri din muncă.

Sub aspect civil s-a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 2.635 lei către partea civilă S.C. …….. S.R.L. cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale în condiţiile în care partea civilă nu a demonstrat (prin înscrisuri chitanţe ori alte documente justificative) care este valoarea certă a prejudiciului.

De asemenea, a fost criticată măsura confiscării de la inculpat a sumei de 110 lei în temeiul art. 118 al. 1 lit. e din Codul penal, dobândită de la martora ……… pentru bunurile predate de inculpat la centrul de colectare la centrul de colectare a fierului vechi. S-a susţinut că instanţa de fond, nereţinând reaua credinţă a cumpărătorului, trebuia să-l întrebe dacă se constituie parte civilă şi eventual să-l oblige pe inculpat la restituirea preţului primit.

Examinând hotărârea atacată, în raport de criticile formulate precum şi sub toate celelalte aspecte ale cauzei, în conformitate cu prevederile art. 371 Cod pr. penală, tribunalul constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente :

Coroborând probele administrate în cauză, instanţa de fond a reţinut in mod corect situaţia de fapt, din care rezultă fără dubiu atât săvârşirea de către inculpatul …….. a infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată cât şi vinovăţia acestuia în forma cerută de lege.

Procedând la individualizarea judiciară a pedepselor, instanţa a aplicat pedepsele orientate spre limita minimă prevăzută de lege, fără să constate existenţa vreunor circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului. Tribunalul apreciază că în raport de conduita manifestată de inculpat pe tot parcursul procesului penal ce poate fi caracterizată prin sinceritate şi regret faţă de faptele comise, instanţa de fond trebuia să aplice prevederile art. 74 lit. c Cod penal. De asemenea, ar fi trebuit să se dea eficienţă disponibilităţii manifestate de inculpat faţă de pretenţiile formulate de partea civilă S.C. …….. S.R.L. Timişoara. Astfel, se constată că prin declaraţia inculpatului din 14.10. 2008 acesta a arătat instanţei de fond că este de acord să acopere prejudiciul produs părţii civile amintite mai sus.

Dând eficientă principiului disponibilităţii în materie civilă, se apreciază că în mod corect instanţa de fond a admis acţiunea civilă a S.C. …….. S.R.L., obligându-l pe inculpat la plata sumei de 2.635 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale, chiar dacă nu există documente justificative, aşa cum s-a susţinut în motivele de apel.

Instanţa apreciază că inculpatul nu poate critica faptul că suma de 110 lei nu a fost plătită martorei …….. pe considerentul că aceasta nu a fost întrebată dacă a suferit vreo pagubă prin fapta inculpatului şi dacă se constituie parte civilă. Potrivit dispoziţiilor art. 362 Cod pr. penală apelul poate fi declarat de orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-o măsură sau printr-un act al instanţei. În măsura în care martora …….. se considera neîndreptăţită, putea formula ea însăşi apel împotriva hotărârii instanţei de fond.

Faţă de considerentele arătate, urmează a fi admis ca fondat apelul declarat de inculpatul …….. împotriva sentinţei penale nr. 90/27ianuarie 2009 a Judecătoriei Tulcea.

În consecinţă, va fi desfiinţată în parte hotărârea atacată numai cu privire la individualizarea pedepsei principale, modalitatea de executarea a acesteia şi a pedepsei accesorii şi rejudecând cauza pe fond, vor fi reţinute în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante conform art. 74 lit. c Cod penal.

În temeiul art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. g Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, art. 74 lit. c şi art. 76 lit. c Cod pr. penală va fi condamnat inculpatul …….. la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 217 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. c şi art.76 lit. e Cod penal, va fi condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 500 lei amendă penală.

În conformitate cu art. 33 lit. b – art. 34 lit. d Cod penal, vor fi contopite pedepsele aplicate în cea mai grea de 2 ani închisoare.

În raport de persoana inculpatului, de faptul că este întreţinător al familiei sale, este tânăr, instanţa apreciază că scopul pedepsei ar putea fi atins şi fără executarea acesteia în regim de detenţie, însă, având în vedere antecedentele penale ale inculpatului, se apreciază că este justificată nu suspendarea condiţionată aşa cum s-a solicitat ci suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Astfel, în conformitate cu art. 861 Cod penal raportat la art. 862 Cod penal se va dispune suspendarea executării pedepsei de 2 ani închisoare sub supraveghere pe o durată de 5 ani ce constituie termen de încercare.

Va fi obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 al. 1 lit. a – d Cod penal şi anume: – să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Tulcea; – să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă, şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea ; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În temeiul art. 863 alin. 3 lit. a Cod penal va fi obligat inculpatul să urmeze cursurile de schimbarea cognitiv comportamentală organizate de Serviciul de Probaţiune.

I se va atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 864 Cod penal cu referire la art. art. 83 Cod penal, privind consecinţele revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În conformitate cu art.71 alin. 5 Cod penal, se va dispune suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate ca temeinice şi legale.

Onorariul avocatului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei se va plăti din fondurile M.J.L.C.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului vor rămâne în sarcina statului.

Tags: Latura civila

Art.178, alin.2, Cod penal – Uciderea din culpa – Individualizarea pedepsei;pedeapsa accesorie, latura civila

DOSAR NR.419/179/2007

TRIBUNALUL TULCEA

DECIZIA PENALĂ NR.49

Şedinţa publică din 17 martie 2009

Prin Sentinţa penală nr. 7 din 23 ianuarie 2008, Judecătoria Babadag a condamnat-o pe inculpata ……… la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiţionat pe o durată de 4 ani, atrăgându-i-se atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 şi 85 Cod penal; în baza art. 71 Cod penal, a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a şi b Cod penal, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată în baza art. 71 alin. 5 Cod penal; a admis în parte acţiunea civilă şi a obligat inculpatul în solidar cu Societatea de Asigurări „………” S.A. Bucureşti la 3578 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă ……… şi la 153,7 lei către ………, precum şi la plata daunelor morale în sumă de câtre 5000 lei pentru fiecare către părţile civile ………, ……… ŞI ………; a obligat inculpata în solidar cu asigurătorul la plata cheltuielilor judiciare către părţile civile ……… şi ……….

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că, în dimineaţa zilei de 8 noiembrie 2004, inculpata s-a deplasat pe DN 22, pe relaţia Constanţa – Tulcea cu autoturismul marca Opel Astra Caravan nu număr de înmatriculare ………, proprietatea S.C. ……… S.R.L.

Concomitent, din direcţia opusă, se deplasa din municipiul Tulcea către Constanţa autoutilitara marca Dacia 1305 PK, cu număr de înmatriculare ……… condusă de numitul ………, însoţit pe scaunul din dreapta cu numitul ……….

La ieşirea din oraşul Babadag, pe DN 22, către Tulcea, s-a format o coloană de circa cinci maşini, în faţă fiind o autocisternă marca IVECO cu număr de înmatriculare ……….., urmată de alte autovehicule, iar la sfârşitul acestei coloane rula autoturismul condus de inculpată. De asemenea, pe sensul opus se formase o altă coloană, în zona intersecţiei Canton Zebil – Babadag, din patru autovehicule, al doilea autovehicul fiind autoutilitara condusă de ………, urmată de autoturismul marca FORD MONDEO, cu număr de înmatriculare ………, condus de către numitul ……….

Inculpata ………, după ce a trecut de o curbă la stânga şi unde depăşirea nu era interzisă şi nu era nici un indicator de restricţie, s-a angajat în depăşirea coloanei aflată în faţa sa. In zona km 208 inculpata a reintrat pe banda sa de mers, în faţa autocisternei marca IVECO, care circula în acelaşi sens, după care a intrat în derapaj pătrunzând pe celălalt sens de mers, pe care circula coloana sus menţionată.

Astfel, autoturismul inculpatei a intrat în coliziune frontală cu autoturismul marca DACIA cu număr de înmatriculare ………, condus de victima ……….

Ulterior, în cadrul evoluţiei evenimentului rutier, autoturismul inculpatei a efectuat o mişcare de rotaţie în sens anterior, într-un plan paralel cu calea de rulare, intrând în impact lateral – dreapta spate cu partea fronto – laterală dreapta a autoturismului marca FORD MONDEO, autoutilitara fiind astfel proiectată spre dreapta (raportat la direcţia sa de deplasare), părăsind suprafaţa carosabilă.

Pe segmentul de drum în care inculpata a efectuat manevra de depăşire, în dreptul autocisternei marca IVECO, se afla sub incidenţa indicatorului „depăşirea autovehiculelor, cu excepţia motocicletelor fără ataş, interzisă”, amplasat în acea zonă.

Conducătorul autocisternei marca IVECO observând intenţia inculpatei, cât şi faptul că din sens opus rula o coloană de maşini, a virat dreapta pentru a da posibilitatea inculpatei să reintre pe banda sa de mers, reducând şi viteza.

De menţionat era faptul că evenimentul rutier s-a produs pe DN 22 la km 208+132 m unde circulaţia se desfăşura în ambele sensuri de circulaţie, iar suprafaţa părţii carosabile era umedă datorită fenomenului meteorologic de ceaţă densă, vizibilitatea fiind redusă sub 20 m, iar în sensul de mers Constanţa – Tulcea exista marcaj longitudinal continuu, iar în sensul de mers Tulcea – Constanţa discontinuu.

In urma accidentului rutier a rezultat decesul numitului ………, precum şi vătămarea corporală a numitului ………, care ocupa locul din faţă dreapta în autoturismul victimei, acesta suferind leziun ce au necesitat pentru vindecare un număr de 40 – 45 zile îngrijiri medicale.

In cauză, din examinarea raportului de constatare medico-legală nr. 222/654 din 21 februarie 2005 a Serviciului Medico-Legal Tulcea a rezultat că decesul numitului ……… a survenit urmare hemoragiei interne produsă de un traumatism toraco-abdominal urmare unui politraumatism cu multiple fracturi şi organe interne, între care exista un raport direct de cauzalitate.

Conform buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 488/C/1 noiembrie 2004 al Serviciului Medico-Legal Tulcea a rezultat că alcoolemia inculpatei la data de 8 noiembrie 2004, ora 10, era de 0 gr. %0.

Conform procesului verbal din 4 iulie 2005 în urma verificării tehnice a autoturismului inculpatei s-a stabilit că acesta nu prezenta defecţiuni tehnice la sistemul de frânare şi direcţie în afara celor produse în urma accidentului.

La data de 25 mai 2005 s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice întocmită de către expert tehnic ……… prin care s-a concluzionat că după efectuarea manevrei de depăşire autoturismul condus de inculpată, după ce a revenit pe banda sa de mers, a intrat în derapaj, fenomen ce a condus la producerea accidentului.

S-a concluzionat că fenomenul producerii derapajului a fost independent de voinţa conducătoarei auto şi necontrolabil, reţinându-se că din modalitatea în care s-a produs accidentul nici unul dintre participanţii la eveniment nu putea evita producerea accidentului.

In cauză, s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice în cadrul Institutului Naţional de Criminalistică Bucureşti, având ca obiective dinamica producerii accidentului, vitezele de deplasare ale autovehiculelor, stabilirea locului coliziunii dintre autovehicule, declanşarea stării de pericol şi stabilirea posibilităţilor de evitare a producerii evenimentului rutier cât şi cauza producerii accidentului.

In conţinutul raportului de expertiză criminalistică nr. 32/30 ianuarie 2007 al Laboratorului Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti s-a concluzionat cu privire la dinamica producerii accidentului că aceasta era cea sus reţinută, conchizându-se că nu se putea stabili cu certitudine prin intermediul unor calcule analitice, vitezele autovehiculelor Opel Astra, Dacia şi Ford în premomentele accidentului.

Cu privire la locul coliziunii dintre autovehiculele cu numele de înmatriculare …….. şi …….. s-a reţinut că acesta s-a situat pe partea carosabilă a drumului naţional, transversal pe sensul de mers Tulcea – Constanţa, longitudinal, la circa 65 m înspre Tulcea din dreptul bornei hectometrice 200 m.

Momentul apariţiei stării de pericol pentru victimă s-a declanşat odată cu sesizarea autoturismului Opel, condus de inculpată, ce venea din direcţie opusă, rulând pe contrasens, ca urmare a angajării acesteia într-o manevră de depăşire.

S-a apreciat că, în condiţiile date, numitul ………, conducătorul autoutilitarei Dacia nu putea evita coliziunea cu autoturismul Opel Astra şi că numita ……… putea preveni producerea accidentului, dacă s-ar fi angajat în manevra de depăşire într-un sector de drum ce restricţiona respectiva manevră, asigurându-se adecvat şi dacă ar fi redus viteza corespunzător condiţiilor meteo nefavorabile existente (ceaţă densă).

S-a conchis astfel că evenimentul rutier s-a datorat pătrunderii şi deplasării pe contrasens a autoturismului condus de inculpată care s-a angajat într-o manevră de depăşire, rulând cu o viteză neadaptată condiţiilor meteorologice nefavorabile de ceaţă densă, având o traiectorie de intersectare cu cea a autoutilitarei Dacia, condusă de ……….

Din declaraţiile martorului ……… a rezultat că acesta se deplasa cu autoturismul ……… în spatele autoutilitarei Dacia cu număr de înmatriculare ……, iar când a observat că din sensul opus venea autoturismul Opel cu număr de înmatriculare ……… şi s-a lovit autoutilitara, a virat spre stânga şi a intrat pe celălalt sens de mers pentru a evita impactul cu cele două autoturisme.

Din declaraţia martorului ………. a rezultat că acesta de deplasa cu autocisterna marca IVECO către Tulcea, iar la ieşire din oraşul Babadag, după ce a trecut de trecerea la nivel cu calea ferată, în spatele său s-a format o coloană de autovehicule, iar când a ajuns în zona unui indicator care interzicea depăşirea a observat în oglinda retrovizoare că în spatele său la circa 10 metri se afla în depăşire autoturismul marca Opel condus de inculpată. Văzând că şi din faţă, pe celălalt sens de mers, venea o altă coloană de maşini, …….. a virat spre dreapta reducând concomitent viteza pentru că autoturismul Opel să termine manevra de depăşire. Tot din depoziţia acestui martor, a rezultat că după ce inculpata a reintrat pe sensul de mers Constanţa – Tulcea, a intrat în derapaj şi a pătruns pe celălalt sens de mers, ocazie cu care s-a lovit frontal cu autoturismul marca Dacia condus de victimă.

Decesul victimei era consecinţa culpei inculpatei, care a încălcat dispoziţiile art. 118 lit. d din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, evenimentul rutier datorându-se astfel cum a conchis şi expertiza criminalistică efectuată în cauză, pătrunderii şi deplasării pe contrasens a autoturismului Opel condus de inculpată, care s-a angajat într-o manevră de depăşire într-un sector de drum ce restricţiona respectiva manevră, neadaptând viteza corespunzător condiţiilor meteorologice nefavorabile existente.

Inculpata a nesocotit obligaţiile ce-i reveneau din dispoziţiile legale sus menţionate, angajându-se într-o manevră de depăşire într-un sector de drum ce restricţiona manevra respectivă, fără a reduce viteza până la limita care să-i fi asigurat o bună vizibilitate şi, implicit, posibilitatea de a controla autovehiculul şi, drept consecinţă a conduitei sale culpabile, şi-a asumat riscul producerii unui accident care, în condiţiile date, era previzibil.

Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatei expusă mai sus s-a probat cu următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la faţa locului, planşe fotografice, declaraţiile martorilor, raport de expertiză criminalistică nr. 32/30 ianuarie 2007 a Laboratorului Interjudeţean de Expertize Criminalistice – Bucureşti, raport de constatare medico-legală nr. 222/654 din 21 februarie 2005 a Serviciului Medico-Legal Tulcea coroborate cu declaraţiile inculpatei.

Procedând la încadrarea juridică a faptei, s-a constatat că fapta inculpatei ……… întruneau elementele infracţiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal.

Individualizând pedeapsa din prisma criteriilor prev. de art. 72 Cod penal şi acordând semnificaţia cuvenită a pericolului social al faptei săvârşite unit cu urmările faptei şi valorificând în operaţia individualizării şi datele ce caracterizau persoana inculpatei, lipsa de antecedente penale, conduita acesteia materializată în atitudinea faţă de urmările faptei, inculpata preocupându-se de diminuarea acestora prin acoperirea parţială a prejudiciilor cauzate, s-a apreciat că se putea aplica o pedeapsă spre minimul prevăzut de lege, fiind condamnată inculpata la 2 ani închisoare.

In raport de aptitudinile în plan intelectual şi moral şi manifestările în plan social, pozitive, s-a apreciat că scopul pedepsei aplicate putea fi atins şi fără executarea acesteia, în condiţiile instituţiei suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate, toate cerinţele prevăzute de art. 81 Cod penal, fiind întrunite.

In conformitate cu art. 82 Cod penal s-a stabilit un termen de încercare de 4 ani.

S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 şi 85 Cod penal, privind revocarea şi anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate.

In baza art. 71 Cod penal s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a şi b Cod penal.

In baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

De subliniat era faptul că, alăturat acţiunii penale, a fost exercitată şi acţiunea civilă de către părţile civile ………, ………, ………, fraţii victimei ………, cât şi de ………, concubina victimei.

In cauză, dat fiind că inculpata beneficia de asigurare obligatorie de răspundere civilă s-a dispus introducerea în cauză a asigurătorului Societatea de Asigurare „………” S.A. Bucureşti, prin Sucursala Constanţa, inculpata solicitând introducerea acesteia în cauză şi obligarea la eventualele despăgubiri.

Asigurătorul a susţinut că, potrivit Ordinului nr. 3113/2003, privind unele măsuri în legătură cu asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse părţilor prin accidente de autovehicule, în anul 2004, asigurătorul acorda despăgubiri inclusiv pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil în limitele stabilite potrivit actului normativ sus menţionat.

Fraţii victimei sus menţionaţi s-au constituit în cauză părţi civile cu suma de 65.000 ROL, din care 5000 RON reprezentând contravaloarea reparaţiilor susţinute a fi aduse autoturismului, iar diferenţa, câte 20.000 RON, pentru fiecare din fraţi, reprezentând prejudiciul nepatrimonial suferit prin decesul rudei lor.

Concubina victimei s-a constituit în cauză parte civilă cu suma de 10000 lei RON reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate cu înmormântarea cât şi cu parastasele defunctului ……….

Referitor la prejudiciul moral de ordin afectiv, era de subliniat că părţile civile deşi au solicitat şi s-a încuviinţat proba testimonială în dovedirea prejudiciului moral constând în suferinţele pur psihice datorită perceperii pierderii fratelui, au renunţat la administrarea probei.

S-a apreciat că prejudiciul moral de ordin afectiv pe care îl suferă o persoană apropiată victimei decedate era subiectiv în esenţa sa şi considerând totodată că circumstanţa legăturii afective cu victima în momentul decesului putea fi prezumată în prezenţa unei rude apropiate, cum era cazul în speţă, s-a apreciat că s-a dedus potenţialitatea unui prejudiciu nepatrimonial, constând în suferinţe pur psihice datorită perceperii pierderii fiinţei dragi, fiind obligată inculpata în solidar cu asigurătorul „……….” S.A. Bucureşti, la câte 5000 lei, cu titlu de daune morale, pentru fiecare, către părţile civile ………, ……… şi ……….

Deşi partea civilă …….. a solicitat obligarea pârâtei în limita sumei de 10000 lei RON reprezentând contravaloarea cheltuielilor de înmormântare, inclusiv piatra funerară şi cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, aprobat cu documente justificative, cheltuieli în cuantum de 5078 lei.

Având în vedere că în cursul urmăririi penale inculpata i-a achitat acesteia suma de 1500 lei RON, iniţial în faza de urmărire aceasta constituindu-se parte civilă cu suma de 65.000 lei ROL, a fost ţinută răspunzătoare pe principiul răspunderii civile delictuale inculpata însă, în solidar, cu Societatea de Asigurare „………” S.A. Bucureşti, în temeiul art. 43 pct. 2 din Ordinul CSA nr. 3113/2003 la 3578 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă ……… şi la 153,7 lei către ………, acesta neporducând documente justificative pentru pretinsele cheltuieli efectuate cu repararea autoturismului, suma de 153,7 lei reprezentând cuantumul cheltuielilor de remorcare a autoturismului victimei.

Asigurătorul în lumina prevederilor art. 44 şi 49 din Legea nr. 136/1995 era ţinut răspunzător în solidar cu asiguratul, în condiţiile în care un contract de asigurare era încheiat tocmai ca pentru societatea de asigurare să garanteze plata despăgubirilor.

Impotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel partea civilă ………. fără să indice motivele de apel şi inculpata care a criticat hotărârea atacată sub aspectul greşitei reţineri a situaţiei de fapt şi achitarea inculpatei. In subsidiar, inculpata a arătat că apelul său este admisibil întrucât există un dubiu privitor la producerea faptei, dinamica accidentului neprobând vinovăţia inculpatei; că, expertiza efectuată în cauză scoate în evidenţă faptul că niciunul dintre participanţii la trafic nu avea posibilitatea evitării producerii accidentului, carosabilul fiind umed, iar depăşirea fiind începută pe un sector de drum ce permitea efectuarea acelei manevre; că, dacă se poate da eficienţă unei expertize efectuate în anul 2007 la Bucureşti fără ca părţile să fie citate şi fără o cercetare la faţa locului, se poate observa că şi din această expertiză rezultă dubiul vinovăţiei inculpatei.

In final, inculpata a solicitat achitarea sa, în conformitate cu dispoziţiile art. 10 lit. c Cod proc. pen., ca urmare a admiterii apelului şi desfiinţării hotărârii atacate.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale atacate în raport de criticile formulate, cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, în limitele prev. de art. 371 alin. 1 Cod proc. pen., tribunalul constată că apelul inculpatei este întemeiat numai în privinţa conţinutului pedepsei accesoriii aplicate acesteia.

Astfel, cu toate că fapta pusă în sarcina inculpatei nu avea nicio conotaţie electorală, acesteia i-a fost interzis şi dreptul de a alege or, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, păstrând linia stabilită în cauza Sabou şi Pârcălab împotriva României, a statuat că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuind să fie dispusă în funcţie de natura faptei sau de gravitatea deosebită acesteia.

Aşa fiind, cum fapta pusă în sarcina inculpatei este o infracţiune săvârşită din culpă, care nu are o gravitate deosebită care să justifice interzicerea dreptului de a alege, se impune admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate numai cu privire la conţinutul pedepsei accesorii aplicate inculpatei apelante.

Judecând în fond, pentru argumentele expuse, urmează a interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei.

Instanţa de control judiciar a mai depistat un motiv de nelegalitate şi anume: neobligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în conformitate cu dispoziţiile art. 191 alin. 1 Cod proc. pen. însă, aflându-ne în calea de atac promovată de inculpata însăşi, nu se poate remedia această omisiune pentru a nu-i face o situaţie mai grea.

Relativ la cererea de achitare formulată de inculpata prin avocat, tribunalul reţine că, într-adevăr, prima expertiză tehnică auto efectuată de expert …….. în cursul urmăririi penale, a concluzionat, iniţial, că niciunul dintre participanţi la eveniment nu a putut evita producerea accidentului pentru ca, ulterior, să susţină că este posibil ca autoturismul marca FORD să fi creat starea de pericol, acest autoturism izbind autoturismul condus de inculpată şi nu invers (fila 63 u.p.)

In cursul urmăririi penale s-a efectuat şi o altă expertiză de către Institutul Naţional de Criminalistică Bucureşti, care, la data de 30 ianuarie 2007 a concluzionat că momentul apariţiei stării de pericol pentru conducătorul autoturismului OPEL condus de inculpata ce venea din direcţia opusă rulând pe contrasens ca urmarea a angajării acesteia într-o manevră de depăşire, inculpata putând preveni producerea accidentului numai dacă s-ar fi angajat în manevra de depăşire într-un sector de drum ce restricţiona această manevră, asigurându-se adecvat şi dacă ar fi redus viteza de deplasare corespunzător condiţiilor meteo nefavorabile existente (ceaţă deasă) şi că, evenimentul rutier s-ar datora pătrunderii şi deplasării pe contrasens a autoturismului condus de inculpata angajată într-o manevră de depăşire, rulând cu o viteză neadaptată condiţiilor conferite de ceaţa densă, având o traiectorie de intersectare cu cea a autoutilitarei DACIA condusă de ……… (filele 51 – 59 dosar u.p.).

Instanţa de fond a reţinut concluziile acestui ultim raport de expertiză, întrucât acestea se coroborau cu declaraţiile martorilor ……… şi ………. Ca urmare a coroborării acestor probe, tribunalul constată că în mod corect prima instanţă a apreciat că decesul victimei este consecinţa culpei inculpatei care a încălcat dispoziţiile art. 118 lit. d din Regulamentul de aplicare a O.U.G. Nr. 195/2002, angajându-se într-o manevră de depăşire într-un sector de drum ce restricţiona această manevră, fără a reduce viteza până la limita care să-i asigure o bună vizibilitate şi care să-i permită să aibă controlul autovehiculului.

Răspunsul la obiecţiunile formulate de inculpată în apel confirmă concluziile iniţiale ale raportului de expertiză efectuat de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice.

Astfel, expertul ……… a concluzionat că în zona producerii accidentului depăşirea marcajului longitudinal care separă cele două sensuri de mers, pe direcţia de mers către Tulcea, era interzisă, că fenomenul de derapaj a fost cu certitudine prezent în derularea evenimentului rutier analizat, însă acesta a fost consecinţa impactului dintre autoturismele DACIA şi OPEL, neprezentând cauza producerii accidentului, impactul dintre autoturismele OPEL şi FORD fiind ulterior celei dintre autoturismele OPEL şi DACIA.

Aşadar, şi aceste ultime puncte de vedere ale specialiştilor de la Institutul Naţional de Criminalistică – Bucureşti conving instanţa că inculpata se face vinovată, fără niciun dubiu, de săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă pentru care a fost trimisă în judecată.

Tribunalul mai constată că instanţa de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei, atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare a pedepsei aplicate.

De asemenea, constată că Judecătoria a soluţionat în mod corect latura civilă a cauzei, obligând inculpata în solidar cu asigurătorul la plata despăgubirilor civile dovedite de părţile civile şi la plata daunelor morale al căror cuantum acoperă prejudiciile morale create părţilor civile prin fapta culpabilă a inculpatei.

Aşa fiind,cum alte motive de netemeinicie sau nelegalitate nu au fost constatate din oficiu, celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate vor fi menţinute ca legale şi temeinice.

In ceea ce priveşte apelul declarat de partea civilă ………. acesta va fi respins ca nefondat, întrucât, în absenţa unor critici concrete, după analizarea modului în care au fost soluţionate acţiunile penală şi civilă, tribunalul a constatat că s-a făcut o corectă dozare a pedepsei şi o corectă rezolvare a pretenţiilor sale civile.

Tags: Latura civila

LATURA CIVILĂ. OBLIGAREA INCULPATULUI ÎN SOLIDAR CU PARTEA RESPONSABILĂ CIVILMENTE LA REPARAREA PREJUDICIULUI PRODUS PRIN SĂVÂRŞIREA INFRACŢIUNII.

Decizia penală nr. 372 din 28 mai 2009

Prin sentinţa penală 112/26.02.2008 a Judecătoriei Moineşti, pronunţată în dosarul 4482/260/2007, inculpata R. E., fiica lui Ş. şi M., născută la 18.05.1939 în G., judeţul Bacău, cu domiciliul în C., strada G., bl., apt. judeţul Bacău, CNP …, cetăţean român, studii medii, divorţată, cu antecedente penale, a fost condamnată la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin.l lit.b din L.241/2005 cu aplicarea art. 13 cod penal.

Pe lângă pedeapsa principală inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin.l lit.a teza II şi lit.b din cp., pe durata şi în condiţiile art. 71 alin.2 cod penal.

În temeiul art. 81 cod penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale, pe durata termenului de încercare de 4 ani, stabilit potrivit art. 82 cod penal, inculpatei atrăgându-i-se atenţia cu privire la conţinutul art. 83 cod penal.

Executarea pedepsei accesorii a fost suspendată potrivit art. 71 alin.5 cod penal.

În baza art. 64 cp., cu referire la art. 64 alin.l lit.c din cp., art. 9 alin.l şi art. 12 din L.241/2005, inculpatei i s-a interzis dreptul de a ocupa funcţia de administrator al societăţilor comerciale pe o durată de 5 ani.

În baza art. 13 din L.241/2005 cu referire la prevederile L.26/1990 s-a dispus comunicarea către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului a unei copii de pe dispozitivul prezentei hotărâri, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive, în vederea efectuării cuvenitelor menţiuni.

În ceea ce priveşte latura civilă, inculpata a fost obligată la plata sumei de 45786 lei, despăgubiri civile către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti, reprezentând obligaţii fiscale către bugetul de stat, fiind respinsă pretenţia ANAF cu privire la plata sumei de 60.245 lei.

În temeiul art. 191 C.pr.pen. inculpata a fost obligată la plata de cheltuieli judiciare către stat, luându-se act că a avut avocat ales.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a avut în vedere că:

În perioada 01.12.2003 – 31.07.2006 inculpata în calitate de unică administrator al SC O. R. E. SRL C., nu a depus la organele de control fiscal, declaraţii privind obligaţiile de plată, nu a întocmit evidenţa contabilă, deşi a emis un număr de 26 facturi fiscale către cinci societăţi comerciale dinspre C.

Faptul că în aceeaşi perioadă, firma administrată de inculpată a desfăşurat operaţiuni comerciale este dovedit şi cu adresele BRD, extrasele de cont din care rezultă că s-au ridicat sume de bani din contul firmei.

Expertiza contabilă efectuată în cauză în timpul urmăririi penale necontestată de inculpată a constatat că aceasta în calitate de administrator nu a înregistrat în evidenţele contabile ale firmei facturile şi operaţiunile comerciale efectuate şi nu a înregistrat şi virat la bugetul de stat suma de 45786 lei reprezentând TVA.

Audiată în instanţă inculpata a justificat starea de fapt reţinută prin aceea că din motive de sănătate a predat fără încheierea vreunui act de predare, administrarea firmei numiţilor P. A. şi Q. D., până în luna oct.2004 când deşi a reluat conducerea firmei, nu a verificat activitatea şi nu a luat măsuri pentru intrarea în legalitate. Referitor la prejudiciu, inculpata a precizat că nu a plătit prejudiciul constatat şi nu are posibilităţi financiare pentru achitarea acestuia.

Potrivit adresei nr. 1533/06.02.2008 a Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bacău, firma SC O. R. E. SRL C. este dizolvată din oficiu din data de 03.04.2007.

Martorii Q. D. şi P. A., confirmă că au completat facturi pentru SC O. R. E. SRL la cererea inculpatei şi au ridicat bani de la BRD din contul aceleiaşi firme, dar susţin că au făcut toate astea pentru a ajuta pe inculpată.

Cert e că în toată perioada verificată în evidenţa firmei SC O. R. E. SRL C. al cărei unic administrator era inculpata nu s-au evidenţiat operaţiunile comerciale efectuate şi veniturile realizate, deşi s-au făcut acte comerciale şi s-au realizat venituri.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel partea civilă A.N.A.F. – Bucureşti.

Apelul a fost declarat în termen şi motivat printr-un memoriu separat.

Astfel, apelanta adus următoarele critici hotărârii primei instanţei:

– expertiza contabilă efectuată în cursul urmăririi penale nu i-a fost comunicată, astfel că instanţa de fond nu trebuia să ţină seama de concluziile acesteia;

– în mod greşit nu a fost obligată la plata de despăgubiri civile şi SC O. R. E. SRL C. care a fost doar dizolvată din oficiu, nicidecum desfiinţată, respectiv radiată;

– în mod greşit instanţa de fond a respins cererea sa privind obligarea inculpatei la plata sumei de 60.245 lei;

– motivarea hotărârii primei instanţe este neconvingătoare;

– în mod greşit inculpata nu a fost obligată şi la plata accesoriilor, care decurg din lege;

– pentru partea civilă procesul nu a fost echitabil.

Examinând sentinţa atacată pe marginea actelor şi lucrărilor din dosarul cauzei, s-au constatat următoarele:

Într-adevăr în cursul urmării penale s-a efectuat o expertiză contabilă aflată la fila 42-49 dosar urmărire penală, concluziile sale fiind avute în vedere la întocmirea rechizitoriului.

Expertiza nu a ajuns la concluzia că TVA-ul datorat statului ar fi mai mic de 45.786 lei (ron).

Nu s-a ajuns nici la un alt rezultat al impozitului pe profit, numai că expertul a ajuns la concluzia că inculpata nu datorează statului suma de 60.245 lei, calculat prin estimare, deoarece nu i s-au pus la dispoziţie documentele din care să rezulte ce cheltuieli s-au efectuat pentru realizarea de venituri.

A.N.A.F. Bucureşti prin D.G.F.P. Bacău, atunci când s-a constituit parte civilă la fond a făcut abstracţie de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, solicitând 45786 lei, cu titlu de TVA, 60.245 lei, impozit pe profit, plus accesorii în valoare de 79.528 lei, solicitând în acelaşi timp instanţei acordarea de majorări de întârziere aferente debitelor precizate anterior până la achitarea în totalitate a prejudiciului, în conformitate cu prevederile art. 120 din O.G. 92/2003, întrucât aceste obligaţii decurg direct din lege şi nu trebuie dovedite.

Apelanta parte civilă a criticat prima instanţă de lipsa de rol activ, cu toate că la rândul său a trimis prin poştă cererea de constituire parte civilă (fila 45), fiind prezentă doar la un termen, cel din 29 ianuarie 2008, fără a pune întrebări, fără a cere administrarea de probe, fără a combate în vreun fel susţinerile inculpatei, fără a pune concluzii în cauză.

La fel a procedat apelanta parte civilă şi în apel, juristul său fiind prezent doar la termenul când a depus motivele de apel scrise.

Având în vedere cele de mai sus, critica formulată privind faptul că partea civilă, nu s-ar fi bucurat de un proces echitabil a fost nefondată.

Inculpata a fost ascultată la fond (fila 31) însă în apel deşi a fost legal citată nu s-a prezentat la nici un termen, fiind reprezentată la proces de avocata sa aleasă.

Examinând sentinţa apelată pe marginea actelor şi lucrărilor din dosarul cauzei, s-a constatat că apelul părţii civile este parţial întemeiat.

Impozitul pe profit solicitat de partea civilă este datorat statului, întrucât atunci când organul fiscal nu poate determina mărimea bazei de impunere, acesta trebuie să o estimeze, pentru aceasta urmând a fi avute în vedere toate datele şi documentele care au relevanţa pentru estimare (art. 67 alin.l din O.G. 92/2003).

Atâta vreme cât SC O. R. – E. a fost dizolvată prin s.civ. 260/26 martie 2007 a Tribunalului Bacău (secţia comercială) înseamnă că există doar cu numele, urmând procedura radierii, după trecerea unui anumit termen.

Dizolvarea s-a dispus pentru nedepunerea situaţiilor financiare conform legii, societatea încetându-şi practic activitatea, astfel că radierea de pe concept a părţii responsabile civilmente dispusă de prima instanţă a fost corectă (fila 70 dosar fond).

Dizolvarea unei societăţi comerciale constituire tot o desfiinţare.

La data pronunţării sentinţei atacate, lichidatorul nu fusese desemnat.

Astfel că o eventuală obligare a inculpatei în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor civile către stat ar fi lipsită de eficienţă, constituind practic un formalism exagerat.

Hotărârea primei instanţe este însă greşită în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor civile reprezentând obligaţiile fiscale cuvenite statului, deoarece inculpata trebuie să fie obligată şi la plata impozitului pe profit.

Cele două obligaţii fiscale către stat, au fost cumulate, inculpata fiind obligată la plata unei sume globale, la care s-au adăugat accesoriile care decurg din lege, până la achitarea integrală a pagubei.

De altfel, în acest fel a fost redactată şi constituirea de parte civilă în faţa primei instanţei (fila 43).

Pentru aceste considerente prin decizia penală nr. 538/A din 9.12.2008 pronunţata de Tribunalul Bacău, în baza art. 379 pct.2 lit.a din C.pr.pen.,

S-a admis apelul părţii civile ANAF – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău, declarat împotriva sentinţei penale 112/26 febr. 2008 a Judecătoriei Moineşti, pronunţată în dosarul 4482/260/2007, în ceea ce priveşte soluţionarea laturii civile.

S-a desfiinţat sentinţa atacată sub aspectul arătat.

S-a reţinut cauza spre rejudecare şi în fond;

În baza art. 14, 334 c.pr.pen. şi art. 998 cod civil;

A fost obligată inculpata R. E. să plătească părţii civile ANAF suma de 106031 lei despăgubiri civile, reprezentând obligaţii fiscale către stat, plus accesoriile aferente, de la data scadenţei până la data achitării în totalitate a prejudiciului, potrivit art. 119 C.pr.pen.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

S-a constatat că inculpata a fost reprezentată de avocat ales.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva deciziei penale mai sus menţionate a declarat recurs în termen legal partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău care critică soluţia Tribunalului Bacău sub aspectul omisiunii de a obliga inculpata R. E. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. O.-R.-E. SRL C. la plata despăgubirilor civile reprezentând obligaţii fiscale către stat.

Analizând decizia penală recurată, prin prisma motivelor invocate cât şi din oficiu în limitele cazurilor de casare prev. de art. 385/9 C.p.p, Curtea a constatat că recursul declarat în cauză este fondat urmând a fi admis ca atare, pentru următoarele considerentele:

În mod greşit instanţa de prim control judiciar a considerat că nu se impune obligarea inculpatei în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C O.-R.-E. SRL C. la plata despăgubirilor civile ce se cuvin părţii civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău.

Potrivit art. 14 C.proc.pen., acţiunea având ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum şi a părţii responsabile civilmente, poate fi alăturată acţiunii penale, în cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă. Repararea pagubei se face potrivit dispoziţiilor legii civile, în natură sau prin plata unei despăgubiri băneşti.

Totodată, art. 24 alin.3 din acelaşi cod prevede că persoana chemată în procesul penal să răspundă, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta învinuitului sau inculpatului, are calitatea de parte responsabilă civilmente.

Instituind această calitate procesuală, legiuitorul a urmărit să protejeze persoana care a suferit un prejudiciu material împotriva insolvabilităţii autorului prejudiciului. Ea reglementează o răspundere complementară, indirectă, a unei alte persoane decât autorul pentru pagubele cauzate prin infracţiune.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea a observat că prin sentinţa nr. 20 din 12.01.2009 pronunţată Tribunalul Bacău s-a deschis procedura falimentului în formă simplificată împotriva debitoarei SC O.-R.-E. SRL C. şi s-a constatat dizolvarea acesteia.

Potrivit dispoziţiilor legale în materie comercială (art. 233 al. 1,4 din Legea 31/1990) o societate comercială dizolvată îşi păstrează personalitatea juridică pentru operaţiunile lichidării pană la terminarea acesteia, fiind astfel în continuare titulară de drepturi şi obligaţii.

În atare situaţie, câtă vreme partea responsabilă civilmente îşi păstrează personalitatea juridică, acesta, în baza raportului de prepuşenie, poate fi trasă la răspundere civilă pentru pagubele provocate prin fapta inculpatului, faţă de care are calitatea de comitent.

În consecinţă constatând că în mod greşit instanţa de prim control judiciar a considerat că nu se impune obligarea inculpatei în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. O.-R.-E. SRL C. la plata despăgubirilor civile ce se cuvin părţii civile, Curtea a admis recursul părţii civile şi casat în parte decizia penală recurată cât şi sentinţa penală nr. l 12 din 26.02.2008 a Judecătoriei Moineşti.

Rejudecând cauza, în baza art. 14,346 C.p.p. rap. la art. 998 C.civ. a obligat inculpata R. E. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC O.-R.-E. SRL C. prin lichidator M. R. L. Iaşi SRL la plata de despăgubiri civile, reprezentând obligaţii fiscale către stat, la care s-au adăugat accesoriile aferente de la data scadenţei până la data achitării în totalitate a prejudiciului.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale deciziei recurate şi ale sentinţei penale 112 din 26.02.2008 a Judecătoriei Moineşti.

Tags: Latura civila

Latura civila. Admiterea în parte a pretentiilor civile formulate de partea vatamata.

Prin sentinta penala nr. 518/2009, instanta a dispus condamnarea inculpatei B.A.

pentru savârsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa, prevazuta de art. 184

alin. 1 si 3 Cod penal, constând în aceea ca, aflându-se la volanul autoturismului sau,

nu a acordat prioritate de trecere unei autoutilitare, intrând în impact lateral fata cu

aceasta, producând partii civile L.M. leziuni care au necesitat 14-16 zile de îngrijiri

medicale pentru vindecare. Totodata, instanta a admis în parte actiunea civila

formulata de partea civila L.M., care solicitase suma de 12000 lei cu titlu de daune

materiale, 10000 lei cu titlu de daune morale, precum si o prestatie periodica

temporara, reprezentând costul tratamentului recuperator ce i-a fost prescris.

În solutionarea actiunii civile, instanta a retinut urmatoarele:

Ca urmare a faptei inculpatei, partea civila a suferit un prejudiciu moral afectiv,

constând în suferinte fizice, împrejurare ce rezulta din faptul ca a primit îngrijiri

medicale pentru contuziile suferite la nivelul pumnilor. Cu toate acestea, instanta a

apreciat ca suma solicitata cu titlu de daune morale a fost exagerata, suma de 3000 de

lei fiind de natura sa compenseze efectul negativ al faptei ilicite, si anume suferinta

psihica produsa.

Cât priveste daunele materiale solicitate ( plata unei sume globale dar si a unei

prestatii periodice) instanta a constatat ca partea civila nu a facut dovada în totalitate

a despagubirilor solicitate. Astfel, desi a solicitat 12.000 lei daune materiale

reprezentând contravaloarea tratamentului recuperator si balneoclimateric , a facut

dovada doar cu privire la suma de 320 lei .

Partea civila a depus la dosarul cauzei mai multe înscrisuri pentru a face dovada

cheltuielilor efectuate cu investigatiile si recuperarea medicala . Dintre acestea , însa ,

instanta a apreciat ca doar o parte au relevanta în cauza. Astfel, contravaloarea

eliberarii certificatului medico legal, copiile unor chitante taxi care atesta doar ca

partea civila a circulat cu taxiul în lunile aprilie – noiembrie 2008 , uneori la orele

20.00 , nu pot fi acordate cu titlu de despagubiri civile , neexistând certitudinea ca

aceste curse au fost determinate de urmarile produse de fapta inculpatei.

De asemenea, instanta a considerat ca acordarea unei prestatii periodice

temporare partii civile , reprezentând costul tratamentului recuperator ce i-a fost

prescris, nu se justifica în conditiile în care partea civila nu a contestat certificatul

medico-legal eliberat de I.M.L. Iasi care a concluzionat ca a suferit leziuni ce au

necesitat 14-16 zile îngrijiri medicale pentru vindecare , timp ce include si recuperarea

functionala, cu incapacitate de munca pe aceasta perioada.

Tags: Latura civila