Top

LEGĂTURI PERSONALE CU MINORUL – STABILIREA LIMITELOR PERIOADEI DE VIZITARE – CONVENŢIA DE LA STRASBOURG DIN 15.05.2003 RATIFICATĂ DE ROMÂNIA PRIN LEGEA NR.87/2007

DREPTUL FAMILIEI SI MINORI

Dosar civil nr. 2167 /324/2008

Sentinţa civilă nr. 1461/29.07.2008

LEGĂTURI PERSONALE CU MINORUL – STABILIREA LIMITELOR

PERIOADEI DE VIZITARE – CONVENŢIA DE LA STRASBOURG DIN 15.05.2003

RATIFICATĂ DE ROMÂNIA PRIN LEGEA NR.87/2007

Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr.2167/324 din data de

23.06.2008 reclamanţii O V în calitate de tată şi O E în calitate de bunică a minorei O A-M au

chemat în judecată pe pârâta O E,pentru stabilirea dreptului de a avea legături personale cu

minora.

În fapt, în motivarea acţiunii s-a arătat că O V a fost căsătorit cu pârâta,iar prin

decizia civilă nr.206/2008 a Tribunalului Galaţi s-a dispus desfacerea căsătoriei,iar copilul

rezultat din căsătorie a fost încredinţat pârâtei spre creştere şi educare.

Întrucât pârâta nu permite reclamanţilor să viziteze pe minoră şi să aibă legături

personale cu aceasta,au solicitat ca prin hotărâre judecătorească să poată lua minora la

domiciliul lor de două ori pe lună la sfârşitul săptămânii şi două săptămâni în vacanţele

şcolare.

In drept, au invocat art.43 alin.3 c. fam.

In dovedirea acţiunii reclamanţii au depus la dosar,în copie,decizia civilă

nr.206/22.04.2008.

Pârâta, prin întâmpinare a arătat că este de acord cu acţiunea formulată de

reclamantul O V, dar nu în modalitatea solicitată. Este de acord ca reclamantul să viziteze pe

minoră în prima şi a treia duminică din lună,la domiciliul pârâtei,între orele 10-18, dar nu este

de acord să ia pe minoră câte două săptămâni în vacanţă, deoarece nu se află în ţară,munceşte

în străinătate şi vine în ţară doar vara în concediu de odihnă.

Cu privire la reclamanta O E,bunica paternă a minorei,a ridicat excepţia lipsei

calităţii procesuale active,întrucât potrivit art.43 alin.3 c. fam. doar părintele divorţat căruia nu

i s-a încredinţat copilul,păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta.

Instanţa constată că părţile au fost soţi,iar din căsătorie a rezultat minora A-M

născută la data de …..

Urmare admiterii acţiunii de divorţ prin decizia civilă nr.206/2008, minora a fost

încredinţată mamei spre creştere şi educare.

Potrivit art.43 alin.3 c. fam., părintele căruia nu i-a fost încredinţat copilul are

dreptul de a avea legături personale cu acesta,precum şi dreptul de a veghea asupra

creşterii,educării şi pregătirii lui.

De asemenea, conform art.16 alin.1 din Legea nr.272/2004copilul care a fost

separat de ambii părinţi sau de unul dintre aceştia printr-o măsură dispusă în condiţiile legii are

dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu ambii părinţi,cu excepţia situaţiei în

care acest lucru contravine interesului superior al copilului.

Acelaşi lucru este prevăzut şi în Convenţia de la Strasbourg din 15 mai 2003

asupra relaţiilor personale care privesc copiii,ratificată de România prin Legea nr.87/2007 şi

care în art.4 alin1 consacră:”copilul şi părinţii săi au dreptul de a obţine şi de a întreţine relaţii

personale constante”.

Instanţa constată că legăturile personale cu minorul au ca scop consolidarea

raporturilor efective dintre părintele căruia nu i-a fost încredinţat spre creştere şi educare

copilul şi acesta din urmă.

Ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi îndatoriri faţă de copilul minor,iar apropierea

tatălui de copil nu periclitează buna sa educaţie şi siguranţă,întrucât din considerentele

sentinţei de divorţ rezultă că părţile au locuit împreună cu minora la domiciliul pârâtei.

Chiar dacă dispoziţiile art.43 c.fam. se referă la părinţii minorului,nimic nu se

opune ca şi bunica paternă să aibă legături personale cu minora.

Potrivit art.14 alin.3 din Legea nr.272/2004,părinţii sau un alt reprezentant legal al

copilului nu pot împiedica relaţiile personale ale acestuia cu bunicii,fraţii şi surorile ori cu alte

persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie,decât în cazurile în care instanţa

decide în acest sens,apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea

fizică,psihică,intelectuală sau morală a copilului.

În cauza de faţă, nu s-a făcut dovada că bunica nu ar prezenta garanţii morale

pentru a avea legături personale cu nepoata sa.

La vârsta sa minora necesită afecţiune şi din partea tatălui şi a bunicii

paterne,temeiul legal regăsindu-se în dreptul naţional prin implementarea dreptului comunitar,

care reglementează instituţia legăturilor personale,aşa cum este stabilit în mod expres în Legea

nr.272/2004,aşa încât se va respinge ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale active a

reclamantei.

Pârâta a fost de acord cu acţiunea,însă a dorit ca programul de vizitare să aibă loc

la domiciliul său.

Or, exerciţiul dreptului tatălui şi a bunicii la legături personale cu minora,în sensul

stabilirii unui program de vizitare,se presupune a fi efectiv,impunându-se ca dispoziţiile

adoptate în acest sens să nu fie formale,ci susceptibile de aducere eficientă la îndeplinire,iar

prin luarea minorei la domiciliul reclamanţilor se asigură intimitatea necesară a relaţiei dintre

tată,bunică şi copil.

Faţă de cele mai sus expuse,în baza art.43 alin.3 şi art.97 c. fam. instanţa urmează

a admite acţiunea şi a obliga pârâta să permită reclamanţilor legături personale cu minora în

modalitatea solicitată de aceştia.

Prin decizia civilă nr.558 din 05.12.2008 Tribunalul Galaţi a admis apelul numai

sub aspectul întinderii programului de vizitare .

In condiţiile în care vacanţa de iarnă este de două săptămâni dar şi faţă de

specificul sărăbătorilor de iarnă şi încărcătura emoţională a acestora este inechitabil ca mama

sa fie lipsită de prezenţa copilului său pe toată durata vacanţei.

Referitor la vacanţa de vară critica apelantei este fondată întrucât instanţa de fond

nu a determinat clar limitele rezumându-se doar a arăta durata de două săptămâni.

Pentru a nu se aduce atingere drepturilor pârâtei şi libertăţilor sale tribunalul

apreciază necesar a se face o clară delimitare a programului de vizitare prin stabilirea datei de

începere şi a datei de finalizare a acestuia.

Faţă de cele expuse, tribunalul a admis apelul , schimbând în parte sentinta civilă

a Judecătoriei Tecuci în sensul că a redus durata vacanţei de la două săptămâni la o săptămână

în perioada 24.31 dec în anii pari la domiciliul reclamantului şi în perioada 31 dec 07 ian în

anii impari la domiciliul reclamantului.

A mai stabilit ca reclamantul să aibă legături personale cu minora în timpul

vacanţei de vară în perioada 1-14 august la domiciliul reclamantului.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Etichete:

Legături personale cu minorul – stabilire program vizită minor – posibilitatea creării şi menţinerii legăturii afective specifice relaţiei părinte – copil

DREPTUL FAMILIEI ŞI MINORI

Dosar nr. 4/324/2010

Sentinţa civilă nr. 519/23.02.2010

Legături personale cu minorul – stabilire program vizită minor – posibilitatea creării şi

menţinerii legăturii afective specifice relaţiei părinte – copil

Prin cererea înregistrată sub nr.4/324/2010, reclamanta C L, domiciliată în comuna M

jud.G, a chemat în judecată pe pârâtul CR , domiciliat în T str. S nr. .. jud.G, solicitând să i se permită să

aibă legături personale cu minorul C D – L , născut la ….. şi cheltuieli de judecată.

Din actele şi lucrările dosarului, rezultă următoarele:

În motivarea acţiunii, arată reclamanta că prin sentinţa civilă 1987/2009 a Judecătoriei

Tecuci s-a declarat desfăcută căsătoria părţilor, iar minorul C D-L, născut la …… , i-a fost încredinţat spre

creştere şi educare tatălui CR – pârâtul din prezenta acţiune.

Arată reclamanta că i-a fost refuzat dreptul de a avea legături personale cu minorul, motiv

ce a determinat-o să formuleze prezenta acţiune . Solicită să-i fie stabilit dreptul de vizită, după următorul

program:

– 48 ore pe săptămână , în fiecare week-end , cu permisiunea de a lua minorul la domiciliul său;

– de ziua de naştere a minorului,

– în vacanţa de iarnă – 2 săptămâni, în care să fie incluse sărbătorile Crăciunului şi Revelionului ;

– o lună de zile în vacanţa de vară, de la01.08.până la 31.08.,cu permisiunea de a-l lua la domiciliul

său .

În drept, şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 43 alin.3 rap.la art.97 C.fam.

Acţiunea este legal timbrată cu 0,30 lei timbru judiciar şi 6 lei taxă timbru.

În dovedirea acţiunii, reclamanta a solicitat proba cu acte, depunând la dosar

s.c.1987/08.10.2009 a Judecătoriei Tecuci, prin care s-a desfăcut căsătoria părţilor şi prin care i-a fost

încredinţat minorul spre creştere şi educare .

Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a arătat că este de acord ca minorul C D L să aibă

legături personale cu mama sa , dar nu în modalitatea arătată în acţiune deoarece ar contraveni interesului

minorului .

În motivarea întâmpinării a precizat că modalitatea de a lua copilul timp

de 48 ore pe săptămână este împotriva interesului copilului, cu toate că dreptul familiei instituie acest drept,

dar în ceea ce priveşte modalităţile de aplicare ale acesteia, instanţa ,de la caz la caz, are în vedere,

conform doctrinei şi practicii, interesele minorului şi nu dorinţa părintelui căruia nu i-a fost încredinţat.

Reclamanta lucrează în Spania, nu a mai venit să vadă minorul şi nici nu a făcut demersuri pentru

încredinţarea acestuia . Este de acord să respecte dreptul prevăzut de lege, de a-i permite reclamantei să

aibă legături personale cu minorul, dar în următoarele modalităţi: de două ori pe lună ,la domiciliul pârâtului,

duminica,între orele 10,00 – 14,00 ;de ziua copilului,la domiciliul pârâtului ;a doua zi de Paşti şi a doua zi de

Revelion ;O săptămână în vacanţa de vară , cu condiţia de a nu pleca cu el în străinătate .

Precizează că modalitatea de lua copilul timp de 48 ore pe săptămână este

împotriva interesului copilului, ar însemna ca acest copil să fie dezorientat, să-i strice programul şi să-l ducă

într-un mediu necunoscut .

Totodată nu este de acord să ia copilul în vacanţa de iarnă deoarece l-ar

priva de a petrece sărbătorile de iarnă cu tatăl său, în schimb este de acord ca reclamanta să aibă legături

cu minorul a doua zi de Paşti şi a doua zi de Revelion .

Nu este de acord nici ca reclamanta, care locuieşte în străinătate, să ia

copilul o lună în vacanţa de vară şi să plece cu acesta în străinătate .

Şi-a întemeiat cererea pe disp. art. 115 C.pr.civ.

S-a efectuat în cauză un referat de anchetă socială la domiciliul reclamantei, în comuna M ,

în care se arată că la data efectuării anchetei sociale, reclamanta locuia la domiciliul părinţilor săi –

respectiv familia D, că – condiţiile de locuit sunt bune, încăperile fiind dotate cu mobilier şi covoare şi că sunt

de acord ca reclamanta să-şi viziteze minorul, iar situaţia materială a acesteia o permite.

Din probele administrate rezultă că reclamanta şi pârâtul au fost soţi, iar prin s.c.1987/2009

s-a declarat desfăcută căsătoria părţilor, minorul fiind încredinţat spre creştere şi educare pârâtului .

Reclamanta solicită să i se stabilească dreptul de a vizita pe minor, are condiţii la domiciliul

său pentru a – l lua, deoarece oferă condiţii pentru creştere şi educare ,.

Potrivit disp. art.43 alin.3 c.fam., părintele căruia nu i-a fost încredinţat copilul, are dreptul de

a avea legături personale cu acesta, precum şi dreptul de a veghea asupra creşterii, educării şi pregătirii lui.

Acest drept este în deplină concordanţă şi cu interesul superior al copilul, de a beneficia de

sprijinul, protecţia şi echilibrul emoţional, conferite de prezenţa figurii materne în viaţa sa, iar exercitarea

acestui drept, trebuie să aibă loc în mod firesc şi fără a fi stânjenit eventual, de prezenţa celuilalt părinte.

În acelaşi sens, sunt şi disp.art.16 alin.1 din Lg.272/2004, conform cărora copiii care au fost

separat de unul din părinţi, printr-o măsură dispusă în condiţiile legii, are dreptul de a menţine relaţii

personale şi contacte directe cu ambii părinţi, cu excepţia situaţiei în care acest lucru contravine interesului

superior al copilului..

Pentru a fi posibilă crearea şi menţinerea legăturii afective specifice relaţiei părinte-copil,

părintele căruia nu i s-a încredinţat minorul, trebuie să beneficieze de un timp rezonabil , pentru exercitarea

dreptului său, astfel încât acesta să nu devină pur formal.

În convenţia de la Strassbourg din 15 mai 2003, ratificată de România prin lg.87/2007, în

art.4 alin.2, consacră „copilul şi părinţii săi au dreptul de a obţine şi de a întreţine relaţii personale

constante”.

Faţă de acestea, instanţa constată că legăturile personale cu minorul au ca scop

consolidarea raporturilor efective dintre părintele în îngrijirea căruia nu se află copilul şi acesta din urmă.

Ambii părinţi au drepturi şi îndatoriri faţă de copilul minor, iar apropierea mamei de minor, nu

periclitează buna sa educaţie şi siguranţă, aşa cum rezultă din ancheta socială, deoarece mama doreşte să

îl sprijine material pe minor şi să petreacă mai mult timp cu acesta.

De principiu, atât minorul, cât şi mama acestuia, au dreptul de a menţine legături personale,

pentru a da conţinut dreptului la viaţa de familie, aşa cum prevăd disp. din convenţia privind apărarea

drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau jurisprudenţei consacrate de CEDO.

Având în vedere cele menţionate mai sus, instanţa, în baza art.43 alin.3 c.fam., precum şi

susţinerile părţilor, cât şi interesul superior al copilului, vârsta acestuia, urmează a admite în parte acţiunea

şi a stabili ca reclamanta să aibă legături personale cu minorul C D-L după următorul program:

– să viziteze în prima şi a treia sâmbătă din lună între orele 10,00 – 18,00 şi în ziua de naştere a

minorului ,la domiciliul pârâtului ;

– să ia pe minor în vacanţa de iarnă, o săptămână, respectiv 22 decembrie – 01 ianuarie , la domiciliul

reclamantei şi în perioada 0l august – 31 august – vacanţa de vară a fiecărui an , la domiciliul

reclamantei

Reclamanta şi pârâtul au solicitat cheltuieli de judecată, dar având în vedere că ambele părţi

au fost de acord în parte cu acţiunea , cât şi modul de soluţionare a acesteia, prin admiterea în parte,

instanţa urmează a respinge ca nefondată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, deoarece niciuna

din părţi nu se află în culpa procesuală.

Etichete:

Legături personale cu minorul. Necompetenţa instanţei române atunci când părinţii şi minorul locuiesc în străinătate.

Sentinta civilă nr. 53/2008

Emitent Judecătoria Tecuci

Legături personale cu minorul. Necompetenţa

instanţei române atunci când părinţii şi minorul

locuiesc în străinătate.

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Tecuci sub

nr.4106/324/2007, reclamantul V.V. a chemat în judecată pe

pârâta S.M. pentru stabilirea dreptului de a avea legături

personale cu minora V.C.E.

A solicitat acest drept să fie concretizat în

următoarele forme: de două ori pe săptămână, în fiecare sâmbătă

şi duminică să ia minora la domiciliul său, o săptămână din

vacanţa de vară şi o săptămână din vacanţa de iarnă să ia

minora la domiciliul său.

In motivarea acţiunii a arătat că prin sentinţa civilă

nr.553 din 22.11.2005 a Judecătoriei Tg.Bujor s-a declarat

desfăcută căsătoria dintre părţi, iar minora a fost încredinţată

pârâtei spre creştere şi educare.

Pentru că pârâta nu îi permite să aibă legături

personale cu minora, a formulat prezenta cerere.

In drept, a invocat art.43 C.fam.

In dovedirea acţiunii reclamantul a depus la dosar, în

copie, sentinţa civilă nr.553/2005 şi certificatul de naştere seria T

nr.435742.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat

excepţia lipsei calităţii procesuale active, întrucât acţiunea nu este

introdusă de tatăl minorei şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii

deoarece ambele părţi şi minora se află în Italia şi prin urmare

cererea reclamantului nu poate fi admisă.

A mai arătat că în principiu nu se opune ca

reclamantul să aibă legături personale cu minora, dar ca

acestea să aibă loc în prezenţa pârâtei.

Ulterior, la termenul de judecată din data de

15.01.2008 pârâta prin apărător a renunţat la cele două excepţii.

Prin sentinţa civilă nr.53/15.01.2008 a Judecătoriei

Tecuci s-a admis acţiunea civilă având ca obiect „ legături

personale cu minorul” .

Pârâta a fost obligată să permită reclamantului de a

avea legături personale cu minora V.C.E., după cum urmează:

I s-a permis reclamantului să o ia pe minoră la

domiciliul său în prima şi a treia săptămână din lună, în zilele de

sâmbătă şi duminică, precum şi o săptămână în vacanţa de vară

şi o săptămână în vacanţa de iarnă.

S-a arătat că acest program este necesar a fi instituit

pentru consolidarea şi menţinerea raporturilor efective dintre

părinte şi copil.

Impotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta S.M.,

solicitând schimbarea în parte a sentinţei, în sensul de a se

permite reclamantului să aibă legături personale cu minora

numai la domiciliul pârâtei, o singură dată pe lună, de la ora 9,00

la ora 12,00. De asemenea să o ia pe minoră numai două zile

în vacanţa de iarnă şi o săptămână în vacanţa de vară.

Prin decizia civilă nr.216/2008 a Tribunalului Galaţi s-a

admis apelul declarat de pârâtă şi a fost schimbată în tot sentinţa

civilă nr.53/2008 a Judecătoriei Tecuci, iar în rejudecare s-a admis

excepţia necompetenţei şi s-a respins acţiunea, ca nefiind de

competenţa instanţelor române.

Instanţa de recurs a constatat că atât reclamantul cât

şi pârâta au fost stabiliţi în Italia, ca de altfel şi minora, aşa încât

competenţa de soluţionare a prezentei acţiuni nu revine

instanţelor române.

Etichete:

LEGATURI PERSONALE CU MINORUL. MODALITATE DE EXERCITARE A ACESTUI DREPT

Deşi dreptul părintelui căruia nu i s-a încredinţat minorul de a avea legături personale cu acesta rezultă din disp.art. 98 şi 43 cod familie, în ceea ce priveşte modalitatea concretă de realizare a acestui drept, codul nu conţine prevederi exprese. Insă, din reglementarea existentă rezultă implicit că exercitarea dreptului devenit litigios trebuie făcută într-o asemenea modalitate, încât să nu se ajungă la îngrădirea lui.

In acord cu prevederile Codului familiei sunt şi cele ale Legii nr. 272/2004, cât şi ale Lg.nr. 18/1990 de ratificare a Convenţiei cu privire la drepturile copilului aceasta din urmă stabilind prin art. 9 pct. 3 că “Statele părţi se angajează să respecte drepturile copilului, care a fost separat de unul dintre părinţi, de a întreţine relaţii personale şi contacte directe cu respectivul părinte, în mod regulat “.

Dreptul de a avea legături personale cu copilul este corelativ obligaţiei legale de creştere şi supraveghere a acestuia care nu poate fi îndeplinită cu eficienţă în cazul în care legăturile sunt restrânse la un interval de timp scurt, de câte două ore săptămânal.

Nerecunoscând exercitarea acestui drept în modalitatea solicitată de către reclamant şi limitând programul la câteva ore, instanţele anterioare au făcut doar o aplicare formală a disp.art. 43 alin.3 codul familiei, neputându-se stabili astfel legătura de afecţiune dintre tată şi copil.

De asemenea, relaţiile conflictuale dintre părinţii minorului sunt de natură să îngrădească comunicarea care, în mod firesc, trebuie să existe între copil şi tată.

Afecţiunea de care suferă copilul nu face imposibilă această comunicare, atâta timp cât nu s-a dovedit în cauză că existenţa bolii împiedică

comunicarea copilului cu alte persoane decât mama sa.

decizia civilă nr.771/29.09.2005 Curtea de Apel Bacău

Etichete:

Legături personale cu minorul ale părintelui care nu locuieşte efectiv cu acesta; art.2 alin 2 din Legea 272/2004, art. 15 din legea 272/2004, art. 8 CEDO.

Prin sentinţa civilă nr. 5569/13.04.2009 Judecătoria Iaşi dispune:
Admite cererea formulată de reclamanta F. L., în contradictoriu cu pârâtul F. G. L..
Declară desfăcută din culpă comună căsătoria încheiată între părţi la 27.05.2000 şi înregistrată în Registrul Stării Civile al Municipiului Iaşi sub nr. 741/2000.
Reclamanta va reveni la numele purtat anterior căsătoriei, respectiv, „L.”.
Încredinţează reclamantei spre creştere şi educare minorul F. M. M., născută la data de 23.12.2000 .
Obligă paratul la plata unei pensii de întreţinere lunare în favoarea minorului F. M. M., în cuantum de 1127,25 lei, începând cu data pronunţării prezentei hotărâri si până la majoratul acestuia.
Admite in parte cererea având ca obiect stabilire program vizitare minor formulata de paratul F. G. L. in contradictoriu cu reclamanta F. L..
Încuviinţează ca paratul sa aibă legături personale cu minorul F. M. M., in sensul de a lua minorul la domiciliul sau in prima săptămâna a fiecare luni de vineri orele 16.00 si pana duminica orele 16.00., o săptămână din vacanta de iarna si o luna din vacanta de vara .
Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa de fond reţine următoarele:
Părţile s-au căsătorit la data de 27.05.2000, fiind înregistrată căsătoria acestora sub nr. 741 din 27.05.2000 în registrul stării civile al Primăriei Municipiului Iaşi, astfel cum rezultă din certificatul depus la dosar (f. 8), din căsătorie rezultând minorul F. M. M., născut la 23.12.2000, conform certificatului de naştere (f. 9 ).
Faţă de probele administrate în cauză, văzând astfel susţinerile părţilor, instanţa constată că raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, reţinându-se culpa comuna a ambilor soţi în destrămarea relaţiilor de familie.
Faţă de solicitarea ambelor părţi referitor la aplicarea dispoziţiilor art.617 al.2 C.pr.civ., instanţa nu va motiva soluţia privind desfacerea căsătoriei.
Prin urmare, instanţa va admite acţiunea formulată de reclamanta F. L. şi va dispune în baza art. 38 al.1 C.fam. desfacerea căsătoriei încheiate cu pârâtul F. G. L. la data de 27.05.2000 şi înregistrată sub nr. 741 din 27.05.2000 în registrul stării civile al Primăriei Municipiului Iaşi, din culpa comuna .
Faţă de cererea reclamantei cu privire la nume şi întrucât între părţi nu a intervenit o înţelegere cu privire la purtarea pe viitor a numelui dobândit prin căsătorie, în baza art.40 al.3 C.fam. instanţa va dispune ca reclamanta să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de „L.”.
De asemenea, cu privire la încredinţarea minorului F. M. M., născut la data de 23.12.2000, instanţa va avea în vedere cererea reclamantei şi acordul exprimat de pârât în sensul ca acesta să fie încredinţat spre creştere şi educare reclamantei, precum şi referatului de anchetă socială efectuat în cauză (f. 17 ).
Astfel, văzând şi faptul că dispoziţiile alineatului ultim al art.42 C.fam. îngăduie învoiala părţilor sub acest aspect, instanţa va dispune încredinţarea minorei spre creştere şi educare reclamantei.
Se apreciază de către instanţă că în acest fel sunt protejate interesele minorului, avându-se în vedere vârsta acestuia (8 ani), faptul că reclamanta s-a ocupat îndeaproape de creşterea minorului, beneficiind şi de sprijinul bunicilor materni, aspecte reţinute din referatul de anchetă socială efectuat în cauză.
In temeiul art. 42 al.3 si 4 raportat la art.86 al.1 si 3 si art.94 al.1 C.fam., instanţa urmează ca, văzând şi susţinerile părţilor, precum şi veniturile obţinute de reclamant (f. 25 ), să-l oblige pe acesta la plata unei pensii de întreţinere lunare de 1127,25 lei în favoarea minorului, începând cu data pronunţării prezentei hotărâri şi până la majoratul acestuia.
In ceea ce priveşte cererea formulata de parat in legătura cu stabilire program vizitare minor, instanţa urmează sa o admită in parte si sa încuviinţeze ca paratul sa aibă legături personale cu minorul F. M. M., in sensul de a lua minorul la domiciliul sau in prima săptămână a fiecărei luni de vineri orele 16.00 si pana duminica orele 16.00., o săptămână din vacanta de iarna si o luna din vacanta de varĂ.
Instanţa va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe civile a formulat apel reclamanta F. L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în ce priveşte modul de soluţionare a capătului de cerere vizând stabilirea programului de vizitare.
În mod greşit instanţa de fond a admis în parte cererea reconvenţională stabilind un program de vizitare total greşit permiţând reclamantului pârât să ia minorul o lună în vacanţa de vară şi o săptămână în vacanţa de iarnă, fără a se avea în vedere interesul superior al minorului M. M..
Luarea minorului de lângă mamă o perioadă atât de îndelungată – o lună în vacanţa de vară şi o săptămână în vacanţa de iarnă poate să îi perturbe în mod nejustificat programul său, dezvoltarea fizică şi psihică, neţinând cont de minor, de nevoile acestuia. Legăturile personale cu minorul are ca scop consolidarea raporturilor afective dintre părintele căruia nu i-a fost încredinţat spre creştere şi educare copilul şi acesta din urmă. În realizarea efectivă a acestei legături trebuie să se ţină cont şi de durata de timp în care părintele are legături personale cu minorul şi de interesul manifestat de părinte în acest sens, de vârsta copilului, de capacitatea sa de a înţelege, nevoia legăturilor mai strânse cu tatăl său specifică vârstei şi sexului.
Solicită apelanta să i se permită tatălui să aibă legături personale c u minorul în prima şi a treia săptămână din lună, de vineri orele 17 până duminică, orele 17.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul F. G. L. a solicitat respingerea apelului, arătând în esenţă că este împiedicat de apelantă să-şi viziteze copilul şi să aibă legături personale cu acesta, că în perioada căsătoriei şi-a adus deopotrivă contribuţia la creşterea şi îngrijirea copilului lor, că prin internarea în Centrul Rezidenţial pentru mame şi copii aflaţi în dificultate. Minorul a fost nevoit să stea închis de dimineaţa până seara. Menţinerea hotărârii instanţei de fond le-ar da posibilitatea lor, tată şi fiu de a-şi petrece mai mult timp împreună pe un interval mai lung pentru consolidarea anumitor relaţii iar lui de aş vedea bunicii de care era profund ataşat, de a avea posibilitatea reluării unor activităţi ca şahul, înotul, tenisul pe care le-a întrerupt brutal.
Prin declaraţia depusă la ultimul termen de judecată, intimatul F. G. L. achiesează la programul de vizitare al copilului în forma propusă de apelantă, respectiv prima şi a treia săptămână din lună între orele 17 ale zilei de vineri până duminica, orele 17.
Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma apelului formulat şi a poziţiei procesuale a intimatului, tribunalul reţine următoarele:
În cadrul ocrotirii părinteşti, deplina egalitate în drepturi a părinţilor în ceea ce priveşte exercitarea drepturilor şi îndatoririlor faţă de copiii minori, reprezintă unul dintre principiile de bază ale Codului familiei, prevăzut de art. 97 alin 1, iar ca o expresie a acestuia art. 98 alin 1 Codul familiei, dispune că ” măsurile privitoare la persoana copilului (…) se iau de către părinţi de comun acord. Exercitarea drepturilor părinteşti se realizează exclusiv în interesul copiilor minori.
În ceea ce priveşte dreptul părintelui de a avea legături personale cu minorul art. 43 alin 3 Codul familiei conţine o dispoziţie de principiu, potrivit căreia părintele divorţat, căruia nu i-a fost încredinţat copilul spre creştere şi educare, păstrează dreptul de a avea legături cu acesta, precum şi de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea lui profesională.
Tribunalul are în vedere şi disp. art. 2 alin 2 din Legea nr. 272/2004 potrivit cărora drepturile şi obligaţiile părinteşti se exercită raportat la interesul superior al copilului şi ale art. 31 alin 2 din acelaşi act normativ, conform cărora ambii părinţi sunt responsabili pentru creşterea copiilor lor, iar exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului care se realizează şi prin menţinerea relaţiilor personale cu el.
Potrivit art. 15 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, relaţiile personale se pot realiza prin găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuieşte în mod obişnuit ( alin 1 lit.c).
Posibilitatea părintelui şi a copilului de a se bucura reciproc de compania celuilalt reprezintă un element fundamental al vieţii de familie, aşa cum este el consacrat şi de art. 8 din CEDO în jurisprudenţa Curţii stabilindu-se că dreptul la viaţa de familie cuprinde şi dreptul părintelui căruia copilul nu i-a fost încredinţat la divorţ de a stabili legături cu copilul.
Tribunalul notează că realizarea efectivă a acestor legături în modalitatea la care intimatul F. G. L. a achiesat prin declaraţia scrisă depusă la ultimul termen de judecată pe de o parte asigură cadrul adecvat exercitării dreptului şi îndeplinirii obligaţiei părinteşti de a veghea la creşterea şi educarea copilului, la învăţătura şi pregătirea sa, iar pe de altă parte este în acord cu interesul superior al minorului ce are posibilitatea de a-şi petrece timpul liber şi în preajma celuilalt părinte cu care nu locuieşte permanent.
În considerarea celor mai sus expuse, în baza art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul a admis apelul a schimbat in parte sentinţa, a încuviinţat ca pârâtul să menţină legături personale cu minorul F. M. M., în prima şi a treia săptămână din lună, de vineri orele 16, până duminică orele 17, la domiciliul pârâtului.
A păstrat restul dispoziţiilor sentinţei apelate care nu contravin prezentei decizii.

Etichete:

Legături personale cu minorul – calitatea procesuala activa a asistentului maternal la care a crescut copilul

Prin sentinta civila nr. 2611/26.02.2008, Judecatoria Iasi a admis actiunea formulata de reclamantii A.D. si A.C. in contradictoriu cu paratii Consiliul Judetean Iasi, Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Iasi, si D.D.E. si a stabilit in favoarea reclamantilor dreptul de avea legaturi personale cu minora C.R.E.in varsta de 8 ani, in prima si a treia saptamana din fiecare luna incepand de sambata ora 10.00 pana duminica orele 18.00, la domiciliul reclamantilor.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta a retinut ca, in fapt, minora C.R.E. s-a nascut in anul 2000, iar din anul 2002 si pana in anul 2007 a fost data in plasament la asistentul maternal profesionist A.C., reclamanta din cauza. A constatat instanta din probele administrate in cauza ca in perioada in care minora s-a aflat la familia A. a dezvoltat legaturi puternice de atasament cu sotii reclamanti, carora li se adresa cu „mama si tata”. Din declaratiile scrise depuse la dosar de reclamanti instanta a retinut ca atat medicul de familie si educatoarea, cat si preotul din sat si primarul comunei in care a locuit minora au sustinut faptul ca minora era bine ingrijita de fam. A., avea la aceasta conditii foarte bune din punct de vedere material si locativ, s-a atasat profund de familie.

De altfel, probele administrate in cauza au relevat faptul ca familia A. este o familie de oameni gospodari, seriosi, responsabili, iar in casa atmosfera este placuta, plina de armonie, este curatenie, iar intre fam. A. si minora s-au dezvoltat relatii de natura „familiala”, relatii care au fost rupte brusc si fara explicatii pertinente de interventia paratei care a inlocuit masura de plasament a minorei la un alt asistent maternal, parata D.D.E..

In drept, au fost retinute de instanta dispozitiile art. 14 din Legea 272/2004 cf. carora „Copilul are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele, precum si cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament”.

Apreciaza instanta in contextul retinut ca minora, care a dezvoltat astfel de relatii cu fam. A., pe care ii stie mama si tata, este indreptatita sa mentina asemenea legaturi cu reclamantii, fata de care a dezvoltat relatii de atasament, relatii care ar usura reintegrarea in familia din care a fost luata in conditiile in care reclamantii ar avea castig de cauza in demersurile judiciare incepute pentru intoarcerea minorei in domiciliul lor.

S-a avut in vedere de instanta si ca din referatele de evaluare depuse de ambele parti la dosar reiese o anumita inversunare a paratei in a refuza categoric si fara explicatii concrete orice legatura a reclamantilor cu minora, aceasta atitudine intervenind brusc, din luna mai 2007, pentru a impiedica orice demers al reclamantilor in vederea obtinerii adoptiei. Apreciaza instanta ca nu exista nici o dovada certa a faptului ca minora ar fi fost neglijata sau abuzata in vreun fel sau ca nu ar fi fost ocrotita corespunzator la fam. A. in conditiile in care martorii audiati in cauza, inclusiv la solicitarea paratei au relatat ca minora este integrata in familie, este atasata de sotii A. si are conditii foarte bune la acestia.

Considera instanta ca proba cea mai puternica a atasamentului profund al minorei fata de „mama sa C.” a fost in cauza referatul de audiere al minorei, aceasta suferind profund din cauza faptului ca nu i s-a permis sa o revada pe reclamanta. Cu prilejul audierii, copilul vorbea printre lacrimi, solicitand sa ramana cu C.

Nefiind asadar evidentiate aspecte care sa denote ca mentinerea legaturilor personale cu reclamantii ar fi in detrimentul minorei, apreciindu-se, dimpotriva, ca aceste legaturi se impun, fiind in interesul copilului ca acesta sa revada fiinte dragi lui, instanta va admite actiunea si va stabili in favoarea reclamantilor dreptul de avea legaturi cu minora in prima si a treia saptamana din fiecare luna incepand de sambata ora 10.00 pana duminica orele 18,00, la domiciliul reclamantilor.

Programul astfel stabilit este de natura sa permita pastrarea legaturilor personale, si urmeaza a fi exercitat in asa fel incat sa nu se influenteze negativ dezvoltarea minorei. Instanta apreciaza ca reclamantilor trebuie sa li se creeze posibilitatea de a avea legaturi personale cu copilul in mod firesc, fara a se simti stânjeniti de prezenta celuilalt asistent maternal, având în vedere împrejurarile concrete ale acestui caz, prin mentinerea acestor legaturi minora beneficiind in continuare de grija si afectiunea de care a avut parte anterior.

Urmeaza deci ca instanta sa admita actiunea si sa stabileasca in favoarea reclamantilor dreptul de avea legaturi personale cu minora C.R.E. in prima si a treia saptamana din fiecare luna incepand de sambata ora 10.00 pana duminica orele 18.00, la domiciliul reclamantilor.

Etichete: