Stabilirea răspunderii membrilor organelor de conducere, potrivit art. 137 din Legea nr. 64/1995, republicată trebuie soluţionată anterior închiderii procedurii.

Prin sentinţa nr. 166/S/24 mai 2006, pronunţată de judecătorul sindic în dosarul nr. 315/R/2006 al Tribunalului Brăila, s-a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar Lăzărescu Cătălin. În temeiul art. 131 alin. 2 din Legea nr. 64/1995 republicată, s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei S.C. Heyerdal Exim S.R.L. Brăila. S-a dispus radierea debitoarei din Registrul Comerţului. În baza art. 135 din Legea nr. 64/1995 republicată, a fost descărcat lichidatorul de orice îndatoriri şi responsabilităţi cu privire la procedură, debitor şi averea lui. S-a dispus notificarea închiderii procedurii lichidatorului, debitoarei, tuturor creditorilor, Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Brăila şi Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Brăila, precum şi afişarea dispozitivului sentinţei la uşa tribunalului. Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reţinut că, prin sentinţa nr. 234/12 octombrie 2005 pronunţată de Tribunalul Brăila – Secţia comercială şi de contencios administrativ în dosarul nr. 288/2005, a fost aprobat raportul final al lichidatorului judiciar Lăzărescu Cătălin şi, drept urmare, s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei S.C. Heyerdal Exim S.R.L. Totodată, s-a dispus radierea debitoarei din evidenţele O.R.C. şi notificarea sentinţei tuturor persoanelor prevăzute de art. 134 din Legea nr. 64/1995, republicată. Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs creditoarea A.V.A.S. Bucureşti, susţinând că, în calitatea sa de creditoare, nu a fost convocată conform dispoziţiilor art. 128 din Legea nr. 64/1995 republicată, astfel încât a fost în imposibilitate de a-şi formula poziţia sa procesuală în legătură cu închiderea procedurii. A mai susţinut creditoarea că nu i s-a comunicat raportul final al lichidatorului şi nici nu i-a fost notificată sentinţa de închidere a procedurii falimentului. Găsind întemeiate criticile creditoarei recurente cu privire la neconvocarea acesteia la adunarea creditorilor în cadrul căreia urma să se dezbată raportul final, Curtea de Apel Galaţi, prin decizia comercială nr. 149/01.02.2006, a admis recursul, a casat sentinţa recurată şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare. Rejudecând în fond după casare, Tribunalul a reţinut în fapt că, prin cererea înregistrată iniţial sub nr. 288/2005, creditoarea A.F.P. Brăila a solicitat deschiderea procedurii de reorganizare judiciară şi faliment faţă de debitoarea S.C. Heyerdal Exim S.R.L. pentru neplata sumei de 236.213.654 lei reprezentând creanţe bugetare. Având în vedere că cererea întrunea condiţiile prevăzute de art. 38 din Legea nr. 64/1995 republicată, iar debitoarea nu a formulat contestaţie în termenul prevăzut de art. 38 alin. 3 din Legea nr. 64/1995 republicată, prin sentinţa nr. 17/S/08.02.2005 s-a deschis procedura de reorganizare judiciară şi a falimentului fiind desemnat administrator judiciar în persoana domnului Lăzărescu Cătălin – Adrian. Din raportul întocmit de acesta asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la starea de insolvenţă a debitoarei S.C. Heyerdal Exim S.R.L. a rezultat că societatea a fost preluată de actualul administrator cu datorii foarte mari pe care nu le-a putut achita, deşi dinamica activităţii economico – financiare a avut o evoluţie pozitivă, înregistrând chiar profit. În ceea ce priveşte situaţia financiar – contabilă, s-a reţinut că aceasta nu este clară deoarece nu a existat personal de specialitate care să ţină o evidenţă strictă, astfel că aceste deficienţe s-au repercutat şi asupra situaţiei personale a lui Turcoianu Nicolae, acesta apărând ca debitor al societăţii cu suma ridicată din casieria firmei, dar nejustificate. S-a mai precizat de către administratorul judiciar că nu au fost constatate acte şi fapte ale conducerii societăţii care să intre sub incidenţa dispoziţiilor art. 137 din Legea nr. 64/1995 republicată. Neexistând posibilitatea continuării activităţii, fiind inoportună depunerea unui plan de reorganizare în urma propunerii administratorului judiciar, Tribunalul, prin încheierea nr. 123/S/04.05.2005, a dispus deschiderea procedurii de faliment, dizolvarea societăţii debitoare şi ridicarea dreptului de administrare asupra bunurilor societăţii debitoare. S-a întocmit tabelul definitiv al creditorilor, înscriindu-se la masa credală: Administraţia Finanţelor Publice cu o creanţă bugetară de 236.213.654 lei; A.V.A.S. Bucureşti cu o creanţă bugetară de 256,25 USD; I.T.M. Brăila cu o creanţă de 139.200 lei şi S.C. Marion S.A. Galaţi cu o creanţă chirografară de 27.360.000 lei. În patrimoniul debitoarei au fost găsite o serie de bunuri care au fost evaluate de către expertul evaluator Rusu Traian la o valoare totală de 14.960.000 lei. Întrucât bunurile respective aveau un grad ridicat de uzură fizică şi mai ales de uzură morală, lichidatorul judiciar nu a reuşit să valorifice decât un singur reper pentru care a obţinut suma totală de 2.380.000 lei, restul bunurilor fiind valorificate ca fier vechi, în final rezultând suma de 7.380.000 lei aşa cum rezultă din bilanţul general al lichidării. Având în vedere că fostul administrator al S.C. Heyerdal Exim S.R.L. – Turcoianu Nicolae nu a reuşit să justifice suma de 13.400 lei RON ridicată din disponibilul societăţii, împotriva acestuia s-a formulat acţiune în răspundere în temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. 1 lit. a din Legea nr. 64/1995 republicată, ce a făcut obiectul dosarului nr. 2307/2005. Drept urmare, prin sentinţa nr. 175/S/27.07.2005 s-a dispus obligarea fostului administrator de a suporta din averea personală suma de 13.400.000 lei RON. Constatând că toate bunurile societăţii au fost valorificate, că sumele obţinute au fost distribuite şi că nu mai există alte surse care să justifice continuarea procedurii şi având în vedere dispoziţiile art. 131 alin. 2 din Legea nr. 64/1995 republicată, judecătorul sindic a aprobat raportul final încheiat de lichidatorul judiciar şi faţă de care nici un creditor nu a formulat obiecţiuni şi a dispus închiderea procedurii de faliment a debitoarei S.C. Heyerdal Exim S.R.L. Brăila. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs creditoarea A.V.A.S., înregistrat sub nr. 29/2006 pe rolul Curţii de Apel Galaţi – secţia comercială, maritimă şi fluvială. Sentinţa recurată a fost criticată sub aspectul nelegalităţii, pentru următoarele motive: Hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii. Judecătorul sindic a dispus prematur închiderea procedurii, anterior soluţionării cererii de atragere a răspunderii administratorilor debitoarei pentru plata unei părţi din pasivul acesteia şi depunerii în contul averii debitoarei a sumelor obţinute în acest mod. Astfel, la data închiderii procedurii, pe rolul Tribunalului Brăila se afla în curs de soluţionare dosarul nr. 562/2006, având ca obiect cererea de antrenare a răspunderii foştilor administratori, în temeiul art. 137 din Legea nr. 64/1995 republicată, formulată de creditoarea A.V.A.S. Mai mult decât atât, prin sentinţa civilă nr. 175/S/27.07.2005, s-a admis cererea formulată de creditoarea Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Brăila şi a fost obligat fostul administrator să suporte o parte din pasivul debitoarei, respectiv suma de 13.400 RON. Această hotărâre nu a fost pusă în executare. Or, potrivit art. 142 din Legea nr. 85/2006, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile legii speciale, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanţe, pus la dispoziţia sa de lichidator. Acest lucru nu va mai fi însă posibil, câtă vreme lichidatorul a fost descărcat, prin sentinţa recurată de orice îndatoriri şi responsabilităţi cu privire la procedură, debitor şi averea lui. În drept, s-au invocat disp. art. 12 din Legea nr. 64/1995 republicată şi prevederile art. 299 – 316 C.pr.civ. Curtea de apel a admis recursul, a casat sentinţa recurată şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeaşi instanţă. Pentru a hotărî astfel, a reţinut următoarele : La data pronunţării sentinţei recurate, prin care s-a dispus închiderea procedurii falimentului, 24.05.2006, în mod cert, pe rolul Tribunalului Brăila se afla în curs de soluţionare dosarul nr. 562/2006, având ca obiect cererea de antrenare răspundere a administratorului societăţii debitoare, întemeiată pe disp. art. 137 din Legea nr. 64/1995 republicată formulată de creditoarea A.V.A.S. Or, este obligatoriu şi inevitabil ca stabilirea răspunderii, conform art. 137 din Legea nr. 64/1995 (actual art. 138 din Legea nr. 85/2006) să fie efectuată înainte de închiderea procedurii. Această împrejurare rezultă cu prisosinţă din destinaţia sumelor rezultate prin executarea silită a patrimoniului membrilor organelor de conducere ai debitoarei. Astfel, sumele realizate prin măsurile de executare silită vor aparţine averii debitoarei şi vor fi destinate, în caz de reorganizare, completării fondurilor necesare continuării activităţii debitorului, iar în caz de faliment, acoperirii pasivului (art. 138 din Legea nr. 64/1995 republicată, text de lege preluat în art. 140 din Legea nr. 85/2006). Pe de altă parte, prin închiderea procedurii falimentului, judecătorul sindic se dezinvesteşte. Astfel, potrivit art. 135 din Legea nr. 64/1995 republicată, prin închiderea procedurii, judecătorul sindic este descărcat de orice îndatoriri şi responsabilităţi cu privire la procedură, debitor şi averea lui, creditori, asociaţi (actual art. 136 din Legea nr. 85/2006). Aşa fiind, este inadmisibil ca judecătorul sindic din prezenta cauză, după ce s-a dezinvestit, prin închiderea procedurii, să continue a judeca cererea de antrenare răspundere, aflată pe rolul Tribunalului Brăila. Or, prin sentinţa recurată, judecătorul sindic a ajuns în această situaţie contrară spiritului legii insolvenţei. Cât priveşte cea de-a doua critică adusă sentinţei recurate, în sensul că nu s-ar putea dispune închiderea procedurii falimentului anterior distribuirii sumelor rezultate din executarea silită a patrimoniului persoanelor prev. de art. 137 din Legea nr. 64/1995 republicată (actual art. 138 din Legea nr. 85/2006), constată că este nefondată. Dispoziţiile art. 140 alin. 2 din Legea nr. 64/1995 republicată, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 249/2005, permit în mod expres continuarea executării silite individuale după închiderea procedurii, iar acest text de lege a fost preluat ca atare de disp. art. 142 alin. 2 din Legea nr. 85/2006. Oricât de criticată a fost această dispoziţie legală de doctrină, legea trebuie interpretată în sensul aplicării şi nu al neaplicării sale. Faţă de considerentele ce preced, potrivit art. 312 alin. 1 raportat la art. 3041 C.pr.civ., va admite recursul şi va casa sentinţa recurată, cu consecinţa trimiterii cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă. În rejudecare, cererea de închidere a procedurii falimentului, formulată de lichidator, va fi luată în dezbatere după soluţionarea cererii întemeiate pe prevederile art. 137 din Legea nr. 64/1995 republicată, printr-o hotărâre irevocabilă.

Tags: Stabilirea răspunderii membrilor