Top

Fond funciar ( amplasament )

Prin sentinţa civilă nr.178/25.02.2009 Judecătoria Buhusi a respins plângerea împotriva Hotărârii C.J. aşa cum a fost precizată, formulată de reclamantul T.D.Gh.în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată F. si Comisia Judeteană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată B.

Pentru a pronunta această sentinţă prima instantă a retinut următoarele:

La termenul de judecată din 7.02.1008 reclamantul prin avocat a precizat că cererile prin care s-a solicitat suprafaţa de pădure au numărul 165 şi 167.

În urma solicitării instanţei de a se comunica documentaţia aferentă cererilor 165 şi 167 din 21.09.2005 Comisia Judeţeană Bacău a comunicat aceste cereri însoţite de documentele în susţinerea acestora ( filele 83-93).

Prin cererea înregistrată sub nr.165 din 21.09.2005 (fila 84 dosar) şi adresată Comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar a comunei F., judeţul Bacău, reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafaţă de 3 ha zăvoi, arătând ca pe vechiul amplasament au fost puse in posesie alte persoane şi că solicită reconstituirea în alt loc care nu este revendicat.

La această cerere a ataşat declaraţiile martorilor I.M., I.P. şi P. C. D..

Prin cererea înregistrată sub nr.167 din 21.09.2005 (fila 89 dosar) şi adresată Comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar a comunei F., judeţul Bacău, reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafaţă de 1 ha zăvoi în punctul „După sat- La Tuluc”, ataşând şi declaraţiile martorilor M.T.Gh şi Ţ.E..

La aceste cereri reclamantul nu a anexat acte care să dovedească provenienţa terenului solicitat.

Potrivit art. 6 alin. 1, (1^1) şi (1^2) din Legea Nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997 „ (1) La stabilirea, prin reconstituire, a dreptului de proprietate pentru terenurile agricole şi forestiere, în conformitate cu prevederile prezentei legi, comisiile comunale, orăşeneşti, municipale şi comisiile judeţene, constituite potrivit legii, vor verifica în mod riguros existenţa actelor doveditoare prevăzute la art. 9 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, republicată, precum şi pertinenţa, verosimilitatea, autenticitatea şi concludenta acestor acte, ţinându-se seama şi de dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege.

(1^1) Titlurile de proprietate obţinute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 şi existenţa liberă a vechilor amplasamente fac dovada absolută a proprietăţii, obligând comisiile de fond funciar să procedeze la validarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.

(1^2) Consemnările efectuate între anii 1945 şi 1990 în registrele agricole, cererile de intrare în fostele cooperative agricole de producţie, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neînsoţite de titlurile de proprietate, au valoare declarativă cu privire la proprietate”

iar potrivit alineatului (1^3) al aceluiaşi articol „În situaţia în care nu mai există înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasamente şi când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moştenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea.”

Din expertiza efectuată în cauză rezultă faptul că pe suprafaţa de teren pădure pe care o solicită reclamantul a fost retrocedată la Legea 18/1991 altor persoane, respectiv I.A., H.I., V.M. , Ş.E. şi P.P. cărora li s-au eliberat titluri de proprietate.

În aceste condiţii, cât timp reclamantul nu a prezentat un act de proprietate anterior apariţiei Legii nr.18/1991 s-a admis şi s-a administrat proba cu martori.

Martorii audiaţi şi nici reclamantul însă, nu au făcut dovada faptului că sunt proprietarii vecini sau moştenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea, aşa cum prevede textul de lege enunţat mai sus. Mai mult decât atât, terenul în cauză nici nu mai este liber, fiind atribuit altor cinci persoane, fără ca reclamantul să solicite constatarea nulităţii acelor titluri de proprietate, fiind de acord cu aceste reconstituiri.

Impotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul T.D.Gh.pentru următoarele considerente:

– la data când a depus cererile ce fac obiectul cauzei vechile amplasamente erau libere însă comisia comunală a atribuit terenul ce a aparţinut autorilor săi unor vecini, proprietari şi ei.

-adresa înaintată oficial instantei de comisia comunală a arătat că aceasta este situaţia, comisia relevind disponibilitatea de a-l împroprietări într-o zonă alăturată.

– părinţii săi au figurat cu terenul pădure solicitat în registrele agricole iar martorii audiati nemijlocit de instanţă au arătat că părinţii săi au stăpânit efectiv acest teren chiar dacă în prezent chiar aceşti martori au primit amplasamentul ce i se cuvenea.

-concluziile expertizei îi sunt favorabile

-legea impune conditia ce vechiul amplasament să fie liber la data formulării cererii însă instanţa a considerat că acest lucru trebuie să existe la data efectuării expertizei sau pronuntării hotărârii.

Analizând actele si lucrările dosarului retine următoarele :

Potrivit precizării formulata în scris la 04.03.2008 (fila 98 din dosarul primei instante) acţiunea formulată de reclamantul T.D.Gh.are ca obiect obligarea Comisiei Locale F. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului la întocmirea documentaţiei necesară pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafata de 3 ha pădure în extravilanul comunei F., Judetul Bacău solicitat prin cererea nr. 165/21.09.2005.

Recurentul reclamant a pretins existenta liberă a amplasamentului solicitat la data formulării cererii situatie de fapt neconfirmată de probatoriul administrat.

Adresa Comisiei Locale F. la care se face referire în cererea de recurs nu cuprinde date privind situatia amplasamentului solicitat la data formulării cererii nr.165/22.09.2005. De altfel chiar reclamantul în cererea nr.165/21.05.2005 (fila 84 dosar fond) a precizat că pe amplasamentul revendicat au fost puşi în posesie conform Legii 18/1991 alti cetăteni.

Existenta liberă a vechiului amplasament ar avea relevantă în situatia prevăzută de art.6 alin.11 din Legea nr.1/2000. Conform dispozitiilor acestui articol titlurile de proprietate obtinute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 si existenta liberă a vechilor amplasamente fac dovada absolută a proprietătii obligând comisiile de fond funciar să procedeze la validarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate. In cauză nu sunt incidente aceste dispozitii deoarece reclamantul nu a prezentat un act de proprietate anterior aparitiei Legii nr.18/1991.

Contrar sustinerilor recurentului-reclamant nu s-a dovedit că autorii acestuia ar fi fost înscrisi la rol cu terenul în litigiu iar concluziile expertizei tehnice nu-i sunt favorabile, din cuprinsul acestea rezultând că terenul în suprafata de 3 ha pădure nu a putut fi individualizat cu exactitate.

In absenţa actelor de proprietate s-a administrat proba cu martori.Prima instantă a apreciat corect forţa probantă a declaratiilor martorilor în raport de dispozitiile art.6 alin.13 din Legea nr.1/2000 în conditiile în care nu s-a dovedit că acesti martori sunt proprietarii vecini sau mostenitorii lor pe toate laturile terenurilor pentru care s-a cerut reconstituirea.

Este justă concluzia primei instante privind necesitatea existentei amplasamentului liber la data soluţionării cauzei de vreme ce finalitatea cererii dedusă judecătii presupune obligarea pârâtei la reconstituirea dreptului de proprietate pentru un teren cu un amplasament determinat.

Faţă de cele retinute – văzând si prevewderile art.312 alin.1 cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.

Etichete: