COMERCIAL. Acţiune în dezdăunare. Incidenţa art. 16 din Ordinul CSA nr. 113.133 aplicabil accidentelor de circulaţie pentru anul 2007, în cazul în care nu se poate stabili întinderea răspunderii fiecărei persoane implicate în eveniment

Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Buzău sub nr. 6269/200/2008 din 21.08.2008, reclamanta S.A-R. A. S.A.. Bucureşti a chemat în judecată pe pârâtul M I, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligat la plata sumei de 6079,15 lei cu titlu de despăgubiri precum şi a dobânzilor legale până la plata efectivă a debitului, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că la data de 30.06.2007, pârâtul a contribuit împreună cu A V la producerea unui accident de circulaţie, întrucât nu a respectat semnificaţia marcajului continuu, ambii conducători auto fiind sancţionaţi contravenţional. La momentul deschiderii dosarului de daune, pârâtul nu a prezentat şi procesul verbal de contravenţie prin care fusese sancţionat, beneficiind astfel de întreaga despăgubire în sumă de 12.158,30 lei, cu încălcarea prevederilor art. 16 din Ordinul CSA nr. 113.133/2007.

Prin sentinţa nr. 5525 din 20.10.2008 s-a admis acţiunea ca întemeiată, dispunându-se obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 6079,15 lei cu titlu de despăgubiri şi a dobânzii legale, practicată de BNR, începând cu data de 18.06.2008 până la data plăţii efective a debitului.

Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut în baza probatoriului administrat că :

Deşi accidentul rutier din 30.06.2007m localizat pe DN 2 E 85 la km 149 + 200 s-a produs din culpa comună a pârâtului M I (efectuarea virajului la stânga cu încălcarea marcajului longitudinal continuu) şi a conducătorului auto A V (efectuarea manevrei de depăşire pe partea stângă a autoturismului condus de pârât), ambii fiind sancţionaţi contravenţional conform procesului verbal seria PCA nr. 1134 214 şi nr. 1134215,

Pârâtul a încasat întreaga despăgubire în valoare de 12.158,30 lei întrucât la momentul deschiderii dosarului de daune nu a prezentat procesul verbal prin care a fost sancţionat contravenţional, contrar prevederilor art. 16 din Ordinul CSA nr. 113133/2007, potrivit cărora în situaţia în care nu se poate stabili întinderea răspunderii fiecărei persoane, aceasta se va stabili în cote egale.

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul în termen legal conform art. 301 din Codul de procedură civilă, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie potrivit motivelor de recurs depuse la dosar în baza art. 303 din acelaşi cod.

În expunerea motivelor de recurs, pârâtul a invocat în esenţă că, instanţa fondului, neexercitându-şi rolul activ, nu a pus în discuţia părţilor şi nici nu a procedat la administrarea unei expertize tehnice auto având ca obiectiv stabilirea dinamicii accidentului, viteza de deplasare a autoturismului condus de Alexe Vasile şi vinovăţia în producerea accidentului.

Intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinare conform art. 115 – 118 din Codul de procedură civilă, solicitând motivat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Prin decizia nr. 119 din 13.02.2009 pronunţată de Tribunalul Buzău – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ s-a respins ca neîntemeiat recursul declarat împotriva sentinţei nr. 5525 din 20.10.2008 pronunţată de Judecătoria Buzău

Hotărând astfel, tribunalul a reţinut :

Conform prevederilor art. 16 din Ordinul CSA nr. 113.133 aplicabil accidentelor de circulaţie pentru anul 2007,

„ (1) – În situaţia în care persoana prejudiciată a contribuit din culpă la producerea accidentului sau la mărirea prejudiciului, cel chemat să răspundă va fi ţinut răspunzător numai pentru partea din prejudiciu care îi este imputabilă – culpa comună. În astfel de situaţii întinderea răspunderii fiecărei persoane va fi constatată prin orice mijloc de probă.

(2) – În situaţia în care nu se poate stabili întinderea răspunderii fiecărei persoane, aceasta se va stabili în cote egale, în raport cu numărul părţilor implicate în accident, fiecare parte având dreptul la despăgubire în proporţia în care nu s-a făcut răspunzătoare de producerea accidentului”.

În cauza dedusă judecăţii, accidentul rutier s-a produs din culpa ambilor conducători auto : pârâtul M I efectuând manevra de viraj la stânga cu încălcarea marcajului longitudinal continuu, iar conducătorul auto A V manevra de depăşire pe partea stângă a autoturismului condus de pârât, astfel că cele două autoturisme au fost avariate.

Atât M I cât şi A V au fost sancţionaţi contravenţional, primul în baza procesului verbal de contravenţie seria PCA nr. 1134214/30.06.2007 iar al doilea în baza procesului verbal de contravenţie seria PCA nr. 113415/30.06.2007.

Prin sentinţa civilă nr. 655/17.04.2008 pronunţată de Judecătoria Rm. Sărat, rămasă irevocabilă, s-a dispus anularea procesului verbal de contravenţie seria PCA nr. 1184215/30.06.2007 încheiat în numele contravenientului A V, reţinându-se că a fost încheiat cu vicii de formă, în sensul nerespectării prevederilor art. 16 alin.1 din OG nr. 2/2001.

Pârâtul M I nu a contestat procesul verbal de contravenţie seria PCA nr. 1184214/30.06.2007 încheiat în numele său, recunoscându-şi vinovăţia la producerea accidentului în sensul efectuării virajului stânga cu încălcarea marcajului longitudinal continuu, atât prin declaraţia dată la organul de poliţie, cât şi în cadrul dosarului nr. 108/287/2008 soluţionat prin sentinţa civilă nr. 655/2008.

Demarând procedura legală în dezdăunare, pârâtul s-a adresat societăţii de asigurare de răspundere civilă a celuilalt conducător auto, respectiv reclamantei, fără să prezinte însă procesul verbal prin care a fost sancţionat contravenţional, astfel că a încasat întreaga despăgubire în valoare de 12.158,30 lei, deşi conform normelor legale invocate anterior era îndreptăţit să primească doar jumătate din valoarea reparaţiei autoturismului BZ -10-DMI implicat în accident : 6079, 15 lei.

Mai mult, la momentul soluţionării dosarului de daune, pârâtul a dat o declaraţie pe propria-i răspundere prin care s-a obligat să restituie despăgubirea primită în cazul în care actele încheiate de poliţie în baza cărora s-a efectuat plata sunt anulate.

În raport de situaţia în fapt şi în drept expusă, tribunalul reţine că instanţa fondului a făcut o apreciere corectă a probatoriului administrat cu înscrisuri, dar şi o justă interpretare şi aplicare a prevederilor legale incidente cauzei, astfel că în cauză nu se impunea efectuarea vreunei expertize contabile.

Tags: Acţiune în dezdăunare

COMERCIAL. Acţiune în dezdăunare. Excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu de către instanţa judecătorească. Clauză atributivă de competenţă stipulată prin contractul încheiat între părţi

Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Buzău sub nr.7642/200/2007, reclamanta SC A.R. SA Buzău a chemat în judecată pe pârâta SC D.P. SRL Brăila, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 75.934 lei, reprezentând contravaloare avans prefinanţare acordat prin O.P. nr.1657/25.09.2003, ce urmează a fi actualizată în raport de indicele de inflaţie , pentru perioada cuprinsă între data introducerii cererii şi data plăţii efective.

Pârâta a formulat cerere reconvenţională în temeiul prevederilor art.119 Cod procedură civilă prin care a solicitat să se constate: 1) – stinsă obligaţia de 20.000 euro ( 76.254 lei prin compensare cu livrările de sfeclă de zahăr conform facturii fiscale nr.3440401/4.01.2004 şi 23.111 lei prin compensare cu suma de 50.000 lei pe care a pierdut-o prin compromiterea întregii recolte de pe suprafaţa de 40 ha);2)- încetarea contractului de garanţie imobiliară autentificat sub nr. 7847/22.09.2003, şi 3) – radierea ipotecii de gradul I constituită asupra imobilului din comuna Gropeni, judeţul Brăila, înscrisă în cartea funciară nr.1/N cu număr cadastral provizoriu 6.

Prin încheierea din 27.11.2007, instanţa a dispus în temeiul art.165 Cod procedură civilă disjungerea cererii reconvenţionale, aceasta făcând obiectul dosarului nou înregistrat sub nr.9454/200/2007 din 28.11.2007.

Pârâta SC A.R. SA a formulat întimpinare în temeiul art.115 Cod procedură civilă prin care a invocat excepţia de netimbrare, netemeinicia capătului de cerere referitor la stingerea obligaţiei şi inadmisibilitatea capătului de cerere referitor la încetarea contractului de garanţie.

La termenul de judecată din 29.01.2008, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale de soluţionare a cauzei, punând-o în discuţia părţilor, iar prin sentinţa nr.441 din aceeaşi dată a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila.

Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a avut în vedere natura comercială a capetelor de cerere referitoare la constatarea încetării contractului de garanţie imobiliară autentificat sub nr. 7847/2003 şi la radierea ipotecii constituită asupra imobilului situat în comuna Gropeni, judeţul Brăila, precum şi amplasamentul imobilului respectiv.

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta, invocând în esenţă, că instanţa a pus în discuţie la termenul din 29.01.2008 doar excepţia de necompetenţă materială, nu şi excepţia necompetenţei teritoriale, motiv de natură să conducă la repunerea sa în termenul legal de declarare a recursului.

Reclamanta-intimată a formulat întimpinare solicitând motivat respingerea recursului declarat de pârâtă.

Prin decizia nr. 387 din 25.04.2008 s-a admis recursul declarat de pârâtă, dispunându-se casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Hotărând astfel, tribunalul a reţinut în esenţă că, dispunând declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila, instanţa fondului a pus în discuţia părţilor în proces dosar excepţia necompetenţei materiale, nu şi excepţia necompetenţei teritoriale.

Cauza s-a reînregistrat la Judecătoria Buzău sub acelaşi număr : 4781/200/2008 ( din 26.06.2008 ), iar prin sentinţa nr. 5979 din 3.11.2008 s-au admis excepţiile necompetenţei materiale şi teritoriale (invocate din oficiu de instanţă), declinându-se competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Brăila.

Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut :

Faţă de acţiunea principală ce formează obiectul dosarului nr. 7462/200/2007 al Judecătoriei Buzău din care s-a dispus disjungerea şi cauza pendinte judecăţii nu-şi fac aplicarea dispoziţiile art. 17 din Codul de procedură civilă, întrucât, prorogarea de competenţă nu se justifică în cazul în care s-ar nesocoti normele de ordine publică referitoare la competenţă.

Natura comercială a capetelor de cerere referitoare la constatarea încetării contractului de garanţie imobiliară autentificat sub nr. 7847/22.09.2003 la Biroul Notarial Societatea Civilă „Varga şi Asociaţii” din Brăila şi radierea ipotecii de gradul 1 constituită pentru imobilul situat în comuna Gropeni judeţul Brăila, înscrisă în cartea funciară, derivă din caracterul accesoriu al contractului de ipotecă faţă de contractul de prefinanţare a culturii de sfeclă de zahăr şi achiziţionarea de utilaje agricole, precum şi din complexitatea acestor contracte.

În consecinţă, cele două capete de cerere fiind de natură comercială şi neevaluabile în bani, competenţa de soluţionare a acestora revine tribunalului conform art. 2 pct.1 lit. a) din Codul de procedură civilă.

În condiţiile în care contractul de garanţie imobiliară a fost încheiat în municipiul Brăila, fiind înscrisă în Cartea Funciară nr. 1/N cu nr. top 6 al localităţii Gropeni, jud. Brăila, în raport de normele legale invocate anterior, dar şi de prevederile art. 52-53 din Legea nr. 7/1996, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Brăila.

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta în termen legal conform art. 301 din Codul de procedură civilă, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie potrivit motivelor de recurs depuse la dosar în baza art. 303 din acelaşi cod.

În expunerea motivelor de recurs, pârâta a invocat :

În raport de prevederile art. 19 din Codul de procedură civilă şi de clauza atributivă de competenţă stipulată la art. 9 din contractul nr. 500/2003, coroborat cu prevederile art. 5 teza finală din actul adiţional la contractul nr. 500/2003, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Buzău.

Cererea reconvenţională formulată de SC D.P. SRL Brăila privind în principal constatarea încetării contractului de garanţie imobiliară având caracter personal, cauzei nu-i sunt incidente prevederile art. 13 din Codul de procedură civilă.

În condiţiile în care cererea privind constatarea încetării contractului de garanţie imobiliară este o cerere principală, iar radierea contractului de garanţie imobiliară este o cerere secundară, conform art. 17 din Codul de procedură civilă, cerere accesorie este de competenţa instanţei abilitată să judece cererea principală.

Prin notele de concluzii scrise depuse la fila 20 dosar, intimata a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, preluând întocmai motivaţia instanţei fondului.

Prin decizia nr. 24 din 20.01.2009 pronunţată de Tribunalul Buzău s-a admis ca întemeiat recursul declarat de pârâta SC A.R. SA Bucureşti dispunându-se casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare în primă instanţă Tribunalului Buzău – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ.

În acest sens s-a avut în vedere :

1)- Instanţa fondului a reţinut în mod corect şi motivat că în cauza dedusă judecăţii, competenţa materială de soluţionare a cauzei revine tribunalului şi nu judecătoriei.

2)- În mod greşit, însă, instanţa fondului a apreciat că Tribunalului Brăila îi revine competenţa teritorială de soluţionare a cauzei.

2.1.)- Potrivit dispoziţiilor art. 19 din Codul de procedură civilă, părţile pot conveni, prin înscris sau prin declaraţie verbală în faţa instanţei, ca pricinile privitoare la bunuri să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, au competenţa teritorială, afară de cazurile prevăzute de art. 13, 14, 15 şi 16.

Prin art. 9 din contractul nr. 500/2003 încheiat între părţi, coroborat cu art. 5 teza finală din actul adiţional la contract, s-a instituit o clauză atributivă de competenţă în sensul că „eventualele litigii se vor judeca de către instanţa judecătorească competentă unde îşi are sediul F.Z.” (filele 151m 152- 155 dosar fond).

Or, din actele şi lucrările dosarului rezultă că sediul F.Z. este în Buzău, A.I, nr.”x”, judeţul Buzău.

2.2.)- Conform art. 13 alin.1 din Codul de procedură civilă, la care se face trimitere prin art. 19 din acelaşi cod, „Cererile privitoare la bunuri imobile se fac numai la instanţa în circumscripţia căreia se află imobilul”.

Or, în condiţiile în care cererea reconvenţională formulată de SC D.P. SRL Brăila, prin care se solicită în principal constatarea încetării contractului de garanţie imobiliară autentificat sub nr. 7847/22.09.2008 la Biroul Notarial Societatea civilă „V. şi A”/ Brăila reprezintă o acţiune cu caracter personal, prevederile art. 13 alin.1 din Codul de procedură civilă nu sunt incidente cauzei (statuându-se atât în doctrină cât şi în jurisprudenţă în sensul că aceste prevederi se aplică numai acţiunilor reale imobiliare).

2.3)- Prin art. 17 din Codul de procedură civilă se dispune în sensul că cererile accesorii şi incidentale sunt în căderea instanţei competente să judece cererea principală.

Or, în cauza dedusă judecăţii, petitul privind constatarea încetării contractului de garanţie imobiliară este petitul principal, în timp ce radierea ipotecii de gradul I constituită asupra unui imobil situat în comuna Gropani, judeţul Brăila este petitul secundar, astfel că cererea accesorie este de competenţa instanţei abilitate să judece cererea principală : Tribunalul Buzău.

Tags: Acţiune în dezdăunare