Apel-granituire

Dosar nr. 4000/327/2008
R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV

DECIZIE CIVILĂ Nr. 44
Şedinţa publică de la 13 Februarie 2009

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea, sub nr.4000/327/2008 din 21.08.2008, reclamantul (…), a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul (…), să se stabilească linia de hotar între proprietăţile părţilor.
Prin sentinţa civilă nr.2888/5.11.2008 Judecătoria Tulcea a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată din oficiu, a respins acţiunea, ca existând autoritate de lucru judecat şi a obligat reclamantul la plata sumei de 1000 de lei către pârât, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a se pronunţa în acest sens, prima instanţă a reţinut că între părţi a mai existat o judecată, ce a făcut obiectul dosarului nr.5019/2004 al acestei instanţe, ataşat din oficiu, calitatea de reclamant având-o numitul (…). Respectiva acţiune a avut mai multe capete de cerere unul dintre acestea vizând obligarea pârâtului (…) la refacerea gardului pe hotarul dintre proprietăţi. Acest capăt de cerere a constituit, în realitate, o veritabilă cerere de grăniţuire, fapt ce rezultă atât din conţinutul cererii de apel făcută de către (…) împotriva sent. civ. nr. 3636 din 20.12.2005 a Judecătoriei Tulcea, în care acesta face referire expresă la acţiunea sa în grăniţuire cât şi din obiectivele raportului de expertiză topografică întocmit în respectiva cauză.
Oricum, faptul că prin precedenta acţiune reclamantul a solicitat refacerea gardului pe hotarul dintre proprietăţi iar prin prezenta a solicitat expres grăniţuirea nu poate conduce la concluzia că este vorba despre două acţiuni cu obiecte diferite deoarece pentru a exista identitate de obiect nu este necesar ca acesta să fie formulat în ambele acţiuni în acelaşi mod, ci este suficient ca din cuprinsul acţiunilor să rezulte că este acelaşi, aşa cum s-a statuat în practica instanţei supreme – decizia nr. 251/1973 a fostului Tribunal Suprem.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul (…), criticând-o ca netemeinică şi nelegală pentru faptul că nu s-au conexat dosarele nr.3723/2003, 1009/C/2004,, 872/2006 şi 46/36/2007 şi nici rapoartele de expertiză întocmite în aceste dosare.
Apelantul a solicitat rejudecarea cererilor formulate de el în dosarul nr.4000/327/2008 în scopul ridicării titlului de proprietate, admiterea recursului şi casarea sentinţei pronunţate, invocând în drept preved. art.304 pct.5, 9 şi 10 Cod proc.civilă.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate, actele dosarului, probatoriul administrat, tribunalul reţine că apelul este neîntemeiat.
Astfel, părţile în cauză s-au mai judecat şi în cadrul procesului ce a format obiectul dosarului nr.5019/2004 al Judecătoriei Tulcea, în care au avut aceleaşi calităţi, iar obiectul pricinii constituindu-l, între altele obligarea părţilor (pârât fiind şi (…)) de a reface gardul pe hotarul dintre proprietăţi, astfel cum apare în fişa corpului de proprietate şi în planul de amplasament şi delimitare a acestuia, astfel cum este înregistrat la OCOT Tulcea.
Sentinţa civilă nr.3626/20.12.2005 a Judecătoriei Tulcea, prin care s-a respins ca nefondat, acest capăt de cerere a rămas definitivă prin decizia civilă nr.161/8.11.2006 a Tribunalului Tulcea (prin care s-a respins ca nefondat apelul) şi ulterior irevocabilă prin decizia civilă nr.80/C/5.02.2007 a Curţii de Apel Constanţa (prin care s-a respins ca nefondat recursul aceluiaşi reclamant).
Nici în anul 2004 şi nici în prezenta acţiune, reclamantul – recurent nu a indicat temeiul juridic al cererii sale, însă instanţa s-a pronunţat deja în sensul că nu se impune a se stabili o nouă linie de hotar, întrucât pârâţii nu au intervenit în nici un fel în modificarea liniei despărţitoare, au acceptat forma şi gardul construit de reclamant şi având în vedere suprafeţele deţinute la faţa locului (ambele proprietăţi măsurând suprafeţe mai mici decât cele înscrise în actele de proprietate) astfel că nu ocupă nici o suprafaţă de teren din terenul reclamantului, iar gardul se află pe acelaşi amplasament.
Potrivit art.1201 Cod civil este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată – are acelaşi obiect este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi formulată de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate.
Prin obiect al cererii de chemare în judecată literatura de specialitate a stabilit că trebuie să înţelegem pretenţia concretă, ce a fost formulată, respectiv folosul urmărit de reclamant prin introducerea cererii de chemare în judecată, precum şi dreptul subiectiv ce se referă la obiectul material pretins.
Ori, pretenţia concretă a apelantului în speţa de faţă este aceeaşi cu cea din cererea anterioară, stabilirea hotarului între proprietăţi, folosul urmărit de apelant este identic, exercitarea în condiţii optime a atributelor dreptului de proprietate, iar dreptul subiectiv inclus în noţiunea de obiect (care nu se confundă cu cauza raportului juridic) este reprezentat de dreptul de proprietate, mai exact de modul de exercitare a dreptului de proprietate în raporturile de vecinătate cu referire la dreptul de grăniţuire.
Referitor la cauza raportului juridic dedus judecăţii, aceasta a fost diferită în cele din urmă unanim de doctrina juridică, drept un ansamblu de fapte juridiceşte calificate.
În speţă, apelantul nu a motivat cererea de chemare în judecată, iar în cererea anterioară a arătat că intimatul a dărâmat gardul dintre proprietăţi şi nu l-a mai refăcut niciodată.
În prezenta cauză, reclamantul – apelant doreşte conexarea tuturor cauzelor deja judecate şi a tuturor rapoartelor de expertiză şi pronunţarea unei hotărâri, ţinându-se cont de toate acestea, iar în cererea anterioară s-au propus ca probatorii:martori, interogatorii, expertiză topografică, etc.
Se constată astfel că, elementul de distincţie al acestei cereri de chemare în judecată faţă de cea iniţială îl constituie argumentele şi mijloacele de probă de care doreşte apelantul să se folosească în dovedirea temeiului juridic al aceleaşi pretenţii.
Ori, câtă vreme deosebirea între două cereri, constă numai în argumentele distincte, mijloacele de dovadă diferite, izvorul din care derivă cauza (identică), este îndeobşte acceptat că autoritatea de lucru judecat îşi produce efectele.
Faţă de toate aceste considerente, instanţa urmează a respinge apelul şi a obliga apelantul să plătească intimatului suma de 600 lei cheltuieli de judecată.

Tags: apel-granituire

Apel-granituire

Dosar nr. 962/179/2007

R O M Â N I A
TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV
DECIZIA CIVILĂ NR. 42
Şedinţa publică din 11 februarie 2009

Prin cererea adresată Judecătoriei Babadag şi înregistrată sub nr. 962/179/28.09.2007, apelantul-reclamant (…) a chemat în judecată pe intimatul-pârât (…) pentru ca în contradictoriu cu acesta prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună grăniţuirea proprietăţii părţilor.
În motivare, apelantul reclamant a arătat că în data de 13.09.2007 a cumpărat imobilul format din suprafaţa de 5.227 m.p. teren ocupat de diverse construcţii, imobil care are nr. cadastral 22, aşa cum rezultă din fişa bunului imobil verificată şi recepţionată la O.J.C.G.C. Tulcea sub nr. 1616/04.10.1999; în urmă cu câteva zile a verificat frontul la stradă al imobilului al cărui proprietar a devenit, a constatat că are o deschidere stradală (drum judeţean) mai mică decât cea din acte, suprafaţa de teren lipsă fiind ocupată abuziv de către pârât.
În drept, apelantul reclamant şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 584 Cod civil.
Prin sentinţa civilă nr. 770 din 16.10.2008 a Judecătoriei Babadag a admis acţiunea civilă formulată de reclamantul (…) împotriva pârâtului (…) (…) şi a dispus grăniţuirea suprafeţelor de teren aferente imobilelor proprietatea părţilor, stabilind linia de hotar, pe linia D-E, trasată cu creion roşu, determinată şi individualizată în schiţa plan anexă la raportul de contraexpertiză, varianta 2.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că faţă de probatoriul administrat în cauză şi având în vedere că reclamantul (…) a cumpărat imobilul compus din suprafaţa de 5.227 m.p. şi construcţiile de pe acesta în anul 2007, în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 569/13.09.2007, iar pârâtul (…) (…), anterior reclamantului, a cumpărat de la Consiliul Local Topolog – Primăria Topolog suprafaţa de 1.100 m.p. şi construcţia existentă pe acest teren în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 912/5.12.2003, iar contraexpertiza a concluzionat că linia de hotar este aceeaşi cu cea de la data când imobilul a fost cumpărat de pârâtul (…) (…), în varianta 2.
Prin apelul declarat împotriva acestei sentinţe apelantul-reclamant a arătat că el a sesizat Judecătoria Babadag pentru grăniţuirea celor două proprietăţi iar pentru o corectă soluţionare a cauzei se impune efectuarea unei expertize prin care urma ca, în funcţie de actele lor de proprietate, să se individualizeze proprietăţile şi s se stabilească linia de hotar.
Se mai arată că, în cauză, a fost efectuată o expertiză de către doamna expert (…), expertiză din care rezultă în mod clar că din totalul suprafeţei de teren proprietatea lui, adică 5.227 m.p a găsit doar 4.822 m.p., mai puţin cu 405, 196 m.p., suprafaţă ce a fost ocupată de pârât şi care are o formă de triunghi cu deschiderea stradală de 6,45 m.l.
Se mai arată că, în urma măsurătorilor, a reieşit că pârâtul (…) (…) deţine în plus o suprafaţă de 1.932,896 m.p. faţă de 883 m.p. cât rezultă din actul său de proprietate.
Se mai reţine că pârâtul nu a fost de acord cu această expertiză şi a solicitat o contraexpertiză, probă ce a avut acelaşi obiectiv ca şi prima expertiză; rezultatul acestei probe s-a concretizat în două variante de răspuns : într-o primă variantă se confirmă expertiza (…), propunând aceeaşi variantă de grăniţuire; într-o a doua variantă aceşti experţi propun ca linia de hotar să fie cea existentă adică hotarul să fie acela care a fost stabilit de pârât după ce i-a ocupat terenul în mod abuziv.
Se mai arată că, în susţinerea acestei variante, experţii mai fac şi propunerea aberantă : diferenţa de teren a reclamantului care este ocupată de pârât să fie luată de la Primăria Topolog, fără costuri, la sudul proprietăţii sale.
Examinând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, instanţa constată că acesta nu este fondat.
Conform art. 584 Cod Civil, orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grăniţuirea proprietăţii lipite cu a sa; cheltuielile grăniţuirii se vor face pe jumătate.
Susţinerile apelantului-reclamant potrivit cărora intimatul pârât i-a ocupat o porţiune de teren nu poate fi primită de maniera în care au fost făcute. Se cuvine a fi subliniat faptul că apelantul-reclamant nu a formulat un capăt de cerere privind o eventuală revendicare imobiliară pentru a putea fi discutată din punct de vedere teoretic şi practic de o asemenea manieră, cererea sa.
Pe cale de consecinţă, alegerea variantei 2 din contraexpertiza dispusă de instanţa de fond apare ca fiind întemeiată în sensul soluţionării cererii apelantului reclamant, apelul formulat de acesta urmând a fi respins ca nefondat.

Tags: apel-granituire