Art. 211 cod penal

DOSAR NR.5598/327/2008

R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA

DECIZIA PENALĂ NR.32

Şedinţa publică din 17 februarie 2009

Asupra apelurilor penale, tribunalul, deliberând, reţine următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 1384/9 decembrie 2008, Judecătoria Tulcea a respins cererea de schimbare a încadrării juridice pusă în sarcina inculpatului (..) din infracţiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 21) lit. a, b, c) Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 şi art. 75 lit. c Cod penal în infracţiunea de şantaj prev. de art. 194 alin. 2 Cod penal, ca nefondată.

Inculpatul (..) a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 21) lit. a, b, c Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 şi art. 74 lit. a, art. 75 lit. c şi art. 80 alin. 2 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei; a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului şi a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive de la 14 octombrie 2008 la zi.

Inculpata (..) a fost condamnată la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2, lit. c, alin. 21) lit. a, b, c Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 74 lit. a, c, art. 76 alin. 1 lit. c. Cod penal, art. 99 şi 109 Cod penal; a interzis inculpatei minore drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal pe durata pedepsei, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiţ(..)at pe o durată de 5 ani; în baza art. 1101) Cod penal a dispus ca până la împlinirea vârstei de 18 ani, inculpata minoră să respecte obligaţia prevăzută de art. 103 alin. 3 lit. c Cod penal, în sensul de a nu intra în legătură cu inculpaţii (..) şi (..), iar după împlinirea vârstei de 18 ani, până la împlinirea termenului de încercare, să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 863) alin. 1 Cod penal, încredinţând supravegherea inculpatei minore Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Tulcea; a atras atenţia inculpatei minore asupra cazurilor de revocare a suspendării condiţ(..)ate a executării pedepsei; a dispus suspendarea condiţ(..)ată a executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţ(..)ate a executării pedepsei.

Inculpatul (..) a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 2 1) lit. a, b, c, Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2, cu aplicarea art. 74 lit. a şi art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal, i-au fost interzise inculpatului drepturile prev.de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal păe durata pedepsei; în baza art. 861) alin. 1 Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 7 ani; în baza art. 863) Cod penal, a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere prevăzute de acest text de lege; a atras atenţia asupra cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere prev. de art. 864) Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei; a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 14 octombrie 2008 la 17 octombrie 2008, inclusiv.

Prin aceeaşi sentinţă penală a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă (..), inculpatul (..) fiind obligat în solidar cu inculpata minoră, aceasta din urmă, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 40 lei către partea civilă reprezentând despăgubiri civile pentru prejudicii materiale; în baza art. 118 alin. 1 lit. b) Cod penal, s-a dispus confiscarea ce la inculpatul (..) a bâtei de bass-ball, folosită la săvârşirea faptei; au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că, încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu, a fost confirmată de probele administrate în cauză.

Astfel, în privinţa inculpatului (..), din coroborarea declaraţiilor coinculpatei (..) cu declaraţiile părţii vătămate şi, într-o oarecare măsură, chiar cu declaraţiile inculpatului (..) şi propriile declaraţii ale inculpatului (..), a rezultat că acesta a exercitat acte de ameninţare la adresa părţii vătămate pe întreg parcursul desfăşurării activităţii infracţ(..)ale şi, la un moment dat, chiar a agresat fizic partea vătămată. Deşi din declaraţiile părţilor nu a rezultat cu certitudine că inculpatul ar fi ameninţat partea vătămată pentru a o determina să urce în maşină, este cert că astfel de ameninţări au fost proferate de către inculpat atunci când partea vătămată se afla deja în autovehicul iar inculpata (..) începuse să-i reproşeze faptul că acesta ar fi violat-o în trecut şi să-i ceară o sumă de bani. Astfel, atât din declaraţia părţii vătămate cât şi din cea a inculpatei (..) rezultă că inculpatul (..) a ameninţat partea vătămată că îl va duce în vie unde îşi va bate joc de el şi îl va tăia, ameninţări ce au fost proferate după ce inculpata (..) îi solicitase părţii vătămate o sumă de bani. În aceeaşi ordine de idei, şi inculpatul (..) a precizat că (..) i-a spus părţii vătămate că dacă nu îi va da banii inculpatei (..), “se poate ajunge la poliţie sau chiar mai rău”.

În contextul existenţei acestor ameninţări, era lipsit de relevanţă faptul că inculpatul nu a mai repetat ameninţările şi în momentul în care i-au cerut părţii vătămate să scoată bani de pe card, fiind evident că acesta a acţ(..)at sub imperiul ameninţărilor anterioare şi sub constrângere morală, iar nu ca rezultat al propriei voinţe. Acest lucru rezultă şi din faptul că iniţial inculpaţii (..) şi (..) s-au deplasat la bancomat cu card-urile părţii vătămate.

Relevant sub aspectul existenţei infracţiunii de tâlhărie era şi faptul că partea vătămată a fost deposedată de telefonul mobil şi de portmoneu, de către inculpata (..), în autovehicul, în acelaşi context în care inculpatul (..) îi adresa ameninţările menţ(..)ate anterior, inculpatul ştiind că partea vătămată i-a dat respectivele bunuri inculpatei (..).

Deşi în momentul în care părţile au ajuns la domiciliul părţii vătămate, inculpatul (..) nu i-a mai adresat acestuia ameninţări verbale explicite, acţiunile inculpatului se circumscriau noţiunii de ameninţare şi erau susceptibile de a crea o temere părţii vătămate şi de a o face să acţ(..)eze împotriva voinţei sale, atât timp cât inculpatul (..) a avut tot timpul asupra sa o bâtă de base-ball, bâtă cu care la un moment dat a bătut în uşa locuinţei părţii vătămate, cerându-i acestuia să deschidă uşa. Era evident că un asemenea comportament al inculpatului, coroborat cu ameninţările proferate anterior, pe parcursul desfăşurării activităţii infracţ(..)ale şi cu faptul că inculpatul a şi lovit partea vătămată cu piciorul în bazin, fapt perceput de către martorul Bucur Mihai-Stelică, era susceptibil să determine partea vătămată să dea sistemul home-cinema şi calculatorul inculpaţilor şi că partea vătămată a făcut acest lucru doar din cauza acestor ameninţări.

De aceea, instanţa a apreciat că acţiunile inculpatului (..), descrise anterior întruneau elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.1, alin.2 lit. c şi alin.21 lit.a, b, c C.pen. cât timp o parte a activităţii infracţ(..)ale s-a desfăşurat într-un loc public şi într-un mijloc de transport, iar o parte în locuinţa părţii vătămate, iar inculpatul a avut asupra sa o bâtă de base-ball şi a fost însoţit de alte două persoane.

Relativ la încadrarea juridică dată faptei săvârşită de către inculpatul (..), instanţa a apreciat că cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, formulată de către avocatul ales al acestuia, din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de şantaj, prevăzută de art.194 alin.2 C.pen., nu era întemeiată. În această ordine de idei, elementul esenţial care distingea cele două infracţiuni,a constat în timpul scurs între acţiunea de constrângere a părţii vătămate şi momentul în care aceasta a cedat acestei constrângeri şi remite un bun făptuitorului. Pentru a subzista infracţiunea de şantaj este necesar ca între cele două momente să existe o oarecare perioadă de timp, în timp ce în cazul tâlhăriei, constrângerea exercitată fie prin violenţă, fie prin ameninţare, este urmată imediat de sustragerea din posesia părţii vătămate a unui bun, această din urmă ipoteză fiind incidentă în prezenta cauză, întrucât partea vătămată i-a dat telefonul şi portmoneul inculpatei (..), imediat după ameninţările proferate de către inculpatul (..) şi le-a dat inculpaţilor sistemul home-cinema, în condiţiile în care inculpatul (..) se afla la el în casă, cu o bâtă asupra sa.

Faptul că partea vătămată a cedat sistemul home-cinema doar ca o garanţie, până când ar fi dat inculpaţilor suma de 1000 de lei, nu avea nici o relevanţă, întrucât partea vătămată nu avea nici o obligaţie legală sau morală de a da vreunuia dintre inculpaţi vreo sumă de bani sau vreun bun, susţinerile inculpatei (..) că ar fi fost violată de către partea vătămată neavând nici un suport probator câtă vreme aceasta nu a depus nici o plângere la poliţie. Oricum, partea vătămată a acceptat să dea sistemul home-cinema precum şi telefonul mobil şi portmoneul nu ca urmare a ameninţărilor cu formularea unei plângeri penale ci din cauza ameninţării că va fi dus în vie şi tăiat, coroborate cu faptul că inculpatul (..) a intrat în domiciliul său, având o bâtă asupra sa, şi fiind însoţit şi de inculpatul (..), aceste două momente neputând fi scindate din punct de vedere subiectiv, ci fiind momente în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţ(..)ale, motiv pentru care infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului (..) are caracter continuat.

În ceea ce o priveşte pe inculpata minoră (..), faptul că aceasta i-a sustras portmoneul şi telefonul mobil părţii vătămate, ameninţându-l pe acesta că îl va lovi cu o bâtă şi profitând de prezenţa inculpatului (..) şi de temerea pe care ameninţările acestuia i-o insuflau părţii vătămate, şi ulterior a participat la sustragerea sistemului home-cinema de la domiciliul părţii vătămate, rezultă chiar din propria declaraţie a inculpatei, aceasta fiind singura care a recunoscut atât sub raport subiectiv cât şi sub raport obiectiv implicarea sa în fapta dedusă judecăţii. De asemenea, faptul că inculpata minoră i-a adresat ameninţări părţii vătămate rezultă şi din declaraţiile inculpaţilor (..) şi (..), acesta din urmă fiind cel care a împiedicat-o pe inculpată să lovească partea vătămată, pentru a nu sparge geamurile maşinii.

Deşi inculpata minoră a susţinut că a acţ(..)at astfel nu în scopul de a deposeda partea vătămată de anumite bunuri ci doar pentru a-l speria pe acesta şi a se răzbuna deoarece anterior ar fi fost violată, acest aspect nu era relevant în ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei sale, pentru existenţa infracţiunii de tâlhărie fiind suficient ca intenţia de a deposeda partea vătămată de un bun să apară şi pe parcursul desfăşurării ameninţărilor sau violenţelor la adresa acestuia. În rest, şi în cazul acestei inculpate erau incidente aceleaşi elemente circumstanţiale ca şi în cazul inculpatului (..), cât timp prima parte a acţiunii ilicite s-a desfăşurat într-un loc public şi în autovehiculul inculpatului (..), iar a doua parte în locuinţa părţii vătămate, inculpata fiind prezentă pe întreg parcursul desfăşurării evenimentelor iar fapta a fost săvârşită de trei persoane, una dintre ele (inculpatul (..)) având asupra sa o bâtă, acesta fiind un element circumstanţial real, ce se răsfrânge asupra tuturor participanţilor, cu atât mai mult cu cât aceştia ştiau că inculpatul (..) are asupra sa bâta.

Şi în cazul inculpatei (..) infracţiunea ce i-a fost reţinută în sarcină avea caracter continuat, toate actele materiale, fie de ameninţare, fie de deposedare a părţii vătămate de anumite bunuri, desfăşurându-se, timp de câteva ore, în baza unei rezoluţii infracţ(..)ale unice.

Relativ la inculpatul (..), deşi implicarea subiectivă şi obiectivă a acestuia în fapta ce formează obiectul prezentei cauze este mai mică decât cea a celorlalţi doi inculpaţi, instanţa apreciază că şi activitatea acestuia prezintă elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.21 lit.a, b, c, cu aplic. art. 41 C.pen.

In acest sens, deşi acest inculpat nu a fost de la început alături de ceilalţi doi inculpaţi, trebuie observat că el a fost prezent în momentul în care inculpatul (..) îi adresa ameninţări părţii vătămate şi, ulterior, când, urmare acestor ameninţări, partea vătămată a acceptat să dea card-urile celorlalţi inculpaţi, însoţindu-i pe aceştia şi la domiciliul părţii vătămate, unde, la un moment dat, a participat la transportul sistemului home-cinema la maşină.

Faptul că inculpatul (..), personal, nu i-a adresat ameninţări părţii vătămate şi nici nu l-a agresat fizic, era real, dar nu avea relevanţă sub aspectul existenţei infracţiunii de tâlhărie, cât timp simpla prezenţă a acestui inculpat a fost de natură, date fiind toate circumstanţele obiective ale cauzei, să sporească temerea părţii vătămate şi să crească şansele de consumare a infracţiunii. Faptul că inculpatul a acceptat să rămână alături de ceilalţi inculpaţi deşi a perceput nemijlocit ameninţările pe care aceştia le-au adresat părţii vătămate şi cererea adresată acestuia de a le da, iniţial, card-urile şi ulterior un sistem home-cinema, deşi, dacă nu dorea să participe la faptă, ar fi avut posibilitatea să plece, făcea ca acest inculpat să aibă calitatea de autor al infracţiunii de tâlhărie, cu atât mai mult cu cât s-a implicat şi obiectiv, spre sfârşitul activităţii infracţ(..)ale, ajutând la transportarea sistemului home-cinema din casa părţii vătămate la autovehiculul inculpatului (..), fapt ce rezultă şi din declaraţia martorului Bucur Mihai-Stelică.

Sub acest ultim aspect, nu are relevanţă faptul că inculpatul (..) nu a avut nici un beneficiu material în urma săvârşirii faptei, fiind suficient că acesta a participat la deposedarea părţii vătămate de un anumit bun, iar împărţirea ulterioară a bunurilor între inculpaţi sau faptul că toate bunurile au rămas la unul dintre inculpaţi nu mai ţine de încadrarea juridică a faptei, deoarece aceasta se consumă în momentul în care s-a realizat deposedarea victimei ca urmare a exercitării ameninţării sau violenţelor.

Bineînţeles că, pentru aceleaşi considerente expuse în cazul celorlalţi doi inculpaţi, şi în cazul inculpatului (..) erau incidente elementele circumstanţiale prevăzute de art. 211 alin.2 lit. c şi alin. 21 lit.a, b, c C.pen., precum şi caracterul continuat al infracţiunii.

Prin urmare, instanţa apreciază că faptele puse în sarcina inculpaţilor au fost probate şi întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.1, alin.-2 lit.c şi alin.21 lit.a, b, c C.pen., cu aplic. art.41 alin.2 C.pen., urmând să atragă răspunderea penală a acestora.

La individualizarea pedepselor ce se vor aplica inculpaţilor, precum şi a modului de executare a acestora, trebuie observat că între cei trei inculpaţi există diferenţe majore determinate de gradul diferit de participare la săvârşirea faptei precum şi de vârsta inculpaţilor.

Astfel, în cazul inculpatului (..), trebuie reţinută circumstanţa agravantă prevăzută de art.75 lit. c C.pen., întrucât acesta a avut cunoştinţă despre faptul că inculpata (..) este minoră, având chiar o relaţie cu aceasta. Pe de altă parte, se va reţine şi circumstanţa atenuantă legală prevăzută de art.74 lit. a C.pen., deoarece inculpatul se află la primul conflict cu legea penală. Existând un concurs între circumstanţele agravante şi cele atenuante, devin incidente dispoziţiile art.80 alin.2 C.pen., sens în care instanţa apreciază că pedeapsa trebuie orientată spre minim, însă trebuie să depăşească acest minim. Sub acest aspect, instanţa constată că fapta săvârşită de către inculpatul (..) prezintă un grad foarte ridicat de pericol social şi relevă o periculozitate sporită a inculpatului, deşi acesta este la primul conflict cu legea penală, atât prin chiar elementele sale constitutive cât şi prin împrejurările concrete în care fapta a fost săvârşită. În această ordine de idei, trebuie observat că inculpatul nu a avut nici o reţinere în a intra în locuinţa părţii vătămate, chiar dacă şi-a dat seama că şi alte persoane percep acest lucru, iar prin întreaga sa activitate infracţ(..)ală a lipsit partea vătămată de libertate timp de câteva ore, acţiune care, deşi nu poate constitui obiectul unei infracţiuni distincte, poate constitui o modalitate de săvârşire a infracţiunii de tâlhărie şi relevă gradul sporit de periculozitate al inculpatului. Mai mult decât atât, deşi inculpatul, dată fiind vârsta sa şi experienţa profes(..)ală şi de viaţă (din actele de la urmărire penală rezultă că inculpatul a fost timp de 12 ani jandarm), ar fi trebuit să ia măsuri pentru a tempera elanul infracţ(..)al al inculpatei (..), dimpotrivă, a ajutat la realizarea activităţii infracţ(..)ale a acesteia, fapta sa prezentând, şi din această perspectivă, un grad deosebit de pericol social.

De aceea, instanţa apreciază că aplicarea unei pedepse cu închisoarea de 8 ani, cu executarea în regim de detenţie, este aptă să corespundă scopurilor generale ale pedepsei precum şi ale răspunderii penale, prin raportarea la toate elementele subiective şi obiective privitoare la inculpat.

În ceea ce o priveşte pe inculpata minoră (..), instanţa apreciază că sunt incidente circumstanţele atenuante legale prevăzută de art. 74 lit. a, c C.pen., deoarece inculpata a recunoscut săvârşirea faptei şi se află la primul conflict cu legea penală. De aceea, devin aplicabil art.76 alin.1 lit. c C.pen., pedeapsa trebuind coborâtă sub minimul special, minim care trebuie înjumătăţit, potrivit art.109 C.pen., având în vedere starea de minoritate a inculpatei.

În acest sens, instanţa a apreciat că o pedeapsă de trei ani închisoare este în concordanţă cu contribuţia concretă a inculpatei la săvârşirea faptei, deoarece nu trebuie neglijat faptul că acesteia i-a aparţinut iniţiativa pentru săvârşirea faptei.

Relativ la individualizarea executării pedepsei, instanţa a apreciat că, dată fiind vârsta mică la care inculpata a intrat în contact cu rigorile legii penale precum şi traumele pe care le-a suferit anterior, după cum rezultă din conţinutul referatului de evaluare, este suficientă aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiţ(..)ată a executării acesteia, deoarece o eventuală executare în regim de detenţie nu ar face decât să accentueze traumele menţ(..)ate anterior, situaţie în care scopul preventiv şi educativ al pedepsei nu ar putea fi atins ci dimpotrivă.

Bineînţeles că pe parcursul termenului de încercare inculpata trebuia să fie supravegheată de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Tulcea, tocmai pentru că vârsta pe care o are şi impulsurile contradictorii sub imperiul cărora acţ(..)ează necesită intervenţia unei instituţii de specialitate.

Referitor la inculpatul (..), instanţa a constatat că era incidentă circumstanţa atenuantă legală prevăzută de art.74 lit.a C.pen., deoarece inculpatul se află la primul contact cu legea penală, situaţie în care era obligatorie aplicarea unei pedepse sub minimul special, potrivit art.76 alin. 1 lit.b C.pen. În această ordine de idei, aplicarea unei pedepse de 4 ani închisoare era aptă să conducă la reeducarea inculpatului şi corespundea şi scopului preventiv al pedepsei, cuantumul redus al pedepsei aplicată acestui inculpat, în raport cu inculpatul (..) fiind dat tocmai de contribuţia mult mai redusă a acestuia la săvârşirea faptei, ceea ce releva şi o periculozitate mult mai mică a acestuia.

Mai trebuie precizat că în cazul inculpatului (..) nu putea fi reţinută circumstanţa agravantă prevăzută de art.75 lit.c C.pen., deoarece inculpatul nu ştia, la momentul săvârşirii faptei, că inculpata (..) era minoră, întrucât nu o cunoştea dinainte, văzând-o prima oară chiar cu ocazia săvârşirii faptei, aspect ce a rezultat din declaraţiile tuturor inculpaţilor.

În ceea ce priveşte modul de individualizare a executării pedepsei, instanţa a apreciat că era suficientă aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, potrivit art.861 C.pen., deoarece deşi inculpatul a avut o contribuţie mai mică la săvârşirea faptei, totuşi aceasta prezintă, prin chiar elementele sale constitutive, un grad de pericol social foarte ridicat.

Mai trebuie precizat, în privinţa inculpatului (..), că aplicarea unei pedepse cu executarea în regim de detenţie ar fi fost justificată dacă s-ar fi făcut proba, dincolo de orice dubiu, a existenţei unei înţelegeri prealabile între inculpatul (..) şi inculpatul (..), ceea ce ar fi făcut ca implicarea subiectivă a inculpatului (..) să fi avut o cu totul altă dimensiune şi să releve o periculozitatea mai mare a acestuia. O astfel de probă nu există însă, declaraţiile părţilor fiind contradictorii sub acest aspect, ceea ce determină un dubiu, care bineînţeles profită inculpatului.

Relativ la latura civilă, în cauză partea vătămată Popa Ştefan-Cătălin s-a constituit parte civilă, iniţial cu suma de 2100 de lei, pentru ca la termenul de judecată din 28 noiembrie 2008 să îşi micşoreze pretenţiile civile la suma de 140 de lei, reprezentând banii pe care inculpata (..) i-a luat din portofel. Sub acest aspect, instanţa apreciază că acţiunea civilă este întemeiată în parte, şi anume doar în limita sumei de 40 de lei, deoarece inculpata (..) a recunoscut, în toate declaraţiile sale, doar această sumă, iar alte probe, în sprijinul susţinerilor părţii civile, nu există. Bineînţeles că inculpata minoră trebuie obligată la plata acestei sume în solidar cu partea responsabilă civilmente dar şi cu inculpatul (..). Trebuie precizat că inculpatul (..) nu poate fi obligat în solidar cu ceilalţi doi inculpaţi deoarece nu era prezent atunci când partea vătămată a fost obligat să-i dea banii inculpatei.

Ca un ultim aspect, mai trebuie precizat că în cauză se impune confiscarea de la inculpatul (..) a bâtei de base-ball, potrivit art.118 alin.1 lit. b C.pen., deoarece aceasta a fost folosită la săvârşirea faptei.

Având în vedere aceste considerente, instanţa urmează să respingă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei pusă în sarcina inculpatului (..), din infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit.c şi alin. 21 lit.a, b, c C.pen., cu aplic. art.41 alin.2 şi art.75 lit.c C.pen., în infracţiunea de şantaj, prevăzută de art.194 alin.2 C.pen., ca nefondată.

În baza art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.21 lit.a, b, c C.pen. cu aplic.art.41 alin.2 C.pen., a art.74 lit.a, art.75 lit.c şi art. 80 alin.2 C.pen., va condamna pe inculpatul (..) la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.

În baza art.71 C.pen., i se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a şi lit.b C.pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art.350 C.proc.pen., va menţine starea de arest preventiv a inculpatului şi în baza art.88 C.pen., deduce din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 14.10.2008, la zi.

În baza art. 211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.21 lit.a, b, c C.pen., cu aplic.art.41 alin.2, art. 74 lit.a, c C.pen., art.76 alin.1 lit.c C.pen., art.99 şi art.109 C.pen., a condamnat-o pe inculpata minoră (..) la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.

În baza art.71 C.pen., a interzis inculpatei minore drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a şi lit.b C.pen., pe durata pedepsei.

În baza art.81 C.pen., a dispus suspendarea condiţ(..)ată a executării pedepsei, pe o durată de 5 ani, ce constituie termen de încercare, potrivit art.110 C.pen.

În baza art.1101 C.pen., a dispus ca, până la împlinirea vârstei de 18 ani inculpata minoră să respecte obligaţia prevăzută de art.103 alin.3 lit.b C.pen., în sensul de a nu intra în legătură cu inculpaţii (..) şi (..), iar după împlinirea vârstei de 18 ani, până la împlinirea termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere prevăzute de art.863 alin.1 C.pen.:

– să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Tulcea, la datele fixate de către această instituţie;

– să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

– să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

– să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă;

– şi să nu intre în legătură cu inculpaţii (..) şi (..), până la împlinirea termenului de încercare, potrivit art.863 alin.3 lit. d C.pen.

A încredinţat supravegherea inculpatei minore, atât înainte cât şi după împlinirea vârstei de 18 ani, Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Tulcea.

În baza art. 359 C.proc.pen., i s-a atras atenţia inculpatei minore asupra cazurilor de revocare a suspendării condiţ(..)ate a executării pedepsei prevăzute de art.83-84 C.pen.

În baza art. 71 alin.5 C.pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii, pe durata suspendării condiţ(..)ate a executării pedepsei.

În baza art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.21 lit.a, b, c C.pen., cu aplic.art.41 alin.2, cu aplic.art.74 lit.a C.pen. şi art.76 alin.1 lit.b C.pen., l-a condamnat pe inculpatul (..) la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.

În baza art.71 C.pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a şi lit.b C.pen., pe durata pedepsei.

În baza art. 861 alin.1 C.pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe o durată de 7 ani, ce constituie termen de încercare potrivit art.862 C.pen.

În baza art.863 C.pen., pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

– să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Tulcea, la datele fixate de către această instituţie;

– să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

– să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

– să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art.359 C.proc.pen., i s-a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, prevăzute de art. 864 C.pen.

În baza art.71 alin.5 C.pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art.88 C.pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive, de la 14.10.2008 la 17.10.2008, inclusiv.

S-a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de către partea civilă Popa Ştefan-Cătălin, astfel cum a fost precizată.

În baza art.346 C.proc.pen., rap. la art.14 C.proc.pen., cu aplic.art.998 şi urm. C.civ., a obligat pe inculpatul (..), în solidar cu inculpata minoră (..), şi pe aceasta în solidar cu partea responsabilă civilmente Belibou Mariana, la plata sumei de 40 de lei, către partea civilă reprezentând despăgubiri civile pentru prejudicii materiale.

În baza art.118 alin.1 lit.b C.pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul (..) a bâtei de base-ball, folosită la săvârşirea infracţiunii.

Impotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat apel inculpaţii (..) şi (..).

Inculpatul (..) a criticat hotărârea atacată sub aspectul încadrării juridice, solicitând şi în apel, schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care este cercetat din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de şantaj prev. de art. 194 alin. 2 Cod penal, arătând că latura obiectivă a infracţiunii de tâlhărie este asimilată celei de furt, respectiv luarea unui bun în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept, că numai partea vătămată susţine existenţa infracţiunii de tâlhărie; că inculpatul (..) a arătat că nu a lovit sau ameninţat partea vătămată, ci l-a informat doar cu privire la faptele părţii vătămate în raport cu inculpata (..) şi de faptul că i-ar datora acesteia suma de 10 – 11 milioane lei pentru ca minora să nu sesizeze organele de poliţie. A mai arătat inculpatul că instanţa de fond a motivat că infracţiunea de şantaj trebuie să dureze un timp, în speţă aflându-se în această situaţie; inculpaţii mergând acasă la partea vătămată de unde au luat sistemul home-cinema, telefonul şi portofelul victimei, până când aceasta înţelegea să plătească suma datorată, situaţie în care, în mod evident nu ne aflăm în faţa unei infracţiuni de tâlhărie, bunurile nefiind luate pentru a fi însuşite de inculpaţi.

In final, inculpatul a solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de şantaj, aplicarea prevederilor art. 74 – 76 Cod penal, şi a art. 81 Cod penal, în subsidiar, solicitând aplicarea circumstanţelor atenuante şi aplicarea unei pedepse legale cu pedeapsa pe care acesta a executat-o în stare de arest preventiv, neputându-se face un tratament discriminatoriu între inculpaţi.

Inculpatul (..) a criticat hotărârea atacată, arătând că simpla sa prezenţă în locul unde se săvârşea o infracţiune nu poate să conducă la faptul că s-ar număra printre autori, că pentru a se reţine săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, trebuie dovedit faptul că a avut intenţia să-şi însuşească bunul, or, din întregul material probator nu rezultă că s-ar face vinovat de comiterea vreunei infracţiuni, nefăcând nici un gest pentru a ajuta pe ceilalţi inculpaţi la săvârşirea vreunei infracţiuni.

In final, inculpatul a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi achitarea sa în conformitate cu disp. art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. c Cod penal.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale apelate în raport de criticile formulate, cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, în limitele prev. de art. 371 alin. 1 Cod proc. pen., tribunalul reţine următoarele:

Referitor la cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpatul apelant (..), trebuie remarcat că, într-adevăr, între infracţiunile de tâlhărie şi şantaj există asemănări, însă aceste două infracţiuni se deosebesc esenţial, sub aspectul relaţiilor sociale încălcate. Dacă în cazul infracţiunii de ultraj sunt încălcate relaţiile sociale referitoare la libertatea persoanei, în cazul infracţiunii de tâlhărie sunt încălcate relaţiile sociale referitoare la patrimoniul persoanei şi numai adiacent, datorită violenţei sau ameninţării folosite de făptuitor, este atinsă libertatea fizică sau psihică a persoanei.

Urmarea imediată la infracţiunea de şantaj constă într-o stare de pericol cu privire la valorile ce alcătuiesc obiectul faptei, iar în cazul tâlhăriei, în diminuarea patrimoniului victimei.

Din punct de vedere al consumării infracţiunii, şantajul se finalizează în momentul creării stării de pericol, neavând relevanţă dacă făptuitorul a mai obţinut sau nu folosul urmărit. In cazul tâlhăriei, consumarea faptei este în directă legătură cu obţinerea bunului de către făptuitor.

Cele două infracţiuni se mai deosebesc şi prin aceea că tâlhăria se caracterizează prin simultaneitatea violenţei sau ameninţării cu actul victimei de a ceda bunul său, în timp ce în cazul şantajului, infractorul întrebuinţează violenţe sau ameninţarea pentru a obţine ulterior un bun.

Revenind la datele speţei, tribunalul constată că toate deosebirile dintre cele două infracţiuni se regăsesc în cauză, judecătoria reţinând în mod corect că în contextul în care partea vătămată i-a dat inculpatei (..) telefonul şi portmoneul imediat după ameninţările proferate de inculpatul (..), iar sistemul home-cinema l-a remis atunci când inculpaţii se aflau în casa sa, inculpatul (..) având asupra sa o bâtă.

Relevant pentru reţinerea infracţiunii de tâlhărie şi nu a celei de şantaj este faptul că din piesele dosarului a rezultat că partea vătămată a dat inculpaţilor bunurile enumerate mai sus, după ce inculpatul (..) l-a ameninţat că îl vor duce în vie, îl vor tăia, şi îşi vor bate joc de el, şi tribunalul consideră că susţinerile inculpaţilor referitoare la predarea bunurilor ca o garanţie până la înmânarea sumei de 1000 lei nu au nicio relevanţă pentru încadrarea juridică a faptelor, în contextul în care nu s-a făcut dovada existenţei unei plângeri împotriva părţii vătămate cu privire la săvârşirea infracţiunii de viol.

In mod corect, prima instanţă a reţinut că infracţiunea de tâlhărie săvârşită atât de inculpatul (..), cât şi de ceilalţi doi inculpaţi, are caracter continuat, cele două etape în care au acţ(..)at inculpaţii fiind momente în realizarea aceleaşi rezoluţii infracţ(..)ale.

Cu privire la critica relativă la individualizarea discriminatorie a pedepselor aplicate celor trei inculpaţi, tribunalul constată că în mod corect instanţa de fond a reţinut că participarea inculpaţilor la săvârşirea faptelor a fost diferită, acest aspect reflectându-se în pedepsele aplicate.

Inculpatului (..) i-a fost reţinută circumstanţa prev. de art. 74 lit. a, acesta aflându-se la primul conflict cu legea penală, însă, chiar şi în contextul existenţei unui concurs între cauzele de agravare şi cele de atenuare, pedeapsa aplicată putea fi coborâtă sub minimul special prevăzut de lege.

Din această perspectivă, apelul inculpatului este întemeiat, urmând a fi admis în conformitate cu disp. art. 379 pct. 2 lit. a Cod proc. pen.

Se va desfiinţa în parte hotărârea apelată cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului (..).

Judecând în fond, ţinând seama de criteriile prev. de art. 72 Cod penal, de disp. art. 80 Cod penal, urmează a reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 8 ani închisoare la 6 ani închisoare, tribunalul având în vedere în continuare gradul sporit de periculozitate al inculpatului. Nu se poate trece cu vederea faptul că inculpatul a fost jandarm vreme de 12 ani, experienţă profes(..)ală care ar fi trebuit să-l determine să aplaneze conflictul dintre partea vătămată şi inculpata minoră (..), şi să se abţină de la săvârşirea unor fapte antisociale. Uşurinţa cu care a acceptat propunerea inculpatei minore, faptul că purta asupra sa arme albe (cuţit tip ba(..)etă şi bâtă), pun în evidenţă periculozitatea deosebită a acestui inculpat.

Considerăm şi noi că executarea pedepsei în regim de detenţie este singura aptă să-l determine pe inculpat să se abţină în viitor de la comiterea altor infracţiuni cu violenţe.

In temeiul art. 350 alin. 1 Cod proc. pen., se va menţine măsura arestării preventive a inculpatului (..), începând cu data de 17 februarie 2009 şi până la 28 martie 2009, urmând a deduce din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive de la 14 octombrie 2008 şi până la rămânerea definitivă a hotărârii.

Cum alte motive de nelegalitate sau netemeinicie nu au fost constatate din oficiu, celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate vor fi menţinute ca legale şi temeinice.

In ceea ce priveşte apelul declarat de inculpatul (..), reevaluând întregul material probator, tribunalul constată că, deşi n-a avut nici un beneficiu material în urma săvârşirii faptei, nu a ameninţat şi agresat partea vătămată, acesta a acceptat să rămână împreună cu ceilalţi doi inculpaţi, spre sfârşit implicându-se în transportarea sistemului home-cinema. Această ultimă contribuţie materială a inculpatei Crăiţă la deposedarea părţii vătămate atrage calitatea sa de autor al infracţiunii de tâlhărie alături de ceilalţi inculpaţi; mai mult, demonstrează intenţia sa de a-şi uni activitatea sa cu a celorlalţi doi coinculpaţi.

Inculpatul Crăiţă ar fi putut pleca oricând de lângă inculpaţii (..) şi (..), dar nu a făcut-o, dimpotrivă, s-a implicat în maniera descrisă mai sus, astfel că apărările sale nu pot fi primite. In mod corect, prima instanţă a reţinut vinovăţia sa, şi ţinând seama de circumstanţele sale personale, a făcut o judicioasă individualizare a pedepsei, atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare.

Aşa fiind, urmează a respinge apelul său ca nefondat şi a-l obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Tags: art. 211 Cod penal

Tâlhărie, art. 211 Cod penal

SENTINŢA PENALĂ Nr. 122/15.04.2010

Prin rechizitoriul înregistrat la această instanţă, Parchetul de pe lângă Judecătorie a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului L.F., cu datele de stare civilă din dispozitiv, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 2 lit. b şi alin. 2 ind. 1 lit. c Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, constând în aceea că în noaptea de 31.01.2010, în jurul orelor 5:00, a pătruns în locuinţa părţii vătămate A.G., de unde a sustras prin violenţă un pachet de ţigări şi suma de 300 lei, cauzându-i părţii vătămate leziuni vindecabile în 11-12 zile de îngrijiri medicale.

Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat integral.

Prin declaraţia dată în instanţă, inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei puse în sarcina sa, arătând că este nepotul părţii vătămate, în gospodăria căruia munceşte în mod frecvent, iar în noaptea de 31.01.2010, venind de la discotecă şi fiind în stare de ebrietate, a intrat în locuinţa acestuia, fără a forţa uşa, trăgând pur şi simplu de o sârmă, pentru a mânca ceva; partea vătămată s-a trezit, i-a dat două ţigări, apoi l-a tras de haine, iar el atunci a lovit pe partea vătămată, însă nu îşi aminteşte cum, fiind în stare avansată de ebrietate.

Au fost audiaţi martorii din lucrări M.F. şi A.P., iar la propunerea inculpatului a fost audiat martorul A.A., declaraţiile acestora fiind consemnate la dosarul cauzei.

Examinând probele administrate în dosarul cauzei, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt :

Inculpatul este nepotul părţii vătămate, la solicitarea acesteia în mod frecvent o ajută pe aceasta la treburile gospodăreşti.

În noaptea de 31.01.2010, întorcându-se de la discotecă şi fiind în stare de ebrietate, inculpatul a intrat în locuinţa părţii vătămate, uşa fiind închisă doar cu un cârlig, şi a căutat prin camera în care dormea partea vătămată mâncare; profitând că partea vătămată dormea, inculpatul s-a apropiat de pat şi a sustras un pachet de ţigări şi suma de 300 lei, care se afla sub pernă.

În acel moment, partea vătămată s-a trezit şi l-a prins de mână pe inculpat, după care inculpatul i-a aplicat părţii vătămate mai multe lovituri în zona capului pentru a nu putea fi identificat şi pentru a-şi asigura scăparea, după care a fugit cu bunurile sustrase.

Această împrejurare de fapt rezultă atât din cuprinsul declaraţiei părţii vătămate, dar şi din declaraţia inculpatului.

De asemenea, martorul A.P., vecin cu partea vătămată, a declarat că în noaptea respectivă a ieşit în curte, a văzute pe partea vătămată în faţa uşii ţipând, avea sânge pe faţă, de asemenea, a văzut un bărbat fugind din curtea părţii vătămate, fără însă a-l identifica, după care a anunţat salvarea.

La fel şi martorul A.A., audiat la propunerea inculpatului, a declarat că a doua zi partea vătămată i-a relatat că a fost bătut de inculpatul L.F., care i-a sustras în noaptea aceea nişte bunuri de la domiciliu.

Conform raportului de constatare medico-legală nr. xxx/01.02.2010, partea vătămată a suferit leziuni vindecabile în 11-12 zile de îngrijiri medicale.

În cursul urmăririi penale şi apoi în timpul judecăţii, partea vătămată a revenit asupra declaraţiei iniţiale, în sensul că suma de 300 lei nu a fost sustrasă de inculpat, ci a găsit-i ulterior sub patul unde dormea, intenţia sa este însă în sensul de a-l exonera pe inculpat de răspundere penală, cu atât mai mult cu cât la cercetarea la faţa locului efectuată a doua zi de lucrătorii de poliţie nu a învederat acest aspect şi nici nu a fost găsită nicio sumă de bani.

Chiar dacă inculpatul în mod frecvent mergea la locuinţa părţii vătămate, unde mai şi rămânea peste noapte, această împrejurare nu are relevanţă asupra fapte puse în sarcina sa, din probele administrate în cauză rezultând fără echivoc intenţia sa de a sustrage prin violenţă părţii vătămate bunuri de la domiciliu.

În drept, fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 2 lit. b şi alin. 2 ind. 1 lit. c Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, în baza căruia inculpatul va fi pedepsit.

La individualizarea pedepsei ce va fi aplicată, instanţa va avea în vedere gradul de pericol social al infracţiunii, circumstanţele concrete în care a fost comisă, gradul de rudenie între părţi şi împrejurarea că inculpatul a obţinut o „iertare” din partea părţii vătămate, care îi este unchi, faptul că prejudiciul a fost acoperit integral, şi în raport de aceste criterii se reţine că scopul educativ şi preventiv al pedepsei va putea fi realizat prin condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii în regim de detenţie, orientată sub minimul special prevăzut de legea penală.

Instanţa va menţine starea de arest a inculpatului şi va deduce prevenţia din durata pedepsei aplicate.

Constatând îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, instanţa va obliga pe inculpat la plata cheltuielilor de transport şi cele privind îngrijirile medicale acordate părţii vătămate, respectiv către Spitalul orăşenesc T. şi Serviciul de Ambulanţă Neamţ.

Tags: art. 211 Cod penal, tâlhărie

Tâlhărie, art. 211 Cod Penal

Obiect: tâlhărie, art. 211 Cod Penal

Sentinţa penală nr. 6/04.02.2010

Prin rechizitoriul înregistrat la această instanţă, Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg.Neamţ a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaţilor L.M. şi B.B., cu datele de stare civilă din dispozitiv, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 2 lit. b,c, alin. 2 ind. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 şi urm., art. 33 lit.a Cod penal; trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului L.M., cu datele de stare civilă din dispozitiv, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 2 lit. b,c, alin. 2 ind. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c, art. 33 alin. 1 lit. a Cod penal.

S-a reţinut în esenţă în actul de sesizare a instanţei că în cursul serii de 29.xx.20xx, L.M. împreună cu minorii L.M. şi B.B. au deposedat prin violenţă, respectiv pe strada X., pe partea vătămată G.I., căruia i-au sustras un telefon mobil marca Nokia 6300 şi suma de 22,5 lei, apoi, la interval de o oră, s-au deplasat în zona autogării, unde, tot prin violenţă, au deposedat pe partea vătămată G.M., căruia i-au sustras o sacoşă cu bunuri alimentare şi bani.

Prin declaraţiile date în instanţă, inculpaţii au recunoscut săvârşirea faptei asupra victimei G.M., au negat săvârşirea infracţiunii de tâlhărie asupra părţii vătămate G.I..

Din administrarea întregului probatoriu administrat atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt :

La data de 29.xx.20xx, seara, cei trei inculpaţi, care locuiesc în com. Y., s-au deplasat în Z., cu intenţia, stabilită de comun acord, de a sustrage bunuri găsite asupra persoanelor aflate în stare de ebrietate, profitând şi de lăsarea întunericului.

Astfel, s-au deplasat în zona pieţei din oraş, acolo unde cunoşteau că se află mai multe baruri, iar străzile sunt slab iluminate, au observat şi urmărit un bărbat în stare de ebrietate, respectiv partea vătămată G.I., iar pe strada X, inculpatul L.M., cel care şi-a asumat conducerea şi coordonarea întregii activităţi infracţionale, l-a trântit la pământ şi i-a imobilizat braţele, iar ceilalţi doi inculpaţi minori l-au căutat prin buzunarele hainelor, sustrăgând un telefon mobil marca Nokia 6300 şi suma de 22,5 lei; apoi, toţi cei trei inculpaţi au fugit şi s-au deplasat în zona autogării pentru a-şi continua activitatea infracţională.

Aici au observat pe partea vătămată G.M., care a părăsit neînsoţit un bar din apropiere, cu o sacoşă asupra sa. Din nou, inculpaţii au acţionat identic, respectiv au urmărit victima şi când aceasta a intenţionat să intre în scara blocului unde locuia, inculpatul L.M. l-a trântit la pământ, timp în care ceilalţi inculpaţi minori au căutat prin buzunarele hainelor şi au sustras sacoşa şi suma de 40 lei.

La scurt timp, inculpaţii au fost depistaţi de poliţie în zona intersecţiei „I.”.

Asupra inculpatului L.M. a fost depistată suma de 22,5 lei, exact în componenţa reclamată de partea vătămată G.I. (2 bancnote de 10 lei, 2 bancnote de 1 leu şi o monedă de 0,5 lei), dar şi sacoşa cu produse alimentare sustrasă părţii vătămate G.M..

Atât partea vătămată G.M., cât şi partea vătămată G.I. au indicat în detaliu îmbrăcămintea şi constituţia celor trei inculpaţi, conducând la identificarea şi prinderea autorilor.

Astfel, declaraţiile inculpaţilor, prin care neagă săvârşirea faptei în zona pieţei din oraş, sunt infirmate de declaraţiile părţii vătămate G.I., prin care acesta i-a descris pe autori. De asemenea, împrejurarea că asupra inculpatului L.M. a fost depistată suma de 22,5 lei, exact în componenţa reclamată de partea vătămată G.I., este de natură să conducă la stabilirea vinovăţiei inculpaţilor în săvârşirea faptelor.

De altfel, în cursul urmăririi penale, cei doi inculpaţi minori au condus în teren lucrătorii de poliţie, indicând cu exactitate locurile unde au fost comise cele două infracţiuni, în concordanţă cu cele declarate de părţile vătămate.

În consecinţă, din probele administrate în cauză, instanţa reţine că inculpaţii se fac vinovaţi de săvârşirea a două infracţiuni de tâlhărie, astfel cum acestea au fost reţinute în actul de sesizare a instanţei.

La individualizarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului major L.M., instanţa va avea în vedere gradul de pericol social al infracţiunilor, circumstanţele concrete în care au fost comise, persoana inculpatului, care a mai comis anterior fapte grave, respectiv furturi calificate şi tâlhării, prin comportamentul său perseverent infracţional, inculpatul atentează la însăşi securitatea relaţiilor sociale; de asemenea, inculpatul se află în termenul de încercare stabilit prin sentinţele penale nr. ale Judecătoriei Tg.Neamţ, urmând ca instanţa să dispună, în baza art. 83 Cod penal, revocarea suspendării condiţionate a pedepselor de câte 1 an şi 6 luni închisoare, ce vor fi executate alături de pedeapsa aplicată prin sentinţa de faţă.

Instanţa va menţine starea de arest a inculpatului şi va deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive.

Câr priveşte pe inculpatul minor L.M., instanţa va avea în vederea atât criteriile generale de individualizare a pedepsei, dar şi persoana inculpatului, cunoscut de asemenea cu un comportament perseverent infracţional, şi acest inculpat a mai săvârşit fapte grave, furturi şi tâlhării, deşi este încă minor. Din cuprinsul referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune, rezultă că acest minor este predispus la a reitera comportamentul infracţional, cu atât mai mult cu cât mama sa nu poate să exercite un control parental corespunzător.

De altfel, inculpatul L.M. a săvârşit faptele în termenul de încercare stabilit prin sentinţele penale nr. ale Judecătoriei Tg.Neamţ, urmând ca instanţa să dispună, în baza art. 83 Cod penal, revocarea suspendării condiţionate a pedepsei de 10 luni închisoare, ce va fi executată alături de pedeapsa aplicată prin sentinţa de faţă.

În baza art. 104 Cod penal, instanţa va aplica inculpatului minor B.B. măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, avându-se în vedere vârsta minorului, gravitatea faptelor comise, concluziile raportului de evaluare, din care rezultă că relaţiile intrafamiliale sunt de indiferenţă, nu există un control parental corespunzător asupra minorului, al cărui comportament este predispus la activităţi infracţionale.

Cât priveşte latura civilă a cauzei, instanţa va obliga pe cei trei inculpaţi să restituie părţii civile G.M. suma sustrasă, respectiv 40 lei, şi să plătească părţii civile G.I. suma de 100 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând c/val. bunurilor distruse în timpul săvârşirii infracţiunii de tâlhărie (haine, curea ceas ş.a.), evident suma de 1000 lei solicitată de partea vătămată fiind exagerată şi nejustificată, cu atât mai mult cu cât aceasta nu a solicitat şi daune morale.

În baza art. 191 Cod procedură penală, inculpaţii vor fi obligaţi, în solidar cu părţile responsabile civilmente, la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în care vor fi incluse şi onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu.

Tags: art. 211 Cod penal, tâlhărie

Tâlhărie, art. 211 Cod penal

SENTINŢA PENALĂ Nr. 338/10.11.2009

Prin rechizitoriul înregistrat la această instanţă, Parchetul de pe lângă Judecătorie a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaţilor X. şi Y., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 2 lit. a şi b şi alin. 2 ind. 1 lit. a,b,c Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b pentru inculpatul X.; trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului P., cu datele de stare civilă din dispozitiv, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prev. de art. 21 alin. 2 lit. b şi alin. 2 ind. 1 lit. a,c Cod penal; punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului I., cu datele de stare civilă din dispozitiv, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tâlhărie, prev. de art. 26 raportat la art. 211 alin. 2 lit. a şi b, alin. 2 ind. 1 lit. a,b,c Cod penal.

S-a reţinut în esenţă în actul de sesizare a instanţei că în noaptea de 21/22 aprilie 2009, în jurul orelor 1,00, inculpaţii Y., X. şi P., după o înţelegere prealabilă între ei şi cu I., au pătruns în curtea, apoi în casa părţilor vătămate J. şi K., de unde, sub ameninţare, le-au sustras bani şi bunuri.

Părţile vătămate s-au constituit părţi civile în cauză iniţial faţă de toţi inculpaţii, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 1000 lei cu titlu de daune morale şi 500 lei, cu titlu de daune materiale.

Pe parcursul judecăţii, părţile vătămate au învederat instanţei că îşi menţin aceste pretenţii civile doar faţă de inculpatul I..

Prin declaraţiile date în instanţă, inculpaţii arestaţi preventiv Y., X. şi P., au recunosc ut şi regretat faptele comise.

Inculpatul I., cercetat în stare de libertate, legal citat, nu s-a prezentat în instanţă.

Au fost audiaţi martorii din lucrări, respectiv K. şi O., declaraţiile acestora fiind consemnate la dosarul cauzei.

Martora din lucrări Q., soţia inculpatului I., nu a fost de acord să dea declaraţie în cauză, neavând obligaţia de a depune mărturie, în această calitate.

Examinând probele administrate atât la urmărirea penală, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

Toţi inculpaţii locuiesc în com. I., inculpatul I. fiind cumnatul părţilor vătămate J. şi K., respectiv este căsătorit cu sora părţii vătămate K..

Inculpatul Y., lucrând ca şofer de taxi, a transportat pe J. de la P. la locuinţa sa în satul Q. în noaptea în care acesta a revenit din Italia, în concediu, înaintea sărbătorilor pascale. Pe traseu şi la domiciliul părţii vătămate cei doi au discutat, ocazie cu care inculpatul I. a aflat, dar a şi observat că partea vătămată a venit din Italia cu suma de 3000 de euro, pe care i-a purtat asupra sa într-o pereche de pantaloni.

La data de xx.xx.20xx, inculpatul Y. se afla împreună cu inculpatul X. la domiciliul inculpatului P., la un grătar, inculpatul X. fiind la acel moment concubinul surorii lui P.; acesta din urmă, iniţial nu se afla la domiciliu.

La un moment dat a venit şi inculpatul Y. cu taxiul şi pentru început a avut o discuţie în maşină cu inculpatul X., respectiv a propus acestuia să sustragă o sumă de bani de la o persoană. După discuţia celor doi, au chemat şi pe inculpatul Y. şi au propus şi acestuia să meargă la domiciliul unei persoane din J., pentru a lua o sumă de bani. Aceiaşi propunere a fost făcută şi inculpatului P., când acesta a revenit la domiciliu.

Inculpaţii X., Y. şi P. se aflau în stare de ebrietate.

Inculpaţii s-au urcat în taxiul condus de Y., respectiv inculpatul X. în faţă, ceilalţi doi în spatele maşinii, iar în jurul orelor 12 noaptea au plecat din I..

Iniţial, inculpatul Y. a relatat celorlalţi că urmează să se deplaseze în J., pe traseu a explicat inculpatului X. că vor merge la domiciliul cumnatului său în sat Vânători, pentru „a-l tâlhări” de suma de 3000 de euro, cu care s-a întors din Italia.

Ajunşi în localitatea Vânători, inculpatul Y. le-a arătat celorlalţi trei inculpaţi imobilul unde urmau să pătrundă, le-a explicat pe unde să intre şi unde sunt banii, după care s-a îndepărtat cu taxiul de imobilul respectiv.

În continuare, inculpatul Y. a sărit gardul locuinţei respective, a deschis poarta şi celorlalţi doi, după care inculpatul X. a deschis un geam şi au intrat în camera indicată de Y., respectiv inculpaţii X. şi Y., P. rămânând afară. Din camera respectivă, cei doi inculpaţi au luat 2 sticle cu vin şi o pereche de blugi, pe care inculpatul Y. le-a înmânat peste fereastră inculpatului P., rămas în continuare afară.

În toată această perioadă, inculpatul X. comunica prin telefonul mobil cu inculpatul Y., care le-a cerut celor doi să intre în camera în care dormeau proprietarii, întrucât în camera iniţială nu găsiseră banii. Cei doi inculpaţi au intrat în bucătărie, având o brichetă aprinsă, Y. a pus pe cap inculpatului X. o haină de copil, căreia i-a făcut două găuri pentru a se vedea, şi-a pus şi el pe cap o haină de copil, X. a luat un polonic, iar Y. o furculiţă mai mare şi au intrat împreună în dormitorul proprietarilor. Înainte însă de a intra în dormitor, au descuiat uşa de la intrarea casei pentru a-şi asigura mai uşor scăparea.

De asemenea, inculpatul Y. a luat paşaportul părţii vătămate K., în care se afla suma de 50 de lei.

Bărbatul din dormitor, respectiv partea vătămată J., s-a trezit şi le-a arătat inculpaţilor un portmoneu pe o masă, Y. a luat portofelul, a căutat bani şi pentru că nu a găsit i l-a înmânat lui X., acesta la rândul lui l-a aruncat pe pat.

Copilul minor al părţilor vătămate s-a trezit şi a început să plângă, astfel că cei doi inculpaţi au părăsit în fugă dormitorul, au ieşit din casă, la fel şi inculpatul Puiu, care între timp intrase în hol, şi în drum s-au întâlnit cu inculpatul Y., în maşina căruia s-au urcat, respectiv din nou inculpatul Y. în faţă, în dreapta şoferului, iar ceilalţi doi inculpaţi în spate.

În drum spre I., inculpaţii au discutat despre faptul că nu au găsit suma în valută căutată, inculpatul Y. exprimându-şi dezamăgirea. Y. i-a înmânat suma de 20 lei, pentru combustibil, păstrând suma de 30 de lei, rămasă asupra sa.

Pe traseu, inculpatul Y. a fost apelat pe telefonul mobil de către soţia sa, care i-a relatat despre faptă, cerându-i în numele părţilor vătămate, să anunţe organele de poliţie şi să vină în sprijinul acestora. Inculpatul i-a relatat că este „într-o cursă la I.” şi că în cel mai scurt timp va anunţa poliţia.

După ce i-a lăsat pe cei trei inculpaţi la locuinţele lor, inculpatul Y. s-a deplasat la domiciliul părţilor vătămate în V., luând postura de îngrijorat şi preocupat să le acorde acestora sprijin şi ajutor. A doua zi, acesta a asistat la cercetările efectuate, fiind audiat ca martor.

De remarcat că în acelaşi timp Y. ţinea legătura telefonic cu inculpatul Y., căruia îi comunica prin telefonul mobil cursul cercetărilor şi totodată i-a adresat ameninţări pentru a nu dezvălui modul de acţiune şi implicarea sa în săvârşirea faptei.

În cursul cercetărilor, inculpatul I. a părăsit ţara.

După introducerea fişelor dactiloscopice în baza de date, au fost identificaţi inculpaţii X. şi Y..

Din probele administrate în cauză, instanţa reţine că, în drept, fapta inculpaţilor X. şi Y. de a sustrage bunuri, prin ameninţare, după ce au pătruns în locuinţa părţilor vătămate, noaptea, având asupra lor arme albe şi feţele acoperite, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie în formă calificată, prev. de art. 211 alin. 2 lit. a şi b şi alin. 2 ind. 1 lit. a,b,c Cod penal; inculpatului X. îi sunt aplicabile prevederile art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal, fapta fiind săvârşită în stare de recidivă postexecutorie.

De asemenea, fapta inculpatului I. de a acorda sprijin moral şi material la săvârşirea faptei, prin oferirea de informaţii, conducerea inculpaţilor, menţinere comunicării cu aceştia şi ulterior comiterii faptei, constituie infracţiunea de complicitate la tâlhărie, prev. de art. 26 raportat la art. 211 alin. 2 lit. a şi b, alin. 2 ind. 1 lit. a,b,c Cod penal.

Inculpatul Y. a avut iniţiativa săvârşirii faptei, le-a explicat în detaliu celorlalţi compunerea imobilului părţilor vătămate, locaţia sumei în valută pe care trebuia să o sustragă, le-a propus inculpaţilor să „tâlhărească pe cineva de la J.” (a se vedea declaraţia inculpatului X. – fila 78 din dosar), de asemenea, a coordonat pe ceilalţi inculpaţi prin intermediul telefonului mobil şi le-a cerut să intre în dormitorul părţilor vătămate.

Fapta inculpatului P., astfel cum aceasta a fost descrisă mai sus, nu întruneşte însă elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, ci pe cele ale infracţiunii de furt calificat.

Astfel, inculpatul a intrat pe poarta deschisă de ceilalţi, a aşteptat iniţial afară, nu a săvârşit nici un act de violenţă faţă de părţile vătămate, nu şi-a ascuns identitatea şi nici nu a avut cum să prevadă modalitatea în care au acţionat ceilalţi doi inculpaţi. Prin modalitatea în care acest inculpat a acţionat, a avut reprezentarea faptului că participă la săvârşirea unei infracţiuni de furt, prin asigurarea pazei, nicidecum la săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie. În privinţa acestui inculpat, nu există latura obiectivă a infracţiunii de tâlhărie, deoarece inculpatul nu a exercitat nici un fel de violenţe fizice sau verbale asupra părţilor vătămate, dar nici latura subiectivă, aceasta deoarece elementul subiectiv al tâlhăriei constă în comiterea faptei cu intenţia de a efectua atât acţiunea principală, cât şi acţiunea adiacentă. În acest sens, în literatura juridică s-a precizat că ceea ce caracterizează latura subiectivă a infracţiunii de tâlhărie este faptul că făptuitorul concepe şi voieşte comiterea acţiunii de luare prin constrângere, în complexul ei, pe care o realizează cu intenţia directă şi în scopul de a-şi însuşi bunul pe nedrept.

În cuprinsul elementului subiectiv, atât acţiunea de sustragere, cât şi acţiunea de constrângere există de cele mai multe ori chiar de la început, făptuitorul luând iniţial decizia de a comite ambele acţiuni.

Pe cale de consecinţă, pentru motivele expuse, în baza art. 334 Cod procedură penală, instanţa va schimba încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare în ceea ce-l priveşte pe inculpatul P., respectiv în infracţiunea de furt calificat, prev. de art. 208-209 alin. 1 lit. a,g Cod penal.

Vinovăţia inculpaţilor este dovedită cu următoarele mijloace de probă : plângerea şi declaraţia părţii vătămate, proces verbal de cercetare la faţa locului şi planşele fotografice realizate cu ocazia investigării locului faptei, proces verbal de recunoaştere, proces verbal de reconstituire şi planşa fotografică realizată cu această ocazie, dovada de ridicare şi predare a bunurilor sustrase, proces verbal şi planşă fotografică cu aspecte ale telefonului inculpatului Y., pentru fixarea textului mesajelor SMS primite la data de 14.05.20xx, raport de constatare tehnico-ştiinţifică dactiloscopică, declaraţiile martorilor M., O. şi depoziţia martorei Q., dată la urmărirea penală, toate acestea coroborate cu declaraţiile inculpaţilor X., Y. şi P., prin care aceştia au recunoscut faptele puse în sarcina lor şi au descris în amănunt modalitatea de săvârşire.

La individualizarea pedepselor ce vor fi aplicate, instanţa va avea în vedere gradul de pericol social al infracţiunilor, circumstanţele concrete în care au fost comise, dar şi persoana inculpaţilor.

Astfel, inculpatul I., deşi infractor primar, s-a sustras atât urmăririi penale, cât şi cercetării judecătoreşti. Acesta este cumnatul părţilor vătămate, el fiind cel care a avut iniţiativa săvârşirii faptelor, le-a descris în amănunt celorlalţi inculpaţi locul amplasării imobilului părţilor vătămate şi a sumei de bani în valută pe care aceştia trebuia să o sustragă, le-a oferit informaţii şi i-a condus în teren, a comunicat permanent cu inculpaţii atât în timpul faptelor cât şi ulterior.

Practic, dacă acest inculpat nu ar fi luat iniţiativa săvârşirii acestei tâlhării, fapta nu s-ar întâmplat.

Fapta inculpatului este foarte gravă, prin conţinutul ei concret, dar mai ales avându-se în vedere modalitatea în care acesta a acţionat, „sângele rece” de care a dat dovadă, luând postura, aşa cum s-a arătat mai sus, după consumarea faptelor, de membru al familiei îngrijorat şi preocupat să acorde ajutor rudelor sale – părţi vătămate.

Faţă de acestea, dar luând în considerare că inculpatul este la prima abatere de la legea penală, instanţa îl va condamna la pedeapsa închisorii în regim de detenţie, orientată spre minimul special prevăzut de legea penală.

Inculpatul X. a avut, de asemenea, un rol important în săvârşirea faptelor, el a fost acela care iniţial a achiesat la planul de acţiune pus la cale de Y., apoi i-a atras şi pe ceilalţi doi inculpaţi, de asemenea, el a comunicat cu inculpatul Y. prin intermediul telefonului mobil atât în timpul în care se afla în locuinţa părţilor vătămate, cu privire la locul în care se afla suma de bani în valută, cât şi ulterior săvârşirii faptei. Instanţa mai reţine că acest inculpat este recidivist postexecutoriu, a mai suferit condamnări pentru fapte grave, inclusiv împotriva patrimoniului, ceea ce demonstrează periculozitatea acestui inculpat. Faţă de acestea, instanţa va condamna pe inculpatul X. la pedeapsa închisorii în regim de detenţie.

Cât priveşte pe inculpaţii Y. şi P., se reţine că aceştia au avut o poziţie procesuală sinceră, de recunoaştere şi regret a faptelor comise, pe tot parcursul judecăţii au dovedit că regretă cele întâmplate, ambii sunt lipsiţi de antecedente penale, provin din familii organizate, sunt cunoscuţi în comunitate ca având un comportament decent şi civilizat, relaţia cu familiile lor este una bazată pe respect şi înţelegere, Y. are propria gospodărie şi se ocupă cu creşterea oilor alături de familie, iar P. locuieşte împreună cu părinţii săi (a se vedea adresele nr. 20xxx şi 20xxy/13.07.20xx emise de Primăria comunei I.); perioada de arest preventiv este de natură să fi creat o atitudine nouă a celor doi inculpaţi faţă de valorile sociale ocrotite de legea penală, cu atât mai mult cu cât aceştia nu au avut iniţiativă,ci au fost atraşi în activitatea infracţională de ceilalţi doi inculpaţi.

Faţă de acestea, instanţa reţine că scopul educativ şi preventiv al pedepsei va putea fi realizat prin condamnarea inculpatului P. la pedeapsa închisorii, cu aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei, de asemenea, prin condamnarea inculpatului Y. la pedeapsa închisorii sub supraveghere, sens în care vor fi stabilite termene de încercare pentru ambii inculpaţi.

Instanţa îi va atenţiona pe cei doi inculpaţi cu privire la dispoziţiile legale referitoare la revocarea celor două beneficii ale executării pedepselor. Pentru cei trei inculpaţi arestaţi preventiv, instanţa va deduce din pedeapsa aplicată durata arestării preventive, iar în baza art. 350 Cod procedură penală, va menţine starea de arest a inculpatului X..

Cu privire la latura civilă a cauzei, în baza art. 14, art. 346 Cod procedură penală, art. 998 Cod civil, instanţa va obliga pe inculpatul I. la plata daunelor morale către părţile vătămate, aşa cum acestea au solicitat, fiind cert că părţile vătămate au suferit o traumă psihică, faţă de împrejurarea că faptele s-au petrecut cu violenţă, respectiv prin ameninţare, în timp ce dormeau împreună cu copilul lor minor, dar mai ales faţă de împrejurarea că inculpatul le este cumnat şi deci o persoană din familie apropiată, persoană care le-a înşelat încrederea.

Prin concluziile scrise (fila 262 din dosar), părţile vătămate prin apărător au solicitat generic obligarea aceluiaşi inculpat şi la plata daunelor materiale, fără a specifica în concret ce reprezintă acestea.

Se reţine că singurul prejudiciu material cert îl reprezintă în cauză suma de 50 lei sustrasă de inculpatul X. din dormitorul părţilor vătămate, sumă din care inculpatul I. a primit 20 lei, pentru „combustibil”, celelalte bunuri sustrase (2 sticle vin, o pereche de blugi) fiind recuperate în natură.

În consecinţă, inculpatul I. va fi obligat să plătească părţilor vătămate suma de 20 lei, cu titlu de daune materiale.

În baza art. 191 Cod procedură penală, inculpaţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în care vor fi incluse şi onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu atât la urmărirea penală, cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti.

Tags: art. 211 Cod penal, tâlhărie

Tâlharie, art. 211 Cod penal

SENTINTA PENALA 138/19.03.2009

Prin rechizitoriul înregistrat la aceasta instanta, Parchetul de pe lânga Judecatoria Tg.Neamt a dispus punerea în miscare actiunii penale si trimiterea în judecata a inculpatului X.Z., cu datele de stare civila din dispozitiv, pentru savârsirea infractiunii de tâlharie, prev. de art. 211 alin. 1 si 2 lit. b,c, alin. 21 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 si urm Cod penal, art. 33 lit. a Cod penal; trimiterea în judecata în stare de arest preventiv a inculpatului V.Y., cu datele de stare civila din dispozitiv, pentru savârsirea infractiunii de tâlharie, prev. de art. 211 alin. 1 si 2 lit. b,c, alin. 21 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. art. 75 alin. 1 lit. c Cod penal si a art. 33 lin. 1 lit. a Cod penal.

Se retine în actul de sesizare a instantei ca în cursul noptii de 23 spre 24 noiembrie 2008, întorcându-se de la discoteca si fiind sub influenta bauturilor alcoolice, cei doi inculpati au lovit pe partea vatamata T.W. cu pumnii si picioarele, cauzându-i leziuni vindecabile în 5-6 zile de îngrijiri medicale, dupa care l-au deposedat de un pachet de tigari si un telefon mobil marca Nokia.

Partea vatamata T.W. s-a constituit parte civila în cauza cu suma de 500 lei, de la fiecare inculpat, cu titlu de daune materiale, reprezentând c/val. hainelor distruse si a lucrarii dentare pe care trebuie sa o suporte, urmare a agresiunii exercitate asupra sa de catre cei doi inculpati, precum si cu suma de 500 lei, de asemenea de la fiecare inculpat, cu titlu de daune morale.

Inculpatul V.Y., prin declaratia data în instanta, a recunoscut violentele exercitate asupra partii vatamate în scopul de a-l deposeda de bunuri, învederând instantei ca a fost provocat în savârsirea faptei de catre inculpatul minor X.Z..

Inculpatul minor X.Z. a recunoscut ca a lovit pe partea vatamata, dar nu a recunoscut ca l-a deposedat de vreun bun, V.Y. fiind cel care a sustras partii vatamate un pachet de tigari si un telefon mobil marca Nokia.

Au fost audiati martorii S.M., I.C. si S.P., declaratiile acestora fiind consemnate si atasate la dosarul cauzei.

Examinând probele administrate în cauza, instanta retine urmatoarea situatie de fapt :

În noaptea de xx/zz.11.2008, cei doi inculpati si martorii audiati în cauza se întorceau de la discoteca din comuna T., aflându-se ambii în stare de ebrietate.

La un moment dat, s-au întâlnit pe drum cu partea vatamata T.W., de asemenea în stare ebrietate. Inculpatul X.Z. a cerut partii vatamate o tigara si pentru ca a fost refuzat l-a lovit cu pumnul în fata si apoi cu picioarele, partea vatamata cazând la pamânt. Inculpatul V.Y. a lovit la rândul sau pe partea vatamata cu pumnii si picioarele, inculpatul minor a imobilizat pe partea vatamata, iar celalalt inculpat i-a luat din buzunarul gecii un pachet de tigari si un telefon mobil marca Nokia.

Urmare a agresiunii exercitate de cei doi inculpati, partea vatamata a suferit leziuni vindecabile în 5-6 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico legal nr. xxxx/24.11.2008 emis de SML Neamt.

Telefonul mobil a fost restituit a doua zi partii vatamate, când cei doi inculpati au fost depistati de organele de politie.

Instanta retine ca în drept fapta inculpatilor întruneste elementele constitutive ale infractiunii de tâlharie, asa cum aceasta fapta este descrisa în rechizitoriu.

Vinovatia inculpatilor este dovedita cu urmatoarele mijloace de proba: plângerea si declaratia partii vatamate, certificatul medico legal nr. xxxx/24.11.2008, procesul verbal de cercetare la fata locului, dovada de predare a telefonului mobil catre partea vatamata, plansele fotografice, declaratiile martorilor audiati în cauza, toate coroborate cu declaratiile inculpatilor.

Din expertiza medico-legala psihiatrica efectuata în cursul urmaririi penale, rezulta ca inculpatul minor a avut discernamânt în momentul comiterii faptei.

La individualizarea pedepsei ce va fi aplicata, instanta va avea în vedere gradul de pericol social al faptelor, tâlharia fiind o fapta deosebit de grava, fiind îndreptata împotriva securitatii relatiilor sociale, circumstantele concrete în care au fost comise, persoana inculpatilor, care sunt cunoscuti în comunitate ca având un comportament antisocial, dar si pozitia procesuala sincera a acestora, si în raport de aceste criterii se retine ca scopul educativ si preventiv al pedepsei va putea fi realizat prin condamnarea inculpatului major la pedeapsa închisorii în regim de detentie, orientata sub minimul special prevazut de legea penala si prin condamnarea inculpatului minor la pedeapsa închisorii, cu aplicarea dispozitiilor legale referitoare la suspendarea conditionata a executarii pedepsei.

În baza art. 88 Cod penal, va deduce din pedeapsa aplicata durata retinerii si arestarii preventive, iar în baza art. 350 Cod procedura penala va mentine starea de arest a inculpatului V.Y..

Pe parcursul agresiunii exercitate asupra partii vatamate, inculpatii au tras de haina cu care era îmbracata, haina pe care au deteriorat-o, asa cum rezulta din cuprinsul planselor foto atasate la dosarul cauzei.

În baza art. 14, art. 346 Cod procedura penala, coroborate cu art. 998 Cod civil, cei doi inculpati vor fi obligati sa plateasca partii vatamate suma de 100 lei fiecare, reprezentând c/val. hainei distruse.

Pretentiile partii vatamate cu privire la c/val. unei viitoare lucrari dentare nu se justifica, aceasta deoarece prejudiciul nu este actual si oricum partea vatamata nu a produs probe în acest sens.

Este neîndoielnic ca, fata de continutul concret al faptei savârsite, fata de agresiunea suferita, partea vatamata a suferit si un prejudiciu moral, în baza art. 14, art. 346 Cod procedura penala, coroborate cu art. 998 Cod civil, cei doi inculpati vor fi obligati la plata sumei de 500 lei fiecare, cu titlu de daune morale catre partea vatamata.

În baza art. 191 Cod procedura penala, inculpatii vor fi obligati la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în care vor fi incluse si onorariile aparatorilor desemnati din oficiu.

Tags: art. 211 Cod penal, tâlhărie