Tălhărie

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CONSTANŢA

SECTIA PENALĂ

DOSAR PENAL NR. 375/212/2008

SENTINŢA CIVILĂ NR. 546

Şedinţa publică din data de 27.04.2009

Pe rol pronunţarea asupra cauzei penale privind pe inculpaţii II şi GC, trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 C.pen. şi pe părţile civile CC şi TI reprezentat legal de TAI şi TC.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică nu se prezintă părţile. Procedura legal îndeplinită, potrivit dispoziţiilor art. 310 alin. 2 teza 1 C.p.p..

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din data de 03.04.2009 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunţarea la data de 10.04 şi ulterior la acest termen.

În aceeaşi compunere,

INSTANŢA ,

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

La data de 15.01.2008, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Constanţa, sub nr. 375/212/2008, rechizitoriul nr. 9356/P/2006 al Parchetului de lângă Judecătoria Constanţa, prin care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor Iliuşcă Ion şi Gheorghe Costel, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 211 alin. 21 lit. b; (21)1 C.pen.

S-a reţinut în sarcina inculpaţilor II şi GC că, la data de 17.09.2006, prin exercitarea de acte de violenţă, au deposedat părţile vătămate CC şi TI de un autoturism şi de un telefon mobil, respectiv de un telefon mobil şi de suma de 20 lei, prejudiciile fiind recuperate parţial.

În cursul urmăririi penale, au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângerea şi declaraţiile părţilor vătămate (f. 6 – 8, 10, 12 – 13), dovezile de restituire a bunurilor (f. 9, 14), raportul de constatare medico-legală nr. 490/LR/04.10.2006 eliberat de S.M.L. Constanţa (f. 11), procesul verbal de cercetare la faţa locului şi planşa fotografică aferentă (f. 15 – 29), declaraţiile martorilor (f. 30 – 44), precum şi declaraţiile inculpaţilor (f. 46 – 49, 51 – 53).

În cadrul cercetării judecătoreşti, au fost audiaţi, în mod nemijlocit, inculpaţii (f. 58 – 59), părţile vătămate (f. 112, 181 – 182), precum şi martorii (f. 60 – 61, 176, 195 – 196, 220); totodată, a fost administrată proba cu înscrisuri în circumstanţiere (f. 163, 221 – 228) şi au fost obţinute cazierele judiciare ale inculpaţilor (f. 208, 212).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa arată că, în actul de sesizare a instanţei, s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 17.09.2006, în jurul orelor 19.00, inculpaţii II şi GC , împreună cu martorii CR şi PA, s-au deplasat cu autoturismul lui II, cu număr de înmatriculare CT – 67 – BAX, în zona Canalului 2, pe malul lacului Sinoe. Aici, s-au întâlnit cu părţile vătămate CC şi TI, care îi aşteptau pe martorii TCR, BVF şi IS, aflaţi la pescuit, cu barca pe lac.

Pornind de la un conflict anterior, în sensul că inculpatul II bănuia părţile vătămate că i-ar fi sustras o barcă proprietate personală, între părţi a izbucnit un conflict, în cursul căruia părţile vătămate au fost agresate fizic de către cei 2 inculpaţi.

În continuare, inculpatul II a controlat părţile vătămate prin buzunare, însuşindu-şi un telefon mobil marca Sagem, de la CC, respectiv un telefon mobil marca Siemens şi suma de 20 lei, de la TI.

Inculpatul II i-a pus în vedere părţii vătămate CC că îi va lua autoturismul, în contul bărcii sustrase, sens în care, împreună cu inculpatul GC ocupând locul din dreapta faţă, a plecat cu autoturismul părţii vătămate, cu număr de înmatriculare CT – 05 – VXF, înspre domiciliul său din comuna MV.

În urma inculpaţilor, au plecat şi martorii CR şi PA, cu autoturismul inculpatului II, condus de primul dintre martori.

După ce au revenit la mal, martorilor TCR, BVF şi IS li s-a povestit de către părţile vătămate cele întâmplate.

În aceste condiţii, partea vătămată CC s-a deplasat până la o cabană din Canalul 5, unde martorul GF i-a permis să dea telefon unei cunoştinţe, care să vină să îi ia de la locul faptei.

Conform raportului de constatare medico-legală nr. 490/LR/04.10.2006 eliberat de S.M.L. Constanţa (f. 11 d.u.p.), partea vătămată TI a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu sau de corp dur şi care au necesitat 4 – 5 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Partea vătămată CC nu s-a prezentat la S.M.L. Constanţa.

În timpul cercetărilor penale, autoturismul şi cele 2 telefoane mobile au fost restituite părţilor vătămate, conform dovezilor de la dosar – f. 9 d.u.p., 14 d.u.p.

Audiaţi fiind, în mod constant, inculpaţii nu au recunoscut săvârşirea faptei reţinute în sarcina lor, arătând că părţile vătămate însele le-au remis bunurile, urmând a reintra în posesia lor în momentul restituirii bărcii sustrase.

La termenul din data de 14.11.2008, din oficiu, instanţa a pus în discuţia părţilor schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpaţilor, din art. 211 alin. 21 lit. b; (21)1 C.pen. în art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c şi alin. 21 lit. a C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. (pentru inculpatul II), respectiv în art. 26 C.pen. rap. la art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c şi alin. 21 lit. a C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. (pentru inculpatul GC), şi, în aplicarea dispoz. art. 334 C.proc.pen., a prorogat discutarea acestui aspect odată cu fondul cauzei.

Pe de o parte, instanţa constată că textul legal sub care procurorul a făcut încadrarea faptei este incomplet şi total inexact, atât din punct de vedere al indicării alineatelor corespunzătoare, cât şi al literelor sub care se regăsesc circumstanţele agravante. Astfel, se impune a fi reţinut alin. 1 al art. 211 C.pen. – care prevede forma de baza a infracţiunii –, precum şi alin. 2 lit. b, c şi alin. 21 lit. a – care prevăd formele calificate de săvârşire ale aceleiaşi fapte.

Referitor la forma continuată de săvârşire a faptei penale, instanţa constată că fapta a vizat 2 patrimonii distincte, individuale. Ca atare, la cercetarea unităţii sau pluralităţii infracţiunii complexe de tâlhărie, urmează să fie avut în vedere numărul subiecţilor pasivi, respectiv obiectul acţiunii principale, de furt (dec. nr. 4271/07.10.2003 a Î.C.C.J.), în considerarea căruia se realizează şi încadrarea infracţiunii în rândul celor îndreptate contra patrimoniului. Mai mult decât atât, în ipoteza vătămării a 2 patrimonii distincte, trebuie apreciată şi rezoluţia infracţională a autorului (dec. nr. 3389/18.06.2004 a Î.C.C.J.). Astfel, în speţa de faţă, teoretic, se poate aprecia că inculpaţii au avut, încă de la debutul activităţii lor infracţionale, reprezentarea determinată, concretă şi de ansamblu a acţiunii ilicite desfăşurate ulterior, prin acte de executare separată, iar cu fiecare astfel de executare hotărârea acestora s-a materializat.

Apreciind de această manieră situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu, văzând, totodată, unitatea subiecţilor activi, precum şi unitatea de calificare juridică instanţa va admite schimbarea de încadrare juridică, sub acest aspect.

În privinţa reţinerii complicităţii inculpatului GC la săvârşirea faptei deduse judecăţii, instanţa va reveni asupra acestei opinii, constatând că, teoretic, acţiunile acestui inculpat – de agresare fizică a părţilor vătămate – reprezintă acte de executare care se circumscriu laturii obiective, constitutive, a infracţiunii de tâlhărie.

În consecinţă, va admite în parte schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în rechizitoriu în sarcina inculpaţilor, formulată din oficiu.

În baza art. 334 C.proc.pen. va schimba încadrarea juridică a faptei din art. 211 alin. 21 lit. b; (21)1 C.pen. în art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c şi alin. 21 lit. a C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. (pentru inculpatul II), respectiv în art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c şi alin. 21 lit. a C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. (pentru inculpatul GC).

Procedând la evaluarea probelor administrate, instanţa constată că singurele declaraţii în sensul culpabilităţii celor 2 inculpaţi emană de la părţile vătămate, iar aceasta doar în faza de urmărire penală. Cu toate acestea, per se, în mod singular, acestea nu pot fundamenta o eventuală soluţie de condamnare a inculpaţilor, fără a fi coroborate cu alte fapte şi împrejurări rezultante din ansamblul probelor existente în cauză, în sensul art. 75 şi urm. C.proc.pen.

Astfel, arată părţile vătămate că inculpaţii le-au aplicat lovituri cu bâtele pe toată suprafaţa corpului, după care le-au sustras suma de bani, telefoanele mobile şi autoturismul.

Această variantă a fost relatată, în primă fază, şi martorilor indirecţi, ai acuzării: TCR, BVF şi IS.

Pe de altă parte, martorii oculari CR şi PA arată că între părţi a avut loc o ceartă, în care au existat îmbrânceli reciproce, pornind de la barca sustrasă a inculpatului II. De asemenea, mai arată martorii că între părţi s-a ajuns la un consens, în sensul predării – primirii bunurilor mobile până în momentul restituirii bărcii.

În faza cercetării judecătoreşti, părţile vătămate au revenit asupra acestor declaraţii, arătând că, în prezenţa inculpaţilor, nu a avut loc decât o discuţie cu aceştia şi că, de abia ulterior, alte 3 persoane necunoscute i-ar fi lovit. Acestea le-ar fi produs leziunile traumatice, constatate medico-legal doar în privinţa părţii vătămate TI. Despre plângerea formulată împotriva inculpaţilor, părţile vătămate au precizat că a fost aprecierea lor subiectivă că agresorii ar fi fost trimişi de inculpaţi împotriva lor, urmare a conflictului legat de sustragerea bărcii. Mai mult decât atât, CC a declarat – în suplimentul din data de 14.11.2008 – că a încredinţat inculpaţilor de bună voie autoturismul, în care se aflau şi telefoanele mobile, până la restituirea bărcii.

În mod corelativ, martorii indirecţi TCR, BVF şi IS au revenit asupra primelor depoziţii, arătând că, într-adevăr, persoane necunoscute, despre care s-a presupus că ar fi fost plătite de inculpaţi, au agresat cele 2 părţi vătămate.

Pe de altă parte, instanţa apreciază că procesul verbal de cercetare la faţa locului şi planşa fotografică aferentă este un mijloc de probă indirect, mediat, derivat exclusiv din constatările statice efectuate asupra locului presupusei fapte penale. În lipsa altor elemente, în baza cărora instanţa să le poată verifica pertinenţa, nici aceste mijloace de probă nu pot fundamenta o soluţie de condamnare a inculpaţilor.

Concluzionând asupra mijloacelor de probă administrate în cauză, instanţa apreciază că nu sunt de natură a fundamenta o eventuală soluţie de condamnare a inculpaţilor.

Din contră, din perspectiva cantitativă şi calitativă a mijloacelor de probă administrate, nu rezultă de nici o formă eventuala contribuţie a inculpaţilor la săvârşirea faptei penale, contribuţie care să fi avut un caracter cert, efectiv, determinant, în sensul satisfacerii condiţiilor legale şi întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii pentru săvârşirea cărora au fost trimişi în judecată. Astfel, simplul denunţ formulat de părţile vătămate, asupra căruia s-a revenit, ulterior, nu este apt de a stabili, dincolo de orice dubiu rezonabil, săvârşirea faptelor de către inculpaţi.

Împrejurarea timpului îndelungat scurs de la presupusa comitere, de către autori, a faptei deduse judecăţii, coroborată cu dificultăţile specifice probaţiunii, cu retractările declaraţiilor părţilor vătămate şi ale martorilor, nu pot constitui argumente pentru o soluţie de condamnare a inculpaţilor, pe baza unor probe minimaliste şi nefuncţionale.

Pentru aceste considerente, apreciază că dubiile determinate de probele administrate în cauză vor profita inculpaţilor, din punctul de vedere al antrenării răspunderii penale a acestora.

În acest sens este şi jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, dezvoltată pe terenul art. 6 alin. 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, Convenţia are a fi interpretată în aşa fel încât să garanteze drepturi concrete şi efective, nu teoretice şi iluzorii, principiu ce se aplică şi în privinţa dreptului la prezumţia de nevinovăţie, constând în aceea că, în îndeplinirea funcţiilor lor, membrii unui tribunal, să nu pornească de la ideea preconcepută că persoana trimisă în judecată a comis actul incriminat, respectiv în împrejurarea că sarcina probei revine acuzării, de situaţia îndoielnică beneficiind cel acuzat (in dubio pro reo). În plus, acuzarea trebuie să ofere suficiente probe care să fundamenteze o eventuală declaraţie de culpabilitate, prezumţia de nevinovăţie tinzând, practic, a proteja o persoană învinuită de săvârşirea unei fapte penale împotriva unui verdict de culpabilitate ce nu a fost stabilit în mod legal (cauza Nolkenbockhoff c./ Germaniei şi Bernard c./ Franţei).

Dreptul intern, reprezentat de art. 52 si art. 66 alin. 1 C.proc.pen., garantează inculpaţilor beneficiul prezumţiei de nevinovăţie, până la stabilirea vinovăţiei lor printr-o hotărâre penală definitivă.

Apreciind probele administrate în cauza dedusă judecăţii, este convingerea instanţei că acestea nu sunt de natură să fundamenteze, dincolo de orice îndoială rezonabilă, săvârşirea faptei de către inculpaţii II şi GC, iar antrenarea răspunderii penale a acestora, în atare condiţii, ar fi de natură să înfrângă grav drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, astfel cum au fost anterior expuse.

În exercitarea rolului activ, prev. de art. 287 C.proc.pen., instanţa este ţinută să îşi îndeplinească atribuţiile cu imparţialitate, dând dovadă de independenţă şi echidistanţă faţă de părţi, în aprecierea probelor produse în cadrul cercetării judecătoreşti.

Pentru toate aceste considerente, în aplicarea principiului in dubio pro reo, apreciind că prezumţia de nevinovăţie, operantă în favoarea fiecăruia dintre inculpaţi, nu a fost răsturnată, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 alin. 1 lit. c C.proc.pen. va achita inculpaţii: IIşi GC, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c şi alin. 21 lit. a C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., respectiv prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c şi alin. 21 lit. a C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.

Pe latura civilă a cauzei, părţile vătămate nu au formulat şi nici cuantificat pretenţiile civile.

Văzând soluţia care urmează a fi dispusă pe latura penală a cauzei, conf. art. 346 alin. 3 C.proc.pen. vor putea fi acordate despăgubiri civile.

Va lua act că inculpaţii nu au solicitat restituirea cheltuielilor judiciare făcute de către aceştia (onorariu de avocat).

Văzând şi prevederile art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. a C.proc.pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în rechizitoriu în sarcina inculpaţilor, formulată din oficiu.

În baza art. 334 C.proc.pen. schimbă încadrarea juridică a faptei din art. 211 alin. 21 lit. b; (21)1 C.pen. în art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c şi alin. 21 lit. a C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. (pentru inculpatul II), respectiv în art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c şi alin. 21 lit. a C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. (pentru inculpatul GC).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 alin. 1 lit. c C.proc.pen. achită inculpaţii: II şi GC, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c şi alin. 21 lit. a C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., respectiv prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c şi alin. 21 lit. a C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.

Conf. art. 346 alin. 3 C.proc.pen. nu pot fi acordate despăgubiri civile.

În baza art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. a C.proc.pen. obligă părţile vătămate TI, prin reprezentanţi legali TA şi TC, şi CC la plata a câte 400 lei fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat.

Ia act că inculpaţii nu au solicitat restituirea cheltuielilor judiciare făcute de către aceştia (onorariu de avocat).

Cu apel în 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27.04.2009.

Red. / tehnored. jud. A.E.M. – 08.07.09

Tags: tâlhărie

Publicat de: pe 28 July, 2011

Categorie: Jurisprudenta

Subscrie

Tâlhărie

Dosar nr. 5087/212/2009

JUDECATORIA CONSTANTA

SENTINTA PENALA NR. 513

Sedinta publica din 16 aprilie 2009

Pe rol solutionarea cauzei penale privind pe inculpatul DL trimis în judecata pentru savârsirea infractiunii prev. si ped.de art. 211 al.1,2 lit. b si c al.21 lit.b Cod penal , cu aplic.art. 37 lit.a Cod penal.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în sedinta publica din data de 15.04.2009, consemnate în încheierea de sedinta de la acea data, care face parte integranta din prezenta , când instanta , pentru a-i da posibilitatea aparatorului inculpatului sa depuna concluzii scrise ,a amanat pronuntarea la data de 16.04.2009 ora 15,00 , când a dispus urmatoarele:

INSTANTA

Deliberând asupra cauzei penale de fata constata urmatoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 1624/P/2009 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Constanta,înregistrat pe rolul acestei instante la data de 27.02.2009 sub nr. 5087/212/2009 ,a fost trimis în judecata în stare de arest preventiv inculpatul DL sub aspectul savârsirii infractiunii prev. de art. 211 alin.1,alin.2 lit.b si c si alin.2 ind.1 lit.b C.penal cu aplicarea art.37 lit.a C.penal.

Prin actul de sesizare a instantei s-a retinut ca în noaptea de 2.02.2009 inculpatul DL a sustras partii vatamate OG bani si bunuri ,prin întrebuintare de violente si amenintare cu un cutit ,în timp ce se afla pe strada Traian din Constanta.

Analizând întregul material probator administrat în cauza instanta retine urmatoarea situatie de fapt:

În ziua de 2.02.2009 ,în jurul orei 12,00 martorul Musat Ionut Marius s-a deplasat într-un bar din Constanta , unde a stat de vorba cu barmanul,martorul Ciridariu Cristian Ionut; martorul s-a hotarât apoi sa invite si alti prieteni. În acest sens martorul MIM l-a sunat pe inculpatul DL zis „C „ , pe martorii IS si CI precum, si pe partea vatamata OG. Partea vatamata a ajuns în local în jurul orei 20,00 gasindu-i la masa pe martorul MIM, pe inculpat si ceilalti doi martori .

În jurul orei 22,00 partea vatamata OG a parasit localul cu intentia de a se deplasa la domiciliu ,iar dupa plecare a a fost urmata de inculpatul DL; anterior iesirii din bar inculpatul i-a cerut martorului CCI-barmanul barului- sa-i dea un cutit ,însa martorul a refuzat întrucât îl cunostea pe inculpat ca fiind o persoana violenta.

În jurul orei 23,15 partea vatamata s-a deplasat la sectia 3 de politie reclamând ca inculpatul prin amenintare cu un cutit si lovire l-a deposedat de hanoracul pe care îl purta si în care avea suma de 100 lei , un lantisor de argint si telefonul mobil ,iar de la gât i-a smuls un lantisor de aur .În timp ce partea vatamata iesea din sectia de politie, a sosit inculpatul care fusese anuntat telefonic de martorul MIM sa se prezinte la politie intrucat partea vatamata l-a reclamat ca i-a luat bunuri ; la momentul vederii partii vatamate la sectia de politie ,inculpatul a întrebat-o pe partea vatamata OG de ce l-a reclamat la politie, restituindu-i acesteia hanoracul ,telefonul mobil si un lantisor din argint cu cruciulita, bunuri despre care a afirmat ca i-au fost date de buna-voie de partea vatamata, pe care o cunostea de la locul de detinere,în schimbul contravalorii a 3 cartoane de tigari împrumutate acesteia în timpul cât se aflau în penitenciar.

Analizand mijloacele de proba administrate in cauza, astfel cum vor fi redate mai jos, instanta constata ca învinuirea adusa de catre procuror inculpatului DL nu este sustinuta pentru urmatoarele considerente.

Potrivit art.75 C.pr.penala declaratiile partii vatamate facute in cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului numai in masura in care sunt coroborate cu fapte sau imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza .

Instanta constata ca cercetarile care au fost efectuate in cauza au avut la baza declaratia partii vatamate OG care a reclamat sustragerea bunurilor prin violenta de catre inculpatul cu care s-a întâlnit în bar ,unde partea vatamata a fost chemata de martorul MIM.

În prima declaratie data în fata agentilor de politie în noaptea de 2.02.2009 partea vatamata a aratat ca în jurul orei 20,00 a ajuns la barul respectiv unde s-a întâlnit cu martorul MIM aflat în compania a 2 persoane pe care nu le cunostea (identificate ulterior ca fiind martorii IS si CI) ; în timp ce partea vatamata si cei trei martori stateau la masa , discutau si consumau bere, la o masa în apropiere se aflau alte 3 persoane necunoscute ; unul din cei 3 indivizi a început apoi sa se manifeste zgomotos, moment în care martorul M i s-a adresat cu porecla „C”,cerându-i sa se potoleasca .

În jurul orei 22 , partea vatamata a declarat ca a plecat din bar cu intentia de a se îndrepta catre casa ,dar pe strada Traian i-a iesit în fata individul pe care martorul M l-a strigat în bar ”C „ ,care era însotit de 2 indivizi necunoscuti ; „C” i-a solicitat sa se opreasca si în momentul în care i-a spus sa o lase în pace , a lovit-o cu ceva dupa ceafa,cazând jos ; apoi acesta i-a pus un cutit la gât si i-a cerut sa-i dea hanoracul cu gluga în buzunarul caruia avea un lant din argint,telefonul marca Samsung si bani si i-a smuls de la gât un lantisor din aur,dupa care a fugit;a aratat partea vatamata ca ceilalti indivizi au stat la distanta ;s-a deplasat la politie si în momentul în care i s-a solicitat sa se deplaseze în teren pentru a se efectua reconstituirea s-a prezentat acest individ C care i-a restituit hanoracul ,lantisorul de argint si telefonul mobil.

În declaratia data la 12.02.2009 partea vatamata OG a declarat ca dupa ce a parasit barul i-a iesit în fata inculpatul DL pe care nu îl cunostea ,fara însa a face precizari în legatura ceilalti 2 indivizi care-l însoteau.

În fata instantei, audiata fiind la termenul din 15.04.2009 partea vatamata a aratat ca în seara respectiva a mers în bar unde la o masa alaturata celei la care s-a asezat se afla inculpatul DL pe care îl cunostea din vedere ,împreuna cu alti 2 baieti ;în timpul cât ramas în bar partea vatamata a precizat ca nu a stat de vorba cu inculpatul ;dupa ce a parasit barul ,în timp ce se afla în apropierea Liceului T ,i-a iesit în fata inculpatul DL care era însotit de cei 2 baieti din bar si care l-a întrebat de unde îl cunoaste;desi partea vatamata si-a continuat drumul , dupa aproximativ 10 m a fost lovita în spate,fara însa sa vada cine a lovit-o; a cazut la pamânt, moment în care inculpatul i-a smuls de la gât lantul din aur ,dupa care inculpatul i-a pus un cutit la gât si i-a luat telefonul si suma de 100 lei,timp în care celelalte persoane stateau în fata liceului ; înainte de a fugi, inculpatul a tras de haina pe care o purta partea vatamata si a plecat cu ea.

Martorul MIM a sustinut ca în seara respectiva partea vatamata OG a stat la aceeasi masa cu inculpatul DL care vorbea mai mult cu aceasta;a sustinut martorul ca nu a observat la gâtul partii vatamate niciun lantisor si ca în momentul în care l-a sunat pe inculpat, acesta i-a spus ca partea vatamata i-a facut plata pentru tigarile pe care i le datora , subliniind ca nu a tâlharit-o pe partea vatamata. Martorul MIM a aratat de asemenea ca a fost cu o seara înainte în bar împreuna cu partea vatamata si de pe telefonul sau partea vatamata a vorbit cu inculpatul ,martorul precizând ca partile se cunosteau.

Martorii IS si CI au declarat ca în bar partea vatamata OG a stat de vorba cu inculpatul DL, martorul IS mentionând ca nu a observat ca partea vatamata sa fi avut bijuterii asupra sa ,iar martorul CI a precizat ca a auzit o discutie între parti legata de niste tigari si ca întrebata fiind,partea vatamata i-a spus ca îl cunoaste pe inculpat.

Martorul CCI a declarat ca la masa în bar primul a venit martorul MIM ,acesta fiind urmat de martorii IS , CI , inculpatul (acesta din urma ocupând un loc lânga calorifer) si partea vatamata OG (care s-a asezat la capatul celalalt al mesei); a aratat martorul ca a vazut-o pe partea vatamata stând de vorba cu inculpatul si a aflat de la ceilalti martori,în seara aceea ca partile se cunosteau. Martorul a aratat de asemenea ca partea vatamata purta la gât un lantisor ,probabil din argint ,si ca a plecat din bar urmata la câteva minute de inculpat care i-a cerut un cutit,martorul precizând totodata ca partea vatamata nu avea bani asupra sa întrucât martorul MIM a fost cel care a facut cinste.

În ceea ce priveste inculpatul DL, acesta, pe parcursul procesului penal, a sustinut ca bunurile -hanoracul ,telefonul si lantisorul de argint -i-au fost date voluntar de partea vatamata OG ,în schimbul banilor pe care aceasta îi datora ,nefiind real ca ar fi lovit-o pe partea vatamata, astfel cum a pretins aceasta .

Examinand mijloacele de proba care au fost administrate in cauza, instanta constata ca nu s-a facut dovada mai presus de orice dubiu ca inculpatul DL, în seara de 2.02.2009, ar fi deposedat-o prin violente si amenintare cu un cutit pe partea vatamata OG de bunurile indicate de aceasta.

Astfel, partea vatamata a sustinut în mod constant pe parcursul acestui proces penal ca nu a stat de vorba cu inculpatul, în bar, în seara de 2.02.2009 , ca nu îl cunostea pe acesta si ca nu au stat la aceeasi masa ,declaratiile sale fiind însa infirmate de declaratiile martorilor audiati în cauza MIM, IS si CI si CCI , care au fost prezenti în acea seara în bar precum si de declaratiile inculpatului.

Instanta va avea în vedere si adresa înaintata de Penitenciarul Poarta Alba (fila 33 dup) din care rezulta ca atât partea vatamata OG cât si inculpatul DL au executat pedepse privative de libertate în mai multe perioade, pe aceeasi sectie de detinere ,dar la camere diferite ,într-un anumit interval fiind repartizati la sectia exterioara de la Valu Lui Traian,ceea ce duce la aprecierea ca partile s-au cunoscut în perioadele de detinere .Nu se poate pierde din vedere în acest context nici declaratia martorului MIM care a precizat în fata instantei ca a fost cu o seara înainte în bar împreuna cu partea vatamata si de pe telefonul sau partea vatamata a vorbit cu inculpatul DL.

Nu se poate pierde din vedere atitudinea partii vatamate care dupa audierea martorilor din lucrari ,în cursul cercetarii judecatoresti a aratat ca nu este real ceea ce au declarat acestia insistând ca ea nu a stat de vorba cu inculpatul .

Instanta retine contradictiile existente în declaratiile pe care partea vatamata OG le-a dat pe parcursul acestui proces penal:daca initial a declarat ca dupa ce a plecat din bar i-ar fi aparut în fata inculpatul,insotit de alte 2 persoane cu care inculpatul a stat la aceeasi masa în bar (aspect infirmat de declaratiile martorilor si inculpatului)- iar inculpatul ar fi lovit-o în ceafa, în cea dea doua declaratie partea vatamata nu a mai facut nicio precizare legata de prezenta acelor 2 persoane care l-ar fi însotit pe inculpat , pentru ca în cursul cercetarii judecatoresti , în cea de-a treia declaratie , partea vatamata sa precizeze ca a fost lovita în spate fara însa sa vada cine a lovit-o .

Desi partea vatamata a reclamat si sustragerea unui lantisor de aur si a unei sume de bani( pe lânga hanoracul care îl purta, telefonul mobil si lantisorul de argint) ,bunuri care nu au fost recuperate , din mijloacele de proba a rezultat ca partea vatamata purta în noaptea de 2.02.2009 un lantisor la gât ,acesta fiind cel restituit de inculpatul DL, lantisorul nefiind din aur, ci din argint ;relevanta sub acest aspect este declaratia martorului CCI care a aratat ca partea vatamata purta la gât un lant de culoarea alba. De asemenea din declaratia acestui martor rezulta ca partea vatamata nu avea asupra sa bani întrucât martorul MIM este cel care a facut cinste în bar.

Nu se poate pierde din vedere dincolo de aceste aspecte contradictorii relatate de partea vatamata ca nu exista la dosarul cauzei niciun act medical , respectiv nicio declaratie a vreunui martor care sa fi perceput direct sau indirect ca partea vatamata ar fi fost victima unei actiuni violente comise în noaptea de 2.02.2009 ,si care sa confirme ipoteza prezentata de partea vatamata în ceea ce priveste modalitatea în care bunurile au ajuns în posesia inculpatului .

Totodata se observa ca procesul-verbal de cercetare la fata locului,procesul verbal de reconstituire si fotografiile judiciare efectuate cu ocazia reconstituirii nu sunt de natura a furniza informatii cu privire la modul în care bunurile reclamate ca sustrase prin violenta de partea vatamata, au intrat în posesia inculpatului.

Împrejurarea ca inculpatul a fost inconsecvent in declaratiile date in fata organelor judiciare ( initial a sustinut ca a plecat împreuna cu partea vatamata din bar pentru ca ulterior sa arate ca a urmat-o dupa câteva minute, precizând ca i-a cerut un cutit martorului CCI pentru a desface carcasa telefonului mobil ) nu prezinta nicio relevanta sub aspect procesual intrucat inculpatul nu a recunoscut nici un moment comiterea infractiunii de tâlharie .

De asemenea, instanta retine ca nici aspectul relatat de martorul CCI privind solicitarea de catre inculpat a unui cutit , înainte de parasirea barului imediat dupa partea vatamata, cu motivarea ca si martorul îsi va primi partea nu reprezinta o proba suficienta privind deposedarea de bunuri a partii vatamate prin violenta; acest aspect ar fi putut reprezenta un indiciu care sa faca legatura în mod direct cu exercitarea de violente prin folosirea unui cutit la care partea vatamata a facut referire în plângere , daca respectivul cutit i-ar fi fost predat inculpatului de catre martor; având în vedere însa faptul ca martorul a refuzat sa îi predea inculpatului cutitul solicitat, acest aspect nu prezinta relevanta în sustinerea acuzarii.

Instanta retine ca prin instituirea prezumtiei de nevinovatie ca principiu de baza al procesului penal legiuitorul roman a urmarit respectarea urmatoarelor cerinte :vinovatia unei persoane se stabileste in cadrul unui proces cu respectarea garantiilor procesuale ,iar sarcina probei revine organelor judiciare ; interpretarea probelor se face in fiecare etapa procesuala ,concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii si definitive pentru urmatoarea faza a procesului penal; o hotarare judecatoreasca de condamnare trebuie sa se fundamenteze pe probe certe care sa dovedeasca vinovatia unei persoane mai presus de orice dubiu .

Conform art.66 C.pr.penala inculpatul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie si nu este obligat sa-si dovedeasca nevinovatia ( in acelasi sens fiind si art.6 par.2 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului ).

Daca este de necontestat ca inculpatul a intrat în posesia telefonului mobil, a lantisorului din argint si a hanoracului purtat de partea vatamata,bunuri pe care le-a predat partii vatamate în momentul când a aflat ca a fost reclamat, instanta constata ca nu s-a dovedit mai presus de orice dubiu , pe baza unor probe certe de vinovatie (declaratii martori, acte medicale), împrejurarea ca partea vatamata ar fi fost deposedata prin exercitarea de violente de aceste bunuri , respectiv ca pe lânga bunurile restituite de inculpat la sectia de politie , au mai ramas nerecuperate un lantisor din aur si suma de 150 lei , astfel ca nu întrunite elementele constituitive ale infractiunii de talharie pentru care s-a dispus trimiterea în judecata a inculpatului.

Existand un dubiu real in ceea ce priveste modalitatea de luare în posesie a bunurilor apartinând partii vatamate (partea vatamata declarând ca au fost utilizate violente în acest scop, iar inculpatul tagaduind , alte probe directe sau indirecte neexistând) , instanta va retine acesta imprejurare in favoarea inculpatului ,potrivit apararilor formulate de inculpat în sensul ca bunurile -hanoracul ,telefonul si lantisorul de argint -i-au fost date voluntar de partea vatamata, în contul datoriei în tigari pe care aceasta o avea la el ( confirmate sub acest aspect si de martorii IS,CI si CCI care au auzit o discutie între parti legata de niste tigari), deci pe baza unei întelegeri , iar nu prin exercitarea de violente astfel ca in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a C.pr.pen. rap. la art. 10 lit. d C.pr.pen. va dispune achitarea inculpatului sub aspectul savarsirii infractiunii prev. de de art. 211 alin.1,alin.2 lit.b si c si alin.2 ind.1 lit.b C.penal cu aplicarea art.37 lit.a C.penal, nefiind îndeplinite elementele constitutive ale acestei infractiuni sub aspectul laturii obiective.

La termenul din 15.04.2009 reprezentantul Minsiterului Public a solicitat instantei schimbarea încadrarii juridice a infractiunii retinute în sarcina inculpatului DL prin actul de sesizare a instantei din infractiunea prev. de art. 211 alin.1,alin.2 lit.b si c si alin.2 ind.1 lit.b C.penal cu aplicarea art.37 lit.a C.penal în infractiunea prev. de art. 211 alin.1,alin.2 lit.b si c si alin.2 ind.1 lit.b C.penal cu aplicarea art.37 lit.a si b C.penal.

Având în vedere ca în cauza s-a constatat ca fapta inculpatului nu întruneste elementele constitutive ale infractiunii de tâlharie nefiind îndeplinite conditiile referitoare la cel de-al doilea termen al recidivei ,instanta va respinge cererea formulata.

Instanta retine totodata ca spre deosebire de masura arestarii preventive care poate fi dispusa fata de o persoana daca exista indicii temeinice de savârsire a infractiunii,ipoteza existenta in caza de fata cu privire la inculpatul la momentul luarii si ulterior mentinerii arestarii preventive ,o solutie de condamnare trebuie sa se fundamenteze pe probe certe,care sa conduca la stabilirea vinovatiei inculpatul mai presus de orice dubiu.

Tinând seama de solutia de achitare data în cauza ,în baza art. 350 C.pr.penala rap. la art. 140 C.pr.penala se va constata încetata de drept masura arestarii preventive a inculpatului si se va dispune punerea de îndata în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr.17/2009 emis de Judecatoria Constanta ,daca inculpatul nu este retinut sau arestat în alta cauza.

Conform art. 350 alin.2 C.pr.penala dispozitia privind punerea în libertate a inculpatului este executorie.

Va constata ca inculpatul a fost retinut si arestat preventiv de la 3.02.2009 la zi.

În cursul procesului penal partea vatamata s-a constituit parte civila în cauza cu suma de 1000 lei contravaloarea lantisorului din aur .Analizând conditiile pentru angajarea raspunderii civile delictuale a inculpatului DL prin prisma dispozitiilor art. 998-999C.civil instanta retine ca din probele administrate pe latura penala a cauzei nu s-a facut dovada unei fapte ilicite savârsita de inculpat astfel ca în baza art. 14 si art. 346 C.pr.penala va respinge actiunea civila formulata de partea civila OG.

În baza art. 189 C.pr.penala onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 lei conform împuternicirii nr. 1256/27.02.2009 va fi avansat din fondurile Ministerului Justitiei în favoarea Baroului Constanta.

În baza art. 192 alin.3 C.pr.penala cheltuielile judiciare avansate de stat vor ramâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Respinge cererea formulata de reprezentantul Ministerului Public.

În baza art. 11 pct. 2 lit.a rap. la art.10 lit.d C.pr.penala achita pe inculpatul DL sub aspectul savârsirii infractiunii prev. de art. 211 alin.1,alin.2 lit.b si c si alin.2 ind.1 lit.b C.penal cu aplicarea art.37 lit.a C.penal.

În baza art. 350 C.pr.penala rap. la art. 140 C.pr.penala constata încetata de drept masura arestarii preventive a inculpatului DL si dispune punerea de îndata a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr. x/2009 emis de Judecatoria Constanta ,daca inculpatul nu este retinut sau arestat în alta cauza.

Conform art. 350 alin.2 C.pr.penala dispozitia privind punerea în libertate a inculpatului DL este executorie.

Constata ca inculpatul DL a fost retinut si arestat preventiv de la 3.02.2009 la zi.

În baza art. 14 si art. 346 C.pr.penala respinge actiunea civila formulata de partea civila OG.

În baza art. 189 C.pr.penala onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 lei conform împuternicirii nr. 1256/27.02.2009 se avanseaza din fondurile Ministerului Justitiei în favoarea Baroului Constanta.

În baza art. 192 alin.3 C.pr.penala cheltuielile judiciare avansate de stat ramân în sarcina acestuia.

Cu apel în termen de 10 zile de la pronuntare pentru partea vatamata si de la comunicare pentru inculpat.

Pronuntata în sedinta publica azi 16.04.2009.

Dosar nr. 5087/212/2009

JUDECATORIA CONSTANTA

SENTINTA PENALA NR. 513

Sedinta publica din 16 aprilie 2009

INSTANTA

Deliberând asupra cauzei penale de fata constata urmatoarele:

Analizând întregul material probator administrat în cauza instanta retine urmatoarea situatie de fapt:

Conform art. 350 alin.2 C.pr.penala dispozitia privind punerea în libertate a inculpatului este executorie.

Va constata ca inculpatul a fost retinut si arestat preventiv de la 3.02.2009 la zi.

În baza art. 192 alin.3 C.pr.penala cheltuielile judiciare avansate de stat vor ramâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Respinge cererea formulata de reprezentantul Ministerului Public.

Conform art. 350 alin.2 C.pr.penala dispozitia privind punerea în libertate a inculpatului DL este executorie.

Constata ca inculpatul DL a fost retinut si arestat preventiv de la 3.02.2009 la zi.

În baza art. 14 si art. 346 C.pr.penala respinge actiunea civila formulata de partea civila OG.

În baza art. 192 alin.3 C.pr.penala cheltuielile judiciare avansate de stat ramân în sarcina acestuia.

Cu apel în termen de 10 zile de la pronuntare pentru partea vatamata si de la comunicare pentru inculpat.

Pronuntata în sedinta publica azi 16.04.2009.

Tags: tâlhărie

Publicat de: pe 27 July, 2011

Categorie: Jurisprudenta

Subscrie

TÂLHĂRIE – ART. 211 C.P., ABUZ DE ÎNCREDERE – ART. 213 C.P., AMENINŢARE- ART.193 C.P.

Pe rol solutionarea amânarii pronuntarii cauzei penale, privind pe inculpatul IC, trimis în judecata prin rechizitoriul nr. 1346/P/2006 al Parchetului de pe lânga Judecatoria LG, pentru savârsirea infractiunii prev. de art. 211 al. 1,2 C.p., art. 213 C.p., art. 193 C.p.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publica din 25.03.2009, fiind consemnate în încheierea de sedinta din acea zi ce face parte integranta din prezenta, iar instanta având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronuntarea la data de 08.04.2009, când în urma deliberarilor a pronuntat urmatoarea sentinta:

I N S T A N T A

Deliberând asupra actiunii penale de fata:

Prin Rechizitoriul nr. 1346/P/2006 al Parchetului de pe lânga Judecatoria LG, inculpatul IC, a fost trimis în judecata pentru savârsirea a doua infractiuni de „tâlharie” prev. si ped. de art. 211 al. 1 si al. 2 lit.”c”, a infractiunilor de „abuz de încredere” prev. de art. 213 C.p. si „amenintare” prev. de art. 193 C.p.

Din actul de sesizare a instantei rezulta urmatoarea situatie de fapt:

În ziua de 30.11.2006, inculpatul IC a sustras de la partea vatamata AM pe care l-a întâlnit pe raza or. LG, prin violenta si amenintare, un telefon mobil marca „Motorola”.

În ziua de 07.12.2006, inculpatul IC a sustras de la partea vatamata CM, care circula pe o strada pe raza or. LG, prin violenta, un telefon mobil marca „Motorola”.

În ziua de 06.12.2006, inculpatul IC a primit de la partea vatamata MR telefonul mobil pentru a asculta muzica, iar ulterior a refuzat sa i-l mai restituie, desi i-a solicitat în mod expres acest lucru.

În ziua de 01.12.2006, inculpatul IC i-a adresat amenintari cu acte de violenta si cu incendierea locuintei partii vatamate AI.

Partea vatamata RT a precizat ca valoare prejudiciului cauzat de inculpai este de 12.800 lei, ramânând nerecuperata suma de 9000 lei cu care se constituie parte civila în procesul penal.

Audiat cu ocazia urmaririi penale, inculpatii au recunoscut faptul ca în noaptea respectiva au luat bani si bunuri din locuinta partii vatamate, fiecare încercând însa sa se disculpe în sensul ca fiecare dintre ei a stat afara în curte si ca celalalt a intrat în locuinta.

Situatia de fapt retinuta în rechizitoriu se probeaza prin: declaratiile inculpatului; plângerile si declaratiile partilor vatamate; declaratiile martorilor: OI; MI, RR, BC si CM; Raportul de constatare medico – legala nr. 64/19.01.2007 emis de SML C. din care rezulta ca inculpatul IC are discernamântul faptelor sale diminuat, având capacitatea de apreciere critica a continutului si consecintelor faptelor sale scazuta, fiind diagnosticat cu „Schizofrenie”.

În sedinta publica din 12.12.2008, instanta, dupa punerea în discutie, instanta a dispus introducerea în cauza, în calitate de parte vatamata a lui CM (minor), reprezentat de tatal sau – CI, deoarece fapta din 07.12.2006 o vizeaza pe aceasta parte.

În fata instantei partile vatamate AM si CM a precizat ca nu au pretentii civile de la inculpat, întrucât si-au recuperat telefoanele, mentinându-si declaratiile date în faza de urmarire penala.

Partea vatamata MR a precizat ca-si retrage plângerea prealabila formulata fata de inculpat pentru infractiunea prev. de art. 213 C.p..

Fiind audiati, martorii din acte OI, CM, MI, BG, RR si-au mentinut declaratiile date în faza de urmarire penala, declaratii care confirma situatia de fapt retinuta în rechizitoriu.

În faza de cercetare judecatoreasca inculpatul IC a precizat ca în perioada respectiva era bolnav, nedându-si seama ce facea, ca a fost internat în Spitalul de Psihiatrie S în perioadele mentionate în adeverinta medicala depusa la dosar, iar de la ultima internare a urmat continuu un tratament.

A mai declarat ca nu-si aminteste nimic din ce a facut în zilele respective, ca i se întâmpla des sa aiba zile cu simptome de nervozitate si sa nu-si aminteasca ce a facut, ca nu le cunostea deloc pe partile vatamate si ca cu ocazia expertizarii psihiatrice de catre comisia de la SML, a fost prezent în fata comisiei, unde a stat cam o ora, dar nu a fost internat nici un moment.

Inculpatul a depus la dosar un set de acte medicale eliberate de Spitalul de Psihiatrie S.

În sedinta publica din 12.03.2008, instanta a constatat ca nu au fost respectate cerintele legii în legatura cu modul de efectuare a expertizei psihiatrice, nu se pot trage concluzii certe în legatura cu responsabilitatea inculpatului, iar din continutul expertizei întocmite de SML C nu rezulta situatia discernamântului inculpatului la momentul savârsirii faptei, fiind încalcate prevederile art. 117 al. 2 C.p.p., inculpatul nefiind internat.

Fata de aceasta situatie instanta a dispus efectuarea unei noi expertize psihiatrice cu respectarea dispozitiilor legii, de catre INML.

Din concluziile Raportului de Noua Expertiza Medico – Legala Psihiatrica nr. A6/4781/2008 din 24.02.2009 rezulta ca inculpatul IC a prezentat la data comiterii faptelor (30.11.2006, 01.12.2006, 06.12.2006) ca si în prezent „Tulburare organica de personalitate fond mixt (disfunctie lezionala cerebrala post traumatism cranio – cerebral operat confirmata imagistic); consum abuziv de bauturi alcoolice cu interferente psihotice în antecedente”.

Mai rezulta ca inculpatul a avut capacitate psihica de apreciere critica asupra continutului si asupra consecintelor social negative ale faptelor de care este învinuit si fata de care discernamântul a fost pastrat.

Comisia recomanda aplicarea masurilor de siguranta medicala prevazute de art. 113 C.p., masuri ce pot fi aplicate, în cazul pedepsirii prin privare de libertate, în conditii de ambulatoriu, prin reteaua sanitara a A.N.P., urmând ca la necesitate sa fie internat în spital de psihiatrie penitenciar, iar în cazul în care nu va fi pedepsit prin privare de libertate, masurile de siguranta medicala prevazute de art. 113 C.p. vor fi aplicate direct prin reteaua teritoriala psihiatrie a Ministerului Sanatatii.

Prin Avizul nr. E2/4781/2008 din 02.03.2009 Comisia de Avizare si Controldin cadrul INML a aprobat Raportul de Noua Expertiza Medico – Legala Psihiatrica nr. A6/4781/2008 din 24.02.2009.

Instanta, analizând întregul material probator administrat în cauza, a retinut urmatoarea situatie de fapt:

În ziua de 30.11.2006, inculpatul IC a sustras de la partea vatamata AM pe care l-a întâlnit pe raza or. LG, prin violenta si amenintare, un telefon mobil marca „Motorola”.

În ziua de 07.12.2006, inculpatul IC a sustras de la partea vatamata CM, care circula pe o strada pe raza or. LG, prin violenta, un telefon mobil marca „Motorola”.

În ziua de 01.12.2006, inculpatul IC i-a adresat amenintari cu acte de violenta si cu incendierea locuintei partii vatamate AI.

Partile vatamate si-au recuperat telefoanele mobile.

Instanta, analizând actele si lucrarile dosarului, constata ca faptele exista, sunt prevazute de legea penala, prezinta pericol social, au fost savârsite cu intentie de catre inculpat.

În drept, instanta constata ca fapta inculpatului IC care,în ziua de 30.11.2006, a sustras de la partea vatamata AM pe care l-a întâlnit pe raza or. LG, prin violenta si amenintare, un telefon mobil marca „Motorola”, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de „tâlharie” prev. si ped. de art. 211 al. 1 si al. 2 lit. „c” C.p..

Se constata ca fapta aceluiasi inculpat care, în ziua de 07.12.2006, a sustras de la partea vatamata CM, care circula pe o strada pe raza or. LG, prin violenta, un telefon mobil marca „Motorola”, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de „tâlharie” prev. si ped. de art. 211 al. 1 si al. 2 lit. „c” C.p..

Se constata ca fapta aceluiasi inculpat care, în ziua de 01.12.2006, i-a adresat amenintari cu acte de violenta si cu incendierea locuintei partii vatamate AT.

Cum cele trei fapte au fost savârsite de inculpat înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, urmeaza a se retine în sarcina acestuia situatia concursului real de infractiuni prev. de art. 33 lit. „a” C.p.

Din fisa de cazier judiciar a inculpatului IC rezulta ca acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.

La stabilirea si aplicarea pedepsei instanta a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prev. de art. 72 C.p., respectiv persoana inculpatului, tânar, în vârsta de 26 de ani, lipsit de antecedente penale, fiind la prima confruntare cu legea penala, natura infractiunilor – fapte savârsite cu intentie, modalitatea si împrejurarile comiterii faptelor –prin exercitarea de violente asupra partilor civile, problemele de sanatate ale inculpatului, prezentând „tulburare organica de personalitate fond mixt”, pericolul social pe care-l reprezinta astfel de fapte – starea de insecuritate creata fata de bunurile persoanelor, atingerea adusa patrimoniului persoanelor, cuantumul prejudiciului – relativ redus, staruinta depusa de inculpa în acoperirea prejudiciului în cursul urmaririi penale (cele doua telefoane mobile fiind restituite), dar si pozitia inculpatului care a invocat în apararea sa starea sanatatii, dar si atitudinea cooperanta a inculpatului.

Fata de toate aceste considerente, instanta apreciaza ca i se pot acorda inculpatului largi circumstante atenuante prevazute de art. 74 C.p., urmând ca pedeapsa sa fie coborâta în mod corespunzator sub minimul prevazut de lege, în conformitate cu prevederile art. 76 C.p.

Se apreciaza, totodata, ca scopul pedepsei si reeducarea inculpatului se pot realiza fara privare de libertate, fiind îndeplinite conditiile privind suspendarea conditionata a executarii pedepsei prev. de art. 81 – 82 C.p..

Urmeaza, în baza art. 11 pct. 2 lit.”b” C.p.p. raportat la art. 10 lit.”h” C.p.p., a înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului IC pornit la plângerea prealabila a partii vatamate MR pentru infractiunea de „abuz de încredere” prev. de art. 213 C.p., ca urmare a retragerii plângerii prealabile.

Urmeaza, în baza art. 211 al. 1 si 2 lit. „c” C.p. cu aplicarea art. 74 C.p. si art. 76 lit. „c” C.p., a-l condamna pe inculpatul IC la pedeapsa închisorii de 1(un) an (p.v. AM).

Urmeaza, în baza art. 211 al. 1 si 2 lit. „c” C.p. cu aplicarea art. 74 C.p. si art. 76 lit. „c” C.p., a-l condamna pe acelasi inculpat la pedeapsa închisorii de 1 (un) an (p.v. CM).

Urmeaza, în baza art. 193 C.p. cu aplicarea art. 74 C.p. si art. 76 lit. „e” teza I C.p., a-l condamna pe acelasi inculpat la pedeapsa închisorii de 1 (una) luna, chemat în judecata la plângerea prealabila a partii vatamate AT.

Urmeaza, în baza art. 33 lit. „a” C.p. rap. la art. 34 lit. „b” C.p., a dispune ca inculpatul Ilie Costica sa execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 1(un) an închisoare.

Urmeaza, în baza art. 81 – 82 C.p., a dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe o durata de 3 (trei) ani – ce constituie termen de încercare, ce se va calcula de la data ramânerii definitive a sentintei.

Urmeaza, în baza art. 359 C.p.p., a-i atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 C.p. referitoare la revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.

Având în vedere concluziile Raportul de noua expertiza medico – legala psihiatrica nr. A6/4781/2008 din 24.02.2009 întocmit de INML, urmeaza, în baza art. 111 C.p. rap. la art. 113 C.p., a dispune instituirea fata de inculpat a masurii de siguranta a obligarii la tratament medical si a-l obliga pe inculpatul IC sa se prezinte în mod regulat la tratament medical pâna la însanatosire.

Urmeaza, în baza art. 429 al. 1 si art. 430 al. 1 C.p.p., a dispune comunicarea unei copii de pe dispozitivul sentinte si a unei copii de pe Raportul de noua expertiza medico – legala psihiatrica nr. A6/4781/2008 din 24.02.2009 întocmit de INML „MINA MINOVICI” catre DIRECTIA JUDETEANA DE SANATAE C. pentru aducerea la îndeplinire a masurii de siguranta.

Urmeaza a constata recuperate integral prejudiciile cauzate partilor civile AM si CM.

Urmeaza a lua act ca partea vatamata AT nu a formulat pretentii civile în cauza.

Urmeaza, în baza art. 192 al. 1 pct. 2 lit.”c” C.p.p., a obliga partea vatamata MR la plata sumei de 15 lei – cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Cum inculpatul a fost condamnat, urmeaza, în baza art. 191 al. 1 C.p.p., a-l obliga la plata sumei de 400 lei fiecare – cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 100 lei – onorariu aparator oficiu – Baroul de Avocati C. (av. MC – 100 lei – faza de judecata).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE

În baza art. 11 pct. 2 lit.”b” C.p.p. raportat la art. 10 lit.”h” C.p.p. înceteaza procesul penal pornit împotriva inculpatului IC pornit la plângerea prealabila a partii vatamate MR, pentru infractiunea de „abuz de încredere” prev. de art. 213 C.p., ca urmare a retragerii plângerii prealabile.

În baza art. 211 al. 1 si 2 lit. „c” C.p. cu aplicarea art. 74 C.p. si art. 76 lit. „c” C.p. condamna pe inculpatul IC, la pedeapsa închisorii de 1(un) an (p.v. AM).

În baza art. 211 al. 1 si 2 lit. „c” C.p. cu aplicarea art. 74 C.p. si art. 76 lit. „c” C.p. condamna pe acelasi inculpat la pedeapsa închisorii de 1 (un) an (p.v. CM).

În baza art. 193 C.p. cu aplicarea art. 74 C.p. si art. 76 lit. „e” teza I C.p. condamna pe acelasi inculpat la pedeapsa închisorii de 1 (una) luna, chemat în judecata la plângerea prealabila a partii vatamate AT.

În baza art. 33 lit. „a” C.p. rap. la art. 34 lit. „b” C.p. dispune ca inculpatul IC sa execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 1(un) an închisoare.

În baza art. 81 – 82 C.p. dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe o durata de 3 (trei) ani – ce constituie termen de încercare, calculat de la data ramânerii definitive a sentintei.

În baza art. 359 C.p.p. atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 C.p. referitoare la revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.

În baza art. 111 C.p. rap. la art. 113 C.p. dispune instituirea fata de inculpat a masurii de siguranta a obligarii la tratament medical si obliga pe inculpatul IC sa se prezinte în mod regulat la TRATAMENT MEDICAL pâna la însanatosire.

În baza art. 429 al. 1 si art. 430 al. 1 C.p.p. dispune comunicarea unei copii de pe dispozitivul sentinte si a unei copii de pe Raportul de noua expertiza medico – legala psihiatrica nr. A6/4781/2008 din 24.02.2009 întocmit de INML „MINA MINOVICI” catre DIRECTIA JUDETEANA DE SANATAE C. pentru aducerea la îndeplinire a masurii de siguranta.

Constata recuperate integral prejudiciile cauzate partilor civile AM, si CM.

Ia act ca partea vatamata AT, nu a formulat pretentii civile în cauza.

În baza art. 192 al. 1 pct. 2 lit.”c” C.p.p., obligapartea vatamata MR la plata sumei de 15 lei – cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În baza art. 191 al. 1 C.p.p. obliga pe inculpat la plata sumei de 400 lei fiecare – cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 100 lei – onorariu aparator oficiu – Baroul de Avocati C. (av. MC – 100 lei – faza de judecata).

Cu apel în 10 zile de la pronuntare pentru procuror si inculpat, iar pentru partile vatamate AM, MR, CM, AT si reprezentantii legali CI, AD si MA – de la comunicare.