Top

Extinderea acţiunii penale. Sesizarea instanţei.

Prin sentinţa penală nr. 882/25.03.2008 Judecătoria Iaşi a hotărât, în baza art. 335 alin. 2 teza I, raportat la art. 33 lit. c din Codul de procedură penală reunirea dosarului nr. 20743/245/2007 al Judecătoriei Iaşi cu dosarul nr. 22355/2005 al Judecătoriei Iaşi, soluţionat prin sentinţa penală nr. 2621/02.06.2006 a Judecătoriei Iaşi, menţinută prin decizia penală nr. 821/05.12.2006 a Tribunalului Iaşi, menţinută şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 57/23.01.2007 a Curţii de Apel Iaşi; în temeiul art. 41 alin. 2 din Codul penal a constatat că actele de sustragere săvârşite la datele de 22.09.2005, 24.09.2005, 30.09.2005 şi 12.10.2005 pentru care inculpatul B.I. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 2621/02.06.2006 a Judecătoriei Iaşi şi fapta pentru care este judecat în prezenta cauză, săvârşită la 25/26.10.2005 reprezintă acte materiale ce intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni; a desfiinţat în latură penală sentinţa penală nr. 2621/02.06.2006 a Judecătoriei Iaşi; a schimbat, în temeiul art. 334 din Codul de procedură penală, încadrarea juridică a faptei din art. 208 alin. 1-209 alin.1 lit. g, i, alin. 2 lit. b Codul penal cu aplicarea art. 37 lit. a din Codul penal, în art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. g, i şi alin. 2 lit. b din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 şi art. 37 lit. a din Codul penal (5 acte materiale săvârşite în perioada septembrie-octombrie 2005) şi l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii de 6 ani sporită cu 6 luni.
Împotriva sentinţei penale indicate mai sus a declarat apel inculpatul B.I., solicitând redozarea pedepsei şi criticând modalitatea în care prima instanţă a modificat pedepsele din antecedenţa sa penală.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 317 Cod procedură penală judecata este mărginită la fapta şi la persoana arătată în actul de sesizare a instanţei, iar în caz de extindere a procesului penal şi la fapta şi persoana la care se referă extinderea.
Potrivit art. 335 al.1 Cod procedură penală, dacă în cursul judecăţii se descoperă în sarcina inculpatului date cu privire şi la alte acte materiale care intră în conţinutul infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, instanţa dispune, prin încheiere, extinderea acţiunii penale cu privire şi la aceste acte şi procedează la judecarea infracţiunii în întregul ei.
Această procedură de extindere a acţiunii penale trebuie respectată , potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol şi în situaţia în care cu privire la unele din actele care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni s-a pronunţat anterior o hotărâre definitivă.
Încheierea de extindere a acţiunii penale reprezintă actul de sesizare a instanţei cu judecarea actelor materiale descoperite în cursul judecăţii şi care intră în conţinutul infracţiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.
În speţă, prima instanţă, a fost sesizată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi cu nr. 6931/P/2005 din 28.09.2007 cu judecarea inculpatului B.I. pentru săvârşirea în noaptea de 25/26.09.2005 a infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 al.1 – 209 al.1 lit. g şi i, al.2 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal în dauna părţii vătămate M.M..
Constatând în cursul judecăţii că actele de sustragere săvârşite de inculpatul B.I. la datele de 22.09.2005, 24.09.2005, 30.09.2005 şi 12.10.2005, pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 2621/02.06.2006 a Judecătoriei Iaşi reprezintă acte materiale ce intră în conţinutul infracţiunii de furt calificat pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 6931/P/2005 din 28.09.2007 emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi, prima instanţă a procedat la judecarea infracţiunii în întregul ei, fără a dispune extinderea acţiunii penale, deşi reprezentantul Parchetului a solicitat această extindere atât în şedinţa din 04.03.2008, cât şi în cea din 18.03.2008.
Pronunţând o hotărâre cu privire la actele materiale pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 2621/02.06.2006 şi fără a dispune în prealabil extinderea acţiunii penale pentru aceste acte materiale, prima instanţă a încălcat dispoziţiile referitoare la sesizarea instanţei, dispoziţii a căror nerespectare este sancţionată de art. 197 al.2 Cod procedură penală cu nulitatea absolută.
Pentru aceste motive, Tribunalul, în temeiul art. 379 pct.2 lit. b Cod procedură penală, a admis apelul şi a desfiinţa integral sentinţa penală nr. 882/25.03.2008 pronunţată de Judecătoria Iaşi.
Cauza a fost trimisă Judecătoriei Iaşi care, în rejudecare, va trebui să respecte limitele sesizării, urmând procedura prevăzută de art. 335 Cod procedură penală şi va avea în vedere şi criticile aduse prin apelul declarat de inculpatul B.I..

Etichete:

Acte materiale din continutul aceleiasi infractiuni pentru care s-a pronuntat o hotarare definitiva. Reunirea cauzelor

Tip: Sentinţă penală
Nr./Dată: 3337 (04.11.2008)
Autor: Judecatoria Iasi
Domenii asociate:  procedură civilă şi penală, căi de atac, competenţe, extinderea actiunii penale, etc.

Asupra cauzei penale de fata, prima instanta a retinut vinovatia inculpatului cu privire la actele de sustragere deduse judecatii, a constatat ca actele de sustragere deduse judecatii în dosarul nr.xxx/2005 al Judecatoriei Iasi si actele de sustragere pentru care era judecat în cauza fusesera savârsite de catre inculpat în acelasi interval de timp, a dispus reunirea celor doua dosare, în temeiul art. 335 alin 2 din Codul de procedura penala, raportat la art. 33 lit. c din Codul de procedura penala, a desfiintat sentinta penala anterioara, în ceea ce priveste latura penala, a dispus, în temeiul art. 334 Cod procedura penala, schimbarea încadrarii juridice a faptei din infractiunea de furt calificat prevazuta de art. 208 alin 1-209 alin 1 lit. g si i, alin 2 lit. b din C.pen cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen, în infractiunea de furt calificat în forma continuata prevazuta de art. 208 alin 1-209 alin 1 lit. g si i, alin 2 lit. b din C.pen cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen si 41 alin 2 C.pen si judecând infractiunea continuata din perspectiva tuturor actelor materiale din structura acesteia, a aplicat inculpatului o pedeapsa de 6(sase) ani închisoare.

Instanta de apel, Tribunalul Iasi, analizând cauza sub toate aspectele de fapt si de drept, a constatat ca hotarârea primei instante este lovita de nulitate absoluta. Astfel, instanta de control judiciar a apreciat ca prima instanta nu a respectat dispozitiile art. 317 din Codul de procedura penala, referitoare la limitele rejudecarii, în contextul în care aceasta din urma a reunit cauzele, fara a dispune extinderea actiunii penale, desi aceasta extindere a fost solicitata de catre reprezentantul Parchetului la doua termene consecutive. În consecinta, Tribunalul Iasi a apreciat ca au fost încalcate dispozitiile art. 197 alin 2 Cod procedura penala, referitoare la sesizarea instantei, a caror nerespectare se sanctioneaza cu nulitatea absoluta, a admis apelul si a desfiintat integral sentinta penala pronuntata de Judecatoria Iasi in primul ciclu procesual, dispunând ca aceasta din urma, în rejudecarea cauzei, sa respecte procedura prevazuta de art. 335 Cod procedura penala
In rejudecare, instanta a constatat ca actele de sustragere pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinta penala anterioara si actiunea materiala pentru care inculpatul este judecat în prezenta cauza au fost savârsite de inculpat în acelasi interval de timp, reprezentand acte materiale ce intra în continutul aceleiasi infractiuni de furt calificat, în forma continuata.
Având în vedere cele constatate mai sus, instanta a considerat ca în cauza sunt aplicabile dispozitiile art. 335 alin 2 Cod de procedura penala, potrivit carora daca cu privire la actele care intra în continutul aceleiasi infractiuni s-a pronuntat o hotarâre definitiva, instanta reuneste cauza cu aceea în care s-a dat hotarârea definitiva, pronuntând o noua hotarâre în raport cu toate actele care intra în continutul infractiunii si desfiinteaza hotarârea anterioara.
În ipoteza textului de lege sus-mentionat, în ceea ce priveste actele materiale cu privire la care inculpatul a fost condamnat definitiv prin hotarârea anterioara, exista autoritate de lucru de judecat referitoare la savârsirea acestora de catre inculpat cu forma de vinovatie prevazuta de lege. Prin urmare, instanta care decide reunirea propriei cauze cu cea în care inculpatul a fost condamnat definitiv nu are a face nici o apreciere cu privire la vinovatia acestuia, referitoare la actele materiale definitiv solutionate, ci masura luata are preponderent natura unui act de mai buna administrare a justitiei, neagravând în nici un fel situatia inculpatului. Instanta, în aceasta situatie, va pronunta o hotarâre unitara cu privire la toate actele materiale de sustragere constatate, în contextul stabilirii unei unice rezolutii infractionale a inculpatului cu privire la toate aceste acte.
Instanta a apreciat ca ipoteza vizata de art. 335 alin 2 din Codul de procedura penala este sensibil diferita de cea din aliniatul 1 al aceluiasi articol, în care instanta descopera date cu privire si la alte acte materiale care intra în continutul infractiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecata si are obligativitatea sa dispuna prin încheiere extinderea actiunii penale si cu privire la aceste acte. În acest context, obligativitatea extinderii actiunii penale se justifica, deoarece doar prin punerea în miscare si exercitarea actiunii penale se creeaza cadrul procesual necesar pentru tragerea la raspundere penala a persoanelor care au savârsit infractiuni, în conformitate cu prevederile art. 9 din Codul de procedura penala.
Or, în contextul în care pentru unele dintre aceste acte materiale inculpatul a fost condamnat printr-o hotarâre definitiva, extinderea actiunii penale si cu privire la aceste acte materiale apare ca fiind ilogica, deoarece raspunderea penala a inculpatului pentru actele comise a fost stabilita anterior în mod definitiv, ca urmare tocmai a exercitarii actiunii penale în cauza anterioara.
Astfel, a retinut instanta ca, în acest moment extinderea actiunii penale apare a fi lipsita de obiect, cât timp pentru actele materiale din antecedenta aceasta a fost deja pusa în miscare în dosarul nr. xxx/2005 al Judecatoriei Iasi, respectiv prin rechizitoriul din aceasta cauza.

Pentru toate aceste considerente, instanta a considerat ca art. 335 alin 2 din Codul de procedura penala nu trebuie interpretat prin raportare la alin 1 al aceluiasi articol, ci ca vizând o ipoteza de sine-statatoare, cu un pronuntat caracter de act de mai buna administrare a justitiei.
In consecinta, instanta a respins cererea Parchetului de extindere a actiunii penale si a facut aplicarea în cauza a dispozitiilor art. 335 alin 2 Cod procedura penala, respectiv, a reunit prezenta cauza cu cea în care a constituit obiectul dosarului nr. xxx/2005 si a desfiintat sentinta penala anterioara numai în ceea ce priveste latura penala, mentinând celelalte dispozitii ale acesteia, pronuntand in final o hotarare de condamnare a inculpatului pentru intreaga activitate infractionala retinuta in sarcina sa.

Etichete: , , ,