Top

Societate comercială în faliment. Plata datoriei de către administratorul statutar către creditor.

BULETINUL JURISPRUDENŢEI

CURŢII DE APEL BACĂU

pentru

TRIMESTRUL IV 2008

CUPRINS

SECŢIA PENALĂ

Cod penal

1. Vătămare corporală gravă din culpă; condiţii pentru reţinerea agravantei prevăzută de aliniatul 4 al articolului 184 Cod penal, în situaţia în care inculpatul care conducea autovehiculul aparţinând unei societăţi comerciale, nu era angajat în funcţie de conducător auto, ci, avea o altă funcţie în cadrul societăţii respective. 4

2. Înşelăciune în convenţii, înşelăciunea săvârşită cu prilejul executării unui contract 6

Drept procesual penal

3. Amendă judiciară aplicată de procuror. Posibilitatea contestării în instanţă a acesteia. 15

4. Emiterea a două mandate de executare pentru aceeaşi pedeapsă; existenţa a două hotărâri definitive de condamnare ce nu se pot concilia; calea legală de rezolvare a situaţiei. 16

Cod procedură penală

5. Contestaţie în anulare formulată în temeiul art. 386 alin. l lit. c Cod procedură penală, respectiv: „când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute de art.10 alin.1 lit.f-i/1 Cod procedură penală”, mai precis cel prevăzut de art.10 alin. l lit-i/1 Cod procedură penală, cu privire la care existau probe la dosar. 19

Drept penal

6. Recunoaşterea şi executarea pe teritoriul României a hotărârilor penale străine. Recunoaşterea şi executarea pe teritoriul României a hotărârilor penale străine privind pedepse pecuniare. Competenţă. Modalitatea de recunoaştere. Dispoziţii legale aplicabile. 25

7. Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge; pericol social; aplicarea art. 18/1 Cod penal; criterii de apreciere a existenţei pericolului social. 28

8. Infracţiunea de lipsire de libertate. Elemente constitutive. Latura obiectivă 30

SECŢIA CIVILĂ MINORI ŞI FAMILIE,

CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE.

Drept civil

1. Legea nr. 272/2004. Plasament. Interesul superior al copilului. 37

2. Legea 10/2001 – art.24 – acordare de măsuri reparatorii în echivalent. Acordarea de bunuri în compensare – atributul exclusiv al unităţii deţinătoare. Limitele controlului judecătoresc. 38

3. Apel. Contestaţie la Legea 10/2001. Aspecte ce pot fi verificate în cadrul acestei proceduri. Solicitarea de a beneficia de măsura despăgubirii prin compensare direct în instanţă, după refuzarea acestei modalităţi în faţa comisiei. Consecinţe 40

4. Recurs. Contestaţie decizie de pensionare. Nereţinerea unor perioade ca fiind lucrate în grupa a II-a de muncă. Competenţa Casei Judeţene de Pensii în analizarea legalităţii înscrisurilor anexe cererii de pensionare. Obligativitatea procedurii rectificării carnetelor de muncă 43

Drept procesual civil

5. Alcătuirea greşită a instanţei – greşita calificare a căii de atac. 46

6. Cerere de repunere a părţii în termenul de formulare a notificării la legea 10/2001. Noţiunea de împrejurare mai presus de voinţa părţii 47

7. Contestaţie la executare. Lămurire, înţeles, întindere şi modul de aplicare a titlului executoriu. Citarea părţilor 48

8. Cerere de repunere în termen – necesitatea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art.103 alin.2 Cod procedură civilă, pentru încuviinţarea cererii 49

Dreptul muncii

9. Concediere disciplinară. Condiţii de formă şi fond. Nulitatea deciziei. 52

SECŢIA COMERCIALĂ, CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Contencios administrativ

1. Forţa executorie a dispoziţiilor hotărârii judecătoreşti pronunţate de instanţa de judecată în temeiul unor dispoziţii legale declarate ulterior neconstituţionale. Momentul de la care se aplică sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 24 alin.2 din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare. 57

2. Indemnizaţia pentru creşterea copilului-situaţia naşterii copiilor gemeni. Natura juridică a indemnizaţiei. Scopul legii. 60

Contencios administrativ. Dreptul funcţiei publice

3. Indemnizaţia de dispozitiv prevăzută de art. 13 din Legea nr. 138/1999 şi de pct. 9.2 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul M.I. nr. 275/2002, astfel cum a fost modificat şi completat prin Ordinul M.A.I. nr. 4962003. Sfera subiectelor de drept cărora le este aplicabilă. Funcţionari publici din administraţia publică locală. 62

4. Indemnizaţia de dispozitiv reglementată de dispoziţiile Legii nr. 138/1999 şi ale Ordinului Ministrului de Interne nr. 275/05 iunie 2002 modificat şi completat prin Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 496/28 iulie 2003. Categoriile de personal cărora le este recunoscut dreptul la această indemnizaţie. 68

5. Poliţist. Funcţionar public cu statut special. Drepturi salariate. Spor de vechime. Legea aplicabilă. 72

6. Răspunderea disciplinară a funcţionarului public. Modalitatea de apreciere a probatoriului administrat pentru stabilirea existenţei abaterii disciplinare. Daune morale. 76

7. Personal contractual din cadrul instituţiilor finanţate de la buget. Stabilirea drepturilor salariale. Contestaţie. Instanţa competentă. 80

8. Spor salarial (pentru condiţii de munca deosebit de periculoase), solicitat de funcţionarii publici din Administraţia Naţională a Penitenciarelor în temeiul disp. art. 8 din H.G. nr. 281 /1993. 85

Contencios administrativ fiscal. Cod procedură fiscală

9. Titluri executorii emise în baza unor titluri de creanţă care au fost supuse cenzurii instanţei de contencios administrativ. Contestaţie la executare. Conflict negativ de competenţă. 87

10. Contencios administrativ fiscal. Nedepunere declaraţii fiscale la termen. Consecinţe. Calcularea de accesorii. 90

Obligaţii comerciale

11. Societate comercială. Antecontract de vânzare – cumpărare de bunuri imobile concretizat în factură. Lipsa drepturilor privind susţinerea uneia dintre părţi, precum că nu s-a îndeplinit condiţia suspensivă pentru încheierea actului în formă autentică 93

Procedura insolvenţei

12. Cerere întemeiată pe Legea 64/1995 Neretroactivitatea Legii 85/2006 95

13. Creanţă solicitată de AVAS, a cărei valoare este exprimată în lei. Incidenţa disp. art. 69 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 şi a Deciziei nr. XII din 20 martie 2006 pronunţate de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. 96

14. Legea 85/2006 – închiderea procedurii falimentului. Recurs declarat de un creditor 97

15. Legea 85/2006 – Atribuţiile comitetului creditorilor 98

16. Societate comercială în faliment. Plata datoriei de către administratorul statutar către creditor. 100

SECŢIA PENALĂ, CAUZE MINORI ŞI FAMILIE

SECŢIA CIVILĂ, MINORI ŞI FAMILIE,

CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

SECŢIA COMERCIALĂ, CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

16.Societate comercială în faliment. Plata datoriei de către administratorul statutar către creditor.

Procedura insolvenţei

art.124, 138, 140 din Legea nr.85/2006

După intrarea în faliment a societăţii comerciale, administratorul statutar nu mai poate face plăţi către creditorii săi, sumele de bani intrând în averea debitorului, lichidatorul judiciar făcând plăţi conform prevederilor imperative ale Legii 85/2006

Decizia nr.731/28.10.2008 Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ – Curtea de Apel Bacău

Prin sentinţa civilă nr. 308 din 30 mai 2008, Tribunalul Bacău a admis cererea lichidatorului judiciar – S.Q. S.P.R.L, în contradictoriu cu pârâţii L.A., D.G.F.P. şi A.F.P.; a anulat plata sumei de 25.000 RON efectuat de către L. A. pentru debitoarea S.C. „P.C.” S.R.L către Trezoreria Sascut cu chitanţa seria TS4A nr. 8116722 din 03 aprilie 2008; obligă D.G.F.P. – Trezoreria Sascut să restituie suma de 25.000 RON către contul de avere al debitoarei S.C. „P.C.” S.R.L, prin lichidator judiciar – S.Q. S.P.R.L, în vederea distribuirii, conform art. 123 din Legea 85/2006.

S-a reţinut de instanţa de fond că la data de 09 mai 2008, lichidatorul judiciar S.Q. S.P.R.L depus raport de activitate lunar, prin care a adus la cunoştinţă judecătorului sindic faptul că în cadrul acţiunii în atragerea răspunderii personale a administratorului statutar al debitoarei falite L.A. acesta a achitat suma de 25.000 lei direct către organul fiscal – Trezoreria Sascut.

Având în vedere că se ocoleşte corecta aplicare a dispoziţiilor art. 123 din Legea 85/2006 privind ordinea de stingere a datoriilor, solicită anularea plăţii efectuate şi obligarea organului fiscal să restituie suma încasată nelegal.

Deşi legal citaţi, pârâţii L. A.şi D.G.F.P. – A.F.P. nu au formulat întâmpinări şi nu au solicitat probe în apărare.

Judecătorul sindic, analizând actele şi lucrările dosarului, constată întemeiată cererea lichidatorului judiciar, pentru următoarele motive :

Administratorul statutar Lefter Alexandru a înţeles să achieseze la acţiunea lichidatorului judiciar efectuând o plată voluntară pentru acoperirea pasivului rămas neacoperit al debitoarei S.C. „P.C.”S.R.L.

Chiar dacă singurul creditor al debitoarei este D.G.F.P., pârâtul L. A. nu poate plăti direct creditorului creanţa, întrucât art. 140 din Legea 85/2006, prevede că „sumele depuse potrivit dispoziţiilor art. 138 al. l vor intra în averea debitorului şi vor fi destinate (…) în caz de faliment, acoperirii pasivului”.

Pe de altă parte, ordinea de plată este cea prevăzută de art. 123 din Legea 85/2006, în cazul debitoarei falite, sumele încasate de pârât urmând să acopere, în primul rând cheltuielile de procedură şi apoi creanţele bugetare.

Împotriva hotărârii pronunţate de Tribunalul Bacău a promovat recurs D.G.F.P., considerând-o nelegală, motivat de faptul că instanţa nu a ţinut seama de faptul că este singurul creditor al societăţii comerciale intimate, iar suma de bani pe care a primit-o reprezintă creanţa sa.

Recursul a fost respins ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Instanţa de fond a reţinut o corectă situaţie de fapt şi de asemenea, a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale; astfel, aşa cum a reţinut şi instanţa şi este prevăzut de art. 123, 138 şi 140 din Legea 85/2006, sumele de bani vor intra în averea debitorului urmând să acopere în primul rând cheltuielile de procedură şi apoi creanţele bugetare.

Societatea comercială fiind în lichidare, administratorul statutar nu mai avea dreptul legal de a face asemenea plăţi direct către creditorul societăţii.

Pe cale de consecinţă, faţă de cele mai sus menţionate, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, instanţa a respins recursul, ca nefondat.

Etichete:

Societate comercială în faliment. Lipsă bunuri în societate. Depunerea de către administratorul statutar a sumei pentru plata creanţei către singurul creditor al societăţii.

Legea 85/2006

Art. 123; 133, Legea 2006

Societate comercială în faliment – lipsa bunurilor în averea societăţii. Aducerea sumei ce reprezintă debit în patrimoniul societăţii de către administratorul statutar şi până la dispoziţia singurului creditor de către lichidatorul judiciar, nu încalcă prevederile Legii 85/2006.

Curtea de Apel Bacău – Secţia Comercială,

de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia civilă nr. 918 din 27 octombrie 2009

Prin sentinţa civilă nr. 59 din 19 iunie 2009 Tribunalul Bacău a fost admisă contestaţia formulată de S.C. „T” S.R.L, în contradictoriu cu S.C. „A” S.R.L prin lichidator judiciar I.P.U.R.L Profesional T. şi a anulat raportul şi planul de distribuţie.

S-a reţinut de instanţa de fond că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la data de 26.06.2007 S.C „T” S.R.L a formulat contestaţie împotriva Raportului de activitate al lichidatorului judiciar I.P.U.R.L Profesional T. şi a planului de distribuţie a fondurilor obţinute din lichidarea averii debitoarei falite S.C „A” S.R.L Oneşti.

Analizând actele şi lucrările dosarului, judecătorul sindic va avea in vedere că, la data de 14 06 2007 a fost depus Raportul privind sumele obţinute din lichidarea şi încasarea creanţelor precum si Planul de distribuţie a sumelor in care se face vorbire despre faptul că la data de 17.05.2007 a fost virată in contul societăţii falite suma de 24 000 lei la care se adaugă şi suma existentă deja in cuantum de 10.715 lei, în total rezultând o sumă de 34.715 lei care acoperă in întregime pasivul falitei. Suma de 28.067 lei acoperă în întregime creanţa S.C „T” S.R.L.

Deşi aparent acest creditor nu are interes să invoce nulitatea Raportului si planului de distribuţie întrucât prin această modalitate de distribuire creanţa sa este îndestulată, judecătorul sindic a constatat că, potrivit Legii 85/2006 procedura falimentului care este deopotrivă concursuală, colectivă şi egalitară, că aceasta are ca efect urmărirea şi încasarea creanţelor in modalităţile prevăzute de lege (art. 3 pct. 3 coroborat cu art.3 pct. 25) deci nerespectarea prevederilor legale are drept consecinţă posibilitatea prejudicierii creditorilor ceea ce justifică interesul legitim al creditorului din prezenta contestaţie.

Într-adevăr, contestaţia de faţă este întemeiată întrucât nu au fost respectate prevederile art.121,122 din L.P.I. în art. 121 se specifică in mod indubitabil că, fondurile din care se vor plăti creanţele trebuie obţinute din vânzarea de bunuri din averea debitoarei falite iar in art. 122 se face referire şi la încasarea de creanţe deci, provenienţa fondurilor din care se va efectua distribuţia este clară – averea debitoarei falite, mai precis lichidarea bunurilor corporale şi realizarea drepturilor de creanţă. în prezenta cauză fostul administrator statutar a depus in contul falitei o sumă de bani in vederea distribuirii către creditori şi este real că legea nu interzice ca terţii să depună sume in contul de avere in vederea achitării creanţelor însă, faţă de prevederile art. 121, 122, în această etapă a procedurii singurele modalităţi de obţinere a fondurilor sunt cele prevăzute de lege.

Prin recursurile declarate, recurentele au criticat încheierea şi sentinţa pronunţată de Tribunalul Bacău, motivat de faptul că deşi s-a plătit datoria către singurul creditor – S.C. „T” S.R.L de trei ori, procedura falimentului a continuat; deşi Curtea de Apel Bacău a stabilit că M. A. – asociat unic, are calitatea procesuală de a fi parte în proces; anularea planului de distribuţie şi a Raportului s-a depus fără nici o motivare din partea instanţei, ca de altfel nici admiterea contestaţiei nu a fost motivată.

Recursurile sunt fondate, pentru următoarele considerente :

Din decizia civilă nr. 392 din 18 mai 2006, Curtea de Apel Bacău (filele 50 – 55 dosar recurs) a dispus înscrierea în tabloul creditorilor, S.C. „T” S.R.L G., judeţul Bacău cu suma de 280.040 ROL; aceasta rămânând singura creditoare a S.C. „A” S.R.L; în aceeaşi hotărâre se reţine că, la data de 15 octombrie 2004 recurenta S.C. „A” S.R.L achită suma, intimat S.C. „T” a reţinut 30.000.000 ROL pe care în consideră a fi cheltuieli de executare, diferenţa fiind restituită recurentei, lichidatorul societăţii comerciale debitoare a arătat că recurenta a depus din nou suma, precizând că se află în contul de avere al debitoarei 298 milioane ROL (fiind scăzută suma de 30 milioane ROL), suficientă pentru achitarea sumei pe care o datorează către S.C. „T” S.R.L.

În considerentele sentinţei civile 59/2009 s-a reţinut că în contul societăţii comerciale debitoare se află suma de 28,067 lei, se face referire la faptul că procedura falimentului este o procedură concursuală, colectivă şi eligibilă, iar nerespectarea prevederilor legale are drept consecinţă posibilitatea prejudicierii creditului, fără a motiva în ce sens sunt prejudiciate interesele singurului creditor în cauză.

De asemenea, se reţine de instanţa de fond că este întemeiată contestaţia, argumentele fiind total contradictorie, astfel se arată că „în prezenta cauză fostul administrator statutar a depus în contul falitei o sumă de bani în vederea distribuirii către creditor şi este real că legea nu intervine ca terţi să depună sume în contul de avere în vederea achitării creanţelor, însă faţă de prevederile art. 121, 122 în această etapă a procedurii singurele modalităţi de obţinere a fondurilor sunt cele prevăzute de lege”.

Aşa cum s-a menţionat, intimata este contradictorie, reţinând că este legal a se depune sume în contul de avere, dacă în această etapă a procedurii modalitatea este cea prevăzută de lege, fără a arăta care este modalitatea legală.

Din întreg probatoriul al cauzei, rezultă că asociatul unic a achitat de trei ori creanţa, aceasta având dreptul de a depune suma, reprezentând debitul în averea societăţii debitoare, în orice etapă a procedurii prevăzută de Legea 85/2006 iar creditorul nu a avut nici-un temei legal pentru a refuza primirea sumei, la distribuire de lichidatorul judiciar.

Motivarea instanţei că ar mai fi şi alte acţiuni pe care le-a formulat pentru anularea unor transferuri frauduloase şi prelungirea împotriva rezoluţiei procesuale prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva asociaţilor, nu au relevanţă juridică atâta timp cât nu s-au pronunţat hotărâri definitive şi irevocabile, care să constituie titlu executor pentru intimata – creditoare.

De altfel, nici instanţa de fond nu reţine aceste aspecte şi totuşi nu motivează de ce s-a respins cererea lichidatorului judiciar privind închiderea procedurii, interpretarea scopului şi spiritului Legii 85/2006 trebuie interpretat în primul rând ca o societate comercială trebuie să funcţioneze, să aibă o activitate economico – financiară şi numai când această situaţie nu mai este posibilă se dispune declararea stării de faliment.

Or, aşa cum s-a menţionat, atâta timp cât legea nu intervine, nu există nici o noţiune juridică pentru ca instanţa să admită o contestaţie atâta timp cât în contul societăţii comerciale debitoare există suma ce reprezintă datorie iar creditoarea a refuzat-o de trei ori.

Întemeiată este şi critica asociatului unic, care arată că trebuia să fie citat de instanţa de fond aşa cum s-a hotărât printr-o decizie pronunţată de Curtea de Apel Bacău (filele 34 -42 dosar recurs), nefiindu-i însă încălcate drepturile procedurale, motivat de faptul că a fost consacrat de lichidator încă din anul 2005, având cunoştinţă de procedura desfăşurată în baza Legii 85/2006.

Pe cale de consecinţă, faţă de cele mai sus menţionate, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, instanţa a admis recursurile şi a modificat în tot sentinţa în sensul că a respins contestaţia formulată de S.C. „T” S.R.L G., judeţul Bacău, ca nefondată.

Etichete:

Societate comerciala în faliment. Închiderea procedurii anterior soluţionării cererii întemeiate pe art. 138 din Legea 85/2006 – răspundere administrator statutar.

Legea 85/2006

Art. 131, 137 din Legea 85/2006

Prin închiderea procedurii falimentului, judecătorul sindic şi administratorul/ lichidatorul judiciar sunt descărcaţi de sarcinile şi atribuţiile prevăzute de Legea 85/2006; în situaţia stabilirii, ulterior închiderii procedurii, a răspunderii administratorului statutar pentru pasivul societăţii printr-o hotărâre irevocabilă pronunţată în temeiul art. 138 din Legea 85/2006 lichidatorul judiciar şi judecătorul sindic nu mai poate lua măsurile prevăzute de actul normativ mai sus menţionat, ceea ce ar impune închiderea procedurii după soluţionarea acţiunii în răspundere administrator

Curtea de Apel Bacău – Secţia comercială,

de contencios administrativ şi fiscal

Decizia civilă nr. 806 din 13 octombrie 2009

Asupra recursului declarat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva sentinţei civile nr. 837 din 28 mai 2009, Tribunalul Bacău a aprobat raportul depus de lichidatorul judiciar „C” S.P.KL. BACĂU.

În temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, închide procedura falimentului împotriva S.C. „C. I” S.KL.

S-a dispus radierea debitoarei, S.C. „C. I.” S.KL, înmatriculată la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Bacău sub nr. J04/1377/1996.

În temeiul art. 136 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenţei, a fost descărcat lichidatorul judiciar „C” S.P.KL. de orice îndatoriri şi responsabilităţi.

În temeiul art. 135 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenţei, s-a dispus notificarea prezentei hotărâri creditorilor, debitorului, D.G.F.P. BACĂU, O.R.C. de pe lângă Tribunalul Bacău sau altor registre pentru efectuarea menţiunilor din oficiu şi publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă.

În baza art. 4 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenţei s-a dispus plata către lichidatorul judiciar „C” S.P.R.L din fondul de lichidare a cheltuielilor de procedură în cuantum de 1181,05 lei şi onorariul administratorului judiciar şi lichidatorului judiciar în sumă de 10.000 lei.

S-a reţinut de instanţa de fond că la data de 28.05.2009 lichidatorul judiciar „C” S.P.KL., desemnat să administreze procedura falimentului debitorului S.C. „C. I” S.KL. cu sediul în mun. B., str. S. P., nr.., jud. B., înmatriculată la O.KC. de pe lângă Tribunalul Bacău sub nr. J04/1377/1996 a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitoarei şi neavansării de către creditori a sumelor necesare pentru a acoperi cheltuielile de lichidare; că procedura concursuală a fost deschisă prin sentinţa civilă nr. 301/02.07.2007; că s-au întocmit şi comunicat notificările în condiţiile art. 61 din Legea privind procedura insolvenţei,

Având in vedere ca debitoarea nu deţine în patrimoniu bunuri care sa fie valorificate în cadrul procedurii, procedura insolvenţei în forma simplificată deschise împotriva debitoarei poate fi închisă, fiind aplicabile prevederile art.131 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei, care prevede ca „în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezentă lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori ca acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative şi nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul sindic va da o sentinţa de închidere a procedurii prin care se dispune şi radierea debitorului din registrul comerţului în care este înmatriculată.

Referitor la cea de-a doua condiţie prevăzută de art. 131 din Legea nr. 85/2006, se reţine că alin. (1) al art. 4 din Legea reorganizării judiciare şi a falimentului prevede regula potrivit căreia toate cheltuielile aferente procedurii se suportă din averea debitorului, iar alin. (4) reglementează excepţia referitoare la utilizarea fondului de lichidare în lipsa disponibilităţilor din contul debitorului. Această excepţie nu îşi găseşte însă aplicarea decât în situaţia în care se justifică desfăşurarea în continuare a procedurii în scopul prevăzut de art. 2 din Legea nr. 85/2006 de acoperire a pasivului, întrucât, în cauză, este necontestată lipsa bunurilor din averea debitoarei, nu se poate pune problema acoperirii pasivului şi, prin urmare, nu se justifică nici folosirea fondului de lichidare pentru continuarea procedurii, doar creditorii putând să-şi asume riscul avansării de noi sume şi implicit, al creşterii pasivului.

De asemeni, instanţa a constatat că prin modificările aduse art. 131 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenţei prin O.U.G. 173/2008, legiuitorul nu a mai lăsat la latitudinea judecătorului închiderea procedurii, sintagma „judecătorul sindic va putea da o sentinţă de închidere” fiind înlocuită cu „judecătorul sindic va da o sentinţă de închidere”.

Judecătorul sindic, a reţinut că nu s-au formulat, de către creditorii debitoarei, obiecţiuni la raportul final depus, în temeiul art. 130 din Legea 85/2006, urmează să aprobe raportul final.

În baza art. 4 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenţei a dispus plata către lichidatorul judiciar „C” S.P.KL., din fondul de lichidare a cheltuielilor de procedură în cuantum de 1181,05 lei şi onorariului administratorului judiciar şi lichidatorului judiciar în sumă de 10.000 lei.

Împotriva hotărârii pronunţate de Tribunalul Bacău a promovat recurs creditoarea A.V.A.S – Bucureşti considerând-o nelegală, motivat de faptul că nu s-au respectat prevederile art. 129 din legea 85/2006, lichidatorul având obligaţia de a prezenta judecătorului sindic un raport final împreună cu bilanţul general, al căror copii trebuiau comunicate tuturor creditorilor şi debitoarei; în situaţia în care nu a primit aceste copii nu a avut posibilitatea a formula obiecţiuni la Raportul final.

De asemenea, a fost eliminată posibilitatea de a fi formulată de către creditori cererea pentru atragerea răspunderii personale a administratorului, cu atât mai mult cu cât din adresa lichidatorului judiciar rezultă că în patrimoniul debitoarei se află bunuri nevalorificate, solicitând avansarea cheltuielilor de procedură.

Recursul a fost considerat fondat pentru următoarele considerente:

La termenul din 19 februarie 2009, lichidatorul judiciar arată că a depus la dosarul cauzei Raportul privind cauzele şi împrejurările care au condus la intrarea societăţii în stare de insolvenţă şi solicită acordarea unui nou termen pentru a formula acţiune de atragerea răspunderii administratorilor, urmând a convoca adunarea creditorilor pentru aprobarea raportului final cu propunerea de închidere a procedurii falimentului.

Acţiunea întemeiată pe art. 138 din Legea 85/2006, este înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr. 247.1/110/2009, cu termen la 12 noiembrie 2009 ; ori, conform art. 136 (1) din legea 85/2006, prin închiderea procedurii de faliment judecătorul sindic, lichidatorul şi toate persoanele care i-au asistat sunt descărcate de orice îndatorire cu privire la procedură, debitor şi averea lui, creditori, asociaţi sau acţionari.

De asemenea, conform art. 137 (1) din Legea 85/2006, permite ca debitorul, ca persoană fizică a fost obligat să-şi achite obligaţiile, în cadrul procedurii.

Pe cale de consecinţă, faţă de cele mai sus menţionate, instanţa a considerat că nu trebuia închisă procedura şi în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, a admis recursul şi a casat sentinţa, trimiţând cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.

Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond a analizat şi cele menţionate de recurentă, privind comunicarea Raportului final şi situaţia bunurilor ce s-ar mai afla în probatoriul societăţii debitoare.

Etichete: