Soluţionarea amânării pronunţării în cauza civilă având ca obiect „plângere contravenţională OUG 78/2000”

SENTINŢA CIVILĂ 6

Dosar nr. 1345/249/2009

SENTINŢA CIVILĂ NR.1120 din data de 22.12.2009

Pe rol soluţionarea amânării pronunţării în cauza civilă având ca obiect „plângere contravenţională OUG 78/2000”, plângere formulată de petenta S.C. Z. S.R.L. împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria AA, nr. 14295, dresat la data de 10.09.2009 de intimata G. N. M. – C. C..

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 15.12.2009, fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, iar instanţa având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru astăzi.

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra acţiunii civile de faţă:

La data de 24.09.2009 s-a înregistrat pe rolul acestei instanţe, sub nr. 1345/249/2009, plângerea contravenţională formulată de petenta S.C. Z. S.R.L. împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria AA, nr.14295, dresat la data de 10.09.2009 de G. N.M. – C. C. solicitând anularea acestuia şi exonerarea petentei de plata amenzii în cuantum de 20.000 lei. În subsidiar solicită admiterea plângerii formulate şi înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu sancţiunea avertisment.

În motivarea plângerii petenta arată că în termen legal, în temeiul dispoziţiilor art. 31(1) din O.G.nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, a formulat plângere împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria AA,nr. 14295,dresat la data de 10.09.2009 şi comunicat la data de 14.09.2009.

Precizează că procesul-verbal contestat este nelegal şi netemeinic, motiv pentru care solicită admiterea plângerii formulate, în sensul anularii procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria AA, nr.14295 şi exonerarea sa de plata amenzii în cuantum de 20.000 lei .

În subsidiar solicită admiterea plângerii formulate şi înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu sancţiunea avertisment.

În fapt, la data de 10.09.2009 a fost încheiat procesul-verbal seria AA, nr.14295, de către G. N. M. – C. C., prin care petentei i-a fost aplicată sancţiunea amenzii contravenţionale în cuantum de 20.000 lei, reţinându-se săvârşirea contravenţiei prevăzute de dispoziţiile art.51 alin. 1 lit.a din O.U.G. 78/ 2000, respectiv abandonarea deşeurilor şi ambalajelor pe spaţiul verde, în imediata apropiere a căii de comunicaţie.

Apreciază procesul-verbal contestat ca fiind nelegal, având în vedere că în cuprinsul acestuia nu sunt consemnate obiecţiunile formulate prin reprezentantul legal.

Precizează că la data de 09 septembrie 2009, data la care s-a constatat săvârşirea contravenţiei, la punctul de lucrul din oraşul L.-G., jud. C. se află prezent administratorul contestatoarei, în persoana numitului S. P. şi deşi a formulat obiecţiuni cu privire la constatările reprezentanţilor intimatei, acestea nu au fost consemnate, procesul-verbal fiind întocmit în lipsa reprezentantului legal al contestatoarei.

Având in vedere situaţia de fapt expusă, contestatoarei i s-a produs o vătămare, prin faptul că a fost privată de dreptul legal de a formula obiecţiuni, prin reprezentantul sau, nefăcându-se dovada lipsei acestuia.

Obiecţiunile trebuie consemnate distinct în procesul-verbal, la rubrica „alte menţiuni”, sub sancţiunea nulităţii procesului-verbal. Obiecţiunile, sub sancţiunea nulităţii, trebuie sa reflecte opinia reprezentantului contravenientei.

Având în vedere dispoziţiile art.16 alin.7 din O.G. nr.2 / 2001, obligaţia agentului constatator de a aduce la cunoştinţă contravenientului dreptul de a formula obiecţiuni, are caracter imperativ, fiind aplicabilă implicit ca sancţiune, în caz de nerespectare, nulitatea actului întocmit.

Pe fond, apreciază procesul-verbal ca fiind netemeinic, petenta nefiind vinovată de săvârşirea contravenţiei reţinute.

Este adevărat că la data de 09.09.2009 reprezentanţii intimatei s-au prezentat la punctul de lucru din oraşul L.-G., jud. C., însă situaţia de fapt nu este cea reţinută de agentul constatator. Deşeurile şi ambalajele nu erau abandonate pe spaţiul verde, în apropierea căii de comunicaţie, aşa cum în mod eronat s-a reţinut, ci erau depozitate de către angajaţii petentei la poarta de acces în punctul de lucru. De altfel, aceste deşeuri au şi fost ridicate şi transportate la rampa de gunoi a oraşului L.-G., la scurt timp după ce reprezentanţii intimatei au sosit la faţa locului.

Precizează că în noaptea 08/09.09.2009 a avut loc o furtună în zona oraşului L.-G., ocazie cu care în perimetrul punctului de lucru au fost antrenate mai multe deşeuri, provenite de la ambalaje. In dimineaţa zilei de 09.09.2009 aceste deşeuri au fost colectate şi depozitate de către angajaţii contestatoarei, la poarta de acces, pentru a fi transportate la rampa de gunoi a oraşului.

În subsidiar, solicită înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu avertisment, având în vedere că atingerea adusă valorilor ocrotite de lege este minimă, dar şi datorită faptului că petenta nu a mai fost sancţionată contravenţional pentru astfel de fapte.

Pentru aceste considerente solicită admiterea plângerii formulate, în sensul anulării procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria AA, nr. 14295 şi exonerarea petentei de plata amenzii in cuantum de 20.000 lei, iar in subsidiar solicită admiterea plângerii formulate şi înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu sancţiunea avertisment.

În drept au fost invocate dispoziţiile art.31(1) din O.G. nr.2 / 12.07.2001.

În dovedirea plângerii a solicitat proba cu înscrisuri şi martori.

Alăturat plângerii petenta a depus în copie procesul-verbal de contravenţie seria AA nr. 14295, dresat la data de 10.09.2009 de G. N. M.–C. C.

Potrivit dispoziţiilor art. 36 din O.G. nr. 2/2001, plângerea este scutită de taxă de timbru şi implicit de timbru judiciar.

Prin întâmpinarea formulată la 20.10.2009, intimata a solicitat respingerea plângerii contravenţionale ca neîntemeiată.

În motivare se arată că s-a formulat plângere contravenţională de către petentă împotriva procesului-verbal de contravenţie seria AA nr. 14295, dresat la data de 10.09.2009 de G. N. M.–C. C., sesizându-se faptul că acesta ar fi netemeinic şi nelegal numai pentru faptul că nu s-ar fi consemnat obiecţiunile reprezentantului petentei, însă nu pentru că cele consemnate nu corespund adevărului, dimpotrivă, prin motivarea plângerii contravenţionale petenta vine şi chiar confirmă cele reţinute de către agentul constatator, în sensul că aceste reziduuri, deşeuri, etc., aparţineau societăţi şi au fost ulterior îndepărtate de către angajaţii acestei societăţi comerciale.

Afirmă intimata că petenta în mod curent procedează la îndepărtarea şi colectarea deşeurilor rezultate din activitatea zilnică şi din eventuale reparaţii pe care le efectuează la imobilul ce-i aparţine, acestea fiind depozitate împotriva dispoziţiilor legale pe spaţiul verde şi în imediata apropiere a drumului naţional loc unde, de fapt, a şi identificat când s-a prezentat la faţa locului o cantitate mare de aproximativ 6 mc de deşeuri.

În ceea ce priveşte susţinerile petentei, intimata susţine că acestea nu sunt reale şi chiar dacă reprezentantul societăţii ar fi avut un punct de vedere, acesta nu a fost decât de recunoaştere a apartenenţei acestor deşeuri. În fapt, acesta s-a prezentat la data controlului şi neputând să conteste evidenţa, a refuzat să mai stea de vorbă cu organul constatator şi să se mai şi prezinte la sediu a doua zi, motiv pentru care procesul verbal a fost încheiat în lipsa sa, acest aspect fiind confirmat de către martorul care a semnat acest act constatator.

Faţă de cele învederate mai sus, de recunoaşterea parţială a situaţiei de fapt, făcută prin plângerea contravenţională şi de pericolul concret prezent de activitatea de poluare a mediului înconjurător, solită respingerea plângerii contravenţionale formulate.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 115 şi următoarele din Cod procedură civilă.

În dovedirea întâmpinării a solicitat proba cu interogatoriu, înscrisuri şi martori.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În data de 10.09.2009 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul G. N. M.–C. C.procesul-verbal seria AA nr. 14295 prin care s-a constatat săvârşirea de către petentă a contravenţiei prev. de art.51 alin.1, prf.A, lit.a din OUG nr.78/2000.

S-a reţinut în procesul-verbal că, în data de 09.09.2009 ora 1045, societatea petentă prin punctul de lucru din L.-G. „a abandonat deşeuri şi ambalaje provenite de la ambalarea paleţilor de ciment pe o suprafaţă de cca 6 mp pe partea dreaptă a DN 3 în apropierea clubului I., pe spaţiul verde din imediata apropiere a căii de comunicaţie”.

În consecinţă, i s-a aplicat petentei amenda contravenţională în cuantum de 20.000 lei.

Examinând procesul-verbal prin prisma dispoziţiilor art.17 din O.G.2/2001, instanţa constată ca acesta a fost întocmit cu respectarea normelor legale a căror încălcare atrage nulitatea absolută.

În ceea ce priveşte criticile de nelegalitate formulate de petentă, privitor la nerespectarea dreptului de a formula obiecţiuni, instanţa reţine următoarele: dispoziţiile art.13, alin.1 din OG nr.2/2001permit aplicarea sancţiunii în termen de 6 luni de la săvârşirea faptei. În cauză, actul de sancţionare a fost încheiat a doua zi de la data săvârşirii pretinsei fapte şi întrucât actul de sancţionare a fost întocmit în lipsa reprezentantului societăţii petente, împrejurare atestată de un martor potrivit art. 19 alin. 1 din OG nr.2/2001, acesta nu putea în mod obiectiv formula obiecţiuni şi prin urmare nici agentul constatator nu avea cui să aducă la cunoştinţă acest drept.

În consecinţă aceste împrejurări nu pot atrage nulitatea procesului verbal, întrucât s-au respectat dispoziţiile prescrise de lege, totuşi ele urmează a fi avute în vedere la aprecierea respectării dreptului la apărare al petentei şi la stabilirii sarcinii probei.

Sub acest aspect se impun următoarele precizări: dreptul la un proces echitabil include, printre altele, şi respectarea dreptului la apărare, care în materia administrării probelor presupune, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, ca fiecare parte să aibă posibilitatea rezonabilă de a-şi expune cauza în faţa instanţei în condiţii care să nu o dezavantajeze în mod semnificativ faţă de partea adversă. În materie penală cel acuzat beneficiază în plus de prezumţia de nevinovăţie.

Se reţine de asemenea că instanţa de la Strasbourg interpretează noţiunea de acuzaţie în materie penală în mod autonom , aceasta având un conţinut specific care nu corespunde în mod necesar cu cel consacrat în dreptul intern al statelor. În consecinţă, o procedură calificată în dreptul intern ca fiind de drept contravenţional poate fi supusă garanţiilor speciale cerute în materie penală.

Pentru a stabili dacă o anumită procedură intră în domeniul penal, Curtea Europeană a Drepturilor Omului are în vedere mai multe criterii, printre care şi natura şi gravitatea pedepsei. În acest sens a statuat (în cauze precum Garifallou Aebe c. Greciei din 24 sept. 1997 sau Serves c. Franţei din 20 octombrie 1997) că nu numai închisoarea, dar şi amenda într-un cuantum ridicat poate antrena, dată fiind gravitatea ei, aplicarea garanţiilor procesului echitabil din materie penală.

În concordanţă cu cele mai sus menţionate, instanţa apreciază că amenda de 20.000 lei aplicată petentei, prin consecinţele pe care le poate antrena, conferă natură penală acuzaţiei aduse acesteia. În consecinţă, petenta ar trebui să beneficieze de prezumţia de nevinovăţiei, neputând fi invocate nici dispoziţiile art.1169 C.civ. şi nici vreo prezumţie de legalitate şi temeinicie a actului de constatare.

În aceste condiţii sarcina probei revine intimatei, care trebuie să dovedească în mod convingător că societatea petentă se face vinovată de săvârşirea cu intenţie a faptei reţinute în sarcina sa, aceasta cu atât mai mult cu cât nimic nu o împiedica pe intimată să întocmească pe loc procesul-verbal de contravenţie şi să dea posibilitatea petentei să formuleze obiecţiuni la fapta contravenţională reţinută.

Chiar şi aşa, din depoziţia martorului audiat la propunerea petentei rezultă că deşeurile fiind foarte uşoare şi date fiind condiţiile meteo din noaptea precedentă, acestea au ajuns pe spaţiul verde din în apropierea căii de comunicaţie (DN 3), însă societatea petentă a luat măsuri pentru a aduna deşeurile provenite din ambalaje în vederea colectării acestora de către societatea de salubrizare.

Între imperativul ca intimata să facă dovada acuzaţiilor pe care i le aduce petentei şi recunoaşterea parţială a acesteia, care nu contestă că existau deşeuri pe spaţiul verde, dar arată că acestea nu au fost depozitate intenţionat acolo şi nici nu îi aparţineau în totalitate, având în vedere şi aspectul că petenta nu este în stare de „recidivă”, instanţa apreciază că în cauză pot fi aplicate dispoziţiile art. 6 din OG 2/2001.

Dispoziţiile art. 6 din O.G. nr. 2/2001 prevăd că avertismentul se poate aplica oricărui contravenient persoană fizică sau juridică, iar dispoziţiile alin. 3 al art. 7 prevăd că avertismentul se poate aplica şi în cazul în care actul normativ nu prevede această sancţiune.

Având în vedere situaţia de fapt reţinută şi menţiunile din procesul verbal, în raport cu disp. art. 6 şi art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, constată că fapta reţinută în sarcina petentei prezintă un pericol social redus, motiv pentru care scopul preventiv poate fi atins şi prin aplicarea sancţiunii contravenţionale a “avertismentului”.

Pentru toate aceste considerente, instanţa, având în vedere şi dispoziţiile art. 34 şi art. 7 din O.G. nr. 2/2001, apreciază întemeiată în parte plângerea petentei, urmând a o admite ca atare.

Urmează a menţine procesul-verbal de contravenţie seria AA nr. 14295 din 10.09.2009.

Urmează a dispune înlocuirea amenzii contravenţionale în cuantum de 20.000 lei aplicată petentei prin procesul-verbal menţionat mai sus cu sancţiunea „avertisment”.

Urmează a-i atrage atenţia petentei asupra pericolului social al faptei şi a-i recomanda respectarea dispoziţiilor legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte plângerea formulată de petenta S.C. Z.S.R.L. în contradictoriu cu intimata G. N. M.–C. C..

Menţine procesul-verbal seria A.A. nr. 14295 din 10.09.2009, dresat de G. N. M.–C. C..

Dispune înlocuirea amenzii contravenţionale în cuantum de 20.000 lei aplicată petentei prin procesul-verbal menţionat mai sus cu sancţiunea AVERTISMENT.

Atrage atenţia petentei asupra pericolului social al faptei şi îi recomandă respectarea dispoziţiilor legale.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 22.12.2009.

PREŞEDINTE GREFIER

(La data de 11.01.2010 a declarat recurs intimatul, sentinţa rămânând irevocabilă prin Decizia civilă nr. 394/R/27.04.2010 fiind respins recursul de către Tribunalul Călăraşi)

Tags: Soluţionarea amânării pronunţării

Soluţionarea amânării pronunţării cauzei civile având ca obiect “acţiune în revendicare”

SENTINŢA CIVILĂ 1

DOSAR NR. 1585/249/2005

SENTINŢA CIVILĂ NR. 359 din data de 30.05.2007

Pe rol, soluţionarea amânării pronunţării cauzei civile având ca obiect “acţiune în revendicare”, acţiune formulată de reclamanta A. N. împotriva pârâţilor I. A. şi I. E.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 16.05.2007, fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi ce face parte integrantă din prezenta, iar instanţa având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 23.05.2007, iar apoi la 30.05.2007, când în urma deliberărilor a pronunţat următoarea sentinţă:

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra acţiunii civile de faţă.

Prin acţiunea introdusă la această instanţă la data de 18.10.2005 si înregistrată sub nr. 1585/249, reclamanta A. N., i-a chemat în judecată şi personal la interogatoriu pe pârâţii I. A. şi I. E., pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa, să fie obligaţi să-i lase în deplină proprietate şi posesie imobilul format din casă, construită din cărămidă, acoperită cu tablă, formată din 4 camere şi o anexă şi 1200 m.p. teren intravilan aferent casei şi gospodăriei anexe, totul situat în com. Tămădău, jud. Călăraşi, având următoarele vecinătăţi: Nord – drum, Est – teren Primărie, Sud – baltă, Vest – teren Primărie, imobil pe care-l ocupă abuziv, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamanta arată că, la data de 02.09.1988, defuncta A.D. (P. D.), mama sa, decedată la 11.06.2004, a cumpărat de la P. V. şi P. G., imobilul casă, construită din cărămidă, acoperită cu tablă, formată din 4 camere şi o anexă, precum şi terenul aferent în suprafaţă de 1200 m.p., aşa cum rezultă din Contractul de vânzare cumpărare autentificat de Notariatul de Stat Olteniţa sub nr. 2339/02.09.1988 şi Titlul de proprietate nr. 75937/14.06.2005.

Mai arată că, la data de 11.06.2004, a decedat mama sa, P. D. (A. D.), ea fiind singura moştenitoare a defunctei, iar în masa succesorală este cuprins imobilul compus din teren intravilan în suprafaţă de 1200 m.p. şi casa aflată pe acesta, aşa cum au fost descrise mai sus.

De asemenea, mai arată că, cei doi pârâţi au ocupat de mai mult timp imobilul proprietatea sa şi refuză în mod nejustificat să-l părăsească, motiv pentru care solicită să fie obligaţi pârâţii să-i lase în deplină proprietate şi posesie imobilul în cauză şi să-i recunoască dreptul său de proprietate asupra acestuia, apreciind valoarea imobilului în vederea timbrării la suma de 5.000 lei noi.

În drept, reclamanta si-a întemeiat acţiunea pe disp. art. 481 şi 485 Cod civ.

În dovedirea acţiunii reclamanta a solicitat probele cu interogatoriile pârâţilor, acte şi martori.

Acţiunea este legal timbrată, la valoare, cu 378,70 lei taxă de timbru şi 3 lei timbru judiciar.

Alăturat acţiunii reclamanta a ataşat în xerocopie următoarele acte: rezoluţia Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi pronunţată în dosarul penal nr. 619/P/2005 din data de 02.08.2005 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numita E. A. pentru săvârşirea infracţiunii de „tulburare de posesie” prev. de art. 180 din Legea nr. 18/1991 întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală; contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2339/02.09.1988 de Notariatul de Stat Olteniţa; titlul de proprietate nr. 75937/14.06.2005 emis de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Călăraşi, pentru suprafaţa de 1200 m.p. – teren intravilan pe numele lui A. D.; certificatul de moştenitor nr. 37/28.01.2005 emis de BNP Niculae Ţigănilă – or. Lehliu – Gară pe urma defunctei P. D.

Pârâţii au formulat în cauză CERERE RECONVENŢIONALĂ, prin care au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa reclamanta să fie obligată la plata c/val. îmbunătăţirilor aduse imobilului în cauză; să se dispună instituirea unui drept de retenţie asupra imobilului revendicat până la plata integrală a contravalorii acestor îmbunătăţiri; obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reconvenţionale, pârâţii arată că sunt moştenitorii defunctului E. A., decedat la data de 23.03.1997, în calitate de soţie supravieţuitoare şi respectiv fiu, iar în anul 1988, autorul lor E. A., a plătit numiţilor Păun Vasilica şi Podaru Gheorghe, preţul pentru un imobil compus din teren intravilan în suprafaţă de 1200 m.p. şi locuinţa aflată pe acesta, construită din cărămidă, acoperită cu tablă, formată din 4 camere şi o anexă, între vecinii: Nord – drum, Vest – teren la dispoziţia Consiliul local, Sud – baltă, Est – Mirescu Ana.

Mai arată că, întrucât la acea dată E. A. nu putea deţine legal două proprietăţi imobiliare (locuinţe), actul de vânzare – cumpărare în formă autentică a fost încheiat în calitate de cumpărătoare de către numita A.D., autoarea reclamantei şi sora pârâtei E. A.

De asemenea, mai arată că, imobilul în cauză a fost stăpânit din anul 1988 de către familia E., care a plătit permanent taxele şi impozitele aferente, iar A. D. locuia doar sporadic în imobil, că în această perioadă E. A. şi soţul său E. A., prin efort comun şi egal, au adus mai multe îmbunătăţiri imobilului în cauză, fără ca autoarea reclamantei să aibă vreun aport la acestea: au tencuit la exterior întreaga locuinţă; au schimbat parţial acoperişul, înlocuindu-l cu tablă nouă; au turnat trotuare din beton împrejurul locuinţei; au executat tencuieli interioare la două camere şi la prispa locuinţei; au construit o clădire anexă din cărămidă, tencuită la exterior şi în interior, acoperită cu plăci de azbociment, formată din 3 încăperi, clădire la care au montat 2 uşi metalice şi 2 din lemn; au montat gard împrejmuitor din sârmă plasă întinsă pe spalier din fier, pe o lungime de aproximativ 300 m.l.; au sădit o plantaţie de pomi fructiferi, 43 de pruni şi 3 meri în curtea locuinţei, apreciind în mod provizoriu, până la efectuarea unei expertize de specialitate, valoarea acestor îmbunătăţiri la suma de 10.000 lei noi, în vederea timbrajului.

Întrucât îmbunătăţirile descrise mai sus ar profita în mod nejustificat reclamantei, solicită să fie obligată reclamanta la plata c/val. îmbunătăţirilor, stabilită conform expertizei tehnice şi să se dispună instituirea unui drept de retenţie asupra imobilului revendicat până la efectuarea integrală a plăţii.

În drept, pârâţii şi-au întemeiat cererea reconvenţională pe disp. art. 119 -120 Cod pr.civ.

În dovedirea cererii reconvenţionale, pârâţii au solicitat probele cu interogatoriul reclamantei, acte, martori şi expertiză tehnică.

Cererea reconvenţională este legal timbrată cu 679 lei taxă de timbru şi 5 lei timbru judiciar.

Reclamanta A. N. a formulat ÎNTÂMPINARE la cererea reconvenţională a pârâţilor – reclamanţi, solicitând respingerea acesteia motivat de faptul că aceştia nu au locuit în această casă decât după decesul mamei sale, respectiv 11.06.2004 şi nu au adus nici un fel de îmbunătăţiri imobilului în cauză, că, deşi pârâţii pretind că autorul lor, E. A., a cumpărat acest imobil, actul s-a întocmit pe numele mamei sale decedate şi a sorei pârâtei, fără a nominaliza şi nici nu au făcut dovada că sunt unici moştenitori ai defunctului E. A.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat întâmpinarea pe disp. art. 115 Cod proc.civ.

În dovedirea celor menţionate în întâmpinare reclamata a solicitat probele cu acte, interogatoriul pârâţilor – reclamanţi şi doi martori.

Fiind interogată pe interogatoriul propus de reclamanta – pârâtă A.N., pârâta – reclamantă I. A. a recunoscut că mama acesteia, defuncta P. D., a locuit în casa din anul 1988 până în septembrie 2002, când s-a îmbolnăvit, dar nu a luat-o reclamanta la domiciliul său, ci a plecat la casa bătrânească a părinţilor, nu a recunoscut că în anul 2003 a ocupat prin efracţie imobilul, întrucât imobilul este cumpărat de ea şi de soţul ei şi, neavând unde să se ducă, sora sa P. D., au hotârât să stea la ei. Nu a recunoscut că imobilul nu este proprietatea ei, întrucât P.D. nu a avut venituri, nu a avut bani să cumpere imobilul şi a fost ajutată de ea şi de soţul ei cu bani şi cu mâncare. Precizează că a făcut investiţii în acest imobil întrucât nu s-a gândit că se va ajunge la un litigiu.

Fiind interogată pe interogatoriul propus de pârâţii – reclamanţi, reclamanta – pârâtă A.N. nu a recunoscut preţul vânzării-cumpărării imobilului, dar nici nu ştie de la cine au provenit aceşti bani; nu a recunoscut că în perioada anterioară dobândirii imobilului şi nici după aceea, autoarea A.D. nu dispunea decât de mijloace materiale modeste, nerealizând venituri salariale şi nici din alte surse, căci mama sa a fost salariată la Complexul de Porci C. până în anul 1985, deci avea venituri; nu a recunoscut că după dobândirea imobilului, A.D. nu a locuit doar sporadic, ci a locuit permanent din anul 1988 până în anul 2002 când a mers la casa bătrânească şi a întreţinut-o ea; nu a recunoscut că familia lor s-a ocupat de conservarea, administrarea şi întreţinerea imobilului, plătind la zi taxele şi impozitele aferente, întrucât până în anul 2000 taxele au fost plătite de mama sa, iar din anul 2003 au fost plătite de ea; nu a recunoscut că mama sa A.D. a dat o declaraţie scrisă, prin care arată că preţul imobilului a fost plătit în întregime de autorul lor E. A.; nu ştie dacă s-au făcut îmbunătăţiri imobilului, precizând că tabla este cea veche; nu ştie dacă s-a tencuit exterior locuinţa şi dacă s-au turnat trotuare din beton în jurul casei; nici dacă s-au făcut tencuieli interioare la două camere şi prispă, întrucât în prezent două dintre camere sunt curăţate până la cărămidă; nu s-a edificat nicio anexă întrucât aceasta a existat şi nu a fost făcută de pârâţi; gardul dintre vecinătăţi este luat; ştie că au fost sădiţi pomi fructiferi, dar nu ştie de cine, întrucât mama sa trăia; recunoaşte că nu a locuit în imobil. A precizat că nu a fost crescută de mama sa, ci de bunicii materni, iar relaţiile dintre ele au fost destul de reci, că în imobilul în litigiu nu a fost decât de două ori, mai des o vizita mama sa, care a susţinut în permanenţă că imobilul este ocupat de ea, şi ştie că mama sa a locuit singură în imobil.

Reclamanta a mai depus la dosarul cauzei un set de acte în xerocopie: adeverinţa nr. 84/12.01.2005 emisă de Primăria com. T. M. din care rezultă că defuncta P. D. figurează în evidenţele registrului agricol pe anul 2004 la vol. 1, poz. 1 cu casă de locuit şi teren aferent de 1200 m.p. pentru care a achitat la zi taxele şi impozitele; chitanţe doveditoare ale achitării impozitului pe clădiri şi teren; adeverinţa nr. 262/02.11.1992 emisă de SC ROPIG – SA T. din care rezultă că numita A.D. este salariata acestei unităţi.

Fiind audiată, martora T. D., propusă de reclamantă, a declarat că până în anul 2002, A.D. a locuit în casa ei din com. T. iar în anul 2002, reclamanta a luat-o de aici întrucât era bolnavă, că în perioada cât bătrâna lucra a fost de două ori în com. T. şi a trecut pe la locuinţa acesteia, observând că stătea singură, iar locuinţa era tencuită în exterior, acoperită cu tablă şi sărăcăcios mobilată.

Martora S. V., propusă tot de reclamantă, a declarat că din discuţiile purtate cu defuncta, a înţeles că aceasta locuia singură.

Fiind audiat, martorul E.A., propus de pârâţi (moştenitorul vânzătorilor P. V. şi P. G.), a precizat că la momentul vânzării locuinţa era deja foarte veche, formată din două camere, o sală şi o bucătărie, iar ca anexă o magazie veche, cu tencuială exterioară foarte veche, acoperită cu tablă veche, locuinţa neavând nici gard în adevăratul sens al cuvântului, că după încheiere actului, în casă sa-a mutat E. A. cu cei doi pârâţi, că aceştia din urmă au adus mai multe îmbunătăţiri imobilului, respectiv: au tencuit toată locuinţa la exterior, au înlocuit tabla veche de pe acoperiş cu tablă nouă, au montat gard de plasă cu ţeavă, au plantat foarte mulţi pomi fructiferi, au făcut în curte nişte cărări din beton.

A mai declarat că pârâţii mai au o locuinţă alături de locuinţa în litigiu şi i-a văzut pe aceştia stând în ambele locuinţe.

Martora D.A., propusă tot de pârâţii – reclamanţi, a declarat că în anul 190, A.D., alungată de concubinul ei, a venit la locuinţa celor doi pârâţi situată vis-a-vis de casa în litigiu, că pe perioadele de vară acesta stătea în casa în litigiu, iar pe perioadele de iarnă stătea la pârâţi, că imobilul în litigiu a fost întreţinut de cei doi pârâţi, care au tencuit la exterior întregul imobil, au schimbat parţial tabla de pe acoperiş, au turnat trotuare în jurul casei, au mai construit o anexă pentru animale, au împrejmuit toată curtea cu gard şi au plantat mulţi pomi fructiferi.

Urmare a solicitării instanţei, cu adresa nr. 698/25.04.2006 Consiliul Local Tămădău a comunicat situaţia achitării taxelor şi impozitelor pentru imobilul în litigiu în perioada 1988 – 2006.

Prin raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de către expertul Sebe Gabriel, au fost identificate îmbunătăţirile aduse imobilului situat în com. T., jud. Călăraşi, stabilindu-se o valoare actuală de circulaţie de 11.162,00 lei RON, iar prin raportul de expertiză agro întocmit în cauză de către expertul C. J. au fost identificaţi un număr de 37 de pomi fructiferi, valoarea de circulaţie a acestei plantaţii fiind stabilită 2050,8 RON, rapoarte la care părţile nu au avut obiecţiuni.

Instanţa, analizând actele şi lucrările dosarului, a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 02.09.1988, la fostul Notariat de Stat Local Olteniţa s-a încheiat contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2339, prin care numita A. D (mama reclamantei şi sora pârâtei) a cumpărat de la numiţii P. V. şi P. G. locuinţa situată în com. T., jud. Călăraşi.

După cumpărarea locuinţei, in imobil au locuit împreună cu proprietara (cu acordul acesteia) şi cei doi pârâţi, care mai aveau şi o locuinţă vis-a-vis, aducând imobilului o serie de îmbunătăţiri.

În urma cererii formulate în baza legii 18/1991 de către A.D., acesteia i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 1200 m.p. teren intravilan aferent locuinţei descrise mai sus, situat în com. T. jud. Călăraşi, în tarlaua 11, parcelele 646, 647, având următoarele vecinătăţi: Nord – drum, Est – teren primărie, Sud – baltă, Vest – teren primărie, eliberându-se pe numele său titlul de proprietate nr. 75937/14.06.2005 de către Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra terenurilor C., aceasta figurând cu locuinţa şi terenul aferent în evidenţele registrului agricol, achitând la zi taxele şi impozitele.

La data de 11.06.2004, A (P) D a decedat, rămânând ca masă succesorală imobilul în litigiu, iar ca unică moştenitoare reclamanta A. N. – în calitate de fiică, culegând întreaga masă succesorală.

După decesul defunctei, cei doi pârâţi au continuat să locuiască în acest imobil, revendicat de reclamantă.

Precizările pârâţilor – reclamanţi cum că imobilul le-ar aparţine nu au niciun suport probator, actele de proprietate fiind pe numele defunctei A. (P) D.

După cum se ştie, acţiunea în revendicare este acţiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar.

Având în vedere situaţia de fapt reţinută, pârăţii – reclamanţi ocupă fără drept imobilul format din locuinţă şi teren aferent proprietatea reclamantei. Aşa cum s-a menţionat, este adevărat că pârâţii – reclamanţi au locuit în imobilul în litigiu încă din anul 1990, dar aceasta a fost dorinţa defunctei proprietare A.D., neexistând niciun act de proprietate pe numele pârâţilor – reclamanţi, aceştia fiind simpli posesori.

Faţă de toate aceste considerente, având în vedere şi prevederile art. 480 Cod civil, instanţa apreciază întemeiată acţiunea reclamantei – pârâte, urmând a o admite.

Cât priveşte cererea reconvenţională a pârâţilor – reclamanţi, din probele administrate a rezultat cu certitudine că aceştia i-au adus imobilului în litigiu îmbunătăţirile descrise în cerere, respectiv: au tencuit la exterior întreaga locuinţă; au schimbat parţial acoperişul, înlocuindu-l cu tablă nouă; au turnat trotuare din beton împrejurul locuinţei; au executat tencuieli interioare la două camere şi la prispa locuinţei; au construit o clădire anexă din cărămidă, tencuită la exterior şi în interior, acoperită cu plăci de azbociment, formată din 3 încăperi, clădire la care au montat 2 uşi metalice şi 2 din lemn; au montat gard împrejmuitor din sârmă plasă întinsă pe spalier din fier; au sădit o plantaţie de pomi fructiferi în curtea locuinţei, martorii audiaţi confirmând efectuarea acestora, îmbunătăţiri ce au fost identificate şi evaluate prin rapoartele de expertiză imobiliară şi agro.

Cum acţiunea în revendicare a fost admisă, pârâţii – reclamanţi trebuind să restituie imobilul reclamantei, cei dintâi au dreptul să refuze restituirea până când proprietarul bunului le va plăti sumele cheltuite cu întreţinerea şi îmbunătăţirea bunului, cheltuieli care cresc valoarea imobilului şi care ar însemna o îmbogăţire nejustificată a reclamantei.

Pentru astfel de situaţii Codul civil instituie un drept real de garanţie imperfect, respectiv dreptul de retenţie, condiţia esenţială a invocării acestuia fiind ca datoria pretinsă de deţinătorul lucrului de la creditorul restituirii să aibă legătură cu lucrul, să fie prilejuită de acesta.

În speţă, această condiţie este îndeplinită, pretenţiile băneşti solicitate de pârâţii – reclamanţi fiind cheltuieli efectuate cu îmbunătăţirile aduse imobilului revendicat de reclamanta – pârâtă.

Faţă de toate aceste considerente, instanţa apreciază întemeiată cererea reconvenţională a pârâţilor – reclamanţi, urmând a o admite.

Urmează a-i obliga pe pârâţii – reclamanţi să-i lase în deplină proprietate şi posesie reclamantei – pârâte imobilul format din casă, construită din cărămidă, acoperită cu tablă, tencuită la exterior, formată din 4 camere şi separat anexe gospodăreşti şi teren aferent în suprafaţă de 1.200 m.p., totul situat în com. T, jud. Călăraşi, în tarlaua 11, parcelele 646 şi 647, având următoarele vecinătăţi: Nord – drum, Est – teren Primărie, Sud – baltă, Vest – teren Primărie.

Urmează a omologa raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmit în cauză de către expertul S. G. şi raportul de expertiză agro întocmit în cauză de către expertul C. J.

Urmează a lua act că pârâţii – reclamanţi i-au adus imobilului menţionat mai sus următoarele îmbunătăţiri: tencuit la exterior întreaga locuinţă; schimbat parţial acoperişul, înlocuindu-l cu tablă nouă; turnat trotuare din beton împrejurul locuinţei; executat tencuieli interioare la două camere şi la prispa locuinţei; construit o clădire anexă din cărămidă, tencuită la exterior şi în interior, acoperită cu plăci de azbociment, formată din 3 încăperi, clădire la care au montat 2 uşi metalice şi 2 din lemn; montat gard împrejmuitor din sârmă plasă întinsă pe spalier din fier; sădit o plantaţie de pomi fructiferi – 37 de pomi (33 pruni şi 3 meri) în curtea locuinţei.

Urmează a lua act că valoarea totală a îmbunătăţirilor aduse de pârâţii – reclamanţi imobilului descris mai sus este de 13.212,8 lei, din care 11.162 lei – valoare îmbunătăţiri locuinţă şi 2050,8 lei – valoare plantaţie pomi.

Urmează a o obliga pe reclamanta – pârâtă la plata către pârâţii – reclamanţi a sumei 13.212,8 lei – c/val. îmbunătăţirilor aduse de pârâţii -reclamanţi imobilului casă de locuit şi a plantaţiei de pomi fructiferi.

Urmează a institui în favoarea pârâţilor – reclamanţi un drept de retenţie asupra imobilului casă de locuit şi teren aferent – descris mai sus – până la momentul plăţii integrale de către reclamanta – pârâtă a contravalorii îmbunătăţirilor şi plantaţiei de pomi.

Cum atât acţiunea principală, cât şi cererea reconvenţională au fost admise, iar părţile au efectuat cheltuieli cu acest proces, cheltuieli dovedite – reprezentând taxe de timbru, onorariu apărător şi onorariu expert, reclamanta – pârâtă în sumă de 679 lei, iar pârâţii – reclamanţi în sumă de 2084 lei, urmează, în conformitate cu prervederile art. 274 şi 276 Cod proc.civ., a compensa aceste cheltuieli şi a o obliga pe reclamanta – pârâtă la plata către pârâţii – reclamanţi a sumei de 1405 lei – cu titlu de cheltuieli de judecată (2084 lei – 679 lei).

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite acţiunea formulată de reclamanta – pârâtă A.N., împotriva pârâţilor reclamanţi I.A. şi E.E.

Admite cererea reconvenţională formulată de pârâţii – reclamanţi I. A. şi I.E. împotriva reclamantei – pârâte A.N.

Obligă pe pârâţii – reclamanţi să-i lase în deplină proprietate şi posesie reclamantei – pârâte imobilul format din casă, construită din cărămidă, acoperită cu tablă, tencuită la exterior, formată din 4 camere şi separat anexe gospodăreşti şi teren aferent în suprafaţă de 1.200 m.p., totul situat în com. T., jud. Călăraşi, în tarlaua 11, parcelele 646 şi 647, având următoarele vecinătăţi: Nord – drum, Est – teren Primărie, Sud – baltă, Vest – teren Primărie.

Omologhează raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmit în cauză de către expertul S. G. şi raportul de expertiză agro întocmit în cauză de către expertul C.J.

Ia act că pârâţii – reclamanţi i-au adus imobilului menţionat mai sus următoarele îmbunătăţiri: tencuit la exterior întreaga locuinţă; schimbat parţial acoperişul, înlocuindu-l cu tablă nouă; turnat trotuare din beton împrejurul locuinţei; executat tencuieli interioare la două camere şi la prispa locuinţei; construit o clădire anexă din cărămidă, tencuită la exterior şi în interior, acoperită cu plăci de azbociment, formată din 3 încăperi, clădire la care au montat 2 uşi metalice şi 2 din lemn; montat gard împrejmuitor din sârmă plasă întinsă pe spalier din fier; sădit o plantaţie de pomi fructiferi – 37 de pomi (33 pruni şi 3 meri) în curtea locuinţei.

Ia act că valoarea totală a îmbunătăţirilor aduse de pârâţii – reclamanţi imobilului descris mai sus este de 13.212,8 lei, din care 11.162 lei – valoare îmbunătăţiri locuinţă şi 2050,8 lei – valoare plantaţie pomi.

Obligă pe reclamanta – pârâtă la plata către pârâţii – reclamanţi a sumei 13, 212,8 lei – c/val. îmbunătăţirilor aduse de pârâţii – reclamanţi imobilului casă de locuit şi a plantaţiei de pomi fructiferi.

Instituie în favoarea pârâţilor – reclamanţi un drept de retenţie asupra imobilului casă de locuit şi teren aferent – descris mai sus – până la momentul plăţii integrale de către reclamanta – pârâtă a contravalorii îmbunătăţirilor şi plantaţiei de pomi.

Compensează cheltuielile de judecată efectuate de părţi şi o obligă pe reclamanta – pârâtă la plata către pârâţii – reclamanţi a sumei de 1405 lei – cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 30.05.2007.

PREŞEDINTE, GREFIER,

(La data de 10.08.2007 au declarat recurs pârâţii, sentinţa rămânând irevocabilă prin Decizia civilă nr. 457/R/13.05.2010 fiind respins recursul de către Tribunalul Călăraşi)

Tags: Soluţionarea amânării pronunţării